11-07-2011, 04:08 PM
Stiu, stiu ca povestea este incurcata si imbarligata de tot, dar asa imi place mie sa complic lucrurile ( uneori xD ). Imi pare rau ca v-am tinut atata in suspans T^T Sorry, guys. Anddd... thx for teh comms. Sunteti niste sweetyezzz dulci 
( blestematele astea de pleonasme xD )
Chipul sau se lumina dintr-o data, ridicandu-l in forta spre mine. Avea un ranjet copilaresc pe fata, ceea ce ma speria. Nu vedeam nimic amuzant la intrebarea mea.
-Ce tot vorbesti acolo? Normal ca te iubesc, esti cel mai bun prieten al meu.
-Stii doar ca nu la asta m-am referit.
Se lasa din nou linistea, iar pe chipul lui nu se mai putea observa decat un zambet discret si trist, pe care eu unul l-am putut vedea.
-Eu te iubesc doar ca pe un prieten, ca pe un frate...
-Dar nu inteleg, Mark, am tresarit eu la auzul replicii sale. Mi-ai zis ca esti gelos, mi-ai oferit sarutari si ai spus ca...
-Stiu ce am spus, Akita, ma intrerupse, lasandu-ma pentru cateva secunde fara respiratie.
Mi-am revenit curand, privindu-l stupefiat. Acesta nu era Mark pe care il stiam eu, sau era, insa se schimbase destul de mult. Poate ca nu ar fi trebuit sa il intreb asta. Nici nu stiu ce a fost in mintea mea in momentul acela. As fi vrut sa dau timpul inapoi cu cateva minute, dar era imposibil, pentru ca sigur as fi facut-o daca se putea cu adevarat.
I-am analizat chipul si expresia serioasa, apoi mi-am dat seama ca intelesesem totul gresit. Ma iubea, intr-adevar, dar doar ca pe un frate, ca pe un prieten foarte bun in care poti avea incredere.
Am prins destul curaj cat sa il privesc fix in ochi, putin incruntat datorita nelinistirilor mele din acel moment.
-Daca tu iti saruti fratele doar pentru ca te intelegi bine cu el, asta cum se mai cheama? m-am rastit fara sa imi dau seama, coborand apoi tonul si lasandu-ma mai pe spate pe acea treapta, uitandu-ma apoi brusc spre fereastra.
Picaturile nu se mai izbeau de geam, ci doar alunecau cu simplitate pe intregul material transparent. Afara se intunecase cu mult mai mult, insa nu era din cauza orei tarzii, ci a norilor fumurii ce isi gasisera locuinta deasupra orasului.
M-am ridicat in picioare si i-am zambit fortat, apoi m-am dus spre usa de la iesire, fara sa ii mai aud raspunsul, care, stand mai mult pe ganduri, nu ma mai interesa. Fusese greseala mea ca intelesesem totul gresit. Acele sarutari de atunci nu au fost nici mai mult, nici mai putin, simple gesturi, poate.
-Ca sa vezi, s-a oprit ploaia.
Am apucat clanta si am deschis usa, privind spre cer. Bolta inca parea trista, gata sa isi verse lacrimile pentru a doua oara, de aceea trebuia sa plecam mai repede pana nu se facea prea tarziu.
-Cred ca ne vedem maine la scoala, am rostit, intorcandu-ma cu capul spre Mark, acesta ridicandu-se in picioare si scuturandu-si hainele de praf.
-Desigur.
"œAsta daca o sa vin..." am continuat in gand, luandu-mi la revedere de la colegul meu care, spre surprinderea mea, nu mai aduse aminte de niciun cuvant din intrebarile mele prostesti.
Cat timp mergeam, ma gandeam doar la greseala facuta si totusi nu intelegeam acele gesturi facute de el. Poate ca devenisem prea insistent dintr-o data, prea indiscret, prea indraznet si prea nervos. Pana si pe mine ma speria noul caracter.
Dupa ce am ajuns acasa mi-am continuat temele, am mancat apoi m-am bagat in pat, cazand intr-un somn adanc.
Celelalte zile din saptamana au trecut la fel : mergeam la scoala dimineata, nelipsind la nicio ora, nici cea de la matematica. Subiectul in legatura cu Mark nu l-am mai amintit, cat despre Yn, am incercat sa fiu cat mai indiferent posibil, astfel nu m-as mai fi ranit pe mine daca il vedeam cu iubitul sau. Dupa ore, aveam timp doar sa merg acasa si sa ma pregatesc pentru munca, apoi plecam in forta la club. Lui Matei nu i-am povestit nimic despre propunerea lui Mark, cel putin nu inca, continuand-mi munca si asteptand prima luna ca sa imi pot lua salariul mult asteptat. Nici pe Saren nu il mai vazusem pe acolo, ceea ce imi putea confirma faptul ca nu lucra cu mine.
Timpul trecea destul de repede si fiecare minut devenea o secunda atunci cand mi-l ocupam cu diferite lucruri interesante. In fiecare pauza stateam si discutam cu Yu si Roni, care imi devenisera prieteni destul de buni, aproape ca niste frati mai mari.
Atunci un gand ma cutremura : daca si ei erau fratii mei, trebuia sa ma sarut cu ei la fel cum o facusem cu Mark?
-Domnule Nawasu, ma striga o voce cunoscuta in timp ce ma plimbam pe holul scolii, bucurandu-ma de pauza. Am intors capul spre locul de unde provenise aceasta, vazand chipul profesorului de istorie din fata mea. Era brazdat de riduri, cu parul grizonat si ciufulit. Era un om cum se cade, scund de inaltime si slab.
-Buna ziua. Cu ce va pot ajuta? am intrebat politicos.
-Domnule Nawasu, adu-mi te rog documentele din cancelarie si catalogul clasei voastre. Sunt amandoua la locul meu, o sa fie usor de gasit. Daca il vezi pe Saren, spune-i te rog ca ma gaseste in laboratorul de chimie, la etaj, replica dansul. Si grabeste-te!
La ultima replica a sa am trecut pe langa profesor, indreptandu-ma spre cancelarie. Inima mi se facuse cat un purice cand adusese aminte de Saren. Tot ce trebuia sa fac era sa ma rog sa nu fie acolo. Holul era destul de pustiu, mai ales ca afara soarele statea jucaus pe cer, toti iesisera in curtea liceului. Ajung in fata usii si fara sa mai bat, intru acolo, privind spre masa in forma de U. In dreptul fiecarui scaun era pusa o placuta cu numele profesorilor si meseria pe care o ocupau in liceu. Se parea ca rugaciunile mele avusesera efecte, pentru ca incaperea era pustie.
M-am indreptat spre locul pentru care venisem, zarind, asa cum imi spusese, niste hartii si catalogul. Nici urma de Saren!
Am pus catalogul sub brat, incercand sa iau tot teancul de hartii de pe masa, in asa fel incat sa fie usor de transportat si sa nu imi cada. De abia daca reusisem sa ating documentele pentru care fusesem tirmis, caci aud cum usa se deschide, facand prezent si scartaitul acesteia. Imi duc ochii spre persoana ce tocmai intrase, ramanand surprins.
Pana la urma rugaciunile mele nu avusesera efect!
Am incercat sa iau cat mai repede hartiile, apoi m-am indreptat spre usa, privindu-l pe profesor fugitiv.
-Domnule Saren, a zis Domnul Kiruya ca va asteapta in laboratorul de chimie. Eu acum trebuie sa plec, ma grabesc. Ma scuza...
Barbatul ma opri, privindu-ma de parca isi adusese aminte de ceva, prinzandu-mi cu doua degete ale mainii sale solide barbia, tinandu-o strans si obligandu-ma sa ma intorc cu fata spre el.
-Parca te-am mai vazut undeva inafara de incinta scolii. Hmm... Lasa-ma o secunda sa ma gandesc. Stiu! Te-am vazut la clubul lui Matei, la "œPeaceful Night". Ce cauti intr-un club ca ala?
Deja incepusem sa ma agit, insa l-am privit incruntat, aratand putin curaj, care mai mereu lipsea din caracterul meu
-Acolo lucrez, am spus direct.
-Mai, mai, dar ce coleg tanar mai am si eu, zise sarcastic, strangand din ce in ce mai mult barba ce o simteam deja rosie si umflata.
Acum intelegeam! Totul se lega. Saren era coleg cu mine la clubul lui Matei. Am inghitit in sec, observandu-se foarte probabil expresia mea agitata. Deja palmele in care tineam catalogul si hartiile imi transpirasera.
Pana la urma imi dadu drumul, eu facand un pas in spate nesigur de urmatoarele sale actiuni. Am rasuflat usurat cand schimbase subiectul.
-Iar tu de ce te aflii aici?
-Am fost trimis de Domnul Kiruya.
Nesigur, am mai facut un pas in spate, apoi m-am apropiat din ce in ce mai mult de usa. Dupa ce Saren lua loc pe scaunul sau, stand cu picioarele incrucisate pe masa, imi spuse sa il anunt pe profesor ca avea sa vina si el imediat in laborator. Dupa acest schimb de replici, am iesit ca ars din cancelarie, stand langa usa cateva momente. Gandul ca barbatul ar putea iesi din orice clipa din cancelarie m-a pus pe mers, urcand pana la laboratorul de chimie, acolo unde se afla profesorul de istorie. I-am lasat catalogul si documentele.
-S-a intamplat ceva? Pari putin cam abatut, gesticula, repezindu-se ingrijorat asupra mea, insa eu eram deja la usa.
-Nu, ma simt bine!
Am coborat pe scari, pana la clasa mea, asezandu-ma in banca la fel ca ceilalti colegi, participand la ora imediat ce profesoara de muzica aparu.
Orele au trecut la fel ca in fiecare zi, iar inainte sa ma duc la munca, am dat pe acasa sa ma schimb si sa mananc. Inca ma gandeam la Saren si la faptul ca lucra cu mine. Sper ca acest lucru nu m-ar fi impiedicat cu nimic.
( blestematele astea de pleonasme xD )-Capitolul 13-
Chipul sau se lumina dintr-o data, ridicandu-l in forta spre mine. Avea un ranjet copilaresc pe fata, ceea ce ma speria. Nu vedeam nimic amuzant la intrebarea mea.
-Ce tot vorbesti acolo? Normal ca te iubesc, esti cel mai bun prieten al meu.
-Stii doar ca nu la asta m-am referit.
Se lasa din nou linistea, iar pe chipul lui nu se mai putea observa decat un zambet discret si trist, pe care eu unul l-am putut vedea.
-Eu te iubesc doar ca pe un prieten, ca pe un frate...
-Dar nu inteleg, Mark, am tresarit eu la auzul replicii sale. Mi-ai zis ca esti gelos, mi-ai oferit sarutari si ai spus ca...
-Stiu ce am spus, Akita, ma intrerupse, lasandu-ma pentru cateva secunde fara respiratie.
Mi-am revenit curand, privindu-l stupefiat. Acesta nu era Mark pe care il stiam eu, sau era, insa se schimbase destul de mult. Poate ca nu ar fi trebuit sa il intreb asta. Nici nu stiu ce a fost in mintea mea in momentul acela. As fi vrut sa dau timpul inapoi cu cateva minute, dar era imposibil, pentru ca sigur as fi facut-o daca se putea cu adevarat.
I-am analizat chipul si expresia serioasa, apoi mi-am dat seama ca intelesesem totul gresit. Ma iubea, intr-adevar, dar doar ca pe un frate, ca pe un prieten foarte bun in care poti avea incredere.
Am prins destul curaj cat sa il privesc fix in ochi, putin incruntat datorita nelinistirilor mele din acel moment.
-Daca tu iti saruti fratele doar pentru ca te intelegi bine cu el, asta cum se mai cheama? m-am rastit fara sa imi dau seama, coborand apoi tonul si lasandu-ma mai pe spate pe acea treapta, uitandu-ma apoi brusc spre fereastra.
Picaturile nu se mai izbeau de geam, ci doar alunecau cu simplitate pe intregul material transparent. Afara se intunecase cu mult mai mult, insa nu era din cauza orei tarzii, ci a norilor fumurii ce isi gasisera locuinta deasupra orasului.
M-am ridicat in picioare si i-am zambit fortat, apoi m-am dus spre usa de la iesire, fara sa ii mai aud raspunsul, care, stand mai mult pe ganduri, nu ma mai interesa. Fusese greseala mea ca intelesesem totul gresit. Acele sarutari de atunci nu au fost nici mai mult, nici mai putin, simple gesturi, poate.
-Ca sa vezi, s-a oprit ploaia.
Am apucat clanta si am deschis usa, privind spre cer. Bolta inca parea trista, gata sa isi verse lacrimile pentru a doua oara, de aceea trebuia sa plecam mai repede pana nu se facea prea tarziu.
-Cred ca ne vedem maine la scoala, am rostit, intorcandu-ma cu capul spre Mark, acesta ridicandu-se in picioare si scuturandu-si hainele de praf.
-Desigur.
"œAsta daca o sa vin..." am continuat in gand, luandu-mi la revedere de la colegul meu care, spre surprinderea mea, nu mai aduse aminte de niciun cuvant din intrebarile mele prostesti.
Cat timp mergeam, ma gandeam doar la greseala facuta si totusi nu intelegeam acele gesturi facute de el. Poate ca devenisem prea insistent dintr-o data, prea indiscret, prea indraznet si prea nervos. Pana si pe mine ma speria noul caracter.
Dupa ce am ajuns acasa mi-am continuat temele, am mancat apoi m-am bagat in pat, cazand intr-un somn adanc.
Celelalte zile din saptamana au trecut la fel : mergeam la scoala dimineata, nelipsind la nicio ora, nici cea de la matematica. Subiectul in legatura cu Mark nu l-am mai amintit, cat despre Yn, am incercat sa fiu cat mai indiferent posibil, astfel nu m-as mai fi ranit pe mine daca il vedeam cu iubitul sau. Dupa ore, aveam timp doar sa merg acasa si sa ma pregatesc pentru munca, apoi plecam in forta la club. Lui Matei nu i-am povestit nimic despre propunerea lui Mark, cel putin nu inca, continuand-mi munca si asteptand prima luna ca sa imi pot lua salariul mult asteptat. Nici pe Saren nu il mai vazusem pe acolo, ceea ce imi putea confirma faptul ca nu lucra cu mine.
Timpul trecea destul de repede si fiecare minut devenea o secunda atunci cand mi-l ocupam cu diferite lucruri interesante. In fiecare pauza stateam si discutam cu Yu si Roni, care imi devenisera prieteni destul de buni, aproape ca niste frati mai mari.
Atunci un gand ma cutremura : daca si ei erau fratii mei, trebuia sa ma sarut cu ei la fel cum o facusem cu Mark?
-Domnule Nawasu, ma striga o voce cunoscuta in timp ce ma plimbam pe holul scolii, bucurandu-ma de pauza. Am intors capul spre locul de unde provenise aceasta, vazand chipul profesorului de istorie din fata mea. Era brazdat de riduri, cu parul grizonat si ciufulit. Era un om cum se cade, scund de inaltime si slab.
-Buna ziua. Cu ce va pot ajuta? am intrebat politicos.
-Domnule Nawasu, adu-mi te rog documentele din cancelarie si catalogul clasei voastre. Sunt amandoua la locul meu, o sa fie usor de gasit. Daca il vezi pe Saren, spune-i te rog ca ma gaseste in laboratorul de chimie, la etaj, replica dansul. Si grabeste-te!
La ultima replica a sa am trecut pe langa profesor, indreptandu-ma spre cancelarie. Inima mi se facuse cat un purice cand adusese aminte de Saren. Tot ce trebuia sa fac era sa ma rog sa nu fie acolo. Holul era destul de pustiu, mai ales ca afara soarele statea jucaus pe cer, toti iesisera in curtea liceului. Ajung in fata usii si fara sa mai bat, intru acolo, privind spre masa in forma de U. In dreptul fiecarui scaun era pusa o placuta cu numele profesorilor si meseria pe care o ocupau in liceu. Se parea ca rugaciunile mele avusesera efecte, pentru ca incaperea era pustie.
M-am indreptat spre locul pentru care venisem, zarind, asa cum imi spusese, niste hartii si catalogul. Nici urma de Saren!
Am pus catalogul sub brat, incercand sa iau tot teancul de hartii de pe masa, in asa fel incat sa fie usor de transportat si sa nu imi cada. De abia daca reusisem sa ating documentele pentru care fusesem tirmis, caci aud cum usa se deschide, facand prezent si scartaitul acesteia. Imi duc ochii spre persoana ce tocmai intrase, ramanand surprins.
Pana la urma rugaciunile mele nu avusesera efect!
Am incercat sa iau cat mai repede hartiile, apoi m-am indreptat spre usa, privindu-l pe profesor fugitiv.
-Domnule Saren, a zis Domnul Kiruya ca va asteapta in laboratorul de chimie. Eu acum trebuie sa plec, ma grabesc. Ma scuza...
Barbatul ma opri, privindu-ma de parca isi adusese aminte de ceva, prinzandu-mi cu doua degete ale mainii sale solide barbia, tinandu-o strans si obligandu-ma sa ma intorc cu fata spre el.
-Parca te-am mai vazut undeva inafara de incinta scolii. Hmm... Lasa-ma o secunda sa ma gandesc. Stiu! Te-am vazut la clubul lui Matei, la "œPeaceful Night". Ce cauti intr-un club ca ala?
Deja incepusem sa ma agit, insa l-am privit incruntat, aratand putin curaj, care mai mereu lipsea din caracterul meu
-Acolo lucrez, am spus direct.
-Mai, mai, dar ce coleg tanar mai am si eu, zise sarcastic, strangand din ce in ce mai mult barba ce o simteam deja rosie si umflata.
Acum intelegeam! Totul se lega. Saren era coleg cu mine la clubul lui Matei. Am inghitit in sec, observandu-se foarte probabil expresia mea agitata. Deja palmele in care tineam catalogul si hartiile imi transpirasera.
Pana la urma imi dadu drumul, eu facand un pas in spate nesigur de urmatoarele sale actiuni. Am rasuflat usurat cand schimbase subiectul.
-Iar tu de ce te aflii aici?
-Am fost trimis de Domnul Kiruya.
Nesigur, am mai facut un pas in spate, apoi m-am apropiat din ce in ce mai mult de usa. Dupa ce Saren lua loc pe scaunul sau, stand cu picioarele incrucisate pe masa, imi spuse sa il anunt pe profesor ca avea sa vina si el imediat in laborator. Dupa acest schimb de replici, am iesit ca ars din cancelarie, stand langa usa cateva momente. Gandul ca barbatul ar putea iesi din orice clipa din cancelarie m-a pus pe mers, urcand pana la laboratorul de chimie, acolo unde se afla profesorul de istorie. I-am lasat catalogul si documentele.
-S-a intamplat ceva? Pari putin cam abatut, gesticula, repezindu-se ingrijorat asupra mea, insa eu eram deja la usa.
-Nu, ma simt bine!
Am coborat pe scari, pana la clasa mea, asezandu-ma in banca la fel ca ceilalti colegi, participand la ora imediat ce profesoara de muzica aparu.
Orele au trecut la fel ca in fiecare zi, iar inainte sa ma duc la munca, am dat pe acasa sa ma schimb si sa mananc. Inca ma gandeam la Saren si la faptul ca lucra cu mine. Sper ca acest lucru nu m-ar fi impiedicat cu nimic.
![[Imagine: dbigps.png]](http://i42.tinypic.com/dbigps.png)