30-05-2009, 10:59 AM
De mult n-am mai postat....gomen....-__-' Anyway, enjoy the next chapter!
Cap. IX :
„ Ce e cu aglomeratia asta ?!!”
Inghiontind pe cei ce se aflau in jurul ei, tanara incerca sa-si faca loc pe holurile scolii pentru a ajunge in sala de teatru. Cu cat inainta, cu atat era mai dificil pana sa si respire. Toata scoala se adunase la intrarea din sala de teatru.
-Faceti-mi loc!!!
Degeaba tipa, degeaba se-nghiontea, era pur si simplu imposibil sa poata sa ajunga la destinatie, din cauza multimii de elevi.
Extenuata, se asezase intr-un colt al coridorului, oftand adanc. Ce putea fi atat de important incat toti sa se-adune aici?
-Rin!!!
Din partea cealalta a coridorului abia se vedea Madalina, ce ii facea diferite semne in speranta ca bruneta o va vedea. E uimitor ca a putut distinge vocea prietenei acesteia, in ciuda galagiei infernale .
Odata ce a ajuns la ea, Rin a cazut din nou pe podea, obosita .
-Ce se intampla? Mi-am pus viata in pericol venind aici!!
-Mda, cine ar fi crezut ca tipu’ nou va atrage atat atentia?
-Care tip?
-Of, esti culmea! Cel care va juca rolul lui Antonio! Perechea ta ...
La ultimele cuvinte , satena i-a facut un semn din ochi ca si cand ar fi spus „Norocoaso!” .
Curand discutia dintre cele doua a fost intrerupta de strigatele de isterie ale profesoarei de romana. Speriati de caracterul acesteia, toti elevii – majoritatea fete - ce s-au inghesuit sa-l vada pe „ Legendarul Antonio” s-au intors la clasele lor.
Sosise clipa sa faca si ea cunostinta cu misteriosul baiat. Privirea intensa a profesoarei i-a dat de inteles ca intarziase. Cu capul aplecat o salutase cu respect, si pasi in interiorul salii de teatru. Se simtea privita. Stia ca era urmarita de cineva.
Probabil ca si-a blestemat clipa in care a pasit in incapere. Dincolo de scaunele rosii deteriorate de trecerea timpului, dincolo de mica scena a liceului ei, de draperiile sangerii , ochii lui o urmareau.
L-a zarit si l-a recunoscut. Cum putea sa-l uite?
-Aden ... murmura ea, abia auzindu-i-se vocea.
Baiatul tocmai se ivi de dupa acele cortine. De ce nu puteau sa-l ascunda acolo pe vecie? Sa-l tina captiv pentru totdeauna in roseata lor , asemenea sangelui pe care i-l gustase? Eternitatea vietii lui sa fie prizionera vesnicii dureri , acele draperii sa-l sufoce , sa-i absoarba sangele rece, sa scape lumea de un demon ...?
Spre deosebire de ultima data cand il vazuse, roscatul nu mai avea acei ochi de culoarea rosie. Acum parea ca s-a refugiat in ei noaptea , speriata de lumina orbitoare a zilei.
Era incremenita. I se oprise ceva in gat care o impiedica sa mai respire , mainile ii atarnau impietrite pe langa corp. Nu mai aveau putere nici sa tremure din cauza socului. In spate , profesoara o inghionti , sa inainteze. Cu fiecare pas, sangele ii fierbea in vene. Tanarul o privea de pe mica scena calm, degajat, ca si cand nu a mai intalnit-o niciodata.
Langa el era un domn imbracat in costum, cu parul brunet drept, lung pana la umeri.
Odata ajunsa pe mica scena, pierdu total notiunea timpului. Era pur si simplu absorbita in negura noptii din acei ochi. Teama, frica, scarba... nici ea nu stia ce simte.
-Rin, acesta va fi noul tau partener. Festivalul ce se tine in cinstea liceului va fi unul important , cu invitati la fel de pretiosi. Prezenta lui Aden va face bine. E un tanar foarte talentat. In ciuda varstei lui fragede, el e subiectul tuturor marilor actori ce au asistat la prestatiile lui. Aden este protejatul domnului de alaturi, domnul Takumi.
In tot acest timp, profesoara isi tinea mainile pe umerii fetei, de parca o obliga sa se poarte cat se poate de frumos si politicos in preajma celor doi indivizi. E ciudat ca ii spuse „domn” acelui tip , care nu parea sa aiba mai mult de 20 de ani. Takumi ii facuse o plecaciune, dandu-i o privire intensa, pe sub genele lui lungi, dupa care-si aprinse o tigara.
-S-a intamplat ceva cu ea? Nu pare in apele ei. Zise acesta profesoarei, fiind nedumerit de comportamentul fetei.
-A, nu... e doar timida. Nu-i asa, Rin?
Femeia varstnica ii stranse umerii brunetei, in speranta ca va reactiona, ca se va trezi din amorteala, insa tot ce a putut scoate de la adolescenta au fost cateva vorbe murmurate:
-Incantata ... de cunostiinta.
Se enervase cumplit cand Aden ii raspunse cu un zambet pe buze „ Placerea-i de partea mea!” . Auzi! „Placere”!!! simtea cum voia sa-i smulga acel zambet de pe fata lui, sa stearga podeaua cu el , sa-i sfarame oasele , sa... degeaba. Putea suferi enorm daca-si elibera fiara din adancul sufletului ei. Probabil asta voia acel monstru cu chip uman ... asa ca nu voia sa-i joace cum ii canta.
-Ma scuzati, as vrea sa ma duc putin pana la baie. Nu ma simt prea bine ...
-O, Dumnezeule! Sper ca nu ai febra sau ceva grav!
Nu stia daca era cu adevarat ingrijorata acea prefacuta , sau nu , insa i-a pus mana pe frunte , pentru a-i masura cat de cat temperatura.
-Febra nu prea cred ca ai ... Du-te si da-ti cu putina apa pe fata. Poate te va mai calma. Plus ca avem de muncit serios la piesa...
-Ma scuzati ca intervin, spuse Takumi, insa cred ca din moment ce abia am venit dupa un drum destul de obositor, atat eu cat si Aden suntem obositi. De vreme ce si domnisoara Rin se afla cam in acelasi stadiu ca si noi , din cate am observat ...
-Da, da! Aveti perfecta dreptate! Imi cer scuze, chiar nu m-am gandit la asta. continua , zambind, femeia. Apropo, Rin! Am auzit ca mama ta a sosit!
-D-da... ingaima ea.
-Am sunat-o inainte de sosirea ta, si am rugat-o ca saptamana asta si cea urmatoare , Aden sa fie cazat la tine acasa. Din fericire , ea a fost de acord. Sunt sigura ca nu te va deranja , plus ca asta e o oportunitate sa exersezi mai mult cu perechea ta la piesa de teatru. Domnul Takumi are niste afaceri de rezolvat cu organizatorii festivalului, si vrea sa-l lase pe acest tanar in grija cuiva. Se pare ca nu prea are incredere in micul nostru artist!
La vorbele spuse de profesoara, terminate cu un ranjet enervant, Rin ramase stupefiata ... prostita! La naiba cu autocontrolul! Cum sa se mai stapaneasca , stiind ca va fi nevoita sa traiasca timp de doua saptamani cu acel generator de suferinta?! Era mai mult decat sigura ca el era vampirul din acea noapte blestemata. Cum sa joace o piesa de teatru , ba chiar una de dragoste, cu acea creatura mizerabila? Cazand prada sentimentelor, se prabusi pe podeaua subreda a scenei, izbucnind in plans. Unghiile si le infipse in propia-i carne, strangandu-si cu forta genunchii, in speranta ca se va stapani catusi de putin , avand in vedere circumstantele. Poate daca-si provoca acea durere se va elibera de presiunea launtrica ...
Printre suspine murmura niste cuvinte auzite si intelese numai de ea. La reactiile brunetei, profesoara de romana s-a nelinistit, ca si Takumi, de altfel.
-Rin, draga, ce s-a intamplat? Ce-ai spus?
Dupa replica profesoarei, bruneta practic nu s-a mai putut stapani:
-Am zis sa ma lasati naibii in pace! Stati departe de mine !!! Cum naiba sa traiesc sub acelasi acoperis cu fiara asta!!! Mi-ai distrus viata, nenorocitule!
Incercand s-o calmeze, Takumi a incercat sa o ridice, insa ea s-a smuls din bratele lui, si s-a indepartat de el. Il privea fix pe Aden, roscatul parand ca nu intelegea ce incerca sa spuna fata care acum avea ochii inrositi de furie.
Hm, ce amuzant. Parca totul era un spectacol ... o alta drama la care a asistat pentru a nu-stiu-cata-oara draperiile sangerii... un alt spectacol jucat pe acea scena improvizata ... o alta napasta revarsata asupra protagonistei ...
Un alt suflet distrus pe scena vietii ...
Cap. IX :
„ Ce e cu aglomeratia asta ?!!”
Inghiontind pe cei ce se aflau in jurul ei, tanara incerca sa-si faca loc pe holurile scolii pentru a ajunge in sala de teatru. Cu cat inainta, cu atat era mai dificil pana sa si respire. Toata scoala se adunase la intrarea din sala de teatru.
-Faceti-mi loc!!!
Degeaba tipa, degeaba se-nghiontea, era pur si simplu imposibil sa poata sa ajunga la destinatie, din cauza multimii de elevi.
Extenuata, se asezase intr-un colt al coridorului, oftand adanc. Ce putea fi atat de important incat toti sa se-adune aici?
-Rin!!!
Din partea cealalta a coridorului abia se vedea Madalina, ce ii facea diferite semne in speranta ca bruneta o va vedea. E uimitor ca a putut distinge vocea prietenei acesteia, in ciuda galagiei infernale .
Odata ce a ajuns la ea, Rin a cazut din nou pe podea, obosita .
-Ce se intampla? Mi-am pus viata in pericol venind aici!!
-Mda, cine ar fi crezut ca tipu’ nou va atrage atat atentia?
-Care tip?
-Of, esti culmea! Cel care va juca rolul lui Antonio! Perechea ta ...
La ultimele cuvinte , satena i-a facut un semn din ochi ca si cand ar fi spus „Norocoaso!” .
Curand discutia dintre cele doua a fost intrerupta de strigatele de isterie ale profesoarei de romana. Speriati de caracterul acesteia, toti elevii – majoritatea fete - ce s-au inghesuit sa-l vada pe „ Legendarul Antonio” s-au intors la clasele lor.
Sosise clipa sa faca si ea cunostinta cu misteriosul baiat. Privirea intensa a profesoarei i-a dat de inteles ca intarziase. Cu capul aplecat o salutase cu respect, si pasi in interiorul salii de teatru. Se simtea privita. Stia ca era urmarita de cineva.
Probabil ca si-a blestemat clipa in care a pasit in incapere. Dincolo de scaunele rosii deteriorate de trecerea timpului, dincolo de mica scena a liceului ei, de draperiile sangerii , ochii lui o urmareau.
L-a zarit si l-a recunoscut. Cum putea sa-l uite?
-Aden ... murmura ea, abia auzindu-i-se vocea.
Baiatul tocmai se ivi de dupa acele cortine. De ce nu puteau sa-l ascunda acolo pe vecie? Sa-l tina captiv pentru totdeauna in roseata lor , asemenea sangelui pe care i-l gustase? Eternitatea vietii lui sa fie prizionera vesnicii dureri , acele draperii sa-l sufoce , sa-i absoarba sangele rece, sa scape lumea de un demon ...?
Spre deosebire de ultima data cand il vazuse, roscatul nu mai avea acei ochi de culoarea rosie. Acum parea ca s-a refugiat in ei noaptea , speriata de lumina orbitoare a zilei.
Era incremenita. I se oprise ceva in gat care o impiedica sa mai respire , mainile ii atarnau impietrite pe langa corp. Nu mai aveau putere nici sa tremure din cauza socului. In spate , profesoara o inghionti , sa inainteze. Cu fiecare pas, sangele ii fierbea in vene. Tanarul o privea de pe mica scena calm, degajat, ca si cand nu a mai intalnit-o niciodata.
Langa el era un domn imbracat in costum, cu parul brunet drept, lung pana la umeri.
Odata ajunsa pe mica scena, pierdu total notiunea timpului. Era pur si simplu absorbita in negura noptii din acei ochi. Teama, frica, scarba... nici ea nu stia ce simte.
-Rin, acesta va fi noul tau partener. Festivalul ce se tine in cinstea liceului va fi unul important , cu invitati la fel de pretiosi. Prezenta lui Aden va face bine. E un tanar foarte talentat. In ciuda varstei lui fragede, el e subiectul tuturor marilor actori ce au asistat la prestatiile lui. Aden este protejatul domnului de alaturi, domnul Takumi.
In tot acest timp, profesoara isi tinea mainile pe umerii fetei, de parca o obliga sa se poarte cat se poate de frumos si politicos in preajma celor doi indivizi. E ciudat ca ii spuse „domn” acelui tip , care nu parea sa aiba mai mult de 20 de ani. Takumi ii facuse o plecaciune, dandu-i o privire intensa, pe sub genele lui lungi, dupa care-si aprinse o tigara.
-S-a intamplat ceva cu ea? Nu pare in apele ei. Zise acesta profesoarei, fiind nedumerit de comportamentul fetei.
-A, nu... e doar timida. Nu-i asa, Rin?
Femeia varstnica ii stranse umerii brunetei, in speranta ca va reactiona, ca se va trezi din amorteala, insa tot ce a putut scoate de la adolescenta au fost cateva vorbe murmurate:
-Incantata ... de cunostiinta.
Se enervase cumplit cand Aden ii raspunse cu un zambet pe buze „ Placerea-i de partea mea!” . Auzi! „Placere”!!! simtea cum voia sa-i smulga acel zambet de pe fata lui, sa stearga podeaua cu el , sa-i sfarame oasele , sa... degeaba. Putea suferi enorm daca-si elibera fiara din adancul sufletului ei. Probabil asta voia acel monstru cu chip uman ... asa ca nu voia sa-i joace cum ii canta.
-Ma scuzati, as vrea sa ma duc putin pana la baie. Nu ma simt prea bine ...
-O, Dumnezeule! Sper ca nu ai febra sau ceva grav!
Nu stia daca era cu adevarat ingrijorata acea prefacuta , sau nu , insa i-a pus mana pe frunte , pentru a-i masura cat de cat temperatura.
-Febra nu prea cred ca ai ... Du-te si da-ti cu putina apa pe fata. Poate te va mai calma. Plus ca avem de muncit serios la piesa...
-Ma scuzati ca intervin, spuse Takumi, insa cred ca din moment ce abia am venit dupa un drum destul de obositor, atat eu cat si Aden suntem obositi. De vreme ce si domnisoara Rin se afla cam in acelasi stadiu ca si noi , din cate am observat ...
-Da, da! Aveti perfecta dreptate! Imi cer scuze, chiar nu m-am gandit la asta. continua , zambind, femeia. Apropo, Rin! Am auzit ca mama ta a sosit!
-D-da... ingaima ea.
-Am sunat-o inainte de sosirea ta, si am rugat-o ca saptamana asta si cea urmatoare , Aden sa fie cazat la tine acasa. Din fericire , ea a fost de acord. Sunt sigura ca nu te va deranja , plus ca asta e o oportunitate sa exersezi mai mult cu perechea ta la piesa de teatru. Domnul Takumi are niste afaceri de rezolvat cu organizatorii festivalului, si vrea sa-l lase pe acest tanar in grija cuiva. Se pare ca nu prea are incredere in micul nostru artist!
La vorbele spuse de profesoara, terminate cu un ranjet enervant, Rin ramase stupefiata ... prostita! La naiba cu autocontrolul! Cum sa se mai stapaneasca , stiind ca va fi nevoita sa traiasca timp de doua saptamani cu acel generator de suferinta?! Era mai mult decat sigura ca el era vampirul din acea noapte blestemata. Cum sa joace o piesa de teatru , ba chiar una de dragoste, cu acea creatura mizerabila? Cazand prada sentimentelor, se prabusi pe podeaua subreda a scenei, izbucnind in plans. Unghiile si le infipse in propia-i carne, strangandu-si cu forta genunchii, in speranta ca se va stapani catusi de putin , avand in vedere circumstantele. Poate daca-si provoca acea durere se va elibera de presiunea launtrica ...
Printre suspine murmura niste cuvinte auzite si intelese numai de ea. La reactiile brunetei, profesoara de romana s-a nelinistit, ca si Takumi, de altfel.
-Rin, draga, ce s-a intamplat? Ce-ai spus?
Dupa replica profesoarei, bruneta practic nu s-a mai putut stapani:
-Am zis sa ma lasati naibii in pace! Stati departe de mine !!! Cum naiba sa traiesc sub acelasi acoperis cu fiara asta!!! Mi-ai distrus viata, nenorocitule!
Incercand s-o calmeze, Takumi a incercat sa o ridice, insa ea s-a smuls din bratele lui, si s-a indepartat de el. Il privea fix pe Aden, roscatul parand ca nu intelegea ce incerca sa spuna fata care acum avea ochii inrositi de furie.
Hm, ce amuzant. Parca totul era un spectacol ... o alta drama la care a asistat pentru a nu-stiu-cata-oara draperiile sangerii... un alt spectacol jucat pe acea scena improvizata ... o alta napasta revarsata asupra protagonistei ...
Un alt suflet distrus pe scena vietii ...