Hello guys! Am venit cu un nou fic pentru ca de abia l-am terminat pe celalalt xD Nu vreau sa aud ca ideea a fost plagiata, sunt constienta ca nu e ceva prea original, insa nu m-am putut abtine sa nu incep un fic in care yaoiul sa se formeze intre profesor si elev. So... sa nu mai lungim, o sa pun personajele si primul capitol. Sper sa va placa 
PS: Voi vorbi din perspectiva unui singur personaj, adica Akita.
Varsta minima: +18
Gen:
romantic ( •••••)
drama ( ••○○○ )
scoala ( •••○○)
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Critica avansata
Zilele devin din ce in ce mai grele, acum ca mai e putin si vacanta de vara e aproape. Nimeni nu mai sta sa invete, nimeni inafara de mine. De cand ma stiu am stat mereu cu burta pe carte si am fost cunoscut drept elevul model. Niciodata nu am venit cu vreo lectie neinvatata, ori cu vreo tema nescrisa. Multi cred ca asta e imposibil, insa ma cunosc foarte bine si, chiar daca pare destul de greu sa inveti lectie dupa lectie, nu este asa. Nu inseamna ca sunt un tocilar, chiar daca asa ma cred multi dintre colegi, insa stiu sa ma distrez daca este nevoie, uneori chiar prea mult.
Sunetul soneriei anunta iarasi sfarsitul orei, bucuria colegilor, eu insa trebuia sa raman in plus pentru o pregatire la matematica. Eram in clasa a zecea si nu doream sa las cartea acum, cand aveam cea mai mare nevoie de ea, asa ca munceam din greu. Imi adun cartile si le asez cu grija in ghiozdan, asteptand ca toti colegii sa elibereze clasa, eu fiind nevoit sa raman acolo inca o ora impreuna cu profesorul de matematica. Am pastrat doar caietul de matematica plin cu forumle si figuri geometrice si un pix de culoare albastra. Mi-am intins mainile pe masa, stand cu capul pe ele pentru a ma relaxa putin. Cred ca era pentru prima data cand imi simteam capul bubuind, nici macar nu ma mira asta, mai ales ca in seara trecuta nici nu putusem sa inchid un ochi, stiind testul la matematica ce il aveam ziua urmatoare. Chipul meu exprima o persoana obosita, dar nu eram asa mereu. Chiar daca multi imi spuneau ca exagerez cu invatatul, eu eram impotriva lor. Nu dura mult momentul meu de relaxare caci in linistea aceea ce se lasase in clasa se auzira pasii ce trebuiau sa fie ai profesorului. Imi ridic capul, insa imi mentin acea pozitie, cu mainile intinse si spatele aplecat. Nu ma inselasem, chiar cel ce isi facuse aparitia in clasa era domnul profesor de matematica. Defapt acel cuvant "domnul" nu prea ii se potrivea la varsta pe care o avea. Era tanar si arata foarte ingrijit. Parul lui blond ii cadea pe umerii lati si mari, iar chipul sau bland si palid nu exprima altceva decat bucuria de a ajuta pe altii la material lui. Perechea de ochelari pe care si-o tinea adesea pe varful nasului nu il imbatraneau deloc, ba din contra, il faceau si mai tanar. Varsta de douazeci si sapte de ani pe care o avea ii se potrivea de minune.
Imi zambi cald si se apropie de mine, luand loc pe scaunul din stanga mea. Trase caietul de sub bratele mele si incepu a citi ultimele probleme pe care le facusem de la tema. Bineinteles ca imi facusem tema, si chiar pe toata, ca de fiecare data. Ma intorc spre el, analizandu-i zambetul multumit de pe chip ce ma facu sa ma simt mandru, cu toate ca eram obisnuit cu acel tip de zambet din partea lui. Barbatul blond din fata mea isi ridica chipul, ducandu-si o mana pe umarul meu.
-Cred ca la varsta mea vei avea mai multe cunostinte decat mine, mi se adresa, facandu-ma sa imi las usor chipul inrosit in jos.
Acea ora nu trecu intocmai repede caci mai mult ne luase timpul sa gasim niste probleme ceva mai grele la geometrie decat rezolvarea lor. Atunci cand si ora aceea trecu, am fost nevoit sa imi strang rapid cartile si sa ajung acasa, pentru ca ma asteptau bunicii cu care locuiam. Da, asa este, nu aveam parinti, sau cel putin ai mei m-au abandonat la varsta de trei ani pentru ca Domnul a decis ca locul lor este mai bun acolo sus, in Rai. Nu eram un credincios, insa bunica mea mereu ma invatase sa cred in Cel de sus.
Imi pun ghiozdanul la spate si ies din sala de clasa, salutand apoi politicos singura persoana ce se afla in incapere.
Parul meu saten inchis nu statea deloc calm in prezenta vantului de afara. Suvitele rebele se miscau haotic in bataia vantului, lucru ce devenea enervant pentru bretonul meu lung ce imi intra in ochi. Grabesc pasul atunci cand simt picaturi reci ce navalesc din cer, acei mici soldati ce pun stapanire pe intreg pamantul si il uda cu puritatea lui.
In timp ce inaintam prin ploaie, gandul imi zbura asupra domnului Utaru, profesorul meu de matematica. Stiu ca nu suporta sa ii spun domn, ci simplu : Yn, pe numele sau mic, insa din respect nu voiam sa ma indoiesc de aceasta regula. Ne cunosteam foarte bine si in timpul liber eram ca fratii, nici nu era de mirare la cat de bine ne intelegeam. Totusi la scoala duceam o altfel de viata, ca de la profesor la elev. Stiam multe unul despre altul. Cum el stia ca imi plac cartile de aventura si science-fiction, ca iubesc animalele si ca mi-as dori o pisica de Craciun, ca locuiesc cu bunicii si multe altele, asa stiam si eu anumite lucruri despre el, cum ar fi ca era intr-o relatie cu un alt profesor din scoala, domnul Saren, un profesor dur ce preda totul despre artele plastice. Stiu ca relatia lor era ciudata, insa domnul Utaru avusese atata incredere in mine incat mi-a povestit totul. Nu eram impotriva acelor relatii insa mi se parea chiar ciudat sa iubesti o persoana de acelasi sex. Oricum, acesta era secretul nostru si nu voiam sa fiu cel ce il divulga, pentru ca nu aveam motiv.
Am ajuns destul de repede in fata casei, acolo unde era cald si bine. Totusi nu am intrat in incapere, ci am ramas in gradina din spatele casei. Picaturile de ploaie nu incetau sa navaleasca pamantul, de parca purtau un razboi cu acesta. M-am asezat langa tulpina unui copac, in acel loc unde obisnuiam sa invat si sa imi fac temele, pentru ca era un loc relaxant. Arunc ghiozdanul greu langa mine si ma las in jos, atat de jos incat reusisem sa ating cu fundul acel pamant moale si umed. Nu ma deranja atata timp cat oricum aveam sa ma schimb in casa de haine. In locul in care ma aflam, micutii soldati ce picau din cer ajungeau cam greu la mine caci coroana imensa a copacului nu le permitea.
Am tras ghiozdanul mai aproape de mine si am inceput sa cotrobai prin el. De acolo am scos o carte veche, cu copertile vechi si usor indoite, pe alocuri murdare. Cam asa aveam toti manualele, de aceea unii preferau sa nu mai invete decat sa citeasca de pe acele carti ce erau pur si simplu imputite, pentru ca alt adjectiv mai potrivit nu le gaseam, insa eu nu eram chiar asa pretentios. Am deschis la pagina saizeci si opt si m-am pregatit sa incep tema, insa gandurile imi zburau in alta parte.
Nu stiu daca era din cauza vremii sau nu, dar nu ma puteam concentra deloc asupra exercitiilor. Vantul batea cu atata putere, incat, intr-un moment m-am gandit ca el imi furase toata mintea si concentrarea.
Mi-am dus doua degete spre frunte, incepand sa o masez. Devenea stresant sa stiu ca ma aflam cu acel manual in mana de aproximativ o jumatate de ora, iar pe caiet nici macar nu pusesem data, dar ce sa mai spun de inceperea temei? Acea ploaie trecu repede, fiind una scurta si placuta, la fel cum sunt ploile de vara. Se vedea ca se apropia din ce in ce mai mult acest anotimp preferat de toti, din cauza vacantei.
M-am ridicat in picioare si am decis sa intru in camera, insa abia mai tarziu am realizat ca eram singur acasa. Mi-am lasat acolo cartile si am pornit spre camera mea, unde m-am asezat in fata dulapului pentru a-mi cauta haine. Pe langa acel dulap, in camera mea exista un pat, langa acesta fiind un birou. In fata patului aranjat cu cele doua perne si cearsaful de matase, se afla o masuta cu televizorul si doua fotolii, unul mai mic si celalalt mai mare. Nu era cine stie ce incapere, insa imi era atat de familiara incat nu m-as fi despartit de ea pentru nimic in lume.
Mi-am ales o pereche de blugi mai largi si o camasa alba, la fel de larga, descheiata la primii doi nasturi. La gat aveam o cravata neagra, ce se asorta perfect cu blugii, insa nu era la fel de stransa cum o purtam de obicei. Dupa un scurt dus m-am imbracat in aceste haine, aranjandu-mi si uscandu-mi apoi parul saten.
M-am uitat la ceas ca sa fiu sigur ca nu intarzi, apoi, cand am vazut ca mai sunt doar cinci minute si Yn trebuia sa vina la mine, mi-am imparfumat gatul si am iesit afara, asteptand in fata casei.
Dupa cum spusesem, in timpul liber ne intelegeam ca fratii si ma bucura faptul ca eram asa buni prieteni. Cine s-ar fi gandit la un profesor de matematica si la elevul sau cand ne-ar fi vazut pe strada? Nimeni!
Ii zaresc trupul inalt din departare impreuna cu parul ce ii cadea pe umerii acoperiti de un hanorac crem ce se asorta perfect cu fata lui luminoasa si tenul alb. Am pasit pe alee si i-am sarit in cale, zambindu-i la fel de fericit cum o facuse si el.
-Unde mergem? il intreb curios, si o iau inainte pe trotuar.
Obisnuiam sa iesim prin oras si sa discutam diverse lucruri pe care le aveam in comun, asta dupa ce eu imi terminam temele. De data asta nici macar nu ma apucasem de ele, dar nu aveam de gand sa ii spun pentru ca as fi pierdut ocazia sa ies cu el. Se opri in loc si ma analiza cateva secunde, apoi ma prinse din urma.
-Sper ca nu te deranjeaza, va veni si Saren cu noi.
M-am uitat cu coada ochiului spre el, pentru inceput avand impresia ca ma pacaleste. Saren era profesorul de arte plastice, mai pe inteles, iubitul lui Yn. Am aflat de abia ce am ajuns in fata casei lui, ca blondul nu ma mintise. In timp ce chipul meu zambaret isi pierdu incetul cu incetul frumusetea, un domn putin mai inalt decat Yn isi facu aparitia pe usa. Avea parul la fel de lung ca al blondului, insa era de o culoare violet deschis, prins intr-o coada si dat pe unul din umerii bine lucrati. Ochii portocaliu spre galben se asortau perfect cu tinuta sa pe care o purta in acel moment. Dupa ce inchise usa si se apropie mai mult de noi, i-am putut observa si cele trei coliere din argint de la gat ce straluceau cu putere din cauza soarelui.
Incepu a tusi pronuntat atunci cand ajunse langa domnul Utaru, de parca l-ar fi intrebat din priviri ce caut cu ei.
-I-am promis ca vom iesi si am uitat sa il anunt ca am o intalnire cu tine. Ar fi fost urat din partea mea sa il fac sa ma astepte iar eu sa nu mai vin deloc, ii explica blondul domnului Saren, dupa ce acesta isi dadu ochii peste cap.
In acel moment as fi preferat mai mult sa il astept pe Yn pana s-ar fi intunecat decat sa merg cu amandoi in oras si sa le stric ziua, pentru ca stand putin pe ganduri, mi-am dat seama ca eram in plus, lucru ce incepu a ma framanta atunci cand ei purtau discutii mai intime.
PS: Voi vorbi din perspectiva unui singur personaj, adica Akita.
Varsta minima: +18
Gen:
romantic ( •••••)
drama ( ••○○○ )
scoala ( •••○○)
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Critica avansata
This feeling hurts so much
-Capitolul 1-
-Capitolul 1-
Zilele devin din ce in ce mai grele, acum ca mai e putin si vacanta de vara e aproape. Nimeni nu mai sta sa invete, nimeni inafara de mine. De cand ma stiu am stat mereu cu burta pe carte si am fost cunoscut drept elevul model. Niciodata nu am venit cu vreo lectie neinvatata, ori cu vreo tema nescrisa. Multi cred ca asta e imposibil, insa ma cunosc foarte bine si, chiar daca pare destul de greu sa inveti lectie dupa lectie, nu este asa. Nu inseamna ca sunt un tocilar, chiar daca asa ma cred multi dintre colegi, insa stiu sa ma distrez daca este nevoie, uneori chiar prea mult.
Sunetul soneriei anunta iarasi sfarsitul orei, bucuria colegilor, eu insa trebuia sa raman in plus pentru o pregatire la matematica. Eram in clasa a zecea si nu doream sa las cartea acum, cand aveam cea mai mare nevoie de ea, asa ca munceam din greu. Imi adun cartile si le asez cu grija in ghiozdan, asteptand ca toti colegii sa elibereze clasa, eu fiind nevoit sa raman acolo inca o ora impreuna cu profesorul de matematica. Am pastrat doar caietul de matematica plin cu forumle si figuri geometrice si un pix de culoare albastra. Mi-am intins mainile pe masa, stand cu capul pe ele pentru a ma relaxa putin. Cred ca era pentru prima data cand imi simteam capul bubuind, nici macar nu ma mira asta, mai ales ca in seara trecuta nici nu putusem sa inchid un ochi, stiind testul la matematica ce il aveam ziua urmatoare. Chipul meu exprima o persoana obosita, dar nu eram asa mereu. Chiar daca multi imi spuneau ca exagerez cu invatatul, eu eram impotriva lor. Nu dura mult momentul meu de relaxare caci in linistea aceea ce se lasase in clasa se auzira pasii ce trebuiau sa fie ai profesorului. Imi ridic capul, insa imi mentin acea pozitie, cu mainile intinse si spatele aplecat. Nu ma inselasem, chiar cel ce isi facuse aparitia in clasa era domnul profesor de matematica. Defapt acel cuvant "domnul" nu prea ii se potrivea la varsta pe care o avea. Era tanar si arata foarte ingrijit. Parul lui blond ii cadea pe umerii lati si mari, iar chipul sau bland si palid nu exprima altceva decat bucuria de a ajuta pe altii la material lui. Perechea de ochelari pe care si-o tinea adesea pe varful nasului nu il imbatraneau deloc, ba din contra, il faceau si mai tanar. Varsta de douazeci si sapte de ani pe care o avea ii se potrivea de minune.
Imi zambi cald si se apropie de mine, luand loc pe scaunul din stanga mea. Trase caietul de sub bratele mele si incepu a citi ultimele probleme pe care le facusem de la tema. Bineinteles ca imi facusem tema, si chiar pe toata, ca de fiecare data. Ma intorc spre el, analizandu-i zambetul multumit de pe chip ce ma facu sa ma simt mandru, cu toate ca eram obisnuit cu acel tip de zambet din partea lui. Barbatul blond din fata mea isi ridica chipul, ducandu-si o mana pe umarul meu.
-Cred ca la varsta mea vei avea mai multe cunostinte decat mine, mi se adresa, facandu-ma sa imi las usor chipul inrosit in jos.
Acea ora nu trecu intocmai repede caci mai mult ne luase timpul sa gasim niste probleme ceva mai grele la geometrie decat rezolvarea lor. Atunci cand si ora aceea trecu, am fost nevoit sa imi strang rapid cartile si sa ajung acasa, pentru ca ma asteptau bunicii cu care locuiam. Da, asa este, nu aveam parinti, sau cel putin ai mei m-au abandonat la varsta de trei ani pentru ca Domnul a decis ca locul lor este mai bun acolo sus, in Rai. Nu eram un credincios, insa bunica mea mereu ma invatase sa cred in Cel de sus.
Imi pun ghiozdanul la spate si ies din sala de clasa, salutand apoi politicos singura persoana ce se afla in incapere.
Parul meu saten inchis nu statea deloc calm in prezenta vantului de afara. Suvitele rebele se miscau haotic in bataia vantului, lucru ce devenea enervant pentru bretonul meu lung ce imi intra in ochi. Grabesc pasul atunci cand simt picaturi reci ce navalesc din cer, acei mici soldati ce pun stapanire pe intreg pamantul si il uda cu puritatea lui.
In timp ce inaintam prin ploaie, gandul imi zbura asupra domnului Utaru, profesorul meu de matematica. Stiu ca nu suporta sa ii spun domn, ci simplu : Yn, pe numele sau mic, insa din respect nu voiam sa ma indoiesc de aceasta regula. Ne cunosteam foarte bine si in timpul liber eram ca fratii, nici nu era de mirare la cat de bine ne intelegeam. Totusi la scoala duceam o altfel de viata, ca de la profesor la elev. Stiam multe unul despre altul. Cum el stia ca imi plac cartile de aventura si science-fiction, ca iubesc animalele si ca mi-as dori o pisica de Craciun, ca locuiesc cu bunicii si multe altele, asa stiam si eu anumite lucruri despre el, cum ar fi ca era intr-o relatie cu un alt profesor din scoala, domnul Saren, un profesor dur ce preda totul despre artele plastice. Stiu ca relatia lor era ciudata, insa domnul Utaru avusese atata incredere in mine incat mi-a povestit totul. Nu eram impotriva acelor relatii insa mi se parea chiar ciudat sa iubesti o persoana de acelasi sex. Oricum, acesta era secretul nostru si nu voiam sa fiu cel ce il divulga, pentru ca nu aveam motiv.
Am ajuns destul de repede in fata casei, acolo unde era cald si bine. Totusi nu am intrat in incapere, ci am ramas in gradina din spatele casei. Picaturile de ploaie nu incetau sa navaleasca pamantul, de parca purtau un razboi cu acesta. M-am asezat langa tulpina unui copac, in acel loc unde obisnuiam sa invat si sa imi fac temele, pentru ca era un loc relaxant. Arunc ghiozdanul greu langa mine si ma las in jos, atat de jos incat reusisem sa ating cu fundul acel pamant moale si umed. Nu ma deranja atata timp cat oricum aveam sa ma schimb in casa de haine. In locul in care ma aflam, micutii soldati ce picau din cer ajungeau cam greu la mine caci coroana imensa a copacului nu le permitea.
Am tras ghiozdanul mai aproape de mine si am inceput sa cotrobai prin el. De acolo am scos o carte veche, cu copertile vechi si usor indoite, pe alocuri murdare. Cam asa aveam toti manualele, de aceea unii preferau sa nu mai invete decat sa citeasca de pe acele carti ce erau pur si simplu imputite, pentru ca alt adjectiv mai potrivit nu le gaseam, insa eu nu eram chiar asa pretentios. Am deschis la pagina saizeci si opt si m-am pregatit sa incep tema, insa gandurile imi zburau in alta parte.
Nu stiu daca era din cauza vremii sau nu, dar nu ma puteam concentra deloc asupra exercitiilor. Vantul batea cu atata putere, incat, intr-un moment m-am gandit ca el imi furase toata mintea si concentrarea.
Mi-am dus doua degete spre frunte, incepand sa o masez. Devenea stresant sa stiu ca ma aflam cu acel manual in mana de aproximativ o jumatate de ora, iar pe caiet nici macar nu pusesem data, dar ce sa mai spun de inceperea temei? Acea ploaie trecu repede, fiind una scurta si placuta, la fel cum sunt ploile de vara. Se vedea ca se apropia din ce in ce mai mult acest anotimp preferat de toti, din cauza vacantei.
M-am ridicat in picioare si am decis sa intru in camera, insa abia mai tarziu am realizat ca eram singur acasa. Mi-am lasat acolo cartile si am pornit spre camera mea, unde m-am asezat in fata dulapului pentru a-mi cauta haine. Pe langa acel dulap, in camera mea exista un pat, langa acesta fiind un birou. In fata patului aranjat cu cele doua perne si cearsaful de matase, se afla o masuta cu televizorul si doua fotolii, unul mai mic si celalalt mai mare. Nu era cine stie ce incapere, insa imi era atat de familiara incat nu m-as fi despartit de ea pentru nimic in lume.
Mi-am ales o pereche de blugi mai largi si o camasa alba, la fel de larga, descheiata la primii doi nasturi. La gat aveam o cravata neagra, ce se asorta perfect cu blugii, insa nu era la fel de stransa cum o purtam de obicei. Dupa un scurt dus m-am imbracat in aceste haine, aranjandu-mi si uscandu-mi apoi parul saten.
M-am uitat la ceas ca sa fiu sigur ca nu intarzi, apoi, cand am vazut ca mai sunt doar cinci minute si Yn trebuia sa vina la mine, mi-am imparfumat gatul si am iesit afara, asteptand in fata casei.
Dupa cum spusesem, in timpul liber ne intelegeam ca fratii si ma bucura faptul ca eram asa buni prieteni. Cine s-ar fi gandit la un profesor de matematica si la elevul sau cand ne-ar fi vazut pe strada? Nimeni!
Ii zaresc trupul inalt din departare impreuna cu parul ce ii cadea pe umerii acoperiti de un hanorac crem ce se asorta perfect cu fata lui luminoasa si tenul alb. Am pasit pe alee si i-am sarit in cale, zambindu-i la fel de fericit cum o facuse si el.
-Unde mergem? il intreb curios, si o iau inainte pe trotuar.
Obisnuiam sa iesim prin oras si sa discutam diverse lucruri pe care le aveam in comun, asta dupa ce eu imi terminam temele. De data asta nici macar nu ma apucasem de ele, dar nu aveam de gand sa ii spun pentru ca as fi pierdut ocazia sa ies cu el. Se opri in loc si ma analiza cateva secunde, apoi ma prinse din urma.
-Sper ca nu te deranjeaza, va veni si Saren cu noi.
M-am uitat cu coada ochiului spre el, pentru inceput avand impresia ca ma pacaleste. Saren era profesorul de arte plastice, mai pe inteles, iubitul lui Yn. Am aflat de abia ce am ajuns in fata casei lui, ca blondul nu ma mintise. In timp ce chipul meu zambaret isi pierdu incetul cu incetul frumusetea, un domn putin mai inalt decat Yn isi facu aparitia pe usa. Avea parul la fel de lung ca al blondului, insa era de o culoare violet deschis, prins intr-o coada si dat pe unul din umerii bine lucrati. Ochii portocaliu spre galben se asortau perfect cu tinuta sa pe care o purta in acel moment. Dupa ce inchise usa si se apropie mai mult de noi, i-am putut observa si cele trei coliere din argint de la gat ce straluceau cu putere din cauza soarelui.
Incepu a tusi pronuntat atunci cand ajunse langa domnul Utaru, de parca l-ar fi intrebat din priviri ce caut cu ei.
-I-am promis ca vom iesi si am uitat sa il anunt ca am o intalnire cu tine. Ar fi fost urat din partea mea sa il fac sa ma astepte iar eu sa nu mai vin deloc, ii explica blondul domnului Saren, dupa ce acesta isi dadu ochii peste cap.
In acel moment as fi preferat mai mult sa il astept pe Yn pana s-ar fi intunecat decat sa merg cu amandoi in oras si sa le stric ziua, pentru ca stand putin pe ganduri, mi-am dat seama ca eram in plus, lucru ce incepu a ma framanta atunci cand ei purtau discutii mai intime.
![[Imagine: dbigps.png]](http://i42.tinypic.com/dbigps.png)