Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

The girl from the dark

#1
Se teleportase la enormul Palat, unde primise o scrisoare.
_Sper sa foloseasca.

O fata cu ochii albastrii care aveau o usoara nuanta de verde, parul negru si lung : Kotoko, de mica orfana, se trezeste cu o putere nebanuita: tot in ziua respectiva, primeste o scrisoare pentru a veni la PalatulX5, prin teleportare.

Kotoko => http://i203.photobucket.com/albums/aa90/...ack/11.png

In mana dreapta tinea o valiza, fiind imbracata cu uniforma primita : cu grena si alb.
Ajunse intr-o incapere micuta : in ea se afla un birou in dreptul unui geam, pe birou aflandu-se mai multe teancuri de documente, un telefon si cateva flori.
_A, domnisoara Kotoko, se auzi o voce : un barbat, cu parul alb, cu o barba lunga, intrase in camera.
Fata se intoarse : in momentul acela intrase si un elev: avea un aspect dragut, dupa parerea ei: avea ochii caprui care bateau usor spre rosu, parl des si saten.
_Ramai aici, Raizen. Rezolv cu tine imediat. Sosesc imediat, domnisoara Kotoko. Tu vei fi repartizata aici.
_Dar de ce? intreba ea.
_Stii, nu vrem sa atragem atentia.
Fata nu-si dadu seama ce voia barbatul, dar incuviinta din cap, privindu-l cam stramb.

RAIZEN => http://i177.photobucket.com/albums/w207/...nk_guy.jpg

Ramasese in acel birou cu Raizen.
_Cum ai zis ca te cheama? intreba baiatul, luand loc pe scaunul directorului.
Fata il privi plictisita.
_Kotoko, zise ea.
_Kotoko si mai cum?
_Takeshi Kotoko, spuse fata.
_Eu sunt Tadase Raizen. Trec in anul 2, la Casa celor cu Puterea Intunericului. Tu unde ai vrea sa fii repartizata?
Fata statu o clipa pe ganduri.
_Stii, la asta chiar nu m-am gandit.
Se auzira pasi in dreptul usii: Raizen se ridicase repede de pe scaun.
_Uite, spuse Directorul si ii intinse un pix. Pune-l pe degetul aratator.
Fata ar fi vrut sa-l intrebe de unde si pana unde sa puna pixul pe deget, dar vazu o sfoara alba, cu loc special pe unde sa introduca degetul.
Raizen privea scena interesant.
_Ata va lua culoarea Neagra daca vei fi la Intuneric, Albastru pentru Apa, va ramane alb pentru Aer, va fi Galben pentru Lumina sau un Argintiu pentru electricitate.
Fata isi introduse degetul in spatiul acela si inchise ochii: pret de o clipa, auzi o voce care sopti:
_Puterea Intunericului.
Deschise ochii: ata era neagra.
_Desigur ...
_Pot sa plec? intreba ea.
_Mai stai un minut: si Raizen e la aceeasi Casa: puteti pleca impreuna in Camera Secreta a voastra.
_Desigur, zise fata.
Lua loc pe un scaun din spatele camerei.
_...si daca te mai prind ca arunci vraji asupra pisicilor celor cu Puterea Apei, iti fac referat! zise directorul.
Baiatul baga mainile in buzunare si spuse cu parere de rau in glas:
_Imi pare rau ...
Dar pe Kotoko nu o convinse pe deplin. Privi catre mana dreapta, si vazu ca mai avea pixul la mana.
_Aa,... incepu ea.
Directorul si Raizen o privira curiosi.
_Pixul ... Pixul ce fac cu el? intreba ea.
_Il pastrezi: in functie de el, iti poate aparea in mana o arma ; depinde de personalitatea ta. Arma nu apare acum, la inceput, ci in situatiile critice. Nu il poti da jos: cand vei avea arma, apesi butonul acela mic mov - si ii arata cu degetul un mic buton - iar pixul va lua forma respectivei arme. Nu il poti da jos.
_Si cati ani voi studia aici?
_Pai ... Ar trebui 10, pentru materie deplina.
_Inteleg, zise fata.
_Pai, sunteti liberi!
Iesise impreuna cu Raizen pe un coridor negru:
_Ne putem teleporta direct, daca vrei, zise el.
_Nu e nevoie, zise ea.
El mergea cu mainile in buzunare, iar fata tara dupa ea un geamantan cu lucrurile sale.
_Stii, nu mai e nimeni din anul tau la Casa noastra, zise el cu parere de bine. Asta inseamna ca vei dormi singura.
Fata simti un sentiment de bucurie in stomac: nu se imagina dezbracandu-se de fata cu alte fete.
Ajunsera in fata unei camere unde se afla o usa de metal, neagra :
_Parola, se auzi o voce robotica.
_Alph.
_Ce inseamna Alph? intreba fata privindu-l stramb.
_E o arma rara: apare sub forma unui cutit, zise el. Acel cutit are lama care taie orice. In ultimii ani nimeni n-a mai avut arma asta.
La scurt timp, usa se deschise: totul era negru, cu exceptia luminii care navalea in camera.
Peretii erau negrii, cu cateva tablouri unde erau scrise mai multe numeL fata banui ca erau celebritati ; O masa in mijlocul camerei inconjurata de 4 canapele negre, parchetul era maro: probabil singura exceptie, isi zise fata. Undeva in fundul camerei era o biblioteca, iar vizavi de intrare, erau 2 scari: una ducea catre Dormitoarel Fetelor si una spre Dormitoarele Baietilor.
_Ea e Kotoko! zise Raizen si zambi.
Fata observa ca nu mai erau fete in acea camera.
_E singura fata de la anul 1, zise Raizen si zambi.
_Eu nu cred, zise un baiat cu ochii verzi, blond. Tadase Jessica si Tadase Lett, cele 2 surori, au absolvit anul trecut.
_A, da, zise el. Kotoko, esti singura fata de la Casa cu Puterea Intunericului! zise Raizen si zambi larg intinzand mainile catre ea, ca si cum ar fi vrut s-o imbratiseze.
_Eu sunt Ikaru, zise baiatul blond.

Ikaru => http://a.bebo.com/app-image/6901126602/5...wnboy1.jpg

Tot in acea zi, ii cunoscuse pe Izaru, Kaname, Zero, Yuri, Jae si Mokare.

Izaru => http://i134.photobucket.com/albums/q84/J...meBoy7.jpg
Kaname => http://i195.photobucket.com/albums/z243/...e/wind.jpg
Zero => http://i64.photobucket.com/albums/h191/M...imeBoy.jpg
Yuri => http://i122.photobucket.com/albums/o263/...28epb5.jpg
Jae => http://www.quizilla.com/user_images/A/AC...ue-boy.jpg
Mokare => http://i160.photobucket.com/albums/t168/.../anime.jpg[post unit]Urmatoarea dimineata, se trezise imediat si pleca la micul dejun, cu tot cu pix.
Statea la masa langa Raizen si Jae : Raizen lua cartofi in gura cat putea, pe cand Jae avea un aer elegant.
Incerca si ea sa manance precum Jae, dar ii fu imposibil.
_Acestea sunt oralele ..., le spunea elevilor Domnul Director in timp ce le impartea.
Fata isi ridica orarul.
LUNI : 12:00 => 3:00 : Ora de Aparare contra Foc.
Fata scuipa cartofii inapoi in castron.
Citi mai departe.
De la 17:00 => 19:00 : Ora de Magie Neagra.
_NU! striga ea, si mai multi se uitara urat la ea.
Avea ore impreuna cu clasele de Apa si Electricitate. La scurt timp, distinse o silueta care o privea fix, in fata mesei.
_Eu sunt Lizuru! zise ea si zambi. Ea e Lorete, nu e eleva: e exmatriculata dar e fata Profesoarei de Aparare Contra Focului, asa ca sta aici.
_Buna, Lizuru, Lorete! zise Kotoko.

Lizuru => [Imagine: lizurubx2.jpg]
[Imagine: w640.png]

Lorete : [Imagine: lorettewp8.jpg]
[Imagine: w600.png]

Iesira toate trei impreuna in curtea Palatului.
_Eu sunt la Apa, zise Lizuru, dar nu obisnuiesc sa port uniforma, zise ea si zambi.
Era ora 10. Peste doua ore, avea sa inceapa ora de Aparare Contra Foc.
Se dusera sub un fag; era cald afara ... vizavi, ii distinse corpul lui Raizen.
_Hei, Rai...! incepu ea, dar brusc se opri.
Raizen se saruta cu o fata.
[Imagine: raizenkisszellsk9.jpg]
[Imagine: w320.png]

_Raizen ... ii spunea fata aceea. Te iubesc, Raizen!
_Zell ... Nu spune asta!
Fata isi puse mana la gura: nu ... Raizen nu ...
Se dadu in spate si din greseala calca pe o crenguta de copac.
Raizen isi intoarse repede privirea si o vazu.
_Kotoko! striga Raizen.
Dar fata se teleporta: era acum in Camera Secreta. Acolo era si Mokare.
_S-a intamplat ceva? intreba Mokare.
_M-Mokare! striga fata si-i sari in brate, plangand.
_E-eu ... K-kotoko ... Ce s-a intamplat? intreba el si o mangaie pe par.
_N-nimic. M-multumesc! zise fata si scoase un sunet intre plans si ras. Sunt o p-proas-sta, zise fata.
_Nu, nu esti! zise Mokaru adoptand un comportament ocrotitor fata de ea.
_E aproape 12 si 10, zise Mokaru.
_O, nu! O sa intarzii la ora! Multumesc, Mokaru!
Baiatul ramase pironit: nu stia ce sa creada.
_Ma scuzati ca am intarziat! zise ea dintr-o rasuflare.
_In fata clasei, eleva, zise profesoara.
Purta un costum verde de broasca; avea parul roscat si ochii mici, gri.
_De ce ai intarziat?
_Am ... Am pierdut notiunea timpului.
_Desigur. Ia loc langa eleva Zell.
Fata se indrepta catre banca lui Zell: o fata care facea baloane de guma: era fata care se sarutase cu Raizen.
Nu purta uniforma, dar dupa culoarea atei pixului isi dadu seama ca era la Electricitate.

Zell => [Imagine: zellwf7.jpg]
[Imagine: w234.png]

Lua loc in banca:
_Deschideti manualele la pagina 3.
Fata lua manualul de pe banca si deschise la pagina 3.
_Domnisoara Kotoko, in fata clasei.
_Ce am mai facut? intreba ea.
_Pentru ca ai intarziat, vei invata prima sa iti transformi pixul intr-o arma.
_Ce trebuie sa fac?
_Apesi butonul mov si te gandesti la cel mai mare vis al tau.
Prima data se gandi la Raizen, dar isi aminti de parintii ei.
Fata arunca usor pixul in sus: acesta se roti de cateva ori: il prinse : inchise ochii si apasa butonul mov.
_O sa-mi cunosc intr-o zi parintii, o sa-i cunosc, o sa-i cunosc!
Deodata, pixul fu cuprins de o aura neagra: dar fata tinea in continuare ochii inchisi.
Simti ca pixul incepu sa vibreze: intredeschise ochii; acum, inloc de pix, aparuse un maner.
_Incredibil! sopti Profesoara.
In timp ce sabia aparuse in intregime, fata o aseza de-a lungul inimii in pozitie orizontala.
_Kotoko's power!
Cu totii o priveau uimiti.
_Ce grad de inteligenta ai tu? intreba Profesoara.
_Aaa,... incepu fata.
_Impresionant, zise Profesoara. Primesti un 10, ii zise ea.
_Ce fac pentru a dezactiva sabia? intreba ea, dar inainte ca profesoara sa-i raspunda, sabia redeveni pix, doar ca acum, la varf, avea o mica pietricica rosie care era si in manerul sabiei.
Urmatoarele 2 ore mersera de minune, dupa parerea ei. Nu numai ca fusese nevoie sa invete fiecare elev sa-si descopere arma, ba chiar primise o recompensa: un elixir ce poate salva de la moarte o persoana draga tie, dar cu conditia ca, daca vei mai lua contactul cu ea, unul din ei trebuia sa moara.
Majoritatea elevilor au avut ca arma unghiere sau pile, dar altii au avut spray-uri lacrimogene.

*
_Si sa fi vazut, Letuce, cand aparuse sabia! ii povestea Lizuru entuziasmata orele de Aparare contra Focului.
_Interesant, aproba si Letuce.
Spre ele se indrepta acum Raizen.
_Sa mergem, Letuce!
Lizuru o prinse pe Letuce de mana si se teleportata amandoua.
Fata ramase acolo singura: Raizen se indrepta spre ea cu viteza.
_Sabie, nu?
Dar fata tacea: evita sa-l priveasca in ochi.
Baiatul isi apropie chipul de al ei: isi apropie buzele de ale ei, dar isi aminti la scurt timp de momentul cand o sarutase pe Zell.
_NU! striga fata si-l impinse pe Raizen.
Se teleporta in Camera sa, si ramase acolo toata seara.[post unit]In seara aceea nu participase la Ora de Magia Neagra. Banui ca avea sa ia apsent, dar nu-i pasa.
Isi consulta Orarul pentru Marti : avea 2 ore, de la 22:00 => 24:00 : Astronomia.
Se hotari sa iasa la o plimbare. Inchise usor usa de la dormitorul ei, cand auzi voci. Era Mokare si Raizen.
_... se comportase ciudat! ii povestea Mokare lui Raizen.
_O, sa o fi vazut cum reactionase cand a vazut ca ma sarutam cu Zell!
_Oricum, e impresionant ca are Sabia - Arma ... Adica,.. in ultimii 200 de ani nimeni nu a mai avut-o. Pe o scara a Armelor rare, cred ca Sabia sa ar fi pe locul al doilea, dupa Cutit.
_Ce memorie ai, amice! zise Raizen.
_Si totusi, Kotoko e ...
_Razgaiata si mofturoasa, completa Raizen.
Fetei incepu a-i tremura mana: apasa din instinct pe butonul mov al pixului: Sabia aparuse direct.
_Kotoko's power!
Incepu sa coboare scarile, cu Sabia la spate.
_Hei, Kotoko! spuse Raizen, si intinse mana catre ea, dar Mokare il trase inapoi.
_Are sabia la spate! striga Mokare.
Fata zambi.
Deschise ochii: erau negrii acum, din cauza furiei.
Ridica Sabia in sus.
_Raizen's power!
In mana lui Raizen aparu un pachet de carti.
Fata incepu a alerga spre el cu viteza, atacandu-l cu sabia: Raizen arunca cu micutele carti in ea, dar ele o zgariau doar.
_Mokare's ...
Dar fata ii taie sfoara de la mana.
_NU! striga Mokare.
_Acum, e randul tau, Raizen. Sa vedem cine e razgaiat ...
Baiatul nu mai avea carti in mana: isi acoperi cu mana chipul, dar nu simtea durere: Kaname sarise pe Kotoko: fata scapase sabia din mana: ea, jos, sub Kaname.
_Kotoko! sopti el.
Se simtea extrem de prost: nu numai ca se facuse de rusine, dar acum ...
Kaname ridica palma spre ea: fata inchise ochii. Astepta sa o piste obrazul, dar nu ... Deschise ochii: Kaname o ... o saruta!
Primul ei sarut ...
Raizen privea urat scena: asta o incurajase sa-l sarute si ea pe Kaname.
_Te iubesc, Kotoko! ii spuse Kaname.[post unit]In seara aceea, pe la 9 si jumatate, se intalnise cu Lizuru in apropierea Bibliotecii.
_Si cum saruta Kaname? intreba fsts cu pofta.
_Hmm,... incepu Kotoko. Dulce, dar in acelasi timp violent! zise ea si zambi.
Se teleportasera direct in Turnul de Astronomie.
_Buna ziua, Elevi. Veti face orele cu clasele 2, si facu semn cu capul catre 20 de persoane care stateau in partea stanga a clasei, printre ei aflandu-se si colegii ei de Casa.
_Ocupati cate patru o masa, zise Profesoara.
_Sa mergem, Lizuru!
Se dusera undeva in spate, la ultima masa; spre ele se indreptau doi baieti : din cauza lumanarilor aprinse, fetele nu puteau distinge siluetele.
_Buna!
Kaname si Jae venisera la masa lor.
Kotoko vazu ca Raizen se uita la ea, asa ca ii dadu in fuga lui Kaname un sarut pe obraz : baiatul puse mana in locul unde Kotoko-l sarutase; la masa alaturata, Zell impreuna cu Raizen si cu alte doua fete, Getta si Gettel : doua fete blonde, cu parul lung, amandoua la Electricitate, impreuna cu Zell: toti aveau o discutie aprinsa despre culorile senzuale care ii atrag pe baieti.
Kotoko isi promise sa nu se uita la ei : dorea sa-l sfideze pe Raizen si sa se simta si el umilit.
_Astazi ne vom prezneta, spuse Profesoara. Eu sunt Doamna Profesoara Limbrici : femeia avea parul argintiu, lung, prins coc, imbracata cu o fusta neagra si un sacou alb.
Acum, sa incepem de la ultimele banci : ... sa incepem cu domnisoara de la Intuneric.
Dar fata era ocupata sa rada cu Kaname.
_DOMNISOARA! striga Profesoara.
_Kotoko! striga si Raizen.
Fata se uita repede la profesoara.
_Aaa, buna ziua? zise ea speriata.
Clasa izbucni in ras.
_Prezinta-te.
_Eu sunt Takeshi Kotoko, Eleva in anul 1 la Casa Intuneric ...
_Bine, amanunte din viata reala, te rog, zise Profesoara pierzandu-si rabdarea.
_Pai ... am 15 ani, sunt nascuta pe data de 8 iunie 1993,.. Sunt zodia Gemeni ...
_Cine sunt parintii tai? intreba Profesoara.
_Parintii mei ,... Eu nu-mi cunosc parintii; spuse fata printre lacrimi.
_Au murit in lupta?
_Nu, nu aveau Puteri ; sunt orfana de mica : parintii mei m-au abandonat imediat ce m-am nascut, zise fata si deodata devenise mult mai serioasa: majoritatea elevilor erau destul de seriosi, cu exceptia lui Zell.
_Mda, ce sa zic, dramatic ... sopti ea.
_Si ... ai frati, surori? intreba Profesoara.
_Am auzit niste zvonuri ca sora mea a fost eleva la aceasta scoala ... Dar nu am cunoscut-o pana acum.
_Cum se numeste sora ta?
_Suruhu. Takeshi Suruhu.
_NU! striga Profesoara.
Majoritatea elevilor isi pusera cate -o mana la gura.
_Ce i-a apucat? il intreba fata pe Raizen.
_Suhuru Takeshi e cunoscuta in intreaga tara : e cea mai puternica vrajitoare. Ucide, tortureaza ... Are o multime de mandate, iar la Scoala a fost exmatriculata in anul 7, fiind prinsa cand ataca Profesorul de Vraji cu un Spray Lacrimogen.
Dar fetei nu i se parea nimic grav.
_Ei, si ce? intreba ea in cele din urma.
_Ia loc, eleva.
_Nu, multumesc, zise Kotoko rece.
_Ia loc, repeta Profesoara, apasand fiecare cuvant.
_Nu.
_Vreti s-o fac eu sa ia loc? intreba Zell.
_Aa,... incepu Profesoara.
_Ma scuzati, zise Raizen, dar Kotoko si-a uitat Stiloul Rapid in Camera Secreta.
_B-ba nu! zise fata.
Baiatul o lua de mana si o trase.
_Venim in 10 minute!
Erau amandoi pe hol.
_Ce-ti veni? intreba ea.
Baiatul o tranti la perete, tinand-o strans de maini.
_Nu accept sa fii a nimanui altcuiva inafara de mine ... ce e al meu nu dau ... Iar tu esti a mea ...
Baiatul ii dadu drumul la maini, dar isi avea in continuare trupul lipit de al ei.
_I-inceteaza! zise ea.
_Ti-e teama,...
_Nu mi-e teama! ii zise fata.
Baiatul o prinse cu mainile de talie.
_Oo, nu?
Baiatul isi introduse limba in gura fetei, explorand fiecare coltisor al gurii; era relaxant, dar in acelasi timp se simtea stanjenita.
_O-opreste-te!
_Spune ca n-a fost bun!
_Daca asa o saruti si pe Zell, amice, iti poti face bagajele! zise ea.
Acum intelegea de ce avusese multe Probleme cu Directorul ; era de la sine de inteles.
_Asculta la mine. Zell nu e iubita mea.
_A, da? Atunci ce faceti in ziua aia? Schimb de guma? intreba ea sarcastic.
_Papusa ...
_Papusoi.
Fata apasa repede pe Butonul Mov al pixului, moment in care Raizen nu fusese atent.
_Nu ai tupeu sa ma ranesti.
_Nu?
_Nu.
Fata ridica sus Sabia: dar cand vru sa il atace: Raizen o saruta din nou: fata scapa Sabia din maini si il imbratisa.

#2
Trecuse o luna decand incepuse orele de curs. Totul i se parea obositor, mai ales la orele de Farmece. Dar cele mai grele erau orele de Patinaj - Atacant ; trebuia sa patinezi astfel incat sa-ti folosesti Arma pe care o ai. Ei i-a fost cel mai greu : sabia nu statea in gheata : ba se intepenea, ba aluneca. Devenise iritant.

***
O zi obositoare de Sambata : alt antrenament pentru Patinaj - Atacant. Fata isi lua perechea de patine si se teleporta ; ajunse undeva in apropierea unui lac: n-avea de gand sa participe la ora pana cand nu se va descurca. Lua patinele in picioare si-si dradu drumul pe gheata. La inceput era mai bine, dar pe masura ce avansa in exercitiu, totul devenea mai complex.
Fata apasa butonul mov al pixului ; acum, Sabia statea in mana fetei; o infipse in gheata, dar cand vru sa se sprijine in ea si sa alunece pe gheata, varful Sabiei aluneca : luase o tranta.
Continua sa incerce, dar tot ce facea era sa se aleaga cu mai multe vanatai. Avea doua zgarieturi sub ochi ; se lovise la obraz cu o creanga cand cazuse : avea vanatai la ceafa, 3 cucuie si o julitura in genunchi.
Gheata incepuse sa se crape : considera ca ar fi fost mai bine daca pleca, dar cand ajunse in zapada, langa un brad, aparuse Raizen pe gheata care avea sa se crape. Raizen ii facea cu mana si zambea ...
_Hai si tu sa patinam! o incuraja el.
_RAIZEN! striga fata.
Deodata, gheata incepu sa cedeze.
_Ajutor! striga el tare.
_RAIZEEEN!
Fata incepu sa alerge in zapada ; era periculos cu ghetele pe gheata, dar Raizen era in pericol, si nu avea timp sa-si ia patinele.
Fata era acum pe gheata; nu-i venea sa creada ca alerga pe gheata. Probabil acestea erau puterile sale.
Cand ajunse la un metru distanta de el, ii intinse mana. Dar, el disparuse. Raizen nu fusese acolo; cineva ii intinsese o capcana.
Fata privi in jos: nu apuca sa spuna ceva ca se trezi sub apa. Apa rece ca gheata ii invada plamanii. Incerca sa se teleporteze, dar nu putea : era prea slabita. Trebuia sa apese butonul mov sa apara sabia ... Fata apasa cu ultimile sale puteri butonul ; Sabia aparuse, dar vederea o lasa ; ochii incepura s-o usture de la apa.

***

Nu isi putea da seama unde era. Murise? In jurul ei era agitatie.
_Ce noroc a avut!
_Norocul ei a fost ca Mokare i-a vazut trupul la suprafata apei!
Deodata, in ochii fetei apareau bule ; era in apa iarasi? Incepu sa tuseasca. Deschise ochii. Nu murise. Era vie.
_K-Kotoko! S-a trezit! striga Mokare zambind.
Mokare fugi langa ea si o saruta.
_A-Am crezut c-ca ai m-murit! zise el printre lacrimi.
_Mokare ... Raizen cum se simte? intreba fata.
_Raizen?
_E-era ... Ma rog. Nu mai conteaza, zise ea.

#3
Kotoko a ajuns cam pe la ora 7 in Camera Secreta. A fost intampinata de Raizen si Kaname.
_Iubitoooo! striga Kaname. Cum te mai simti?
Raizen se uita urat la Kaname din motive stiute numai de mine.
_Aaa... Ce sa fac ...
Ezitam sa raspund ; ma gandeam sa nu zic ceva prostesc, dar a intrerupt-o Raizen.
_Eu trebuie sa ma intalnesc cu Zell, a zis el pe un ton categoric.
A crezut ca i se inneaca corabiile. Raizen pleca; acum, erau Kotoko si Kaname, singuri, in acea camera. Kaname ii arunca o privire tandra; se apropia de Kotoko, cand suna telefonul.
Scot telefonul din blugi si raspund in cele din urma. Era Lizuru care o ruga sa se intalneasca urgent in curtea Castelului, in apropierea unui fag. Fata se scuza de 3 ori lui Kaname, dupa care pleca.

*
Cand ajunse in curte, o zari pe Lizuru; era in picioare, cu palmele in dreptul ochilor.
_Ce ai patit, Lizuru?
Lizuru isi ridica privirea ; isi sterse lacrimile care le avea la ochi si-ncepu a-i povesti lui Kotoko ce i se intamplase.
_J-Jae ... M-mia cerut nu-numarul de t-telefon, zise ea printre lacrimi, s-si am ref-fuzat sa i-l dau ... s-si ... m-a ... incepu ea, dar Kotoko isi dadu seama ce voia sa zica.
Jae, baiatul acela elegant si distins, diplomat, sa se culce cu prietena sa doar pentru ca nu i-a dat numarul de telefon?
Era uimita: Jae ...
Jae avea sa plateasca scump.
_Eu plec, zise Kotoko scurt.
_Ma l-lasi s-singur-ra? intreba Lizuru printre sughituri.
_Ai incredere in mine.

*
Avea doua ore de cand il astepta pe Jae in camera secreta. Pe la 10 isi facu aparitia, impreuna cu Kaname.
_Jae ... a soptit ea.
_Ce e, Kotoko? S-a intamplat ceva? a intrebat el.
Fata a zambit doar; a profitat de ingrijorarea baiatului si a apasat micutul buton mov al pixului; in maini ii aparuse Sabia.
_Eu nu accept ca NIMENI sa ii faca rau lui Lizuru. NIMENI! Nici tu, a zis fata, dramatizand.
_K-Kotoko?! Ce-ti veni? intreba el, dar fata nu il lua in seama; incepu sa alerge cu viteza catre el: vru sa ii introduca sabia in burta, dar Kaname ii puse piedica.
_Iarta-ma, Kotoko, dar e o prostie ce faci ...
_Esti de partea lui? intreba ea cu vocea tremurata. Toti m-ati dus de nas. Probabil inclusiv Raizen!
Kaname se dadu cu doi pasi in spate; teama i se putea citi pe chip. Si in minte-i veni sa-i induca-n eroare: fugea cu viteza spre Kaname. Acesta isi acoperi ochii si astepta; dar, dupa cateva clipe, din spada lui Kotoko se scurgea sange.
_J-Jae! striga Kaname.
Kaname o privi ingrozit; se dadu in spate.
_T-tu...
Kaname se teleporta cu trupul lui Jae.
Acum , era singura in camera. Ucisese ... Simtea o vina in sufletul ei; avea remuscari. Dar fusese vina lui, nu a ei ... nu!

*
In seara aceea, a venit Directorul la ea in vizita.
_Takeshi Kotoko. Ai ucis. Negi?
_Pentru nimic in lume, zise fata.
_N-ai remuscari?
_In niciun caz, nega ea.
_Simti placere cand ucizi?
_Desigur.
Directorul paru agitat, dar Kotoko se simtea bine; o razbunase pe Lizuru.
_Ce te-a facut sa il ucizi pe Jae?
Kotoko a deschis gura sa raspunda, dar a inchis-o la loc.
_Vei fi pedepsita. 3 ani de inchisoare in Palatul Mortilor Vii!
_O placere.
_Poate-ti vei intalni sora, zise directorul apasat, dar Kotoko il sfida in continuare.

#4
IlikeYOu de abia ai fost debanata dupa un ban de trei zile asa ca sper ca ti-ai invatat lectia si nu mai creezi atatea posturi spam si nu uita ca ai doua avertizari pentru vocabular indecent si o inspirarea prea mare din alt fic asa ca sa fii mai atenta pe viitor si fii atenta la vocabular :-w

#5
calumea continuarea,wth jae,acel tip cu stil sa faca o asa mare prostie,si mai rau sa-l ucida kotoko:O waw surprinzator,ma intreb oare isi va gasi sora in inchisoarea mortilor vii si daca o va gasi ce se va intampla:-?
nu am vazut greseli de tastare,dar am vazut niste greseli destul de intalnite,ne-ai zapacit,ba erai tu in pielea personajului ba erai povestitor cand era vorba de acelsi personaj,pot spune ca in unele scene nu am prea inteles,descrierea a fost cam seaca,dar nu-mi fac griji caci stiu ca iti vei indrepta greselile;)am incredere
astept continuarea succes in continuare si sper ca nu te-ai suparat pe mine,byebye:*

#6
Se duse in camera sa sa-si faca geanta; simtea un gol in stomac, o vina apasatoare : daca gresise? Simtea ca totul i se datora ei, ... Jae acum era departe, si totusi, era din cauza ei.
Deschise un dulap : acolo erau aruncate dezordonat mai multe bluze si perechi de blugi. S-a aplecat si a luat o bluza neagra.
_Trebuie sa-mi gasesc sora. Trebuie, a zis ea, si a privit spre cer, strangand bluza. Suruhu, te voi gasi! zise ea, si se abtinu sa nu planga.
In 10 minute si-a facut bagajele, si a iesit cu privirea in pamant: ceilalti baieti o priveau rece.
_Se vede ca esti sora lui Suruhu. Daca stiam, nici nu ma mai complicam, ii zise scurt Raizen.
L-a privit bine in ochi : era sincer si se vedea de la o posta. Probabil ca ... era si vina ei. Dar Jae ...
_R-Raizen, tu trebuie sa ma crezi,... incepu ea sfioasa.
_Sa te cred? Tu auzi ce zici? Pleaca, sau sunt ultimile tale momente de viata.
Kotoko incepu sa planga in liniste; parasi camera in fuga, tragand valiza dupa ea. Pe hol se intalnise cu Lizuru.
_Cum ai putut ... incepu Lizuru, dar a intrerupt-o:
_E-eu n-am facut decat sa te razbun, zise ea balbait.
_Sa ma razbuni? Jae nu merita. Jae era ... incepu Lizuru, iar vocea i se stinse si se teleporta.
Dupa ce ca ucisese pentru ea, acum mai si facea pe Sfanta.
Ajunse in fata biroului directorului. Ciocani scurt in usa, si auzi o voce groasa.
_Intra.
Deschise usa incet; amana momentul plecarii.
Biroul era neschimbat, in jur aflandu-se 2 gardieni. Acestia o luara de maini; nu protesta. Stia ca asa avea sa fie.
_Nu am vrut sa fie asa, Kotoko. Dar eu nu accept sa imi fie ucisi elevii din prostii.
_Dar el, ... incepu ea, dar directorul ii facu semn sa taca.
_Destul!
Se simtea neindreptatita, si la urma urmei, si Lizuru isi avea vina.
_Luati-o!
La scurt timp, se teleportara; erau in fata unui Castel negru, inconjurat de o gradina dar nu cu flori : ci cu sabii. Probabil ca daca se incerca sa se evadeze, acele sabii se declansau, banui ea.
Cei doi paznici o trageau de mana ; bagajul plutea in aer pe langa ei. Ajunsera intr-o camera imensa cu mai multe celule : aveau 2 paturi cu asternuturi nespalate, murdare, cu o bucata de paine sau mamaliga la o masuta intr-un colt. Kotoko fu impinsa in celula 627, impreuna cu o fata cu parul alb, scurt, cu ochii galbeni.
_Buna, saluta Kotoko.
Fata ii arunca o privire plictisita, dar nu o saluta.
Se asezase in patul ei: acum, incepea o noua etapa din viata sa. Daca ieri era o eleva normala, azi e o detinuta si mai normala.
Nu apuca sa se intinda prea bine, ca auzi alarma.
_REPEDE! O SA SCAPE! se auzi o voce.
Se ridica repede in picioare si-si lipi trupul de gratii.
_Ce se intampla? intreba ea curioasa din fire.
_Probabil altcineva incearca sa evadeze, zise colega sa de celula.
Kotoko se intoarse si o privi.
_Ce prosti. Nu stiu ca afara ii asteapta moartea, zise scurt.
La scurt timp, in fata celulei aparura vreo 6 paznici.
_Suruhu Takeshi! Arata-te! striga un paznic.
Kotoko inlemni ; sora sa, aici?
_O cunosti? intreba acea fata vazandu-i reactia de pe chip.
_E, ... Aa, ... incepu ea, ezitand. Am auzit de ea pe ici pe colo, zise ea si zambi larg.
_Aha. E cea mai periculoasa detinuta; se zice ca e nebuna. E la pamant cu psihicul. Cica pana acum, si-a ucis toti colegii de celula. Si cand i se pune pata pe cineva, nu se lasa, incheie fata aceea.
_Dar, cum te cheama?
_Mitami. Mi se zice Momo : nu mi-a placut niciodata numele Mitami. De aceea mi-am ucis mama.
Lui Kotoko i se parea ca Mitami statea destul de prost cu neuronii. Ea cel putin nu avea probleme cu numele ei.
_Tu cum ai ajuns aici?
_E-eu ..., incepu ea, dar fura intrerupte cand alarma se declansa.
La scurt timp, in fata celului, se dinstinse o silueta: toti paznicii cazura jos.
In mana persoanei se putea distinge clar o sabie cu aura de foc. Dar cine era?...
Kotoko miji ochii. Nu era posibil sa fie ...
_Bun venit, soro, se auzi o voce stinsa si glaciala.

SURUHU : [Imagine: suruhuob1.png]
[Imagine: w302.png]

#7
super sunt pr care posteaza :):):):)::*:*:*....
un singur cuvant : bestial:X:X:X:...imi place km ai continuat..nu ma asteptam sa fie asa interesant.:X:X..totusi aceeasi mica problema pt mine.:((:((..actiunea este prea grabita, cred ca este loc si de mai multa descriere a actiuni si timpul sa treaca mai incet, cu mai multe detali.,..dar fara aceste lucruri este foarte bine....imi plac personajele si abea astept sa vad ce se va mai intampla te pupik si ast nextu si succes:X:X:X:*

#8
O fata cu parul gri, ochii verzi, cu hainele murdare si figura posomorata i se adresase.
_Bun venit, soro,... repeta ea.
Aceea era Suruhu? Nu era posibil ... Kotoko se dadu in spate cu cativa pasi. Ii era teama sa nu o atace: o speriasera vorbele lui Mitami.
La doar o clipa, se auzeau pasi:
_Kotoko,... Takeshi Kotoko.
Un barbat intrase in celula.Nu ii putea distinge silueta datorita intunericului. Simtea teama ca-i cuprinde tot corpul ; nu stia ce sa faca. Nu putea sa ucida din nou , pe deasupra era si sora sa de fata ...
_Kotoko,... repeta barbatul.
Fata apasa micutul buton al pixului. Acum isi tinea in mana Sabia, care acum avea o aura rosie ... se scurgea ceva rosu din ea ... Sange!
Fata dadu drumul Sabiei; isi privi mainile, scarbita : erau pline de sange. Cazu in genunchi, neputand sa-si stapaneasca teama. Dovedea lipsa de curaj in fata surorii ei; ce dragut ...
Clipi de doua ori: astepta sa i se fi parut, dar nu; patul in care ea se intinsese era acum patat cu sange. Silueta aceea se tot apropia de ea, soptind Kotoko. Se dadu inapoi pana cand simti ca atinge cu mainile peretele. Sora sa nu facea nimic; din contra, plecase.
Doua lacrimi ii alunecara pe obraz. Ii era teama pentru viata ei : silueta aceea ii prinse cu mana stanga barbia si ii sopti la ureche:
_Ma voi intoarce ... Nu acum, dar pregateste-te... Takeshi Kotoko ...
La scurt timp, silueta disparu; si totusi, sangele nu disparea. Din contra. Se vedea din ce in ce mai bine. Ori innebunea, ori visa.
Mitami, colega sa de camera, adormise in tot acest timp ; nu putea discuta aceste lucruri cu ea. Ar fi zis ca sunt nebuna: cum sa intre cineva in celula fara sa treaca de gratii?
_S-a teleportat! spuse Kotoko.
In acest timp, Mitami se trezise.
_Mmm,...? marai ea nemultumita.
_Scuza-ma,...
Kotoko se retrase intr-un coltisor de langa gratii; sangele siroia din ce in ce mai tare din palmele sale ; sabia era jos, in centrul celulei. O ridica si simti o durere apasatoare in dreptul inimii ; ii dadu drumul, si-si puse o mana la cap.
_Kotoko ... innebunesti! sopti ea.
Mitami scoase un alt mormait, dar Kotoko o ignora complet.
Si totusi ... Oare nu visase? Chiar isi vazuse sora? Si daca era adevarat, unde disparuse?
O multime de intrebari avea in minte. Si totusi, nimeni nu ii raspundea ; ea trebuia sa afle raspunsurile.
In dreptul celulei venira doi gardieni.
_Scularea, zise unul dintre ei. Acum va veti duce la bucatarie. Voi gatiti, voi mancati. Inteles?
Kotoko nu raspunse ; se ridica in picioare : la scurt timp, se trezi la bratul unui gardian. Mai in spate, Mitami ii facea scandal celuilalt gardian pe motiv ca somnul inseamna frumusete.
Erau pe un hol cu peretii de piatra ; trecura pe langa mai multe celule, unde cativa barbati, cu limbile scoase si ochii rosii, isi lipira chipurile de gradii.
Kotoko se inspaimantase: numai cand se gandea ca ar fi putut ajunge in mainile unuia, i se facea rau.
_Vampiri, zise Mitami. Unii sunt nebuni, altii vor doar sa muste.
Ajunsera in fata unor gratii; in partea cealalta se putea observa clar un fel de cantina cu o bucatarie mai micuta, cu cateva mese si cateva scaune.
Kotoko si Mitami s-au dus undeva in apropierea unui geam; doreau sa simta aerul cum il simt cei liberi ...
La scurt timp, fiecare primise o cutioara cu ingrediente. Trebuiau sa gateasca ce le trecea prin minte, dar sa tina cont ca ele vor manca.
Kotoko deschise capacul cutiei; un ochi, o laba de broasca, o ceapa galbena, usturoi, nas de iepure, ureche de caine si niste sare. Ce putea gati din asa ceva?
Si totusi, situatia lui Mitami era mult mai amuzanta ; se trezise cu o pereche de boxeri in cutie, asa ca se certase timp de 10 minute cu gardienii, spunand ca ea nu avea sa manance asa ceva.
_Dar e scandalos! insista Mitami.
_Domnisoara, daca asta e ...
_Eu nu gatesc asa ceva! spuse ea si-si incrucisa bratele.
Dupa indelungate eforturi ale gardienilor, reusira sa o calmeze pe Mitami, schimband boxerii cu un ardei. Acum avea un nas, un ardei, piper si un nasture.
_Si asta mancam?
_Da. E scarbos, dar trebuie sa te inveti.
Kotoko lua nasul de iepure si il taie bucatele mici : acum arata ca o maslina taiata. Era scarbos, dar nu risca sa fie dusa in camera speciala cu nebunii; asa patise Sterr Levnas, un baiat care n-a vrut sa gateasca o maimutica. Lua laba de broasca si o puse la fiert timp de 10 minute ; ajunsese de rasul curcilor, dupa parerea ei.
In acest timp, ridica ochiul si il dadu prin sare.
_Auuu! striga el.
Ar fi vrut sa rada: cum sa se vaite un ochi?
_S-scuze , zise ea chicotind.
Lua ceapa si usturoiul, si le taie impreuna ; toate delicatesele sale erau acum la fiert. Dar cea mai tare era Mitami ; nasturele acela nu se putea taia de fel; nu il putea fierbe ...
Ar fi vrut sa rada, dar timpul o acoperea ; oala in care fierbea mancarea sa fierbea. Opri focul si un gardian veni langa ea.
_Gusta! si ii dadu o lingura.
Ii venea sa vomite; picior de broasca ; un ochi care se vaita. Sa guste?
In ceaun era o zeama de culoare verde, la suprafata fiind bucati de ochi si o coaja de picior de broasca.
_Gusta, insista gardianul.
Fata indrepta lingura la gura, dar ...
_E Suruhu! strigara cativa gardieni.
Kotoko scapa lingura jos. Sora sa? Se intorsese? Se intorsese dupa ea? Sau o facea ca sa se afle in treaba?

#9
Toti tipau si se impingeau sa iasa mai repede din bucatarie ; si atunci, isi aminti : sa se teleporteze. Probabil ca oamenii astia erau atat de prosti daca nu le trecusera asa ceva prin minte ...
Se retrase intr-un colt, departe de toti. Inchise ochii si se gandi la casa ei, la sufrageria sa curata ... Isi inclesta pumnii : simtea ca se invartea totul cu ea. Intredeschise ochii : nu era la ea acasa, dar nu mai era nici in acel Palat. Era intr-o camera imensa, iar mai incolo era o usa de stejar. Incepu sa fuga spre acea usa, dar ea se indeparta pe masura ce Kotoko alerga mai mult. Dintr-un salt, ajunse cu mana pe clanta usii ; vru sa deschida usa, dar sangele care il vazuse in celula ii aparu din nou in palma. Fata dadu drumul clantei : sangele se scurgea din ea, cum se scurgea din palma sa. Isi privi palma cu teama : nu era taiata sau ranita. Isi infipse mainile in par si incepu sa se traga : simtea o durere sfasietoare in cap. Simtea ca ceva vrea sa se elibereze din ea, dar ce?
Cazu in genunchi : mainile ii tremurau de spaima : picioarele i se inmuiasera.
_Kotoko, auzi o voce.
Fata deschise larg ochii si privi in jurul ei. Examina camera in lung si in lat si-si zise ca i se paruse.
_Kotoko, se auzi din nou.
Fata isi scoase mainile din par si asculta cu atentie. Acum era liniste.
_Kotoko,... se auzi a treia oara.
Innebunea : era sigura. Isi puse palmele la ochi si se freca, repetandu-si de doua ori ca nu e nebuna.
_Nu esti nebuna, Kotoko ...
Fata deschise brusc ochii. Se dadu in spate cu doi pasi si se rezema de perete ; simtea ca i se face rau ... Miji ochii : i se paru ca poate dinstinge o aura in coltul opus al camerei ... Rezemandu-se de perete, se duse in acea parte a camerei, cu picioarele tremurandu-i puternic.
_C-cine esti? intreba ea.
La scurt timp, silueta aceea inconjurata de o aura demonica incepu sa rada in hohote, fiind pe cale sa se innece. Rasul sau era nebunesc, lacom si violent.
Deodata, simti ca picioarele o lasa de tot ... acum era intinsa, jos. Ochii i se impaienjenira ... Nu, nu trebuia sa se lase asa de usor ...
Incerca sa se ridice, dar in acel moment, inchise ochii.
Adormise. Citea o carte despre soarta ei : i se parea ciudat, cartea nu avea autor. Vru sa dea pagina, dar foile se rupsera. Alerga acum dupa ele sa le prinda, dar cand aceasta a atins o foaie, inscriptiile au disparut. Silueta aceea aparu din nou si o putu dinstinge ...
_J-Jae? intreba Kotoko cu vocea subtiata.
Dar nu, nu era Jae care-l cunoscuse. Avea ochii rosii si isi tines palmele drepte pe langa corp. Avea privirea pierduta si un zambet larg, de nebun. Radea lacom, mai sa se innece.
In acel moment, se trezise : era pe un pat cu asernuturi albe : se intrebase daca era camera sa. Dar nu, nu semana deloc.
Tot ce avea camera aceea era un pat si un dulap. Atat.
Se dadu jos din pat si atinse dulapul cu degetul aratator de la mana dreapta: o dara de praf se sterse de pe dulap si aparu pe degetul ei de curand curat.
Dar unde era? Deschise usile dulapului. Era gol. Dar privi jos: o cutie de pantofi era acolo. O ridica si se duse cu ea in pat, neuitand sa inchida usile dulapului.
_Ce o fii ? se intreba ea.
Ridica repede capacul cutiei, entuziasmata. O multime de creaturi mici, negre, colcaiau. Acestea iesira din cutie, indreptandu-se fiecare pe drumul ei.
Kotoko scoase un tipat : sari din pat si se retrase intr-un colt, langa o fereastra. Statea lipita de perete, in timp ce micile creaturi se plimbau pe unde voiau.
Picioarele i se inmuiasera in timp ce mainile ii tremurau. Si totusi ... unde era?
Se uita pe fereastra. Vazu un bloc si o strada, dar nu le putu recunoaste. Sigur nu era in orasul ei natal.
Se auzi un scartait: usa de langa ea se deschidea. Incepu sa tremure. Inainte, gandaci. Acum ce urma? Un elefant.
In camera intrase o fata cu parul argintiu si ochii verzi. Avea hainele prafuite si murdare. Era cu spatele la Kotoko.
_Buna. surioara ... zise cu o voce dulce si pitigaiata.
Fata aceea era ...
_Suruhu? intreba Kotoko cu vocea tremurata.

#10
Era sora ei. Se intoarse cu fata la Kotoko: avea privirea calma, posomorata si chipul intunecat, mahnit. Ai fi zis ca e moarta dupa aspect ; ca a inviat din morti ...
_Ce vrei? intreba Kotoko incercand sa nu para speriata.
Dar Suruhu tacea. Se tot apropia de Kotoko: Kotoko se dadu in spate cu doi pasi pana simti ca atinge peretele cu spatele. Suruhu se opri: nu zambea, nu se incrunta. De pe chipul ei nu se distingea nici un sentiment.
Privirea ii era glaciala, fulgeratoare.
_Cat am asteptat eu vremea asta,... sopti Suruhu.
In timp ce Suruhu o examina din cap pana in picioare, in fata ochilor lui Kotoko aparu o mana plina de sange care venea spre ea, incercand sa o prinda. Sangele se scurgea usor de pe mana cazand pe podea, formand o balta. Mana aceea era alba, uscata dar carnoasa: se apropia cu fiecare secunda.
_NU! striga Kotoko, infingandu-si mainile in par.
Deschise usor ochii: Suruhu o privea calma, linistita. Nu parea sa fie speriata de atitudinea lui Kotoko.
_Esti slaba, zise Suruhu scurt. Dai dovada de slabiciune prin frica ta. De ce ti-e frica?
_NU MI-E FRICA! tipa Kotoko, dar la scurt timp se trezi cu obrazul usturandu-i puternic: mana lui Suruhu era inca in aer. Ii daduse o palma lui Kotoko. Obrazul lui Kotoko se inrosi, capatand o nuanta rozalie: era singura parte din chipul ei care era rozalie. In rest, chipul ii era palid.
_Ti-e frica, zise Suruhu scurt. Si nu, nu te pot lasa in lumea asta. Ai muri aici, indiferent daca ai fi sau nu cu mine. Lumea aceasta este prea puternica pentru sensibilitatea ta. Obisnuieste-te, zise Suruhu scurt si se apleca in jos, ridicand un gandacel.
_Ii vezi? intreba Suruhu.
_Da, raspunde Kotoko fara ezitare.
_Se numesc Knorli, desi oamenii obisnuiti le spun " gandaci ". Knorlii te avertizeaza cand esti in pericol. Cred ca ai apucat sa vezi un intreg cufar, zise Suruhu scurt. Si eu ii vad.
Kotoko nu mai intelegea nimic. Adineauri ii daduse o palma si acum ii demonstra cat de identice pot fi.
_Vino, zise scurt Suruhu si se ridica.
Kotoko se apropie de ea. Suruhu ii dadu jos pixul care ii atarna de mana dreapta, la fel facand si cu pixul ei.
_De azi, vom si doua fete obisnuite, zise ea scurt. Ne vom duce in lumea oamenilor sa ne ascundem. Nu uita: daca mi te impotrivesti, de pot ucide in cel mai scurt moment.




Utilizatori care citesc acest subiect:
5 Vizitator(i)