The Nephilims

[Kenky.]

Alvise Sallieri:

Mă îndreptam cu paşi mari spre noua mea cameră. Stătusem provizoriu într-o cameră, dar se pare că voi fi mutat. Mă întreb pe cine o să am coleg de cameră... Nu contează, o să ne împrietenim noi.
Îmi trag după mine geamatanul enorm, plin mai mult cu dulciuri decât cu haine şi mă opresc în faţa noii mele locuinţe. Deschid uşa cu putere, trântind-o de perete şi intru vesele în cameră. Mă uit în jur şi constat că nu mai era nimeni în cameră...Deci colegul meu era plecat. Bun,po să-mi despachetez, mi-am zis, trândindu-mă în pat.


Ermira Sallieri:

Mă ridic de pe băncuţă, uşor dezechilibrată şi îmi aşez rochia lungă, din mătase neagră. Înainte de-a pleca o mai privesc odată. E chiar confortabilă, e într-un loc retras şi e şi umbră. E perfectă, îmi zic şi mă retrag în academie.
Adormisem câteva minute, dar chiar dacă băncuţa era confortabilă, coşmarurile care mă bântuie de ani de zile tot nu mi-au dat pace. M-am oprit în faţa unei camera, care aflasem că e a lui Alvise şi am intrat.
Stătea pe pat, lenevind iar când am intrat mi-a zâmbint larg. De ce naiba intrasem?!

Ooc> cine vrea.

[Himisoara.]

Cameron Holmes

Dragut ceea ce vedeam dar plictisitor pentru mine.M-am rotit usor pe un picior si am plecat in camera mea linistit.Ohh,aveam degand sa ma trantesc putin in pat si sa trag un pui de somn lung de tot..sa ma mai trezesc seara,cand este mai acceptabil si sa cant la pian.Usa de la camera era intredeschisa putin. "Hmm,oare cine o so incurce cu mine acum?!" ma intreb eu... Am intrat usor si dau cu ochii de..cine altcineva decat colegata mea de banca si micul acela care papa dulciuri.Vai..extraordinar,numai de asta aveam chef acum...

ooc: kenky sau cine vrea.

[Kenky.]

Ermira Sallieri:

Zâmbetul îi dispare când îmi vede chipul şi devine serios –lucru care m-a speriat mereu la el- iar privirea lui parcă întreba: ’’ Iar s-a întâmplat, Ermina?’’. Oftez....Niciodată nu-mi plăcea mutra lui de om serios. De fapt, nu-mi plăcea nici o mutră de-a lui. Am dat să ies, zicând:
-Eu doar... dar n-am mai continuat, fiindcă am dat de elevul blond care stătea cu mine în bancă.
Deci, cu el va împărţi camera Alvise... Privesc dezorientată în jur şi ies pe uşă. Mă întorc uşor înainte de-a dispărea pe hol şi zic:
-Salut.

Ooc: care vrea

[Himisoara.]

Cameron Holmes

O privesc cum iese din camera si imi zic "Ce fata ciudata!",apoi imi intorc capul spre individul care statea pe pat.Il privesc pentru zece secunde iar apoi imi deschid gura lenesa pentru a vorbi..
-Deci...tu trebuie sa fi noul meu coleg nu? il intreb arogant. Stiam ca va veni cineva dar nu-mi trecea prin cap ca tocmai tu vei fi acela.Oricum presupun ca stii cine sunt!
Terminandu-mi fraza m-am indreptat spre scaunul pianului,l-am luat intr-o mana si l-am pus langa perete.M-am asezat pe el cu spatele rezemat de perete si asteptam un raspuns.

ooc: kenky or who wants ^^

[Cătă]

Gabriel Davis
"Stai, ce tot fac? " mi-am spus in gand, turmentat de ceea ce tocmai facusem. Priveam in jur si totul mi se parea banal de normal. Voiam sa fac ceva sa imi distraga gandul de la acea fata, care imi captase atentia. "Fiecare minut se scurge atat de repede incat nu realizez ca am si altceva mai bun de facut. Trebuie sa ma duc in camera. Oare am vreun coleg? Oricum nu ma intereseaza, imi doresc sa am camera mea, fara ca cineva sa ma deranjeze." Si am plecat cu un aer arogant pe care il capatasem din cauza parintilor mei adoptivi. Ma gandesc ca era mai bine daca maica-mea ma lasa in fata unei pesteri. Banii? N-am nevoie de ei. Trebuie sa il gasesc pe nenorocitul de taica-meo si sa rezolv problemele cu el.

occ: cine vrea.

[Kenky.]

Alvise Sallieri:

Am privit-o încruntat pe verişoara mea, care ieşea pe uşa şi am oftat, ciufulindu-mi neputincios părul. Apoi mi-am dat seama că noul meu coleg de cameră a sosit, aşa că l-am privit, reluându-mi zâmbetul. Ha? Ar fi trebuit sa ştiu cum îl cheamă? Am dat din umeri şi am zis pe un ton vesel:
-Nu ştiu cum te cheamă, dar eu sunt Alvise Sallieri, încântat de cunoştinţă!

Ooc: cine vrea.

[Cătă]

Am fost surprins de faptul ca aveam un coleg de camera. Parea un pusti de treaba. Mi-erea jena sa ii raspund urat, asa ca am hotarat sa fac pace cu propria-mi persoana si sa ii raspund in asa maniera incat sa nu arunce cu pietre in mine.
- Sunt Gabriel Davis. Pari a fi atat de... uman.
M-am trantit pe pat si am inchis ochii, asteptand un raspuns de la Alvise. Bagajul il lasasem in fata usii si nici nu aveam de gand sa il iau de acolo. Aveam impresia ca era de datoria altora sa o faca.

occ: Kenky sau cine vrea.

[Kenky.]

Alvise Sallieri:
-Uman? E normal să fiu uman. Am zis, încruntându-mă, dar imediat mi-am luat mina veselă.
M-am dat jos din pat şi mi-am golit tot bagajul pe pat, băgând şi o acadea în gură. L-am privit pe nou venit cu coada ochiului, văzându-l cum leneveşte în pat. Se aştepta să-i despachetez eu, sau ce?


Ermira Sallieri:

Mă plimbam pe holuri, când aud că se sună. La naiba cu şcoala şi regulile ei. Nu aveam nici un chef, aşa că am decis să nu trec pe la ore tot restul zilei. Am ieşit din Academie, respirând aerul tomnatic. Privesc în jur, dar se pare că restul elevilor fie erau prin camere, fie prin clase pentru că nu mai era nimeni în curte.

Ooc: cine vrea.

[Cătă]

Gabriel Davis

Adormisem, fara sa aud raspunsul colegului meu, iar deodata ma trezesc speriat de sonerie. Ma ridic brusc, avand o privire rautacioasa si privesc spre el.
- Ce faci? l-am intrebat. Vii la cursuri?
Parca voiam oarecum sa ma imprietenesc cu el, dar eu niciodata nu avusesem prieteni adevarati. Nu voiam sa risc. Si pana la urma ce beneficiu mi-ar fi adus aceasta prietenie? Deodata mi-am amintit vorbele mamei mele naturale: "Iubeste ca sa fii iubit. De ce crezi ca nimeni nu te simpatizeaza? Pentru ca nici tu nu o faci. Nu stiu de unde ai mostenit ipocrizia, de reusesti sa te faci placut pe moment, dar tine minte un lucru, Gabriel! Sinceritatea e cea mai buna arma. " Da, sigur... Dar daca as fi incercat?
- Alvise, scuza-ma daca ti-am facut o impresie proasta. Ce-ar fi sa nu mergem la cursuri si sa despachetam amandoi? Daca tot suntem colegi de camera, ar fi frumos sa incepem sa ne obisnuim unul cu altul.

occ: Kenky

[Kenky.]

Alvise Sallieri:

L-am privit pe băiat, zâmbind. Aşa mai mergea. Deci se pare, că poate fi şi el relativ amabil. I-am aprobat ideea de-a nu merge la ore, fiindcă nu aveam nici un chef şi am început să despachetez.
Am scos dintr-un buzunar un baton cu ciocolată şi caramel şi i l-am întins, zicând:
-Vrei şi tu? Sunt foarte bune, crede-mă, mă pricep la dulciuri.

Ooc: cine vrea.