The Power of Love [ Metal & Nya ]

[Teh]

faşcinat -- nu există ' faşcinat ' cu ' ş ' ci '' fascinat '' cu ' s' . De la : a fascina, fascinant etc . Cuvântul se scrie cu ' s' , nu cu 'ş'.
a venit la nou -- a venit la noi.

Hmm, capitolul a fost destul de drăguţ. Mi se pare mie sau Derik e cam timid, aşa măcar puţin? I mean, dă impresia . Sau ceva asemănător. Oricum, nu pare genul îndrăzneţ care să sară întotdeauna cu replici tăioase şi aşa mai departe. Poate că încă nu am ajuns să cunosc personajul destul de bine. Adevărul este că încă nu a fost prezentat atât de complex încât să ne dăm seama concret. Ceea ce , nu zic că este un lucru rău. E suspans, să zic aşa. Şi mister, de asemenea. De fapt, misterul ăsta este oarecum constant. Mereu ne lăsaţi în plop la terminarea unui capitol, ca să ne dorim cu ardoare următorul . That kind of a thing is a good one, I guess xD. Ceea ce nu mi-a plăcut la acest capitol, sau nu m-a atras în mod special, a fost atunci când mergea pe stradă şi a venit tipa aia la el. Wtf? Poate că nu am înţeles eu bine şi mai e ceva în plus acolo, dar dacă era doar o curioasă stupidă banală care se agaţă de cineva pe stradă doar că e mai ' altfel ' decât ceilalţi, then that one sucked. I mean, who the fux really does that kind of a thing? Mi s-a părut cam aiurea şi faza cu schimbatul hainelor, dar asta e vina mea având în vedere că nu sunt aşa o fană a chestiunilor de genul acesta. Schimbatul hainelor aşa, mă face să realizez că uneori, chiar şi lumea asta 'ireală ' şi ' imaginară ' e cam banală şi exagerată. However, depinde de gusturi şi interpretări aici xD.
Ce îmi place mie la personajul acesta este faptul că le recunoaşte pe toate : )) Adică pare destul de onest. Ceea ce ştie, recunoaşte. Şi ceea ce nu ştie, de asemenea. Mi se pare sincer. Poate naiv, sau poate chiar îi place să spună ' adevărul ' sau ceva asemănător. E oarecum indecis, nici el nu ştie ce e cu viaţa lui. sau aşa mi se pare mie. E clar că este atras de Eireen, că e o forţă specială sau nu, asta nu o ştiu. Dar momentan îmi place.
Eireen este ca întotdeauna rece şi cul, so as I really like her.
Mi-a plăcut finalul, acum sunt curioasă tare de ce se va mai întâmpla : > maybe a fight or smth. Can't wait.
baftă la scris şi aşteptăm next.
Chuu ~

[Nya.]

@ A`Svear : Mulțumim de comment ! Văd că numai de Derik îți place. T_T Ce ai cu Eireen ? Ea e minunată. 8-> Te așteptăm și la următoarele capitole. :]

@ Teh : Mulțumim [ iar ] de un comment lung ! În sfârșit cineva care o apreciază pe Eireen. : > Doar eu nu mă strădui degeaba să scriu aci și vouă să nu vă placă de ea. Te așteptăm și la următoarele capitole. :3

[center]Capitolul 7
Eireen P.O.V.[/center]

- De ce se uită așa la noi? m-a întrebat Derik, în șoaptă.
Mi-am îndreptat privirea spre cei indicați de elf, și am început să chicotesc, ușor nervoasă. Erau acele persoane pe care aș fi preferat ca Derik să nu le cunoască. Erau persoanele cu care eu ieșeam și mă drogam. Cândva aș fi alergat spre ei cu cea mai caldă privire a mea ( o privire aparent rece ) și aș fi cerut imediat droguri. Dar acum, ceva mă oprea. Poate era doar faptul că voiam să ascund această parte a vieții mele, de elf. În timp ce chelnerul aducea mâncarea mea și paharul de apă al lui Derik, eu mă gândeam ce să îi răspund blondului.
- Sunt niște cunoștințe. Se uită așa la noi, pentru că e ciudat să mă vadă pe mine, cu o altă persoană în afară de ei, mai ales cu un băiat, i-am răspuns, jucându-mă cu furculița în mâncare.
Șuvițele de păr roșcat îmi acopereau partea din față vizibilă lui și eram recunoscătoare că nu-mi putuse vedea roșeața din obraji. Am luat o furculiță din orezul tare. Era mai bun ca deobicei, dar știam că senzația era provocată de foamea mea sălbatică. Am început să mănânc cât de repede am putut. Gustul mâncării îmi provoca o senzație de bună dispoziție, așa încât l-am privit pe Derik. Stătea liniștit cu privirea ațintită asupra mea. În ochii lui nu am putut distinge decât curiozitate. Dacă mai exista ceva, atunci ascundea acest lucru foarte bine. Am terminat de mâncat, și mai că aș mai fi comandat o porție, dar m-am abținut.
- Eu mă duc până la baie, i-am zis eu blondului, încet.
M-am ridicat de la masă și aproape am alergat spre baie. Am simțit privirele ’ prietenilor ’ mei, urmărindu-mă. Puteam fi sigură că măcar Debbie, una dintre fete, mă va urma. Am intrat în încăperea cu gresie albă și lumină slabă și mi-am privit chipul în oglindă. Chipul din oglindă era îngrijorat. Eu nu simțeam îngrijorare. Poate doar emoție. Dar totuși . . . Emoție pentru ce ? Nu se întâmpla nimic important. Mi-am trecut o mână prin părul roșcat și rebel, apoi m-am întins. Proastă mișcare ! Durerea rănii obținute de curând nu trecuse, așa că am scos un mic țipăt. Chiar atunci, parcă la comandă, pe ușa băii intră Debbie. Părul ei, cândva blond, acum era negru. Tot ce rămăsese din vechia mea prietenă erau ochii albaștrii. Dar nici ei nu mai erau la fel : acum erau reci. Mă analiză din cap până-n picioare. Se holbă la ochii mei ceva mai mult, căci ochii mei negri, nu mai erau înconjurați de pelicula aproape insesizabilă de gri închis. Asta însemna că și-a dat seama că nu mă mai drogasem de mult. Oftă ușor, apoi se apropie de mine și mă îmbrățișă cu mâna stângă.
- Pe unde ai umblat, puștoaico ? Ne-a fost dor de tine, zise ea, aproape zâmbind.
Traducerea exactă a acestei replici ar fi fost : ‘ Pe unde naibii ai umblat ? Ne-am ascuns crezând că te-a prins poliția și ne-ai dat ca o nenorocită și pe noi în vileag. ’. Am ridicat simplu din umeri, sperând că va pleca. A scos o seringă mică și subțire din geanta ( ce nu o observasem până acum ) ce o avea pe mână, și o apropie de mine. Probabil voia să vadă dacă mă voi îndepărta de ea. N-am făcut-o. Până la urmă, cam aveam nevoie de droguri. Mi-a injectat drogul pe nas, fără ca măcar să-mi spună ce e. Nu conta, oricum. Orice era bun acum. Am răsuflat ușurată. Cât îmi lipsese să simt drogurile în sânge. Am deschis ochii ce i avusesem până atunci închiși, și i-am zâmbit dur lui Debbie.
- Cine e tipul cu care erai la masă ? întrebă ea, nereușind să-și ascundă curiozitatea . . . sau era dorință ?
- Un prieten. Nu e de pe aici, am răspuns eu, cât de adevărat am putut.
- Deci pot să mă dau la el ? Dacă sunteți doar prieteni . . .
Am simțit cum un val de ură mi-a invadat fiecare celulă din corp. ’ Nu ! ’ îmi venea să îi urlu în față. Dar nu puteam. Orgoliul era cel care mă împiedica să recunosc că îl cam . . . voiam pe Derik. Încă nu-mi venea să cred. În timp ce meditam, în încăpere intră o altă fată. Parcă numele ei era Alisha. Nu-mi puteam aduce aminte. Trecuse prea mult timp de când nu mai îmi văzusem ’ gașca ’. Era singura care nu se schimbase când intrase în grup : încă avea părul lung și șaten deschis și ochii verzi. Tot ce o trăda, era mirosul pregnant de tutun. Așa eram și eu cândva. Și poate voiam să fiu din nou. Poate că asta era adevărata viață pe care o doream. Și cine e Derik să mă facă să renunț la acești oameni ? E doar un băiat . . . minunat, extrem de drăguț și pe care nu voiam să-l pierd. Rahat ! Ce naiba era cu mine ? Încercam să-mi dau seama de ce mi-ar păsa de altcineva, în afară de mine. Nu am putut găsi răspunsul. Alisha veni spre mine și mă îmbrățișă la fel de stângaci cum o făcuse și Debbie. Mirosul de tutun îmi inundă simțurile. Aveam nevoie de o țigară și asta urgent.
- Dracu să vă ia ! Dați-mi o țigară.
Glasul meu sunase foarte nervos. Fetele râseră, iar șatena scoase din buzunarul panatalonilor un pachet de țigări. Îmi întinse o țigară și o brichetă, iar eu am aprins-o repede. Am inhalat fumul. Senzația această atât de plăcută . . . De abia acum mi-am dat seama că îmi lipsise să fumez. Am ieșit din baie, mergând spre masa unde Derik mă aștepta plictisit. Când mă văzu, mă privi curios, dar nu a întrebat nimic. Am trântit niște bani pe masa din lemn prăfuit și i-am făcut semn elfului să mă urmeze. Drumul a fost liniștit. Nici unul dintre noi nu zicea nimic. Eu încă trăgeam din țigară, în timp ce blondul urmărea iar skaterii. Îmi venise o idee minunată. Și chiar dacă mă durea, trebuia să o fac. Am avut impresia vagă că Derik voia să-mi zică ceva, dar și-a ținut gura : un lucru pe care l-am admirat. Am ajuns acasă relativ repede. Imediat ce m-am descălțat, m-am așezat pe canapea, întinzăndu-mă. Chiar dacă spatele mă durea, acum puteam face față suferinței. Blondul s-a așezat lângă mine, privindu-mă ușor temător. Am inspirat adânc, apoi i-am spus :
- Știu că nu-ți place lumea asta. Așa că poți pleca. Eu voi fi bine. Ca și până acum, de altfel. Dar am un cadou pentru tine.
I-am zâmbit, apoi am mers în hol. Mi-am găsit skateboard-ul și l-am adus în sufragerie. I l-am dat, sperând că îi va plăcea. Și eram sigură că așa era. Am mers spre camera mea, sperând că va pleca. Am rămas exact în mijlocul camerei, pe jos, plângând. Nu voiam să plece. Dar decât să sufere, mai bine pleca înapoi. Lacrimile reci erau pline de o durere ce nu o mai simțisem de mult. Aceasta era a doua oară în viață mea când plângeam. Unde era atitudinea care mă făcea să fiu eu ? Am auzit ușa deschizându-se, dar nu mi-a păsat că Derik m-ar putea vedea așa. Nimic nu mai conta.

[A'Svear]

HeLLo There :3
Finnaly..capitolul nou :X...Btw, Nya, cine a zis ca nu-mi place Eireen? Imi place mult caracterul ei si cum ai dezvoltat-o ca personaj...Nu prea imi place stilul ei de viata [droguri and stuff], dar in rest e o fata interesanta si ambitioasa...Dar Derik are carcterul ala care imi place mie:-?...But me likes Eireen too...Siii~ sunt foarte curioasa ce se va mai intampla cu ea, fiindca a zis pe undeva Derik, atunci cand a trecut granita aceea ca ea e mai speciala...and that made me curious...waaaa...me wants more @-)
Oky, in acest capitol cel mai mult m-a impresionat descrierea, foarte amanuntita si sentimentele au fost clare...Sunt chiar nerabadatoare sa vad ce se intampla, fiindca am ramas intr-un suspans de zile mari.
Abia astept nextul...spor la scris si multa multa imaginatie
Zbye :3

[Teh]

vechia -- se scrie cu perechea de litere ' che' , adică ' veche ' în cazul de faţă : 'vechea ' ( adică la masculin se scrie cu ' i ' , perechea de litere 'chi' şi la feminin cu ' e ', adică ' che ' )
( ce nu o observasem până acum ) ce o avea pe mână, -- ce...ce... E cam repetiţie pe acolo şi se aude cam aiurea. Oricum ' ce nu o obs. până acum ' nu sună prea bine. Ai putea înlocui acolo, spre exemplu, cu : pe care nu o observasem până acum. Mi se pare şi ceva mai corect, după cum se aude, şi eviţi să se audă aiurea cu cealaltă parte a propoziţiei, din cauza ce-ului. Just an opinioon.
nu mai îmi văzusem -- mai corect spus : nu îmi mai văzusem

Vai :)) ce tare a fost capitolul.
O ador din ce în ce mai mult pe Eireen şi mi-a plăcut enorm şi Derik în capitolul acesta. Acum este vremea să mă întrebaţi de ce ? iar eu să vă răspund. Pentru că a tăcut atunci când Eireen avea nevoie de linişte, să zicem aşa. Când probabil l-ar fi trimis undeva pe cel mai aiurea ton şi cu o dispoziţie aiurea, poate chiar foarte naşpa. A tăcut, admirabil. Aşa cum a zis şi Eireen. Plus că mi-a plăcut acum, ultima fază. A deschis uşa şi a intrat la ea .Sper că el e. De abia aştept să văd ce zice, ce face. X: Ahhh !
Şi să ştii că nu mi-am schimbat părerea despre Eireen pentru că a început să plângă or whatever. Lumea e slabă, o ştiu şi eu ca toată lumea. Nu cred că o persoană poate fi chiar atât de indiferentă încât să nu îi pese de nimic. Ca şi cazul personajului nostru. În sfârşit îi pasă şi ei de ceva. Asta o face şi mai interesantă , şi mai drăguţă, şi mai cool şi totodată adorabilă. Acum e vulnerabilă, e slabă. În faţa lui Derik. Sunt aşa curioasă cum va reacţiona !
Ahhh şi mi-a plăcut că a acceptat drogurile. În mod normal mi s-ar părea lamentabil dar fiind vorba de acest personaj, mai bine nici că se putea să reacţioneze. Aşa un viciu. Oh, ador personajul acesta :)) nu ştiu de ce, pur şi simplu îmi place. Şi Derik mi se pare foarte tare acum.
De abia aştept noul capitol, să văd ce ne aduce Metal : )
chuu ~baftă la scris.

[Me†al.]

@Svear - Ne bucurăm că îţi plac Eireen şi Derik şi, mai ales, faptul că îţi place ficul :D Şi...yup...Eireen e mai specială faţă de restul fetelor, asta a observat Derik când treceau prin portal . Şiii...mulţumim pentru comentariu >;D<
@Teh - Mulţumim pentru comentariu >;D< Mă bucur că a început să-ţi placă şi de Derik :-" . Ai dreptate, lumea este slabă, nici Eireen nu poate să nu plângă niciodată. Aşteptăm comentariile tale în continuare!

Acuuum...un nou capitol! Vroiam să-l postez mai repede, dar weekendul ăsta a fost frumos afară şi am ieşit în parc cu prietenii şi skateul :-"

Capitolul 8
Derik P.O.V.

Am descis uşor uşa de la camera lui Eireen. Priveliştea pe care am văzut-o m-a lăsat fără cuvinte şi cu buza umflată. Pe podea, în mijlocul camerei, fata stătea şi pe obrajii ei şiroiau lacrimi cristaline. Şi-a şters lacrimile imediat ce m-a văzut în pragul uşii. M-am apropiat de ea şi m-am lăsat în genunchi în faţa ei. M-a privit în ochi cu o expresie ciudată, pe care nu am putut să o descifrez. Am bănuit că plângea din cauză că am ţinut morţiş să merg cu ea aici.
-Îmi pare rău că ţi-am cauzat atâta suferinţă... Îmi pare rău că suferi pentru că am venit eu cu tine aici... O să dispar din viaţa ta şi nu o să mă mai vezi niciodată, jur. Măcar lasă-mă să fac ce mi-am dorit de atât de mult timp, am şoptit eu şi i-am şters lacrimile.
M-a privit derutată, probabil neînţelegând ce aveam de gând să fac. M-am aplecat înspre ea şi mi-am lipit buzele de ale ei. Îmi plăcea să simt dulceaţa buzelor ei. După câteva secunde, mi-am îndepărtat chipul de al ei, rupând sărutul pasional. I-am zâmbit parţial trist şi am început să murmur ceva. Ea a adormit pe podea şi am ridicat-o de acolo şi am pus-o pe patul moale. Apoi, am părăsit încăperea fără să îi mai arunc vreo privire.
Am ieşit pe uşa din lemn şi am închis-o cu grijă. Ţineam în mâna stângă placa care mi-a dat-o Eireen. Coboram lent treptele, nesigur dacă făceam ce trebuia. Nu vroiam să merg din nou acasă, înafară de curatul aer, de altceva nu-mi era dor. Lumea pământenilor începuse să-mi placă destul de mult şi mai ales, mă ataşasem de o anumită persoană din ea. Paşii îmi erau mărunţi şi lenţi. Mă întreptam încet spre bariera din pădure. Era aproape seară şi soarele ajunsese la asfinţit,întunericul lăsându-se peste oraş. Luminile maşinilor îmi orbeau ochii, dar nu-mi păsa. Mintea mea era pierdută în altă parte, în nici un caz în prezent. Strângeam în mână placa din lemn pe care mi-a dat-o fata. Încă mai simţeam mirosul parfumului ei, dulceaţa buzelor ei... Era aşa de ciudat faptul că puteam să o simpatizez. Am aşezat placa pe asfaltul rece şi am pus un picior pe ea. Mi-am dat avânt şi am început să înaintez stângaci şi încet. Nu aveam starea necesară să continui să exersez, aşa că am luat skateboardul din nou în mână şi mi-am continuat drumul. Probabil că Eireen se va bucura că am plecat... Un sfert de oră, cât a durat să ajung la pădure, m-am gândit la Eireen şi cum aş putea să mă întorc din nou la ea... Să o văd.
Nimeni nu era în preajma pădurii şi nici un autobuz nu era în staţie. Era pustiu. M-am apropiat cu paşi mărunţi de barieră şi, când am vrut să trec, un elf înalt, cu părul alb, a venit în faţa mea. Lângă el, stătea calm un alt elf, dar mai bătrân. Unul dintre înţeleptii din satul nostru, am presupus.
-Derik, nu ai permisiunea de a mai intra în pădurea asta, a spus elful tânăr pe un ton neutru.
Am ridicat din sprânceană şi am cutezat să întreb care era motivul pentru care nu puteam să intru în pădure.
-Deoarece, ai adus în castel un om fără permisiunea şefului Migorn. Este interzis legii noastre, pe care tu o şti mult prea bine. Bucură-te că bătrânul înţelept, Relboron, aici de faţă, s-a rugat de Migorn şi de prinţ ca să nu fi decapitat. Norocul tău este că eşti unul dintre cei mai buni luptători din castel şi moartea ta ar fi fost o pierdere imensă pentru armată. Pedeapsa este de două luni omeneşti. După această perioadă te poţi întoarce, dacă doreşti şi dacă nu te-a omorît aerul poluat de aici.Tânărul elf s-a îndreptat spre portal şi relboron s-a apropiat de mine. Îmi zâmbea bucuros, vrând să mă facă şi pe mine să îl urmez.
-Derik, tu ţii la fata aceea mult prea mult. Orice va face Migorn, tu trebuie să-ţi urmezi inima. Dacă vrei să rămâi cu ea, nimic nu te poate împiedica. Dragostea este precum şuieratul unei săgeţi, pleacă şi ţinteşte pe cineva, dar ea rămâne înfiptă în acea persoană. Crarifică-ţi sentimentele şi hotărăşte-te. Nu contează dacă Migorn te vrea în armată... Tu trebuie să alegi ce îţi spune inima, căci dragostea nu se simte cu mintea, a spus el blajin şi şi-a pus mâna pe pieptul meu, în zona inimii.
Am schiţat un zâmbet chinuit şi l-am privit cum se întorcea spre barieră. Tânărul elf îl privea curios, dar n-a întrebat nimic. A preferat să păstreze tăcerea şi a lăsat ca acesta să fie secretul meu cu Relboron.
M-am întors pe călcâie şi am plecat spre apartamentul lui Eireen. Nu aveam unde să mă duc căci era seară, dar aveam să văd ce voi face dimineaţa următoare. Mă bucuram că aveam să o văd din nou pe Eireen, dar furia dobândită pentru Migorn mi-a îndepărtat fiecare gând frumos. Nenorocitul ăla mă considerase numai o armă pe care o folosea când dorea el. O armă fără sentimente. Fără să realizez, ajunsesem în faţa blocului de locuinţe. Am urcat cu paşi mari scările şi m-am oprit în faţa uşii. Am deschis-o încet, fără ca Eireen să o poată auzi. În sufragerie, lumina era încă deschisă şi becul propaga o lumină slabă, chioară. Pe masă am văzut un pliculeţ alb, asemănător cu ce a luat roşcata acum câteva ore. După ce a luat pliculeţul ăla, mi s-a părut că se simţea mult mai bine ca-nainte. Eram curios să văd ce se întâmpla după ce luai praful sau lichidul şi nu credeam că avea să se întâmple ceva. Am deschis uşor pliculeţul şi am inhalat conţinutul. Nu avea nici un miros, dar am simţit cum camera a început să se învârtă cu mine. O durere de cap m-a cuprins şi n-am mai ştiut unde mă aflam sau la ce mă gândeam. Vedeam numai imagini din amintirile trăite alături de elfi. Mâinile mi-au căzut pe lângă corp şi pliculeţul gol a zburat până pe podea. Durerea de cap s-a intensificat şi amintirile deveneau din ce în ce mai oribile. Vedeam pădurea tăiată, toţi elfii morţi şi pe Eireen zăcând într-o baltă de sânge. M-am prăbuşit precum o bucată de lemn pe canapeaua moale, într-un somn adânc. Un somn, după care speram să nu mai simt nimic din ce am pătimit în acele clipe oribile.

[A'Svear]

descis - deschis
vroiam - voiam [fară 'r' ...forma corectă este 'voiam']

În sufragerie, lumina era încă deschisă şi becul propaga o lumină slabă, chioară.

Repetiţie...mică ce-i drept, dar tot repetiţie o cataloghez...
Despre acest capitol pot să spun că ador atmosfera creată pentru desfăşurarea acţiunii. Şi sentimentele lui Derik au fost frumos conturate...Sincer, au fost momente impresionante şi se puteau simţi emoţiile personajului. Superb după parerea mea.
Dar la sfarşit nu m-am lămurit...Aia a fost un fel de viziune sau aşa ceva? Ahhh, iar sunt curioasă T^T
Spor la scris şi multă multă imaginaţie
Zbye :3

[Dydo1234]

Cum puteam să lipsesc eu de la ficul tău? :)) În colaborare cu Nya, dar scrii şi tu :-"
Deci...m-aţi lăsat cu gura căscată. Îmi place foarte muuult. Nya, tu scrii foarte frumos şi n-ai greşeli de tastare. Îmbini foarte bine toate genurile de expunere şi...ei bine, îmi place. Ai un mod unic de a scrie. Plus că i-ai creat un caracter unic şi minunat lui Eireen...îmi place tipa asta ca comportament :-" .
Aşa, acum tu Alex la măcelărit :)) . Nu ştiam şi nici nu credeam că tu poţi scrie aşa... e imposibil :O Bine, la şcoală eu vedeam altă latură a ta şi acum o descopăr pe cealaltă :)) . Derik... Ei bine, nu ştiu cum ai născocit tu personajul ăla, dar e chiar opusul tău, sincer. Oricum, Derik dă imaginea de good boy şi e cam ciudat... Bine, poate e aşa de " good " pentru că este elf şi ei nu sunt la fel ca oamenii. Şi am observat câteva greşeli în capitolul tău. Nu o să le enumăr, având în vedere că cred că îţi era foame sau vroiai în parc :)) .
Acum, chiar sunt curioasă să aflu ce se va întâmpla 'cuz nu-l văd deloc bine pe Derik. Să iei droguri şi să mai fi şi sensibil ca un elf... Anyway, aştept să văd ce idei o să-ţi vină, Nya :D
Succes ÅŸi abia aÅŸtept continuarea :x

[Nya.]

Scuzaţi întârzierea, eu aveam capitolul scris încă de joi seara, dar pe laptop, unde net`ul nu`mi merge. -__- Ieri n`am putut posta pentru că am fost la mall până mai târziu şi când am ajuns acasă n`am mai postat. Azi în sfârşit pot posta.

@ Svear : Sankyu so much, Fufu, pentru comment ! Ce a văzut Derik au fost doar halucinaţii generate de mirosul drogurilor. I hope you`ll like this chapter, too !

@ Dydo : Mulţumim de comment ! ^^ Mă bucur că îţi place cum scriem and so on. Şi sunt extrem de happy că`ţi place de Eireen. :X Sper că îţi va plăcea şi în continuare. :3

[center]Capitolul 9
Eireen P.O.V.[/center]

Mi-am ridicat ușor capul de pe pernă, ușor amețită de la ce se întâmplase mai devreme între mine și Derik. Când i-am simțit buzele lipindu-se de ale mele, toate gândurile mi se evaporaseră. Nu conta decât el. Simțisem că mă topesc, simțind dorința în sufletul meu. Și eram sigură că nu era vorba doar de fizic. Era ceva ce mă atrăgea la el. Chiar dacă ar fi arătat mai rău, tot aș fi fost atrasă de el. Mi-am adus aminte de replica obișnuită a lui Debbie : ’ E chimie ! ’. Dar acum plecase . . . Am înjurat cu voce tare. De ce naiba a trebuit să îi zic să plece ? M-am ridicat din pat, ducându-mă spre sufragerie. Prima dată nu mi-am dat seama cine stătea pe canapea. Dar apoi l-am recunoscut. Evident, era Derik. Nu părea că doarme, ci mai degrabă era amețit. Mi-am văzut pliculețul cu droguri împrăștiat pe jos și am scos un țipăt. Drogurile nu erau pentru oricine. Am alergat cât de repede am putut spre corpul elfului, apoi mi-am lipit buzele de ale lui. Mă simțeam penibil, dar blondul avea să plătească, oricum. Nu voiam să recunosc, dar îmi plăcea să stau atât de aproape de el. Îi puteam auzi inima bătând ușor. Mi-am ridicat puțin privirea și mi-am dat seama că se chinuia să deschidă ochii. A tușit puțin, apoi s-a trezit. Când am fost pe deplin sigură că e conștient, am început să îl înjur, accentuând fiecare cuvânt cu un pumn în umăr. El se uita la mine, uluit. Brusc, m-am ridicat și am început să fac ture prin cameră. Eram foarte nervoasă, dar încercam să mă abțin. Nu aș fi crezut că este atât de slab, încât să se lase doborât ușor, dar am realizat că nu era ca mine. Am chicotit ușor.
- Ce e așa de amuzant ? mă întrebă el, vizibil curios.
- Reacția ta la droguri. Credeam că vei reacționa ca mine, adică nu te vei lăsa pradă halucinaților, am spus eu. Ai avut halucinații, nu ?
- Da. Te-am văzut pe tine m-moartă. Și mai multe lucruri.
I-am observat ezitarea din voce când a spus ce văzuse. Mi-am adus aminte de sărutul de mai devreme, dar nu am zis nimic. Acum îmi era prea foame. Discuția noastră putea aștepta. M-am îndreptat, țopăind, spre bucătărie. Am scos niște pâine dintr-un dulap micuț, apoi am luat din frigider câteva chestii pentru niște sendvișuri. În timp ce eu pregăteam așa – zisa cină, Derik se așeză pe un scaun din bucătăria insipidă. Camera făcea un contrast oribil cu el. El era superb, iar această încăpere era oribilă. În timp ce tăiam câteva felii de cașcaval, am reușit să mă tai ușor la deget. Mi-am dat ochii peste cap. Sendviș cu sânge de Eireen, două la preț de unul ! Am mers repede spre chiuvetă și am lăsat apa rece să-mi vindece tăietura. Mi-am pus un plasture din mica trusă de prim – ajutor ce o aveam pe hol, apoi m-am întors în bucătărie. Am terminat repede de pregătit masa, apoi i-am întins o farfurie cu două sendvișuri lui Derik, iar eu am luat-o pe cealaltă. Mâncarea mi-a alunecat în stomac, parcă cu un oftat de fericire. Chiar dacă eu nu eram o bucătăreasă prea grozavă, măcar puteam supraviețui. Chiar dacă gustul nu era grozav, fiecare îmbucătură era o plăcere. Cât am mâncat, amândoi am fost foarte tăcuți. M-am gândit că tăcerea era prea apăsătoare, așa că l-am întrebat :
- De ce te-ai întors ? Mi-ai spus că nu te voi mai vedea niciodată. ‘ Și chestia asta m-a rănit ! ’, îmi venea să adaug.
- Am fost alungat din pădure.
Un răspuns simplu și normal. Mi-am dat seama că nu avea chef de vorbit, așa că m-am ridicat de la masă și am luat farfuriile și le-am pus în chiuvetă, fără să le spăl. Îmi era prea lene. Când am ajuns în sufragerie, i-am spus lui Derik ’ noapte bună ’ și i-am indicat camera în care putea dormi. Mi-am luat din cameră niște pijamale negre, apoi am mers la baie. Mi-am făcut un duș rapid ( deși îmi mai făcusem unul pe ziua de azi ) și m-am spălat pe dinți. Apoi m-am întors în dormitor. M-am băgat în pat, trăgându-mi pătura peste cap. Îmi era cam frig, ce-i drept, deși presupun că afară erau peste douăzeci de grade. Niciodată nu am fost genul de persoană friguroasă, dar acum tremuram. M-am ghemuit cu genunchii la piept, sub pătură, sperând că voi mai scăpa de răceala ce-mi cuprinsese trupul. Mi-am închis ochii, sperând că voi putea adormi. Deși gândul că eram despărțită de Derik doar de un perete nu-mi dădea pace, am reușit să cad pradă viselor.
Nu știu ce m-a trezit. Poate frica inspirată de vis, sau poate propriul meu țipăt. Orice ar fi fost, eram cuprinsă de teamă. Pentru prima dată în viața mea, mă simțeam slabă, vulnerabilă. Simțeam cum lacrimiile își fac loc în colțul ochiilor mei, așa că le-am îndepărtat repede. Tremuram ca varga, iar acum eram sigură că nu frigul era de vină. Imaginile din visul meu fuseseră atât de reale, încât pentru un moment, am crezut că acele amintiri oribile revin. Am auzit pași venind repede pe hol și m-am speriat. Apoi l-am văzut pe blond și am răsuflat ușurată.
- Eireen, ce e cu tine ? Ce ai pățit ? întrebă el pe un ton îngrijorat.
- Am avut un vis, cu părinții mei, am încercat eu să spun, ascunzându-mi tremurul vocii.
- Ce s-a întâmplat cu părinții tăi ?
Se așeză lângă mine, pe pat, și își trecu brațul pe după spatele meu. Acum știam că îmi simțea corpul tremurând. A oftat, așteptând să răspund.
- Părinții mei au fost omorâți. Eram mică când s-a întâmplat acest lucru, dar eram de față. Îmi aduc aminte fiecare detaliu. Un om a intrat în casă și i-a amenințat că dacă nu primește toți banii din casă, îi omoară. Părinții mei nu au făcut ce le-a cerut, așa că au fost înjunghiați. Sângele lor pe acel cuțit . . . Ultima lor privire terorizată . . . Tatăl meu care spunea că mă iubește. Cuvintele mele erau incoerente. Visez această scenă destul de rar, dar se întâmplă. În această seară a fost mai puternică.
Derik mă strânse în brațe. Nu mă mișcam. Stăteam acolo, uitându-mă în gol. Elful era prima persoană căreia îi spusesem adevărul despre părinții mei. Totuși, cuvintele păreau banale, dar să fii de față, la o astfel de scenă, ar fi dat oricui fiori.
- Și te-ai apucat să consumi praful ăla, după ce părinții tăi au murit ? Dar ai zis că erai mică . . .
- La doi ani după. Eram mică, foarte mică. Nu aveam decât nouă ani. Dar drogurile m-au făcut să uit de durere. Așa că am continuat să le consum. Și mă simțeam mai bine. Așa am ajuns să am și . . . prietenii, putem zice. Deși niciodată nu am arătat vreo urmă de afecțiune față de ei, eram fericită că făceam parte dintr-un grup. Riscurile la care mă supuneam stând pe lângă ei erau mari, dar nu-mi păsa. Știam că mă puteam baza pe ei. Dar niciodată nu i-am considerat familia mea. Poate doar pe Debbie. Tipa cu părul negru, ai văzut-o la restaurant.
Am oftat. Mi-am trecut o mână prin părul roșcat, încercând să gândesc limpede. Deși, cu doar câteva minute înainte tremuram de frică, acum eram fericită că Derik era lângă mine. Îi puteam simți căldura corpului, în timp ce eu eram foarte rece.
- Acum, după ce ți-am răspuns la atâtea întrebări, pot să te întreb și eu ceva ? De ce m-ai sărutat ? l-am întrebat, uitându-mă hotărâtă în ochii lui.

[Teh]

Capitolul 8 :
descis -- deschis
relboron -- Relboron
Vaaaaaaai <3 ce frumos a fost capitolul. Deşi aş fi vrut să descri mai mult sărutul acela, mi-a plăcut oricum. Acţiunea a fost oarecum grăbită, dar tot mi-a plăcut. Cred că acesta a fost cel mai bun capitol pe care l-ai scris până acum :]]. Mi-a plăcut fooooooarte mult. Şi ce efect ciudat au avut drogurile asupra lui. Efectul invers, în loc să se simtă bine şi fericit, eu mai ştiu cum - în extaz , el era distrus ! Uau ! Foarte tare ideea. Chiar mi-a plăcut Derik în acest capitol . În special, şi poate numai de aceea, sau nu ştiu, că a sărutat-o pe Eireen <3

Măcar lasă-mă să fac ce mi-am dorit de atât de mult timp,

mi-au intrat în suflet cuvintele astea. <3 way to go , Derik .

Capitolul 9:
cuvintele părea banale -- cuvintele păreau banale ( cu ' păreau ' se face corect acordul, doar o mică adăugare a unui ' u' la cuvânt )
În capitolul acesta mi-a plăcut mult dialogul. Descrierea a fost ok, acţiunea cam grăbită.... Amândoi aveţi de furcă cu asta, grăbiţi lucrurile şi nu daţi importanţă unor detalii ce , în anumite circumstanţe, ar putea fi esenţiale ( să zic aşa ) . De exemplu, atunci când ea l-a găsit pe Derik în apartament, pe canapea - ar fi trebuit să prelungeşti oarecum momentul acela, să descrii mai bine sentimentele pe care le-a avut Eireen. Ai dat prea multă importanţă pregătirii cinei, pe de altă parte. Trebuie să aveţi grijă cum '' canalizaţi '' toate aceste lucruri. Dacă dai importanţă unor detalii cu o asemenea mică importanţă, ar trebui ca şi pe altele să le ' dezvoltaţi '. Acesta este doar părerea mea. În fine, ideea e că mi-a plăcut mult dialogul în acest capitol. Totuşi, nu am simţit nimic atunci când Eireen îi povestea toate acele lucruri lui Derik. Nu ştiu de ce, dar , m-a lăsat rece.

Mi-au plăcut cele două capitole. Din păcate nu am putut ajunge la timp cu un comentariu şi pt. capitolul precedent, dar nu mai contează. Metal, chiar mi-a plăcut. A fost foarte interesant şi cel mai bun capitol al tău de până acum. Mai ales pt. acel sărut. Nya, felicitări şi ţie pentru dialogul din acest capitol şi pt. replica cu " de ce m-ai sărutat?" . Mi-a plăcut.
În fine, v-am zis mai sus ce cred despre modul vostru de a scrie. Se potriveşte, să zicem. Amândoi faceţi cam aceleaşi greşeli. But its ok, se remediază când scrieţi şi depinde de gustul fiecărui cicitor. Per ansamblu, îmi place. Încercaţi să nu grăbiţi lucrurile prea tare totuşi.
De abia aştept următorul capitol şi răspunsul lui Derik.
baftă la scris >:d<

[Dydo1234]

Aşa...Hellou! :)) Nu puteam să nu lipsesc de aici :-"
Sooo... Capitolul a fost interesant, dar grăbit. Mă aşteptam să nu grăbeşti atât acţiunea la început. Nu ai explicat foarte bine sentimentele lui Eireen când l-a văzut pe Derik drogat. Ai sărit repede peste acest moment şi mie mi-a părut rău.. -.- . Aşa...masa aia...păi.. nu ştiu... mi s-a părut ciudat că Derik a mâncat hrană de oameni aşa de rapid, ca un copil cuminte. Şiii...povestea lui Eireen despre părinţii ei este puţin cam...obişnuită... În toate filmele găseşti aceeaşi poveste -.- Cel mai mult mi-a plăcut întrebarea lui Eireen de la final :x Uhhhh... Sunt aşa de curioasă să văd ce o să răspundă Derik :X
Aşa...greşeli n-am găsit, dar nici n-am căutat :-"
Alex, vino repede cu continuarea că mor eu de curiozitate :)) Hurry up and good luck, boy!>:D<