29-05-2010, 10:23 AM
Heeeyy guyzz!! Am trecut ÅŸi eu pe aici cu un fic :D
Îl tot gândesc de vara trecută :study: Sper să fie pe gustul vostru :chuu:
Capitolul I "Transferul"
Ploua în seara aceea ... Oamenii treceau grăbiţi unii pe lângă alţii pe străzile din Londra, grăbiţi de ploaie, prea grăbiţi ca să vadă această tânără întinsă pe jos între două blocuri. O fată cu părul auriu, cu un fizic de invidiat, de rasă asiatică, îmbrăcată în haine murdare, plouate. Ce era ciudat era faptul că dormea în mijlocul ploii. Dormea neîntoarsă, fără griji. Apa ploii se scurgea şiroaie pe corpul ei şi prin păr.
Însă, după o vreme, aceasta a strâns din pumnul drept şi şi-a deschis ochii. Se ridică încet pe şezut si privi în jur cu ochii pe jumătate deschişi. Îi ieşea în evidenţă ciobul de ametist pe care îl avea legat cu o panglică neagră de o şuviţă de păr în partea dreaptă. Încercând să nu se panicheze, se ridică în picioare şi făcu câţiva paşi în spate. Era nedumerită, deoarece nu ştia unde se află. Nu recunoştea locul, clădirile, şi persoanele din jurul ei.
Dintr-o dată, se auzi mârâitul unui câine. Fata tresării şi se întoarse. Era o căţea cu trei pui care încerca să îi apere. Din instinct, animalul sări la ea, vrând să o muşte, dar la un interval de o fracţiune de secundă, ametistul din părul fetei se aprinse puternic împreună cu ochii arămii ai acesteia şi înainte ca animalul violent să o apuce de picior, aceasta sări în spatele câinelui, îl apucă de labe şi îl lovi cu putere de peretele uneia dintre clădiri. Fără ca animalul să îsi dea seama ce i s-a întâmplat, acesta rămăsese lat intr-o baltă de sânge, abia suflând şi mai scoţând câte un schelălăit uşor. Balta se tot mărea, se întinse încet, încet din trupul câinelui ce a scos o ultimq suflare, după care şi-a dat duhul. Căţeluşii îndureraţi şi speriaţi în acelaşi timp se strânseră la un loc tremurând. La un minut după aceea, piatra preţioasă de culoarea lavandei din părul fetei se stinse şi totul reveni la normal. Însă tânăra făcu ochii mari şi începu să tremure când a văzut cadavrul căţelei şi balta de sânge ce ajunsese până la tălpile ei. Aceasta, înspăimântată, începu să strige înlăcrimată şi căzu în genunchi cu mâinile trăgându-se de păr. în momentul acela, un câmp de forţă se creă în jurul pietricelei din părul fetei ce o împiedică să tragă de părul din acea zonă, rănind-o la mână.
Oamenii, sesizând întâmplarea, se întreba fiecare, în gândul lui, ce s-a întâmplat. Începuse a se strânge o mulţime de persoane în jurul acesteia, privind-o lung. Tânăra asiatică putea auzi şoaptele celor din jur: "Ce a făcut fata asta?! ... E oribil, bietul câine, cum poate fi atât de nemiloasă ?... " Şi multe altele.
La un moment dat, aceasta o luă la fugă înfricoşată, neştiind ce se întâmpla. Sângele din rana fetei se prelingea încet pe palma acesteia,lăsând în urmă câte o picătură.
După ce obosi, de la atâta fugă, se opri pe marginea unui trotuar, gâfâind. După ce îşi trase sufletul, ridică privirea spre cer şi încercă a-şi aminti cum a ajuns în locul în care era, dar fără rost. Se pare că nu îşi mai aimntea nimic. Era gol, totul era gol, nu i se arăta nimic în minte, nu mai ştia de unde venea, ce familie a avut, dacă a avut una, ce limbă vorbea, absolut nimic.
Dintr-o dată, în faţa acesteia apăru un tânăr lat în umeri, înalt, cu părul de culoarea apusului, cu pielea uşor înclinată spre un maro plăcut şi cu ochii verzi ce ieşeau în evidenţă. Fără a face mişcări bruşte, acesta se aşeză pe vine in faţa ei şi o privi fix în ochi. Fata se depărtă uşor, dar el continuă a o privi. Blondina îl privea de asemenea, dar fiind nedumerită, se ridică, dând să plece, însă nu apucă la auzul vocii băiatului ce rosti pe un ton poruncitor: "Stai!"
Fata se opri şi se aşeză la loc.
-Cum te cheamă ? o întrebă tânărul cu o voce caldă, fără a primi un răspuns. Insistent, băiatul îi luă încet mâna şi repetă întrebarea:
-Cum te cheamă ... ?
-Nu ... Nu ÅŸtiu ... ...
-Eu sunt Adam Williams. Poţi să îmi spui Adam.
-Adam ... ?
Era ciudat, nu-i aşa ? Dar el nu se băgase în seamă degeaba. Interesul lui fu trezit după ce urmări întâmplarea anterioară.
"O veche legendă spune că în noaptea de 15 iulie, 4 persoane speciale, fiecare din alt colţ al lumii sunt aduse într-o singură regiune pentru a fi unite într-o echipă, sub numele de ... "
~ Va urma ~
Next chapter în curând :yes:
Îl tot gândesc de vara trecută :study: Sper să fie pe gustul vostru :chuu:
Capitolul I "Transferul"
Ploua în seara aceea ... Oamenii treceau grăbiţi unii pe lângă alţii pe străzile din Londra, grăbiţi de ploaie, prea grăbiţi ca să vadă această tânără întinsă pe jos între două blocuri. O fată cu părul auriu, cu un fizic de invidiat, de rasă asiatică, îmbrăcată în haine murdare, plouate. Ce era ciudat era faptul că dormea în mijlocul ploii. Dormea neîntoarsă, fără griji. Apa ploii se scurgea şiroaie pe corpul ei şi prin păr.
Însă, după o vreme, aceasta a strâns din pumnul drept şi şi-a deschis ochii. Se ridică încet pe şezut si privi în jur cu ochii pe jumătate deschişi. Îi ieşea în evidenţă ciobul de ametist pe care îl avea legat cu o panglică neagră de o şuviţă de păr în partea dreaptă. Încercând să nu se panicheze, se ridică în picioare şi făcu câţiva paşi în spate. Era nedumerită, deoarece nu ştia unde se află. Nu recunoştea locul, clădirile, şi persoanele din jurul ei.
Dintr-o dată, se auzi mârâitul unui câine. Fata tresării şi se întoarse. Era o căţea cu trei pui care încerca să îi apere. Din instinct, animalul sări la ea, vrând să o muşte, dar la un interval de o fracţiune de secundă, ametistul din părul fetei se aprinse puternic împreună cu ochii arămii ai acesteia şi înainte ca animalul violent să o apuce de picior, aceasta sări în spatele câinelui, îl apucă de labe şi îl lovi cu putere de peretele uneia dintre clădiri. Fără ca animalul să îsi dea seama ce i s-a întâmplat, acesta rămăsese lat intr-o baltă de sânge, abia suflând şi mai scoţând câte un schelălăit uşor. Balta se tot mărea, se întinse încet, încet din trupul câinelui ce a scos o ultimq suflare, după care şi-a dat duhul. Căţeluşii îndureraţi şi speriaţi în acelaşi timp se strânseră la un loc tremurând. La un minut după aceea, piatra preţioasă de culoarea lavandei din părul fetei se stinse şi totul reveni la normal. Însă tânăra făcu ochii mari şi începu să tremure când a văzut cadavrul căţelei şi balta de sânge ce ajunsese până la tălpile ei. Aceasta, înspăimântată, începu să strige înlăcrimată şi căzu în genunchi cu mâinile trăgându-se de păr. în momentul acela, un câmp de forţă se creă în jurul pietricelei din părul fetei ce o împiedică să tragă de părul din acea zonă, rănind-o la mână.
Oamenii, sesizând întâmplarea, se întreba fiecare, în gândul lui, ce s-a întâmplat. Începuse a se strânge o mulţime de persoane în jurul acesteia, privind-o lung. Tânăra asiatică putea auzi şoaptele celor din jur: "Ce a făcut fata asta?! ... E oribil, bietul câine, cum poate fi atât de nemiloasă ?... " Şi multe altele.
La un moment dat, aceasta o luă la fugă înfricoşată, neştiind ce se întâmpla. Sângele din rana fetei se prelingea încet pe palma acesteia,lăsând în urmă câte o picătură.
După ce obosi, de la atâta fugă, se opri pe marginea unui trotuar, gâfâind. După ce îşi trase sufletul, ridică privirea spre cer şi încercă a-şi aminti cum a ajuns în locul în care era, dar fără rost. Se pare că nu îşi mai aimntea nimic. Era gol, totul era gol, nu i se arăta nimic în minte, nu mai ştia de unde venea, ce familie a avut, dacă a avut una, ce limbă vorbea, absolut nimic.
Dintr-o dată, în faţa acesteia apăru un tânăr lat în umeri, înalt, cu părul de culoarea apusului, cu pielea uşor înclinată spre un maro plăcut şi cu ochii verzi ce ieşeau în evidenţă. Fără a face mişcări bruşte, acesta se aşeză pe vine in faţa ei şi o privi fix în ochi. Fata se depărtă uşor, dar el continuă a o privi. Blondina îl privea de asemenea, dar fiind nedumerită, se ridică, dând să plece, însă nu apucă la auzul vocii băiatului ce rosti pe un ton poruncitor: "Stai!"
Fata se opri şi se aşeză la loc.
-Cum te cheamă ? o întrebă tânărul cu o voce caldă, fără a primi un răspuns. Insistent, băiatul îi luă încet mâna şi repetă întrebarea:
-Cum te cheamă ... ?
-Nu ... Nu ÅŸtiu ... ...
-Eu sunt Adam Williams. Poţi să îmi spui Adam.
-Adam ... ?
Era ciudat, nu-i aşa ? Dar el nu se băgase în seamă degeaba. Interesul lui fu trezit după ce urmări întâmplarea anterioară.
"O veche legendă spune că în noaptea de 15 iulie, 4 persoane speciale, fiecare din alt colţ al lumii sunt aduse într-o singură regiune pentru a fi unite într-o echipă, sub numele de ... "
~ Va urma ~
Next chapter în curând :yes:
