The girl from the dark

[Kali?!]

Amandoi incepura sa mearga spre drumul care ducea la Liceu: calcau amandoi prin balti, ca doi copii mici. Nu stia numele baiatului, dar asta nu o oprea sa il insoteasca. Mergea in urma lui, fara sa spuna nimic.
Avea un aer elegant, dar in acelasi timp dadea impresia de raceala in comportamentul lui.
Ar fi vrut sa il intrebe ceva, dar nu gasea momentul potrivit si simtea cum cuvintele refuzau sa ii iasa din gura.
_Aaa,... incepu ea.
Baiatul se opri din drum si o privi pe Kotoko. In privire nu i se citea nici o reactie.
_Ce clasa esti? intreba fata.
Baiatul mormai ceva, din care Kotoko nu intelese absolut nimic, dar isi dadu seama ca nu avea sens sa repete intrebarea. Compania lui era atat de plictisitoare, incat si-ar fi dorit sa ajunga mai repede.
Spre usurarea ei, cotira la dreapta si in fata lor se ivi o cladire alba, inconjurata de un gard albastru.
La intrarea in curtea Liceului scria mare Liceul Beethirk.
Kotoko pasea timid, avand grija sa nu loveasca pe nimeni. Se parea ca erau destul de multi studenti care erau acolo ; ori sora sa o transferase la un Liceu slab, ori acest oras era plin de genii.
Se retrase intr-un colt al curtii, sub un nuc. Acesta ii tinea umbra.
Majoritatea elevilor purtau un costum Mov-Alb:fetele avand fuste, iar baietii avand pantaloni. Mai multe fete o priveau urat; probabil ca erau invidioase de faptul ca ea nu era obligata sa poarte fusta, neavand.
Undeva in centrul curtii isi facuse aparitia Directoarea: era o femeie inaintata in varsta care purta un costum grena alcatuit dintr-o fusta si o camasa; in picioare avea niste pantofi negrii, parul avandul prins coc.
_Buna ziua, dragi elevi, zise ea, cu un zambet larg ca de broasca pe chip. Bine ati venit intr-un nou an de liceu! zise ea si le zambi si mai larg.
Directoarea incepu sa tina tot felul de discursuri, despre buna purtare si alte lucruri.
In timp ce statea si se gandea la Jae, auzi de mai multe ori numele sau.
_Kotoko?
Se intoarse. O fata blonda cu parul mediu, ochii verzi : nici ea nu purta uniforma. Avea un maieu roz si o fusta de blugi. Ii zambea larg.
_Ce faci, Kotoko? intreba fata si o stranse in brate.
Kotoko o privi stramb. Aia cine mai era?
_Sunt eu. Mitami!
O fi fost acea Mitami pe care o cunoscuse in Inchisoare? Si totusi, persoana aceasta ii e complet opusa fizic ...
_Mitami? De la Inchi ,... incepu Kotoko, dar Mitami ii facu semn sa taca, facandu-i cu ochiul.
_Probabil ca infatisarea mea te-a cam uimit. Nu? Datorita surorii tale sunt aici. Azi-dimineata m-a ajutat ,...
Mitami continua sa povesteasca dar gandul lui Kotoko zbura in alta directie: Suruhu isi petrecuse dimineata incercand sa o elibereze pe Mitami?
Intre timp, discursul de inceput de an se terminase. Impreuna cu Mitami, intrara in clasa a 9-a C. Era o clasa spatioasa, curata: bancile erau cu cate doi elevi. Tabla era frumos stearsa; la geamuri erau jaluzele verticale de culoare crem.
Impreuna cu Mitami se asezara in a doua banca de la geam. Mai multi baieti le priveau frumos, desi Kotoko incerca sa nu se uite la ei. Era asa de irezistibila? Sau atragea atentia fiindca nu purta uniforma?
Spre uimirea ei, inainte sa se sune, Dirigintele lor isi facuse aparitia. Purta un costum negru si o cravata verde, avand la ochi ochelari; avea parul negru, iar ochii albastrii.
_O sa fac prezenta, zise el scurt. Aushizaki Mitami.
_Prezent! zise Mitami.
De fiecare data cand era strigat un elev, o multime de perechi de ochi il priveau: il studiau din cap pana in picioare, hotarand daca era demn sau nu de prietenie.
_Takeshi Kotoko.
Kotoko se ridica usor din banca, spunand soptit:
_Prezent.
Dirigintele a privit-o ciudat. Parea sa fi vrut sa ii spuna ceva, dar continua sa strige elevii mai departe.
_Da,... incepu el, cand termina de facut prezenta. Eu sunt Shimaki Itsune, dirigintele vostru... Pentru inceput, mi-am propus sa va asez eu insumi in banci ...
Mitami fusese mutata in banca impreuna cu o fata cu parul scurt si negru, avand ochii verzi.
Kotoko fu nevoita sa stea cu un baiat in ultima banca de pe randul de la geam. Aspectul baiatului era elegant, desi emana o impresie de neincredere.
Il privi mai atent ... Era ... Era baiatul de azi-dimineata care o ajutase sa gaseasca Liceul. Baiatul ii zambi scurt, facandu-i cu ochiul.
_Eu sunt Tatsumaki, zise el automat.