[Terminat] Totally Dominated [*YAOI*]

[Yaoi Queen]

Sankyu girls ^^

Capitolul III

In ziua urmatoare, am fost trezit de niste batai in usa. Le-am ignorat la inceput, crezand ca vor inceta, insa persoana devenea si mai insistenta. Numai Takashi facea asta...
-Takashi! am strigat eu, sarind din pat de indata ce mi-am amintit de noaptea trecuta... insa o durere insuportabila a pus stapanire pe intregul meu corp atunci cand m-am pus pe picioare.
Am tipat scurt si eram pe cale sa cad din picioare daca nu ma sprijineam de noptiera de langa pat.
-Al dracului sa fii tu, nenorocitule!
-Ce-ai spus? m-a intrebat Takashi auzindu-mi strigatul inca de dupa usa.
Sprijinindu-ma de orice gaseam, m-am indreptat spre usa de la intrare, lent dar sigur. Am invartit cheia in broasca, lasandu-l pe amicul meu sa intre.
-Scuze, nu vorbeam cu tine... Speram sa ma auda Dante Jones, poate prin telepatie, am rostit eu, incercand sa ma port normal, insa nu prea aveam noroc. Nu l-am pacalit.
-Ce ti-a facut? m-a intrebat scurt si cu o voce serioasa.
Am dat din cap in semn ca nu s-a intamplat nimic..."Nimic", si eu trebuia sa ma sprijin de orice. Brusc mi-a venit o idee, si m-am aruncat pe el, prinzandu-ma de bratul sau drept, sa para a fi o joaca.
-Hei! Mi-a fost dor de tine, tie ce ti s-a intamplat? am intrebat eu, cu o voce de copil.
"Clar isi da seama... Nu fac eu astfel de copilarii!"
-Mda... si eu sunt din Nigeria! A replicat el, enervat, "dezlipindu-ma" de pe el, iar cum picioarele nu ma sutineau, am cazut pe podeaua rece.
-Au... Ai putea fi din Nigeria. De unde sa stim noi...?
-Gata joaca! Spune-mi ce naiba ti s-a intamplat! Priveste-te, nici macar nu te poti ridica singur!
-Cum sa nu pot? Doar ca am vazut o pata...
Nici nu mai avea rost sa continui. Era evident ca mi s-a intamplat ceva. Am incercat din nou sa ma ridic, insa am avut nevoie de ajutor pentru a reusi. Takashi m-a prins de brat, ridicandu-ma, si m-a dus inapoi in camera, unde m-am intins din nou pe pat, apoi i-am spus scurt si la obiect ceea ce mi s-a intamplat, incercand sa fiu cat mai detasat.
-Eu? Cu pistol la tampla? Yuri... tipii aia nu purtau cu ei nici macar un cutit, sau o nenorocita de lingura ca sa pot spune "Uite... au cu ce sa ma raneasca"! Mi-au dat drumul imediat dupa ce m-au prins, pentru ca tipul ala brunet... patronul, le-a spus "N-avem treaba cu el, lasati-l sa plece" As fi venit dupa tine, dar problema era ca inainte sa se indeparteze a adaugat "Celalalt care a scapat cu documentul trebuia prins". E smecher tipu'... Mi-a dat de inteles ca ai fugit, dar numai de dimineata am realizat ca eu, ca fiind complicele tau trebuia sa fiu cel putin luat la intrebari...
-Po... Poftim?! Adica eu am luat-o groaznic, crezand ca tu vei fi omorat daca fac ceva ca sa il enervez, si tu dormeai linistit in pat?! N-o lua ca pe un gest de bunatate, doar ca stii ca nu vreau sa am oameni morti pe constiinta. Doamne, trazneste-ma acum! Macar daca era pe un pat confortabil, dar nu! Era un birou nenorocit! Putea fi un pat! Adica ce naiba vorbesc?! Asta nu trebuia sa se intample, in primul rand! Am strigat eu nervos din cale-afara, aprape rupand perna de langa mine.
-Ce pacat... eu care speram sa fiu primul barbat din viata ta... Eh, se pare ca mi-a luat-o inainte, a spus Takashi, incercand sa para suparat.
-Ia vezi-ti de treaba ta, amice! Stii perfect ca daca era dupa mine, ii dadeam un sut in gura, i-l mai indesam si pana in stomac, dar e mult mai puternic si mai destept decat ma asteptam... In plus ti-am repetat de nenumarate ori sa incetezi cu porcariile astea! Mi se face scarba!
-Oh, esti atat de crud, dar cred ca il inteleg pe Dante ala, a rostit el, zambind, si practic oferindu-i dreptate acelui nenorocit! Cine nu te vrea, inseamna ca ori e orb, ori tampit... de aceea spun ca il inteleg, a adaugat pe urma, incepand sa rada de unul singur... Eu nu eram amuzat!
Am tacut pentru un timp mai indelungat, incercand sa imi dau seama ce anume ar fi trebuit sa "tes" pentru a face rost de actele acelea. Clar era ca nu se aflau in birou, ci la Dante. Nu puteam merge la domnul Kitami, cu niste scuze penibile... in niciun caz sa ii explic ceea ce s-a intamplat. Trebuia sa pun mana pe documentul acela in orice mod!
Desi Takashi imi vorbea intr-una, eu nu auzeam decat niste zumzete venind din gura lui, pentru ca a devenit plictisitor. Prioritatea mea era sa imi fac un plan... in niciun caz sa-i ascult bolboroselile inutile.
Gandurile ma duceau destul de departe, in mintea mea deja formandu-se un plan, pe care insa nu puteam sa-l folosesc. Ar insemna sa intru in cusca leului... In plus, ziua aceea nu era tocmai una perfecta pentru mine, ci dimpotriva. Nu ma simteam in stare sa ies nici macar afara din apartament, "gratie" domnului patron. dar nu aveam sa ii fac pe plac! trebuia sa fac tot posibilul sa ies, si sa insfac foile acelea nenorocite!
M-am ridiat din pat hotarat, dar am cazut inapoi ca un bolovan. Inutil, dar tot aveam sa ma pun pe picioare in ziua aceea. Cu putin din ajutorul amicului meu, m-am ridicat... tot ce trebuia era sa ma dezmortesc... doar duerea aceea nu putea tine la infinit! Nu stiam cum de eram atat de determinat incat sa infrunt pana si durerea(una destul de mare) pe care eu o dispretuiam din tot sufletul. Aveam in fata mea o provocare, pe care, aveam de gand sa o accept! Dante trebuia sa fie la mila mea dupa ce imi facuse!
-Chiar a fost atat de brutal? Ai fi lesinat daca era prea mult, mi-a spus Takashi, reusind sa ma trezeasca si sa ma enerveze.
-Desigur ca a fost brutal! a fost animalic! Nu vezi?! abia pot merge! Si asta deocamdata cu ajutor! Dar pana la noapte, o sa fiu ca nou! asta ti-o jur! am replicat eu, ridicand tonul vocii. Desi... adevarul era ca stiam ca am exagerat. Brutal nu a fost, ci toate atigerile lui au fost blande. De ce? cand putea foarte bine sa ma rupa in bucatele... Dar nu era timp sa ma gandesc astfel de tampenii! Ceea ce mi-a facut, m-a adus in acea stare! Aveam sa i-o platesc cu varf si indesat! Cel putin asa speram...

Dupa cum spuneam, m-am tinut de cuvant si m-am pus pe picioare, desi nu puteam spune ca eram "ca nou". Oricum, eram pregatit sa merg sa fur documentele! Ma imbracasem din nou in hainele negre, apoi am urcat pe motorul meu, si am plecat sa aflu unde locuia Dante Jones. Norocul meu ca Takashi a venit cu "bijuteria" mea, pentru ca in seara anterioara uitasem pana si de ea...
A fost mai usor decat credeam, si i-am gasit adresa in cartea de telefoane. Mai mult decat perfect! M-am indreptat spre acel loc, observand ca el tocmai iesea din vila sa imensa, intrand intr-o limuzina neagra. N-am mai tras de timp, si am intrat pe unul din geamurile de la etaj, pe care l-a lasat deschis. In noaptea aceea eram decis sa lucrez singur, astfel nu imi mai faceam griji de nimic.
Desi am rascolit in toate camerele de la etaj, nu am gasit ceea ce cautam, asa ca am coborat, insa abia ce am calcat pe ultima treapta, usa vilei se deschise zgomotos exact inaintea mea, iar eu nu mai aveam timp pentru a ma ascunde... Se parea ca Dante de fapt nu pecase nicaieri cu acea limuzina...
-Oh, nu stiam ca am musafiri, a spus el, fara a-si lasa deoparte ranjetul caracteristic.
Eram ca o pisica speriata, gata sa o ia la fuga in orice secunda, insa am decis ca trebuia sa il infrunt! Sa ii cer socoteala pentru ceea ce imi facuse! Eu nu eram pe post de papusa! Am coborat si ultima treapta, tinandu-mi mainile in san, incercand sa par neinfricat, dar tinand totusi o anumita distanta fata de el...
-Ce s-a intamplat? Nu-mi spune ca vrei sa bem o cafea impreuna... mi-a spus el, apropiindu-se amenintator de mult.
-Oh ba da... Pentru ca as putea sa-ti iau ceasca si sa ti-o bag pe gat! m-am rastit eu privindu-l in ochi. Era oarecum infricosator, pentru ca el parea a fi un tigru, dupa cum ma privea insistent, la fel ca pe o prada, analizandu-mi fiecare miscare...
Am inghitit in sec, apoi am facut un pas mic in spate, impiedicandu-ma de scari, insa Dante ma prinse de brat inainte sa cad. M-a tras inapoi, cu putere, lipindu-ma de el.
-Pisicuta impidicata, a rostit el, aproape zambind.
-Impiedicat pe dracu'! am spus eu, smucindu-ma din stransoarea lui deloc puternica, asezandu-mi mainile pe umerii sai, apoi sarind cu usurinta peste el, ajungand in spatele lui. Miau si tie... Sunt mai rapid si mai flexibil decat crezi! am adaugat pe urma, incrucisandu-mi bratele la piept.
-Ah... e bine de stiut. Iti voi cumpara o lesa... Acum, lasand asta deoparte, spune-mi ce doresti. Ceea ce cauti tu sunt actele de proprietate a firmei. Pentru ce le vrei?
-Pentru ce le vreau? Sa fac avionase din ele! am raspuns eu sarcastic, ridicand o spranceana.
-Nu mai bine iti dau un ghem de ata? Dulceata, nici eu nu sunt tampit, ca orice patron, am copii ale actelor mele, pe langa asta, presupun ca ceea ce vrei tu sa afli este daca totul e in regula cu ele. Cel pentru care lucrezi, si daca presupunerea mea este buna, incearca sa scape de toate firmele care sunt ridicate pentru un alt scop, nu cel pe care il arata. Si daca vrei sa stii, bine! Nu e in regula cu actele acelea, iar tu, fara ele nu ai cum sa demonstrezi asta, deci concluzia finala este: renunta!
Adevarul era ca ma panicasem cand mi-a spus acele cuvinte, desi ma asteptam la asta. Problema era ca habar nu aveam cum sa caut acele acte, si unde, insa eu nu puteam sa ma intorc cu mana goala in fata domnului Kitami... Nu stiam ce sa fac. Imi ramanea o singura optiune, si anume, sa aflu de la Dante unde sunt.
-Daca as fi dispus sa o fac cu tine, mi le-ai da? am intrebat eu, inghitind pe urma in sec.
-Baiete, ai tupeu, dar nu pot pierde milioane de dolari pentru o partida cu tine, desi trebuie sa recunosc ca nu te-as mai lasa sa cobori din pat odata ce te-as avea acolo. Apropo de asta, esti adorabil pana si cand strigi si plangi de durere. Stiai ca faci ca o pisicuta atunci cand gemi de placere? In plus obrajii tai pot deveni atat de rosii incat sa iti poti da seama de asta si noaptea pe lumina aia slaba... Ca acum de exemplu, a spus e ranjind din nou, observand cum ma imbujoram incet, pe masura ce el "rasucea cutitul in rana".
-Esti groaznic... Am disparut. Ciao! i-am spus eu, indreptandu-ma spre usa de la iesire, ca si cum nu eram un hot care inainte intrase pe geamul de la etaj.
"De fapt nu ma inrosisem numai din cauza cuvintelor lui, ci pentru ca in minte mi-au revenit toate acele imagini de aseara... Blestemat sa fie!"