[Terminat]] Time has stopped for us [+18 yaoi facut de gabytsswh&manu]

[Nywa]

[center]Disclamer:Nici unul dintre numele sau persoanele - in afara de cele ale mele - care vor aparea aici - referindu-ma la formatia CB si altele, al caror nume vor fi scrie - nu imi apartin si nu am nici o cunostinta mai multa, fata ce gasesc pe net.

Critica pentru tot si avertizarea +18 este pentru limbaj vulgar, scene violente si hard hentai[/center]

Sper ca e bun disclamerul si va spun de acum, ca nu vreau sa ma cert cu nimeni. Eu cu gabytsswh, nu ne-am inspirat de la nici un fic yaoi cu CB. Sper sa nu fie scandal din cauza asta. Eu voi scrie din punctul de vedere a lui
Yu si gabytsswh din punctul de vedere a lui Darrin. Sper ca v-am facut curiosi si macar sa avem un coment ametit ^.^

Capitolul 1

- Cum merge afacerea? Ma intreba Romeo la telefon, in timp ce stateam la tejgheaua barului care il conduceam.
- Bine. Merge destul de bine. Hama este bucuroasa ca merge afacerea, il mint eu pe prietenul meu cel mai bun, in timp ce invarteam paharul cu gin si gheata in el.
- Ma bucur. Pacat ca a reusit fata asta sa te convinga sa mergi tocmai in Suidat de Mexico sa te casatoresti cu ea, spuse barbatul si in tonul sau am putut simti regretul.
- Mda. Hai ca trebuie sa inchid, ca fiicamea vrea ceva, il mint cu nerusinare si inchid telefonul.
Oftez obosit si pun telefonul pe tejghea si imi pun fata in maini. Nu-mi venea sa cred ca au trecut douazeci de ani, de cand am parasit Germania, dar si cei douazeci de ani, au trecut peste mine, fara macar sa ma schimbe vreun pic. Aveam tot aceeasi varsta de douazeci si doi de ani, acelasi corp, acelasi chip, fara macar vreun rid de la batranete sau de la expresii. Acum numai aveam cosuri pe fata sau cute la ten, era pur si simplu neteda, fiindca nu trebuia sa ma ocur nici cu rasul proaspat de dimineata. Aud niste zgomote usoare, provocate de tocuri pe ciment si langa mine veni Hama, imbracata cu o fusta mini din piele neagra si cu un corset din piele tot neagra. Mai avea ciorapi din plasa si cirme din catifea. Ochii ei caprui-ciocolati spre negri, machiati discreti, ma priveau atent.
- Iar te-ai certat cu Kiro sau Strify? Care dintre cei doi este cel mai mic de inaltime? Ma intreba, facandu-ma sa o privesc usor nervos.
- Kiro este cel mai mic la inaltime si nu am vorbit cu ei, ci cu Romeo, spun eu, iar ochii mei de un verde-cenusiu, o priveau atent.
Aproba din cap, apoi isi trecu degetele prin parul negru si lung pana la jumatatea spatelui, aranjat tot timpul, acum era ondulat. Nipona a fost cea care m-a invatat cum sa am grija de mine, dupa ce am fost schimbat in... vampir. Stiu ca suna ciudat si prostesc, dar acum douazeci de ani, in doua mii zece, am sustinut ultimul nostru concert in Munchen, s-a intamplat acest lucru. Si acum imi amintesc, cum am mers in club cu baieti si un tip a venit la mine, spunand ca ma cauta cineva afara. Ca un idiot m-am dus cu el si acesta m-a apucat de gat, mi-a rup curelusa de la gat, apoi m-a muscat. Am incercat sa scap, dar tipul era prea puternic pentru mine. Tot ce stiu, este ca am lesinat in bratele sale, apoi m-am trezit in camera din apartamentul ce il imparteam cu Strify si Kiro. O data l-am atacat pe Kiro, ca sa ii sug sangele, dar m-a oprit Hama si i-a modificat memoria lui Kiro. Saracul baiat, doua saptamani a visat numai chestia aia. Am plecat de langa prieteni mei, spunand ca m-am indragostit de Hama si ca ne vom muta in Mexic. Nu prea le-a convenit, dar mi-au respectat dorinta, de a nu veni la mine, fiindca ar fi vazut, ca pe mine, timpul nu ma atinge. Aici in Suidat de Mexico, mi-am deschis un bar si ajutat de Hama, am destul profit. Ea se dadea drept asistenta mea si barmanita, in timp ce eu le spuneam fostilor colegi, ca este sotia mea.
- Yu, trebuie sa deschidem. Sti ca nu trebuie sa fi vazut aici, imi reaminti ea, fiindca toti stiau ca fostul chitaris de la Cinema Bizarre, conducea acest bar si il stiau batran.
- Ai tu grija de restul? O intreb, luandu-mi mobilul si paharul cu bautura.
Aproba din cap si porni cat putea ea de normal - incet pentru ochii mei - spre usa, principala pentru a deschide. Ma indrept lenes, spre o scara cu un lant la capatul ei si o usa antifonata. Urc scara si intru in sufrageria, care avea vedere in club, dar si geam spre exterior. Ma trantesc pe canapeaua circulara si imi privesc chipul obosit in reflexia plasmei din perete. Aparatura nu s-a schimbat mare lucrul in doua mii treizeci. Parul acum imi ajungea pana la omoplati - l-am taiat scurt saptamana trecuta, dar a spus ceva bruneta, ca imi va ramane asa, fiindca aceeasi lungime a avut si la transformarea mea - negru, cu suvite rosi si o parte din el, era facut tepi. Aveam acelasi piersiguri, acelasi tatuaje si chiar cicatricea de pe piept. Nu s-a schimbat nimic la mine, nici macar machiajul sau oja.
Ma ridic de pe canapea si ma duc la fereasta, ce imi arata privelistea din bar. Acesta era arhiplin, iar cativa tineri se uitau peste tot, asteptand sa apar acolo, mai batran, dar tot asa de aratos. Chicotesc usor, dar raman usor uimit, cand imi vad sora mai mare acolo. Ce dracu facea Annika aici? Parca i-am spus sa stea departe de mine si de Hama. O vad cum se duce la bar si o intreaba ceva pe nipona. Aceasta se uita spre mine si stiam, ca ochii ei, putea sa ma vada prin fereastra de oglinda.
- Spune-i ca nu sunt in oras si ca ma intorc peste trei luni, spun eu pe muteste, stiind ca nipona, imi citi pe buze.
Vad cum repeta cuvintele si apoi Annika pleca dezamagita. Oftez din nou si ridic la nivelul ochilor paharul cu gin cu gheata. Ma incrunt si gheata fu invaluita intr-o lumina aurie, apoi se topi. Vreau sa beau bautura, dar numai avea chef de ea, asa bautura prinse o culoare argintie si ingheta. Tot acest joc cu puterile mele, imi facu foame de sange. Las paharul pe masa, ma duc in coridor, ce facea lagatura intre sufragerie si restul locuintei mele, ce o imparteam cu Hama, cand aceasta era solo. Deschid fereastra de la coridor, ma urc pe pervaz cu agilitatea unei pisici, apoi sar in strada, aterizand lin pe asfalt. Miros aerul o data, apoi am inceput sa ma misc foarte repede, incat ochii umani, nu ma puteau vedea, in cautarea hranei mele. Atacam mai mult huligani sau vagabonzi, dar le rupeam gatul, ca sa nu se poate transforma, dupa ce le goleam trupul de sange, lichidul vital mie si lor, singura hrana ce avea efect asupra mea si imi tinea de foame si sete. Singurul lucru, caruia ii puteam simti gustul in gura si sa imi placa cu adevarat.
Ma opresc in fata unui gang unde se aflau doi vagabonzi cum se incalzeau in jurul unui foc. Privesc o data luna plina si argintie, facandu-ma sa zambesc bajocoritor. "Noaptea, oameni isi arata adevarata lor fata si se trezesc la viata", imi spun in gand, apoi ma reped asupra celor doi vagabonzi...
Hama
Yu