17-05-2009, 05:15 PM
Luminile neonului de la sala de urgenta nu se stinse pana atunci. Toti stateau adunati in fata celor doua usi albe de la chirurgie si asteptau sa auda vesti de la medicul de garda care il luase pe Kerori sub ingrijire. Hiroki si Hideki erau amandoi pe un scaun, movaliul in bratele argintiului, tacuti si in acelasi timp ingrijorati. Kerori primise un glonte in piept, undeva aproape de inima, sangerase ingrozitor pe drumul pana la spital si trecusera deja cateva ore bune de cand a intrat in sala de operatii. Hideki era ingrijorat pentru fratele sau, nu dorea sa se gandeasca ca, acum, cand in sfarsit au facut pace, vor trebui sa isi ia la revedere unul de la celalalt pentru totdeauna. Relatia lor in sfarsit se lamurise si cei doi redevenisera fratii buni de cand erau mici, era ingrozitor sa se gandeasca ca baiatul cu parul multicolor avea sa moara si ca totul avea sa fie in van. Hiroki era ingrijorat si pentru Hideki, dar si pentru Tomo si Roro. Tomo tremura de unul singur, pe un scaun, cu mainile in poale, framantandu-se nerabdator, dornic sa stie ca cel ranit avea sa fie bine, Roro nu se putea opri din a isi rontai unghiile, se gandea mereu la Tomo care suferea pentru Kerori, dar si la Kanon, care il ucise pe tatal lui Hideki si avea sa dea socoteala in fata politiei, mai devreme sau mai tarziu. Kanon, pe de alta parte, nu se putea gandi la nimic altceva decat la faptul ca si-a ucis propriul unchi si ca va trebui sa traiasca cu povara asta pentru restul vietii. Ii pasa cat de cat ca avea sa intre la inchisoare si sa il lase pe Roro singur, insa mai ingrijorat era ca putea deveni intocmai ca unchiul sau, capabil sa isi ucida si sa isi maltrateze membrii familiei fara a simti nici macar cea mai mica durere sufleteasca. Asa era, Kanon nu simtise nici o urma de remuscare pentru fapta sa, era chiar foarte calm si nu ii prea pasa ca a ucis o persoana si, totusi, tocmai acest gand il facea sa se sperie de sine.
Luminita rosie s-a stins in cele din urma si toti cinci s-au ridicat in picioare. Din sala a iesit chirurgul, plin de sange pe maini si pe piept, transpirat si evident epuizat.
- Va fi bine, a rostit in cele din urma, dupa ce a asteptat intrebarile baietilor ce nu si-au facut aparitia. Tacerea continua sa fie prezenta pe hol, toti respirau fericiti, dar niciunul nu indraznea sa intrebe sau sa spuna ceva. Doctorul a zambit compatimator apoi a plecat, lasandu-i pe cei cinci sa se aseze din nou pe scaune si sa se afunde din nou in tacere.
Kerori a fost mutat la terapie intensiva si numai doi dintre prietenii lui au primit permisiunea sa intre. Initial, s-a decis ca Hideki si Kanon sa intre, ei fiind singurele rude ale bolnavului, insa cu exact cateva secunde inainte de a intra in salon, pe coridor si-au facut aparitia cativa politisti ce intrebau de Kanon.
- E in regula. Cunoscut putina lume, dar influenta. Cu putin ajutor voi putea iesi rapid in asta, murmura brunetul, deloc fericit si dornic sa se prefaca orice altceva decat nelinistit.
- Kanon..., susoti Roro cu jumatate de gura, incapabil sa isi priveasca iubitul in ochi.
Gestul a fost interpretat in mod gresit de brunet, Roro dorea sa nu isi arate ingrijorarea si tristetea si decise ca nu il poate privi direct pe iubitul sau, dar Kanon a crezut pentru un moment ca blondului ii este rusine. In cele din urma, brunetul a zambit linistit, reafirmandu-si convingerea ca Roro nu e genul acela de om si ca aceasta va fi mereu alaturi de el.
Hideki a aprobat decizia brunetului de a pleca impreuna cu politistii pentru a lamuri situatia si in locul lui, l-a ales pe Tomo sa intre cu el in camera pentru a il vedea pe Kerori. Barbatul dormea linistit, nimic nu parea sa reflecte conditia critica in care se afla, trupul sau era bandajat, masca respiratorie era pusa pe chipul lui, totul era pregatit pentru ca pacientul sa se poata insanatosi. Hideki s-a apropiat cateva clipe de pat si a zambit usor, era fericit ca fratele sau descoperise ce inseamna sa iubesti si ce anume implica o astfel de afectiune. Tomo continua sa isi framante mainile si sa taca din gura. Chipul sau era palid, arata de parca nu mai dormise de cateva zile bune, tot appeal-ul lui, cum il numea baiatul, disparuse si in locul lui se instaurase nefericirea si oboseala. Baiatul nu indraznea nici macar sa se miste din tocul usii, sa se apropie de patul lui Kerori iesea din orice discutie. Mana ranita inca il mai durea, arsura incepuse sa se infecteze, trebuia sa mearga la un doctor si sa aiba grija de rana, dar lui Tomo parea ca nu ii pasa daca o parte din el murea sau se distrugea.
- Tomo, stai tu cu el? a intrebat Hideki cu un zambet imens pe buzele sale. Argintiul era constient de lupta interioara pe care o ducea adolescentul si a ajuns la concluzia ca numai prezenta lui acolo il poate ajuta pe fratele sau sa se insanatoseasca. Cenusiul aproba si se aseza pe unul din scaunele din jurul patului apoi se sprijini cu ambele maini pe marginea patului si isi lasa capul sa se odihneasca, continuand sa se uite la barbatul ce respira greoi si nu se putea trezi.
- Hideki, reusi sa rosteasca in cele din urma, baiatul. Se va face bine?
- Da, cred ca se va face bine, rosti aproape convins, argintiul. Hideki spera ca fratele sau avea sa se insanatoseasca, totul se afla in mainile lui si ale lui dumnezeu. Cel pentru care era ingrijorat si spera ca nu avea sa intre in probleme, era Kanon.
Nu isi imaginase niciodata ca brunetul ii poate fi ruda, ramase uimit sa il auda spunandu-i tatalui sau, unchi, si, nici pana atunci, nu reusise sa asimileze ideea ca tatal sau a murit din cauza verisorului sau. Kanon era puternic si stia cum sa se salveze dintr-o astfel de situatie. Aflat in masina politiei, brunetul zambea amintindu-si intreaga sa poveste de dragoste, inca din primul moment in care l-a intalnit pe Roro.
****
Era o zi de primavara destul de frumoasa desi ploile continuau sa se tina lant. De indata ce se lasa seara, cluburile de noapte erau pline de pusti de pana in 19 ani ce doreau sa scape de oboseala din timpul zilei sau de problemele de acasa. Un tanar cu parul brunet, imbracat cu o camasa alba descheiata la primii doi nasturi, o pereche de pantaloni albastri cu lant, o privire rebela si niste zambete ucigatoare, statea rezemat cu ambele coturi de marginea barului si astepta sa gaseasca o noua victima gata de munca.
- Hei, Kanon, iar cauti „voluntari” ? zambi unul dintre tinerii ce s-a apropiat de el si a mai cerut o bautura.
- E locul cel mai potrivit pentru a ii cauta, a raspuns brunetul pe un ton vesel, afisand un suras minunat. Era gata sa isi comanda si el o bautura cand a auzit o adunare de baieti intrand in club. Tineri de aproximativ 18 ani printre care parea sa se afle si un baiat cu parul blond de nu mai mult de 16 ani. Era ingrozitor de vesel pentru ora aceea tarzie desi nu parea nici baut si nici drogat.
Brunetul ridica o sprinceana si apoi se hotara sa inceapa o discutie cu oricare dintre acei tineri pentru ca mai apoi sa poata afla daca tanarul blond ii poate cadea in plasa. O problema ar fi fost daca tanarul avea iubit, barbatii fiind, de multe ori, mai posesivi decat femeile, alta daca era bogat, atunci nu ar fi avut nevoie de o slujba pentru a se intretine.
- Un Bloody Mary, se auzi in cele din urma vocea blondului undeva in apropierea brunetului. Kanon se mira putin, parea ca victima venea singura la agresorul ei.
- Nu esti cam mic pentru Bloody Mary? a intrebat in cele din urma, brunetul, gata sa intre intr-o lunga discutie cu baiatul.
- Nu esti si tu pentru whisky? se auzi raspunsul impunator al baiatului.
- Eu am aproape 20 de ani, a zambit si ras, Kanon.
- La fel si eu. Bine, am 19 si un pic, dar totusi, a ras la randul lui blondul intinzandu-si mana. Roro, s-a prezentat acesta in timp ce a strans mana cu brunetul.
Kanon a ramas putin nemiscat, uimit ca acel baiat ce parea sa nu aiba mai mult de 16, cel mult 17 ani, avea de fapt aproape 20 de ani, deci de aceeasi varsta cu el. Arata ingrozitor de tanar, probabil din cauza unei bune alimentatii si a unei vieti sanatoase, baiatul trebuia sa fie un nou initiat in de-ale petrecerii, gandi brunetul zambind bucuros de noua sa descoperire.
- Kanon,a rostit acesta incet stiind ca astfel blondul avea sa se apropie si mai mult de el pentru a il mai intreba o data cum il cheama.
- Kanon, frumos nume, a zambit blondul luandu-si bautura de pe suprafata barului. Ne mai vedem atunci, Kanon, i-a facut acesta cu ochiul revenind la masa sa.
Brunetul chicoti usor si apoi roti usor din cap, realizand ca tocmai cazuse in propria lui capcana. Spera sa abordeze el victima, victima a venit la el, spera sa il faca sa se apropie de el, in schimb, el s-a apropiat de unul singur de brunet. Cu putin noroc, nu avea nevoie sa ii ceara sa lucreze pentru el ca Roro avea sa ii ceara tocmai asta. Si asa a si fost.
****
Kanon zambi din nou si apoi isi intoarse privirea spre politistul de langa el. Relatia lui cu Roro, pana cand a reusit sa il inteleaga, a decurs intocmai cum nu se astepta. Brunetul credea ceva si astepta ceva de la blond, blondul facea exact contrariu. Exact ca in ziua in care cei doi s-au reintalnit in Okinawa.
****
- Ca sa vezi, a zambit blondul de indata ce il observa pe Kanon. Se pare ca dau de tine oriunde ma duc, a continuat acesta alergand spre brunet. Erau exact pe plaja, amandoi imbracati in pantaloni scurti si nimic mai mult.
- Roro parca, nu? a intrebat brunetul incercand sa isi aminteasca numele corect al aceluiasi baiat pe care l-a remarcat cu cateva luni inainte, intr-un club de noapte.
- Da. Roro.
Timp de cateva minunte intre cei doi s-a lasat o liniste ciudata, niciunul dintre ei nu a mai spus nimic, amandoi se priveau direct in ochi si asteptau ca celalalt sa spuna ceva. Vantul batea destul de puternic si soarele stralucea cu forta, apa oceanului era de un albastru greu de descris, nisipul frigea sub picioarele lor, totul parea scos din filme, mai putin situatia jenanta in care se aflau.
- Deci...ce faci aici? a intrebat in cele din urma brunetul, nestiind ce altceva sa intrebe.
- Munca, mai stam cateva zile aici apoi ne intoarcem in Tokyo la sediu. Tu?
- Ah....la fel..., a glumit Kanon, usor jenat. Blondinul avea deja o slujba deci nu avea de ce sa ii ceara tocmai lui una, motivul pentru care se putea apropia de el disparuse total si totusi, nu se simtea in stare sa renunte atat de usor la apropierea de baiat. Cand termini programul? a intrebat in cele din urma, stiind ca putea fi totusi refuzat si ignorat.
- Hm....mai stam cateva ore cred. De ce?
- Dupa munca, bei ceva cu mine? Fac cinste cu Bloody Mary, a glumit Kanon in timp ce a zambit frumos. Roro a parut sa se inroseasca putin la fata si apoi si-a coborat putin chipul spre pamant incercand sa isi ascunda zambetul de pe buze.
- Sigur, a zambit blondul in timp ce alerga inapoi spre o adunatura de mai multi oameni ce se pregateau sa fotografieze ceva.
Acea zi a trecut atat de repede incat Kanon nici macar nu si-a dat seama ca se apropia ora la care trebuia sa se intalneasca cu baiatul frumos cu parul blond. Era atat de ocupat cu unul dintre noii sai angajati incat nu a observat cand Roro l-a zarit si i-a facut cu mana, s-a apropiat de el si l-a vazut cum un alt baiat ii face un mic „serviciu”. Expresia de pe chipul lui Roro era mai mult una de surprindere decat una de dezgust, dar „oh”-ul pe care l-a lasat din greseala sa ii scape i-a atras atentia brunetului care zambea oarecum plictisit.
- Roro! a strigat acesta imediat impingandu-l pe celalalt baiat la pamant.
- Wow...scuze, vreau sa zic..., scuze...am deranjat, nu? a inceput sa rada oarecum amuzat, blondul punandu-si mana la gura, abtinandu-se sa nu rada atat de tare cat ar fi vrut.
- Sefu? s-a auzit si vocea celuilalt baiat care de abia cateva minute mai tarziu s-a ridicat de jos, dupa ce blondul s-a indepartat si i-a lasat pe cei doi singuri.
- Ce vrei? s-a auzit vocea iritata si suparata a brunetului.
- Cine e frumuselul?
Intrebarea baiatului l-a enervat mai tare pe Kanon, care s-a uitat urat la baiat si apoi a injurat si s-a indreptat spre propria sa camera. Cuvintele „ cine a fost” pe care le-a rostit imediat dupa, incepeau sa il enerveze si mai tare pe brunetul care era sigur ca Roro acum il considera un om dezgustator.
Spre surprinderea lui, l-a revazut in holul mare al hotelului de pe plaja, zambind si amuzandu-se cu ceilalti pe care ii vazuse in preajma lui mai devreme, si cand s-au observat unul pe celalalt, blondul a zambit si l-a salutat pe brunet, apoi si-a luat ramas bun de la prieteni si s-a apropiat de Kanon.
- Hei...scuze. N-am vrut sa va deranjez. Nu mi-am dat seama, a rostit rapid, pe un ton usor scazut, evident jenat de toata intamplarea.
- Nu te deranjeaza? s-a auzit imediat intrebarea plina de suprindere a brunetului.
- De ce m-ar deranja? Suntem liberi sa fim cu cine vrem, nu conteaza cu cine ne culcam, barbat sau femeie, sex putem face cu oricine, cu cine facem dragoste conteaza. Oricum, chiar imi pare rau ca te-am deranjat. Serios.
Kanon a zambit in mod instinctiv si l-a luat in brate pe blond. Era prima oara cand auzea pe cineva spunand lucruri de genul acela, de fapt era chiar prima oara cand cineva nu il condamna pentru ceea ce face. Brunetul a realizat atunci ca putea sa se culce cu oricine ca nu ar fi reusit niciodata sa il dezguste pe blond. Amandoi puteau fi foarte buni prieteni si asa s-a si intamplat. Adevarata problema era ca pe masura ce se imprieteneau mai mult, brunetul dorea din ce in ce mai tare sa se culce cu Roro, si simtea ca nu poate face asta pana cand nu ii marturiseste adevarata sa ocupatie, baiatului.
Lucrurile, insa, nu au iesit intocmai cum si-a dorit Kanon si Roro a aflat in cel mai rau mod posibil .
***
- Hai, coboara, s-a auzit vocea politistului de la volan. Cel de langa brunet l-a ajutat pe Kanon sa coboare din masina si apoi l-a condus pana la intrarea in sectie. Avea mainile prinse la spate cu catuse, intocmai ca un criminal, si era condus inauntru-l sectiei de politiei pentru a fi interogat despre moartea lui Kyoshi.
Acea atmosfera, acele priviri toate intoarse impotriva lui, criticand-ul si ironizand-ul, considerand-ul un infractor demn de nimic, nimic din toata rautatea din acea cladire nu se compara cu sentimentul de vinovatie si durere din inima brunetului din momentul in care Roro a aflat cu ce se ocupa Kanon. Cu toate astea, in acea noapte s-a intamplat si ceva absolut minunat.
****
Vantul batea cu putere in acea noapte. Norii erau adunati pe cer si totul prevestea o furtuna de proportii uriase. Oamenii erau imbracati cu sacouri lungi, tineau in maini umbrele, alergau cat mai repede spre casele lor pentru a se putea feri de ploaia ce urma sa vina.
- Roro, opreste-te! s-a auzit vocea furioasa a brunetului ce alerga dupa baiatul blond ce plangea.
- Esti fenomenal. Stiai asta? Si nu ma refer la sensul bun al cuvantului! a raspuns pe acelasi ton, blondul oprindu-se in fata unui semafor.
- Eu? Ce sa mai zic de tine? „ Nu conteaza cu cine te culci...suntem liberi sa facem ce vrem...cu cine faci dragoste conteaza” , s-a maimutarit brunetul incercand sa il imite pe blond. Roro a ramas tacut cateva momente apoi si-a ridicat bratul si l-a plesnit pe brunet, cat de tare a putut.
Kanon s-a oprit din vorbit si s-a uitat uimit la blondul ce il privea atat de direct si atat de suparat si hotarat.
- Aici nu e vorba de faptul ca tu de ocupi de prostiturie. Ca aduni baieti pe care ii pui sa se prostitueze. Un lucru vreau sa stiu. Tipul ala a zis adevarul sau nu? a intrebat, usor emotionat, blondul.
- La ce te referi? La slujba mea?
- Motivul, Kanon! Motivul pentru care te-ai apropiat de mine! Noaptea aceea, in clubul ala, ai vorbit cu mine avand in minte scopul de a ma transforma in alt angajat al tau? Sa ma recrutezi?
Kanon a tacut din gura, si-a indepartat privirea de la blond, s-a uitat un moment la asfalt apoi s-a uitat din nou la blond, dorind sa ii spuna ceva, dar nu a reusit sa vorbeasca deloc.
Roro a zambit dezamagit si a trecut strada, lasandu-l pe brunet pe partea cealalta, un pachet de nervi, lovind in stalpul semaforului.
- Roro, nu intelegi!! Roro! a tipat, brunetul, cateva secunde mai tarziu, prea tarziu, dupa ce blondul deja era mult prea departe pentru a fi auzit.
Inima brunetului a inceput sa bata cu putere, respiratia i s-a intretaiat pentru cateva minute, era mult prea nervos pentru a se putea intoarce acasa si sa se culce. Idiotul cu care s-au intalnit cei doi, un prieten din bransa, se trezise sa ii spuna lui Roro cu ce se ocupa Kanon si ca motivul pentru care brunetul s-a apropiat de blond a fost pentru a il convinge sa intre in afacere. Din cauza acelor vorbe, era inevitabil ca Roro sa inteleaga intr-un mod total eronat, fiecare actiune a brunetului, fiecare apropiere si fiecare moment de intimitate.
Dupa cateva minute de neclaritate, Kanon s-a hotarat sa se duca dupa blond, chiar la el acasa daca era nevoie, totul pentru a putea vorbi cu el si a lamuri situatia. De lamurit, nu a reusit sa faca asta cu vorba buna. A ajuns in fata usii apartamentului unde locuia Roro, a batut la usa pana cand blondul a deschis-o.
- Ce faci aici? Pleaca, a vorbit blondul foarte suparat dorind sa inchida usa, dar brunetul a oprit-o cu piciorul, a trantit-o pentru a o deschide si l-a impins pe blond in primul perete pe care l-a gasit si a inceput sa il sarute.
Limba lui Kanon a gasit-o imediat pe a blondului, dar a durat ceva pana cand Roro si-a lasat garda jos si a acceptat sa fie sarutat si a raspuns la sarut. Printre cateva gemete, blondul a reusit sa il roage pe Kanon sa se opreasca, dar asta nu s-a intamplat.
- Vreau sa ma asculti si sa intelegi, a vorbit, in cele din urma, brunetul ridicand mainile blondului sus, pe perete, prinzand-ule pe amandoua, de incheieturi, cu o singura mana.
- Ma doare...., s-a plans blondul incercand sa se elibereze, dar nu a reusit nicidecum sa faca asta.
- Initial, da...asta a fost motivul. Insa nu si acum. Roro...., a rostit brunetul pe un ton gentil in timp ce a atins chipul blondului pentru a il mangaia.
- Acum...acum inteleg. De ce ai refuzat sa ma ajuti cand ti-am cerut de lucru. Nu e de mine... Daca stiam...
- Daca stiai...stateai departe de mine?
- Poate, a soptit blondul.
Chipul sau era rosu, vocea stinsa si jenata, ochii ii lacrimau usor si intregul sau trup tremura. Roro refuza sa il priveasca pe Kanon direct in ochi, incerca din rasputeri sa nu caute buzele brunetului, acelasi buze care i le-a rapit pe ale lui cu doar cateva momente inainte.
Kanon a scrasnit din dinti, mai enervat decat inainte, l-a strans pe Roro de maini si i le-a intors la spate, apoi l-a impins inspre dormitor. Zecile de cutii adunate pe hol i-au atras atentia brunetului, dar Kanon nu a crezut ca pana si dormitorul avea sa fie gol.
- Atat de repede ai reusit sa fugi de mine?
- Nu am reusit sa fug de tine. Esti aici. Si nu fug de tine. Ti-am zis ca stau prost cu banii si ca am nevoie de o slujba. Nu-mi mai permit apartamentul, mormai blondul, incercand din nou sa scape din stransoarea brunetului.
- Roro...iarta-ma.
- Bine...da-mi drumul, rosti calm blondul.
- Nu...nu intelegi, continua brunetul cu un zambet sters si lipsit de fericire.
In clipa urmatoare l-a impins pe Roro la pamant, i-a strans mainile si mai tare si a inceput sa il dezbrace. In camera era o patura intinsa pe jos, probabil locul in care dormea blondul cand ajungea acasa, in rest totul era deja in cutii, pus deoparte, gata sa fie mutate, dar brunetului nu i-a pasat.
- Kanon....Kanon, inceteaza! Da-mi drumul! a strigat, usor speriat, blondul incercand sa se elibereze.
Brunetul l-a intors cu fata spre sine, si-a lipit trupul de al blondului si s-a miscat usor, dar apasat pentru ca Roro sa poata simti ca acesta era excitat si ca il dorea. Trupul baiatului s-a cutremurat usor, ochii lui au inceput sa se uite la brunet cu o oarecare curiozitate si frica, nestiind ce anume dorea celalalt de la el. Cand mana lui Kanon a ajuns sub pantalonul lui, intre picioare, Roro a icnit usor si a tresarit, inrosindu-se cu totul la fata.
- La inceput am crezut ca esti perfect pentru slujba asta. Cu timpul, insa....la naiba, Roro. Nici mort nu as lasa pe altul sa te atinga. Tu...tu esti al meu. Trebuie sa fii al meu, a zambit brunetul, gata sa rada, deodata atat de fericit incat parea ca nimic rau nu se intamplase intre ei.
- Kanon...., a rostit incet blondul, zambind la randul lui. Da-mi drumul la maini, nu am sa plec nicaieri, a soptit Roro foarte rusinat, cu chipul rosu aprins si trupul tremurand. Promit, a incheiat acesta, dupa care a inghitit in sec.
Brunetul i-a eliberat mainile lui Roro si apoi a incercat sa il sarute. Spre suprinderea lui, buzele blondului le-au cautat la randul lor pe ale lui Kanon si le-a primit cu caldura, initiind un sarut pasional. Mana brunetului a reusit sa il dezbrace de tot pe blond, in timp ce acesta isi tragea respiratia si inca se gandea daca sa faca acelasi lucru pentru Kanon. De la saruturi dulci au ajuns la atingeri mult prea indecente si in doar cateva minute, trupul blondului tresarea sub cel al brunetului.
***
Kanon reusea mereu sa isi aminteasca in detaliu acea noapte. Chiar si in timp ce mergea spre camera de interogare, in mintea sa se derulau imagini ale primei sale nopti cu Roro. Felul in care trupul blondului se arcuia in bratele lui, gemetele stinse pe care incerca sa nu le scoata, modul inocent, dar oarecum pervers prin care Roro isi musca buza inferioara, scurtul tipat cand brunetul l-a patruns pentru prima oara si forta cu care l-a strans in brate atunci cand au simtit amandoi o durere in partea de jos a corpului.
Kanon putea jura cu mana pe inima ca Roro se comporta inca si acum, intocmai ca atunci. Trupul tremurand la fiecare atingere, glasul stins scotand gemete si gafaind, unghiile zgaraind-ui pielea, toate au ramas intiparite in memoria lor.
Dupa prima lor noapte impreuna totul s-a schimbat. Kanon a ramas atunci peste noapte, imbratisandu-l pe blondul epuizat ce inca simtea durerea fulgerand-ui trupul. Totul se aranjase intre cei doi pana cand un tip a incercat sa il forteze pe Roro si chiar a reusit. Tipul nu era decat un client al lui Kanon, ce obisnuia sa aleaga numai baietii foarte frumosi si inocenti si sa ii tortureze pentru propria lui placere. In acea noapte, Roro nu s-a intors la club, a ramas afara, tremurand si plangand pana cand Kanon a iesit pe usa pentru a il cauta. Acel idiot l-a confundat cu unul dintre baietii lui Kanon pentru simplu motiv ca locuia acolo impreuna cu brunetul.
Brunetul a reusit sa il consoleze pe blond, i-a sters fiecare amintire cu propriul sau trup, dar de a doua zi au inceput alte cereri pentru a il avea pe blond. Era prea tarziu sa incerce sa il fereasca de un astfel de pericol, cu toata durerea posibila, Roro i-a cerut sa il angajeze si Kanon a acceptat. Primele luni au fost adevarate furtuni. Roro devenea din ce in ce mai trist si se agata din ce in ce mai mult de brunet, cerea mai multa iubire si atentie din partea lui, insa brunetul era din ce in ce mai violent si il obliga pe Roro de fiecare data cand se culcau impreuna.
Cea mai mare cadere nervoasa a brunetului a fost cand deja Roro era cautat de niste tipi pe care ii stia perversi, atunci Kanon a distrus intreg parterul, l-a violat pe blond, a doua zi a anulat toate intalnirile baiatului si l-a inchis in propria lui camera.
***
- Kanon, da-mi drumul. Ce s-a intamplat? a intrebat blondul de partea cealalta a usii inchise, in timp ce lovea cu pumnii in usa.
Brunetul se afla la pamant, cu mainile deasupra capului, cu genunchii stransi la piept, plangand pentru a doua oara in viata lui.
- S-a terminat, Roro.
Atat a rostit brunetul si linistea s-a lasat intre cei doi. Roro nu a mai batut in usa, a tacut din gura si s-a asezat in pat. Cateva minute mai tarziu, vocea blondului s-a auzit din nou.
- Sa inteleg ca.... ca nu ma mai iubesti? Asta a fost tot? Te desparti de mine?
Intrebarile blondului l-au trezit pe brunet din propria sa agonia si l-au facut sa deschida usa.
- Roro..ce vrei sa ...Roro! a strigat Kanon cand l-a vazut pe blond strans in pat ca un copil mic, cu lacrimile curgandu-i pe gat, foarte deprimat.
- Ai zis ca s-a terminat....vrei sa....
Kanon a zambit, si-a tras o palma peste ochi, si-a lasat capul sa cada pe marginea patului si a continuat sa planga. Roro s-a intristat mai tare, a inceput sa il mangaie pe cap si si-a lasat propriul sau cap sa se intinda langa cel al brunetului.
- Roro....de maine nu mai faci toate lucrurile astea. Ma enerveza si imi vine sa ii strang de gat. Ma poti ajuta la calcule sau management...orice altceva. Ma enerveaza sa te vad atat de trist, a susotit brunetul in timp ce si-a ridicat capul de pe pat, i-a mangaiat chipul blondului si l-a sarutat usor pe buze.
- Nu e vorba de slujba, Kanon. Ti-am spus...sexul e sex....si facut dragostei e total diferit. In fiecare noapte imi stergi atingerile altora de pe corpul meu si asta conteaza mai mult decat orice altceva. La sfarsitul zilei ma primesti in patul tau si ma iubesti si asta ma face fericit. Sunt ingrijorat pentru ceea ce fac...dar si pentru baiatul ala de care ti-am povestit. Kanon, vreau sa vad ce face Hide. Nu l-am mai vazut de cateva luni de zile.
Brunetul a acceptat dand din cap si a zambit usor, apoi l-a asezat pe blond pe spate si s-a urcat deasupra lui, asaltandu-l cu sarutarile sale pasionale.
A doua zi, Kanon a asteptat afara ca blondul sa se intoarca, dar asta nu s-a intamplat. Cand a inceput sa il caute si l-a gasit sangerand, inima sa s-a oprit in loc si ii venea sa moara. Singurul motiv pentru care l-a adus pe Hideki la club a fost pentru ca acesta a vrut sa intre in afacere si sa aiba clienti. Sigur, rugamintea lui Roro a contat si ea, dar brunetul dorea mai mult sa il stranga de gat pe adolescent decat sa il ocroteasca.
***
Ajuns in fata comisarului, brunetul a zambit in mod involuntar gandindu-se la cat de ironica este viata. Acel baiat s-a dovedit a fi nimeni altul decat verisorul lui, designer-ul ce il maltrata, unchiul sau, acelasi om ce i-a ucis tatal. Pus in fata acuzatiilor de crima, Kanon a inceput sa povesteasca tot, sa marturiseasca chiar si ce afacerea conducea si cum s-a ajuns la acea explozie imensa. Totul, dar absolut totul, a fost inregistrat si predat judecatorilor.
- Vei semna? l-a intrebat comisarul, punand in fata sa mai multe foi, pline de declaratiile brunetului.
- Cu o conditie, a soptit brunetul, afisand un zambet calm si sincer.
- Spune, baiete, l-a indemnat politistul.
- Semnez orice atata timp cat cei despre care v-am spus nu sunt pusi sub acuzatii si sunt lasati in pace.
Kanon era impacat cu ideea de a intra la inchisoare, tot ce conta pentru el era ca restul sa fie in siguranta. Roro putea sa il viziteze si cand avea sa iasa de la inchisoare, daca blondul inca il mai astepta, cei doi aveau sa isi poata continua relatia. Hideki si Hiroki trebuiau sa isi continue povestea de dragoste, argintiul de abia descoperise dragostea, verisorul sau era in sfarsit fericit si cei doi meritau sa fie impreuna, Kerori trebuia sa isi revina in liniste si sa se trezeasca intr-o lume in care prietenii sai ii sunt aproape ci nu la inchisoare, chiar si Tomo avea nevoie de aceasta stabilitate pentru a isi putea clarifica confuzia din mintea si inima sa.
Pentru brunet nu conta propria sa fericire ci a celor din jur. Daca ei erau fericiti, atunci el putea la fel de bine sa moara. Nu conta. Ar fi facut totul pentru ei. Kanon s-a tinut de aceasta promisiune si a semnat declaratia, stiind ce a facut. Era pentru binele celorlalti, gandi el. Totul avea sa fie bine pentru ei.
Luminita rosie s-a stins in cele din urma si toti cinci s-au ridicat in picioare. Din sala a iesit chirurgul, plin de sange pe maini si pe piept, transpirat si evident epuizat.
- Va fi bine, a rostit in cele din urma, dupa ce a asteptat intrebarile baietilor ce nu si-au facut aparitia. Tacerea continua sa fie prezenta pe hol, toti respirau fericiti, dar niciunul nu indraznea sa intrebe sau sa spuna ceva. Doctorul a zambit compatimator apoi a plecat, lasandu-i pe cei cinci sa se aseze din nou pe scaune si sa se afunde din nou in tacere.
Kerori a fost mutat la terapie intensiva si numai doi dintre prietenii lui au primit permisiunea sa intre. Initial, s-a decis ca Hideki si Kanon sa intre, ei fiind singurele rude ale bolnavului, insa cu exact cateva secunde inainte de a intra in salon, pe coridor si-au facut aparitia cativa politisti ce intrebau de Kanon.
- E in regula. Cunoscut putina lume, dar influenta. Cu putin ajutor voi putea iesi rapid in asta, murmura brunetul, deloc fericit si dornic sa se prefaca orice altceva decat nelinistit.
- Kanon..., susoti Roro cu jumatate de gura, incapabil sa isi priveasca iubitul in ochi.
Gestul a fost interpretat in mod gresit de brunet, Roro dorea sa nu isi arate ingrijorarea si tristetea si decise ca nu il poate privi direct pe iubitul sau, dar Kanon a crezut pentru un moment ca blondului ii este rusine. In cele din urma, brunetul a zambit linistit, reafirmandu-si convingerea ca Roro nu e genul acela de om si ca aceasta va fi mereu alaturi de el.
Hideki a aprobat decizia brunetului de a pleca impreuna cu politistii pentru a lamuri situatia si in locul lui, l-a ales pe Tomo sa intre cu el in camera pentru a il vedea pe Kerori. Barbatul dormea linistit, nimic nu parea sa reflecte conditia critica in care se afla, trupul sau era bandajat, masca respiratorie era pusa pe chipul lui, totul era pregatit pentru ca pacientul sa se poata insanatosi. Hideki s-a apropiat cateva clipe de pat si a zambit usor, era fericit ca fratele sau descoperise ce inseamna sa iubesti si ce anume implica o astfel de afectiune. Tomo continua sa isi framante mainile si sa taca din gura. Chipul sau era palid, arata de parca nu mai dormise de cateva zile bune, tot appeal-ul lui, cum il numea baiatul, disparuse si in locul lui se instaurase nefericirea si oboseala. Baiatul nu indraznea nici macar sa se miste din tocul usii, sa se apropie de patul lui Kerori iesea din orice discutie. Mana ranita inca il mai durea, arsura incepuse sa se infecteze, trebuia sa mearga la un doctor si sa aiba grija de rana, dar lui Tomo parea ca nu ii pasa daca o parte din el murea sau se distrugea.
- Tomo, stai tu cu el? a intrebat Hideki cu un zambet imens pe buzele sale. Argintiul era constient de lupta interioara pe care o ducea adolescentul si a ajuns la concluzia ca numai prezenta lui acolo il poate ajuta pe fratele sau sa se insanatoseasca. Cenusiul aproba si se aseza pe unul din scaunele din jurul patului apoi se sprijini cu ambele maini pe marginea patului si isi lasa capul sa se odihneasca, continuand sa se uite la barbatul ce respira greoi si nu se putea trezi.
- Hideki, reusi sa rosteasca in cele din urma, baiatul. Se va face bine?
- Da, cred ca se va face bine, rosti aproape convins, argintiul. Hideki spera ca fratele sau avea sa se insanatoseasca, totul se afla in mainile lui si ale lui dumnezeu. Cel pentru care era ingrijorat si spera ca nu avea sa intre in probleme, era Kanon.
Nu isi imaginase niciodata ca brunetul ii poate fi ruda, ramase uimit sa il auda spunandu-i tatalui sau, unchi, si, nici pana atunci, nu reusise sa asimileze ideea ca tatal sau a murit din cauza verisorului sau. Kanon era puternic si stia cum sa se salveze dintr-o astfel de situatie. Aflat in masina politiei, brunetul zambea amintindu-si intreaga sa poveste de dragoste, inca din primul moment in care l-a intalnit pe Roro.
****
Era o zi de primavara destul de frumoasa desi ploile continuau sa se tina lant. De indata ce se lasa seara, cluburile de noapte erau pline de pusti de pana in 19 ani ce doreau sa scape de oboseala din timpul zilei sau de problemele de acasa. Un tanar cu parul brunet, imbracat cu o camasa alba descheiata la primii doi nasturi, o pereche de pantaloni albastri cu lant, o privire rebela si niste zambete ucigatoare, statea rezemat cu ambele coturi de marginea barului si astepta sa gaseasca o noua victima gata de munca.
- Hei, Kanon, iar cauti „voluntari” ? zambi unul dintre tinerii ce s-a apropiat de el si a mai cerut o bautura.
- E locul cel mai potrivit pentru a ii cauta, a raspuns brunetul pe un ton vesel, afisand un suras minunat. Era gata sa isi comanda si el o bautura cand a auzit o adunare de baieti intrand in club. Tineri de aproximativ 18 ani printre care parea sa se afle si un baiat cu parul blond de nu mai mult de 16 ani. Era ingrozitor de vesel pentru ora aceea tarzie desi nu parea nici baut si nici drogat.
Brunetul ridica o sprinceana si apoi se hotara sa inceapa o discutie cu oricare dintre acei tineri pentru ca mai apoi sa poata afla daca tanarul blond ii poate cadea in plasa. O problema ar fi fost daca tanarul avea iubit, barbatii fiind, de multe ori, mai posesivi decat femeile, alta daca era bogat, atunci nu ar fi avut nevoie de o slujba pentru a se intretine.
- Un Bloody Mary, se auzi in cele din urma vocea blondului undeva in apropierea brunetului. Kanon se mira putin, parea ca victima venea singura la agresorul ei.
- Nu esti cam mic pentru Bloody Mary? a intrebat in cele din urma, brunetul, gata sa intre intr-o lunga discutie cu baiatul.
- Nu esti si tu pentru whisky? se auzi raspunsul impunator al baiatului.
- Eu am aproape 20 de ani, a zambit si ras, Kanon.
- La fel si eu. Bine, am 19 si un pic, dar totusi, a ras la randul lui blondul intinzandu-si mana. Roro, s-a prezentat acesta in timp ce a strans mana cu brunetul.
Kanon a ramas putin nemiscat, uimit ca acel baiat ce parea sa nu aiba mai mult de 16, cel mult 17 ani, avea de fapt aproape 20 de ani, deci de aceeasi varsta cu el. Arata ingrozitor de tanar, probabil din cauza unei bune alimentatii si a unei vieti sanatoase, baiatul trebuia sa fie un nou initiat in de-ale petrecerii, gandi brunetul zambind bucuros de noua sa descoperire.
- Kanon,a rostit acesta incet stiind ca astfel blondul avea sa se apropie si mai mult de el pentru a il mai intreba o data cum il cheama.
- Kanon, frumos nume, a zambit blondul luandu-si bautura de pe suprafata barului. Ne mai vedem atunci, Kanon, i-a facut acesta cu ochiul revenind la masa sa.
Brunetul chicoti usor si apoi roti usor din cap, realizand ca tocmai cazuse in propria lui capcana. Spera sa abordeze el victima, victima a venit la el, spera sa il faca sa se apropie de el, in schimb, el s-a apropiat de unul singur de brunet. Cu putin noroc, nu avea nevoie sa ii ceara sa lucreze pentru el ca Roro avea sa ii ceara tocmai asta. Si asa a si fost.
****
Kanon zambi din nou si apoi isi intoarse privirea spre politistul de langa el. Relatia lui cu Roro, pana cand a reusit sa il inteleaga, a decurs intocmai cum nu se astepta. Brunetul credea ceva si astepta ceva de la blond, blondul facea exact contrariu. Exact ca in ziua in care cei doi s-au reintalnit in Okinawa.
****
- Ca sa vezi, a zambit blondul de indata ce il observa pe Kanon. Se pare ca dau de tine oriunde ma duc, a continuat acesta alergand spre brunet. Erau exact pe plaja, amandoi imbracati in pantaloni scurti si nimic mai mult.
- Roro parca, nu? a intrebat brunetul incercand sa isi aminteasca numele corect al aceluiasi baiat pe care l-a remarcat cu cateva luni inainte, intr-un club de noapte.
- Da. Roro.
Timp de cateva minunte intre cei doi s-a lasat o liniste ciudata, niciunul dintre ei nu a mai spus nimic, amandoi se priveau direct in ochi si asteptau ca celalalt sa spuna ceva. Vantul batea destul de puternic si soarele stralucea cu forta, apa oceanului era de un albastru greu de descris, nisipul frigea sub picioarele lor, totul parea scos din filme, mai putin situatia jenanta in care se aflau.
- Deci...ce faci aici? a intrebat in cele din urma brunetul, nestiind ce altceva sa intrebe.
- Munca, mai stam cateva zile aici apoi ne intoarcem in Tokyo la sediu. Tu?
- Ah....la fel..., a glumit Kanon, usor jenat. Blondinul avea deja o slujba deci nu avea de ce sa ii ceara tocmai lui una, motivul pentru care se putea apropia de el disparuse total si totusi, nu se simtea in stare sa renunte atat de usor la apropierea de baiat. Cand termini programul? a intrebat in cele din urma, stiind ca putea fi totusi refuzat si ignorat.
- Hm....mai stam cateva ore cred. De ce?
- Dupa munca, bei ceva cu mine? Fac cinste cu Bloody Mary, a glumit Kanon in timp ce a zambit frumos. Roro a parut sa se inroseasca putin la fata si apoi si-a coborat putin chipul spre pamant incercand sa isi ascunda zambetul de pe buze.
- Sigur, a zambit blondul in timp ce alerga inapoi spre o adunatura de mai multi oameni ce se pregateau sa fotografieze ceva.
Acea zi a trecut atat de repede incat Kanon nici macar nu si-a dat seama ca se apropia ora la care trebuia sa se intalneasca cu baiatul frumos cu parul blond. Era atat de ocupat cu unul dintre noii sai angajati incat nu a observat cand Roro l-a zarit si i-a facut cu mana, s-a apropiat de el si l-a vazut cum un alt baiat ii face un mic „serviciu”. Expresia de pe chipul lui Roro era mai mult una de surprindere decat una de dezgust, dar „oh”-ul pe care l-a lasat din greseala sa ii scape i-a atras atentia brunetului care zambea oarecum plictisit.
- Roro! a strigat acesta imediat impingandu-l pe celalalt baiat la pamant.
- Wow...scuze, vreau sa zic..., scuze...am deranjat, nu? a inceput sa rada oarecum amuzat, blondul punandu-si mana la gura, abtinandu-se sa nu rada atat de tare cat ar fi vrut.
- Sefu? s-a auzit si vocea celuilalt baiat care de abia cateva minute mai tarziu s-a ridicat de jos, dupa ce blondul s-a indepartat si i-a lasat pe cei doi singuri.
- Ce vrei? s-a auzit vocea iritata si suparata a brunetului.
- Cine e frumuselul?
Intrebarea baiatului l-a enervat mai tare pe Kanon, care s-a uitat urat la baiat si apoi a injurat si s-a indreptat spre propria sa camera. Cuvintele „ cine a fost” pe care le-a rostit imediat dupa, incepeau sa il enerveze si mai tare pe brunetul care era sigur ca Roro acum il considera un om dezgustator.
Spre surprinderea lui, l-a revazut in holul mare al hotelului de pe plaja, zambind si amuzandu-se cu ceilalti pe care ii vazuse in preajma lui mai devreme, si cand s-au observat unul pe celalalt, blondul a zambit si l-a salutat pe brunet, apoi si-a luat ramas bun de la prieteni si s-a apropiat de Kanon.
- Hei...scuze. N-am vrut sa va deranjez. Nu mi-am dat seama, a rostit rapid, pe un ton usor scazut, evident jenat de toata intamplarea.
- Nu te deranjeaza? s-a auzit imediat intrebarea plina de suprindere a brunetului.
- De ce m-ar deranja? Suntem liberi sa fim cu cine vrem, nu conteaza cu cine ne culcam, barbat sau femeie, sex putem face cu oricine, cu cine facem dragoste conteaza. Oricum, chiar imi pare rau ca te-am deranjat. Serios.
Kanon a zambit in mod instinctiv si l-a luat in brate pe blond. Era prima oara cand auzea pe cineva spunand lucruri de genul acela, de fapt era chiar prima oara cand cineva nu il condamna pentru ceea ce face. Brunetul a realizat atunci ca putea sa se culce cu oricine ca nu ar fi reusit niciodata sa il dezguste pe blond. Amandoi puteau fi foarte buni prieteni si asa s-a si intamplat. Adevarata problema era ca pe masura ce se imprieteneau mai mult, brunetul dorea din ce in ce mai tare sa se culce cu Roro, si simtea ca nu poate face asta pana cand nu ii marturiseste adevarata sa ocupatie, baiatului.
Lucrurile, insa, nu au iesit intocmai cum si-a dorit Kanon si Roro a aflat in cel mai rau mod posibil .
***
- Hai, coboara, s-a auzit vocea politistului de la volan. Cel de langa brunet l-a ajutat pe Kanon sa coboare din masina si apoi l-a condus pana la intrarea in sectie. Avea mainile prinse la spate cu catuse, intocmai ca un criminal, si era condus inauntru-l sectiei de politiei pentru a fi interogat despre moartea lui Kyoshi.
Acea atmosfera, acele priviri toate intoarse impotriva lui, criticand-ul si ironizand-ul, considerand-ul un infractor demn de nimic, nimic din toata rautatea din acea cladire nu se compara cu sentimentul de vinovatie si durere din inima brunetului din momentul in care Roro a aflat cu ce se ocupa Kanon. Cu toate astea, in acea noapte s-a intamplat si ceva absolut minunat.
****
Vantul batea cu putere in acea noapte. Norii erau adunati pe cer si totul prevestea o furtuna de proportii uriase. Oamenii erau imbracati cu sacouri lungi, tineau in maini umbrele, alergau cat mai repede spre casele lor pentru a se putea feri de ploaia ce urma sa vina.
- Roro, opreste-te! s-a auzit vocea furioasa a brunetului ce alerga dupa baiatul blond ce plangea.
- Esti fenomenal. Stiai asta? Si nu ma refer la sensul bun al cuvantului! a raspuns pe acelasi ton, blondul oprindu-se in fata unui semafor.
- Eu? Ce sa mai zic de tine? „ Nu conteaza cu cine te culci...suntem liberi sa facem ce vrem...cu cine faci dragoste conteaza” , s-a maimutarit brunetul incercand sa il imite pe blond. Roro a ramas tacut cateva momente apoi si-a ridicat bratul si l-a plesnit pe brunet, cat de tare a putut.
Kanon s-a oprit din vorbit si s-a uitat uimit la blondul ce il privea atat de direct si atat de suparat si hotarat.
- Aici nu e vorba de faptul ca tu de ocupi de prostiturie. Ca aduni baieti pe care ii pui sa se prostitueze. Un lucru vreau sa stiu. Tipul ala a zis adevarul sau nu? a intrebat, usor emotionat, blondul.
- La ce te referi? La slujba mea?
- Motivul, Kanon! Motivul pentru care te-ai apropiat de mine! Noaptea aceea, in clubul ala, ai vorbit cu mine avand in minte scopul de a ma transforma in alt angajat al tau? Sa ma recrutezi?
Kanon a tacut din gura, si-a indepartat privirea de la blond, s-a uitat un moment la asfalt apoi s-a uitat din nou la blond, dorind sa ii spuna ceva, dar nu a reusit sa vorbeasca deloc.
Roro a zambit dezamagit si a trecut strada, lasandu-l pe brunet pe partea cealalta, un pachet de nervi, lovind in stalpul semaforului.
- Roro, nu intelegi!! Roro! a tipat, brunetul, cateva secunde mai tarziu, prea tarziu, dupa ce blondul deja era mult prea departe pentru a fi auzit.
Inima brunetului a inceput sa bata cu putere, respiratia i s-a intretaiat pentru cateva minute, era mult prea nervos pentru a se putea intoarce acasa si sa se culce. Idiotul cu care s-au intalnit cei doi, un prieten din bransa, se trezise sa ii spuna lui Roro cu ce se ocupa Kanon si ca motivul pentru care brunetul s-a apropiat de blond a fost pentru a il convinge sa intre in afacere. Din cauza acelor vorbe, era inevitabil ca Roro sa inteleaga intr-un mod total eronat, fiecare actiune a brunetului, fiecare apropiere si fiecare moment de intimitate.
Dupa cateva minute de neclaritate, Kanon s-a hotarat sa se duca dupa blond, chiar la el acasa daca era nevoie, totul pentru a putea vorbi cu el si a lamuri situatia. De lamurit, nu a reusit sa faca asta cu vorba buna. A ajuns in fata usii apartamentului unde locuia Roro, a batut la usa pana cand blondul a deschis-o.
- Ce faci aici? Pleaca, a vorbit blondul foarte suparat dorind sa inchida usa, dar brunetul a oprit-o cu piciorul, a trantit-o pentru a o deschide si l-a impins pe blond in primul perete pe care l-a gasit si a inceput sa il sarute.
Limba lui Kanon a gasit-o imediat pe a blondului, dar a durat ceva pana cand Roro si-a lasat garda jos si a acceptat sa fie sarutat si a raspuns la sarut. Printre cateva gemete, blondul a reusit sa il roage pe Kanon sa se opreasca, dar asta nu s-a intamplat.
- Vreau sa ma asculti si sa intelegi, a vorbit, in cele din urma, brunetul ridicand mainile blondului sus, pe perete, prinzand-ule pe amandoua, de incheieturi, cu o singura mana.
- Ma doare...., s-a plans blondul incercand sa se elibereze, dar nu a reusit nicidecum sa faca asta.
- Initial, da...asta a fost motivul. Insa nu si acum. Roro...., a rostit brunetul pe un ton gentil in timp ce a atins chipul blondului pentru a il mangaia.
- Acum...acum inteleg. De ce ai refuzat sa ma ajuti cand ti-am cerut de lucru. Nu e de mine... Daca stiam...
- Daca stiai...stateai departe de mine?
- Poate, a soptit blondul.
Chipul sau era rosu, vocea stinsa si jenata, ochii ii lacrimau usor si intregul sau trup tremura. Roro refuza sa il priveasca pe Kanon direct in ochi, incerca din rasputeri sa nu caute buzele brunetului, acelasi buze care i le-a rapit pe ale lui cu doar cateva momente inainte.
Kanon a scrasnit din dinti, mai enervat decat inainte, l-a strans pe Roro de maini si i le-a intors la spate, apoi l-a impins inspre dormitor. Zecile de cutii adunate pe hol i-au atras atentia brunetului, dar Kanon nu a crezut ca pana si dormitorul avea sa fie gol.
- Atat de repede ai reusit sa fugi de mine?
- Nu am reusit sa fug de tine. Esti aici. Si nu fug de tine. Ti-am zis ca stau prost cu banii si ca am nevoie de o slujba. Nu-mi mai permit apartamentul, mormai blondul, incercand din nou sa scape din stransoarea brunetului.
- Roro...iarta-ma.
- Bine...da-mi drumul, rosti calm blondul.
- Nu...nu intelegi, continua brunetul cu un zambet sters si lipsit de fericire.
In clipa urmatoare l-a impins pe Roro la pamant, i-a strans mainile si mai tare si a inceput sa il dezbrace. In camera era o patura intinsa pe jos, probabil locul in care dormea blondul cand ajungea acasa, in rest totul era deja in cutii, pus deoparte, gata sa fie mutate, dar brunetului nu i-a pasat.
- Kanon....Kanon, inceteaza! Da-mi drumul! a strigat, usor speriat, blondul incercand sa se elibereze.
Brunetul l-a intors cu fata spre sine, si-a lipit trupul de al blondului si s-a miscat usor, dar apasat pentru ca Roro sa poata simti ca acesta era excitat si ca il dorea. Trupul baiatului s-a cutremurat usor, ochii lui au inceput sa se uite la brunet cu o oarecare curiozitate si frica, nestiind ce anume dorea celalalt de la el. Cand mana lui Kanon a ajuns sub pantalonul lui, intre picioare, Roro a icnit usor si a tresarit, inrosindu-se cu totul la fata.
- La inceput am crezut ca esti perfect pentru slujba asta. Cu timpul, insa....la naiba, Roro. Nici mort nu as lasa pe altul sa te atinga. Tu...tu esti al meu. Trebuie sa fii al meu, a zambit brunetul, gata sa rada, deodata atat de fericit incat parea ca nimic rau nu se intamplase intre ei.
- Kanon...., a rostit incet blondul, zambind la randul lui. Da-mi drumul la maini, nu am sa plec nicaieri, a soptit Roro foarte rusinat, cu chipul rosu aprins si trupul tremurand. Promit, a incheiat acesta, dupa care a inghitit in sec.
Brunetul i-a eliberat mainile lui Roro si apoi a incercat sa il sarute. Spre suprinderea lui, buzele blondului le-au cautat la randul lor pe ale lui Kanon si le-a primit cu caldura, initiind un sarut pasional. Mana brunetului a reusit sa il dezbrace de tot pe blond, in timp ce acesta isi tragea respiratia si inca se gandea daca sa faca acelasi lucru pentru Kanon. De la saruturi dulci au ajuns la atingeri mult prea indecente si in doar cateva minute, trupul blondului tresarea sub cel al brunetului.
***
Kanon reusea mereu sa isi aminteasca in detaliu acea noapte. Chiar si in timp ce mergea spre camera de interogare, in mintea sa se derulau imagini ale primei sale nopti cu Roro. Felul in care trupul blondului se arcuia in bratele lui, gemetele stinse pe care incerca sa nu le scoata, modul inocent, dar oarecum pervers prin care Roro isi musca buza inferioara, scurtul tipat cand brunetul l-a patruns pentru prima oara si forta cu care l-a strans in brate atunci cand au simtit amandoi o durere in partea de jos a corpului.
Kanon putea jura cu mana pe inima ca Roro se comporta inca si acum, intocmai ca atunci. Trupul tremurand la fiecare atingere, glasul stins scotand gemete si gafaind, unghiile zgaraind-ui pielea, toate au ramas intiparite in memoria lor.
Dupa prima lor noapte impreuna totul s-a schimbat. Kanon a ramas atunci peste noapte, imbratisandu-l pe blondul epuizat ce inca simtea durerea fulgerand-ui trupul. Totul se aranjase intre cei doi pana cand un tip a incercat sa il forteze pe Roro si chiar a reusit. Tipul nu era decat un client al lui Kanon, ce obisnuia sa aleaga numai baietii foarte frumosi si inocenti si sa ii tortureze pentru propria lui placere. In acea noapte, Roro nu s-a intors la club, a ramas afara, tremurand si plangand pana cand Kanon a iesit pe usa pentru a il cauta. Acel idiot l-a confundat cu unul dintre baietii lui Kanon pentru simplu motiv ca locuia acolo impreuna cu brunetul.
Brunetul a reusit sa il consoleze pe blond, i-a sters fiecare amintire cu propriul sau trup, dar de a doua zi au inceput alte cereri pentru a il avea pe blond. Era prea tarziu sa incerce sa il fereasca de un astfel de pericol, cu toata durerea posibila, Roro i-a cerut sa il angajeze si Kanon a acceptat. Primele luni au fost adevarate furtuni. Roro devenea din ce in ce mai trist si se agata din ce in ce mai mult de brunet, cerea mai multa iubire si atentie din partea lui, insa brunetul era din ce in ce mai violent si il obliga pe Roro de fiecare data cand se culcau impreuna.
Cea mai mare cadere nervoasa a brunetului a fost cand deja Roro era cautat de niste tipi pe care ii stia perversi, atunci Kanon a distrus intreg parterul, l-a violat pe blond, a doua zi a anulat toate intalnirile baiatului si l-a inchis in propria lui camera.
***
- Kanon, da-mi drumul. Ce s-a intamplat? a intrebat blondul de partea cealalta a usii inchise, in timp ce lovea cu pumnii in usa.
Brunetul se afla la pamant, cu mainile deasupra capului, cu genunchii stransi la piept, plangand pentru a doua oara in viata lui.
- S-a terminat, Roro.
Atat a rostit brunetul si linistea s-a lasat intre cei doi. Roro nu a mai batut in usa, a tacut din gura si s-a asezat in pat. Cateva minute mai tarziu, vocea blondului s-a auzit din nou.
- Sa inteleg ca.... ca nu ma mai iubesti? Asta a fost tot? Te desparti de mine?
Intrebarile blondului l-au trezit pe brunet din propria sa agonia si l-au facut sa deschida usa.
- Roro..ce vrei sa ...Roro! a strigat Kanon cand l-a vazut pe blond strans in pat ca un copil mic, cu lacrimile curgandu-i pe gat, foarte deprimat.
- Ai zis ca s-a terminat....vrei sa....
Kanon a zambit, si-a tras o palma peste ochi, si-a lasat capul sa cada pe marginea patului si a continuat sa planga. Roro s-a intristat mai tare, a inceput sa il mangaie pe cap si si-a lasat propriul sau cap sa se intinda langa cel al brunetului.
- Roro....de maine nu mai faci toate lucrurile astea. Ma enerveza si imi vine sa ii strang de gat. Ma poti ajuta la calcule sau management...orice altceva. Ma enerveaza sa te vad atat de trist, a susotit brunetul in timp ce si-a ridicat capul de pe pat, i-a mangaiat chipul blondului si l-a sarutat usor pe buze.
- Nu e vorba de slujba, Kanon. Ti-am spus...sexul e sex....si facut dragostei e total diferit. In fiecare noapte imi stergi atingerile altora de pe corpul meu si asta conteaza mai mult decat orice altceva. La sfarsitul zilei ma primesti in patul tau si ma iubesti si asta ma face fericit. Sunt ingrijorat pentru ceea ce fac...dar si pentru baiatul ala de care ti-am povestit. Kanon, vreau sa vad ce face Hide. Nu l-am mai vazut de cateva luni de zile.
Brunetul a acceptat dand din cap si a zambit usor, apoi l-a asezat pe blond pe spate si s-a urcat deasupra lui, asaltandu-l cu sarutarile sale pasionale.
A doua zi, Kanon a asteptat afara ca blondul sa se intoarca, dar asta nu s-a intamplat. Cand a inceput sa il caute si l-a gasit sangerand, inima sa s-a oprit in loc si ii venea sa moara. Singurul motiv pentru care l-a adus pe Hideki la club a fost pentru ca acesta a vrut sa intre in afacere si sa aiba clienti. Sigur, rugamintea lui Roro a contat si ea, dar brunetul dorea mai mult sa il stranga de gat pe adolescent decat sa il ocroteasca.
***
Ajuns in fata comisarului, brunetul a zambit in mod involuntar gandindu-se la cat de ironica este viata. Acel baiat s-a dovedit a fi nimeni altul decat verisorul lui, designer-ul ce il maltrata, unchiul sau, acelasi om ce i-a ucis tatal. Pus in fata acuzatiilor de crima, Kanon a inceput sa povesteasca tot, sa marturiseasca chiar si ce afacerea conducea si cum s-a ajuns la acea explozie imensa. Totul, dar absolut totul, a fost inregistrat si predat judecatorilor.
- Vei semna? l-a intrebat comisarul, punand in fata sa mai multe foi, pline de declaratiile brunetului.
- Cu o conditie, a soptit brunetul, afisand un zambet calm si sincer.
- Spune, baiete, l-a indemnat politistul.
- Semnez orice atata timp cat cei despre care v-am spus nu sunt pusi sub acuzatii si sunt lasati in pace.
Kanon era impacat cu ideea de a intra la inchisoare, tot ce conta pentru el era ca restul sa fie in siguranta. Roro putea sa il viziteze si cand avea sa iasa de la inchisoare, daca blondul inca il mai astepta, cei doi aveau sa isi poata continua relatia. Hideki si Hiroki trebuiau sa isi continue povestea de dragoste, argintiul de abia descoperise dragostea, verisorul sau era in sfarsit fericit si cei doi meritau sa fie impreuna, Kerori trebuia sa isi revina in liniste si sa se trezeasca intr-o lume in care prietenii sai ii sunt aproape ci nu la inchisoare, chiar si Tomo avea nevoie de aceasta stabilitate pentru a isi putea clarifica confuzia din mintea si inima sa.
Pentru brunet nu conta propria sa fericire ci a celor din jur. Daca ei erau fericiti, atunci el putea la fel de bine sa moara. Nu conta. Ar fi facut totul pentru ei. Kanon s-a tinut de aceasta promisiune si a semnat declaratia, stiind ce a facut. Era pentru binele celorlalti, gandi el. Totul avea sa fie bine pentru ei.
![[Imagine: sigbylis-2.png]](http://i121.photobucket.com/albums/o210/andreutza_91go/sigbylis-2.png)
From time to time, we all have to write our own blank page.
_______________________________________________________________