Cap.1
Suntem în anul 2008, în cel mai frumos oraș al Europei, Paris. Ahh. . . mirosul de croasante calde și proaspete iese din fiecare brutărie de la câte un colț al multor bulevarde recunoscute. Hmm. . . simt gustul de ciocolată,. . . Hmm. . . toate restaurantele de clasă din turnul Efell, Hmm. . . văd tot Parisul din vârful turnului. . . Când colo sunt în picioare în pat, visând. Deodată, sora mea mai mare, Miranda, strigă:
- Thomas,Thomas, trezește-te, trezește-te! Este ora 7:00 și ești pe cale să pierzi autobuzul către școală!
- Of, of surioară, așa vise n-am mai avut de atâta timp. . . Dar mai lasă școala aia, suntem în cel mai frumos și cunoscut oraș! Nu pot să visez și eu frumos?
- Să vezi ce o să visezi tu frumos, când doamna de arte, Lory Clinton îți va da D pentru că ai lipsit! Auzi, ști ceva defapt nici nu mă interesează de situația ta penibilă, abia aștept să-ți aud explicația!
-Pentru numele lui. . . Hai odată, ai pregătit masa?
-Da ce-s eu dragă? E, comedie, pregăteșteți-o singur!
Între timp, în casa lui Leon, este încă seară. Chiar dacă ceasul neagă acest lucru, Leon este cel mai leneș din tot Parisul. El încă visează la iubirea vieții lui, frumoasa Sora. Ea locuiește singura, la vreo trei cartiere depărtare de casa lui Leon. El nu prea are treabă cu școala, ca Thomas și Miranda, el le are pe ale lui cu bârfele, televizorul și jocurile pe PSP. Deși are vreo destule absențe, lui nu-i pasă și nici nu e conștient.
-Sal, măi! zise Thomas în timp ce intra în clasă
-Sal, Tommy! zise o fată cu părul negru și lung.
-Ce vrei, Laurette? întrebă Thomas plictisit.
-Avem un nou elev în clasă îl cheamă Pierre și uite-l acolo dacă vrei să îl cunoști.
-Merci de bârfa, Lily! zise Miranda, lund-o înaintea fratelui ei.
Miranda își făcu loc prin înghesuială de colegi, până ajunse lângă prietena ei, Sherry.
-Ai auzit de puștiu nou? întrebă Miranda.
-Eh, lol. zise Sherry. S-a și așezat lângă mine, loser-ul! De parcă m-ar durea pe mine de el. mai zise Sherry.
-Mda, când mi-l prezinți? zise Miranda
-Ah! Uite-l acolo. S-a așezat deja. zise Sherry.
-Sal! zise Pierre. Ți-ai adus prietene, păpușă? îi zise el lui Sherry.
-Nesuferit. zise Sherry printre dinți
-Și pe tine cum te cheamă? întrebă Pierre privind-o cu ochii lui gălbui ce o studiau din cap până în picioare pe Miranda.
-Miranda. zise fata.
-Mira. zise el zâmbind ușor, dar seducător
-Ma scuzi bou pardon ăă.. Pierre. Încep orele și trebuie să plec. spuse Miranda îndreptându-se spre banca ei.
-Cum e deșteptul? întrebă Thomas nerăbdător să afle despre noul coleg.
-Un nesăbuit. spuse Miranda. Vrea probleme cu noi din prima zi?
-Mă rog. zise Thomas nepăsător în timp ce începeau orele cu sunetul strident al clopoțelului.
Între timp, în casa lui Leon Fondue Oswald.
-Păpușă, nu crezi că tre să mai dai și tu pe la școală? spuse el în timp ce stătea pe canapea, ținând-o pe Sora în brațe.
-Am fost ieri, Leon. spuse ea.
-Da, dar..
-Lasă, spuse ea și îi dădu un sărut.
-Ma rog. spuse Leon după ce Sora termină să îl sărute și îi desmierdă părul lui lung și încâlcit. Eh, oftă Leon.
-Ce ai? Spuse Sora îngrijorată.
-Nimic. spuse Leon zâmbind și întinzând-o pe Sora pe canapea și sărutându-i buzele ei fierbinți.
Între timp la școală e pauză.
-Yay! Pauză, Mirandina! spuse Thomas, fiind extra-încântat.
-Da, mă rog. spuse Miranda uitându-se cu coada ochiului la noul coleg
-Mmmm, e ceva cu el. spuse Miranda. Nu știu ce . . . dar înainte să își termine gândul, Sherry o întrerupse spunând:
-Hey, Mira! și lund-o pe hol.
Însa orele de curs treceau repede și Miranda abia aștepta să scape de băiatul acela sâcâitor pe nume Pierre, deoarece nu prea îl suporta și chiar simțea că nou-venitul o privea continuu, asta fiind unul dintre motivele dușmăniei pe care i-o purta.
Dar când se suna, ea și Sherry săriră ca din pușcă. Și porniră spre casă singure, deoarece Thomas avea ore de patinaj.
-Regarde! spuse Sherry.
-Ce mai e? spuse Miranda, care era și așa destul de obosită.
-Sal din nou! spuse Pierre.
-Scutește-ne! spuse Sherry. Ce mai vrei de la noi?
-Moi? Eu doar stau în blocul acela o să venim mereu acasă, bănuiesc. Tare, nu? zise el.
-Nu. zise Miranda printre dinți.
-Deci? Ne vedem mâine la școală zise el intrând într-un bloc și fetele continuându-și drumul spunând amândouă în același timp:
-Nesuferitul!
Dar în timp ce ele vorbeau, Thomas discuta cu colegul lui de patinaj, Leon.
-Și tu ști de colegul nou, Tom? zise Leon.
-Non. Cine e? intreba Thomas.
-Moi. zise blondinul cu ochi verzi-galbui ce tocmai intrase in clasa.
-Tu? zise Thomas încetișor, să audă doar el și Leon.
-Îl cunoști? Zise Leon.
-De la școală și nu prea îmi place. zise Thomas încruntându-se.
Suntem în anul 2008, în cel mai frumos oraș al Europei, Paris. Ahh. . . mirosul de croasante calde și proaspete iese din fiecare brutărie de la câte un colț al multor bulevarde recunoscute. Hmm. . . simt gustul de ciocolată,. . . Hmm. . . toate restaurantele de clasă din turnul Efell, Hmm. . . văd tot Parisul din vârful turnului. . . Când colo sunt în picioare în pat, visând. Deodată, sora mea mai mare, Miranda, strigă:
- Thomas,Thomas, trezește-te, trezește-te! Este ora 7:00 și ești pe cale să pierzi autobuzul către școală!
- Of, of surioară, așa vise n-am mai avut de atâta timp. . . Dar mai lasă școala aia, suntem în cel mai frumos și cunoscut oraș! Nu pot să visez și eu frumos?
- Să vezi ce o să visezi tu frumos, când doamna de arte, Lory Clinton îți va da D pentru că ai lipsit! Auzi, ști ceva defapt nici nu mă interesează de situația ta penibilă, abia aștept să-ți aud explicația!
-Pentru numele lui. . . Hai odată, ai pregătit masa?
-Da ce-s eu dragă? E, comedie, pregăteșteți-o singur!
Între timp, în casa lui Leon, este încă seară. Chiar dacă ceasul neagă acest lucru, Leon este cel mai leneș din tot Parisul. El încă visează la iubirea vieții lui, frumoasa Sora. Ea locuiește singura, la vreo trei cartiere depărtare de casa lui Leon. El nu prea are treabă cu școala, ca Thomas și Miranda, el le are pe ale lui cu bârfele, televizorul și jocurile pe PSP. Deși are vreo destule absențe, lui nu-i pasă și nici nu e conștient.
-Sal, măi! zise Thomas în timp ce intra în clasă
-Sal, Tommy! zise o fată cu părul negru și lung.
-Ce vrei, Laurette? întrebă Thomas plictisit.
-Avem un nou elev în clasă îl cheamă Pierre și uite-l acolo dacă vrei să îl cunoști.
-Merci de bârfa, Lily! zise Miranda, lund-o înaintea fratelui ei.
Miranda își făcu loc prin înghesuială de colegi, până ajunse lângă prietena ei, Sherry.
-Ai auzit de puștiu nou? întrebă Miranda.
-Eh, lol. zise Sherry. S-a și așezat lângă mine, loser-ul! De parcă m-ar durea pe mine de el. mai zise Sherry.
-Mda, când mi-l prezinți? zise Miranda
-Ah! Uite-l acolo. S-a așezat deja. zise Sherry.
-Sal! zise Pierre. Ți-ai adus prietene, păpușă? îi zise el lui Sherry.
-Nesuferit. zise Sherry printre dinți
-Și pe tine cum te cheamă? întrebă Pierre privind-o cu ochii lui gălbui ce o studiau din cap până în picioare pe Miranda.
-Miranda. zise fata.
-Mira. zise el zâmbind ușor, dar seducător
-Ma scuzi bou pardon ăă.. Pierre. Încep orele și trebuie să plec. spuse Miranda îndreptându-se spre banca ei.
-Cum e deșteptul? întrebă Thomas nerăbdător să afle despre noul coleg.
-Un nesăbuit. spuse Miranda. Vrea probleme cu noi din prima zi?
-Mă rog. zise Thomas nepăsător în timp ce începeau orele cu sunetul strident al clopoțelului.
Între timp, în casa lui Leon Fondue Oswald.
-Păpușă, nu crezi că tre să mai dai și tu pe la școală? spuse el în timp ce stătea pe canapea, ținând-o pe Sora în brațe.
-Am fost ieri, Leon. spuse ea.
-Da, dar..
-Lasă, spuse ea și îi dădu un sărut.
-Ma rog. spuse Leon după ce Sora termină să îl sărute și îi desmierdă părul lui lung și încâlcit. Eh, oftă Leon.
-Ce ai? Spuse Sora îngrijorată.
-Nimic. spuse Leon zâmbind și întinzând-o pe Sora pe canapea și sărutându-i buzele ei fierbinți.
Între timp la școală e pauză.
-Yay! Pauză, Mirandina! spuse Thomas, fiind extra-încântat.
-Da, mă rog. spuse Miranda uitându-se cu coada ochiului la noul coleg
-Mmmm, e ceva cu el. spuse Miranda. Nu știu ce . . . dar înainte să își termine gândul, Sherry o întrerupse spunând:
-Hey, Mira! și lund-o pe hol.
Însa orele de curs treceau repede și Miranda abia aștepta să scape de băiatul acela sâcâitor pe nume Pierre, deoarece nu prea îl suporta și chiar simțea că nou-venitul o privea continuu, asta fiind unul dintre motivele dușmăniei pe care i-o purta.
Dar când se suna, ea și Sherry săriră ca din pușcă. Și porniră spre casă singure, deoarece Thomas avea ore de patinaj.
-Regarde! spuse Sherry.
-Ce mai e? spuse Miranda, care era și așa destul de obosită.
-Sal din nou! spuse Pierre.
-Scutește-ne! spuse Sherry. Ce mai vrei de la noi?
-Moi? Eu doar stau în blocul acela o să venim mereu acasă, bănuiesc. Tare, nu? zise el.
-Nu. zise Miranda printre dinți.
-Deci? Ne vedem mâine la școală zise el intrând într-un bloc și fetele continuându-și drumul spunând amândouă în același timp:
-Nesuferitul!
Dar în timp ce ele vorbeau, Thomas discuta cu colegul lui de patinaj, Leon.
-Și tu ști de colegul nou, Tom? zise Leon.
-Non. Cine e? intreba Thomas.
-Moi. zise blondinul cu ochi verzi-galbui ce tocmai intrase in clasa.
-Tu? zise Thomas încetișor, să audă doar el și Leon.
-Îl cunoști? Zise Leon.
-De la școală și nu prea îmi place. zise Thomas încruntându-se.