13-11-2009, 11:55 PM
*BOOOM* here i am ^_^ New chap 
hope you like it ^.^
Capitolul 3
Nu stiu cat de nervos ar trebui sa fiu pe faptul ca jeansii mei preferati tocmai au fost facuti praf sau cat de multumit ar trebui sa fiu ca i-am platit-o din nou lui Strify, dar ziua asta este abia la inceput, asa ca nu stiu la ce as putea sa ma astept din partea "papadiei". Momentan suntem in holul hotelului, privind ecranul televizorului imens ce troneaza inaintea catorva fotolii pe care noi suntem asezati, privind filmul preferat al lui Kiro, "Twilight". Nici macar nu stiu ce ii place la o asa poveste, dar sa zicem ca gusturile nu se discuta. Sunt atat de plictisit, incat chiar am observat absenta lui Strify, si a gurii lui care nu se mai opreste din trancanit, asa ca ii intreb curios pe ceilalti unde este anormalul ala.
-A spus ca se duce in apartamentul lui, imi raspunde Romeo fara a-si lua ochii de la ecran.
Ma ridic de pe suprafata moale, indreptandu-ma spre receptie pentru a-mi lua cheia apartamentului, insa cand am ajuns la acolo, domnisoara imi spune ca acea cheie a fost luata deja de Strify, lucru care m-a cam panicat, dar avand in vedere ca nu am altceva foarte important ce sa-mi distruga, ma linistesc. Iau liftu apasand pe butonul ce avea inscriptionat numarul cinci. In scurt timp ajung in apartamentul meu, a carei usa a fost lasata descuiata si ma uit prin jur sa vad ce e in neregula. Intrand in dormitor, o vad zacand pe pat, cu gatul taiat si toata desenata cu markerul negru, pe Hello Kitty. Chiar incep sa rad cu pofta, vazand ca Strify crede ca ma mai intereseaza lucrurile astea. Papusa aia de plus a fost o amintire si atat... ce copil poate fi uneori. Iau papusa in maini si citesc tot ce scrie de jur-imprejurul ei "Asta este doar un detaliu minor! Asteapta-te la ce e mai rau... ziua e lunga!" Ma intreb ce mai are de gand, dar la ce minte are el, nu ar trebui sa ma sperii foarte tare... oricum, cred ca e nevoie sa-mi pun lacat sau alarma la usa. Ies din apartament, cu gandul de a-mi recupera cheia si probabil si pentru a oftica putin "papadia". Intru in apartamentul alaturat, deoarece stiu ca Strify nu-si incuie niciodata usa, si il vad stand pe canapea, privind plictisit la televizor.
-Imi pot primi cheia inapoi? intreb eu, stand sprijinit cu spatele de perete si cu mainile in san.
-Nu, pentru ca n-am eu chef! si ai grija sa nu patesti la fel ca Hello Kitty... Sau stai! reformulez! Acum e "Bye-Bye Kitty"! spune el, ridicandu-se de pe canapea si indreptandu-se spre mine.
-Oh, serios? Si ce ai de gand sa-mi faci? O sa-mi dai cu vreo papadie pe la nas pana devin alergic la polen, sau pui buruiana sa ma decapiteze? intreb eu pe un ton ironic, lucru ce il enerveaza ingrozitor pe Strify. Asculta la mine, iubire! In apartamentul asta, undeva intr-o camera, exista un pat... vrei cumva sa-l rupem? Putin dresaj nu ti-ar strica, replic eu apropiindu-ma de el.
-Ha! Poate tu iti pozitionezi bine replicile, dar nu te poti compara cu mine, nici daca te mai nasti o data! Esti un idiot, Yu, asa ca fii atent!
Dupa faza asta chiar am de gand sa il sperii putin! Trantesc usa apartamentului si ma indrept spre Strify, care deja nu pare foarte incantat ca s-a nascut cu o gura atat de mare. Il prind in brate si merg spre camera, fapt ce il inspaimanta, deoarece incepe sa strige si sa se zbata, lucru ce imi ofera mie satisfactie... insa incerc sa ma abtin din a rade.
-Da-mi drumul! Yu! Ce faci?! urla el speriat si incepand sa se zbata in timpul in care eu il asez pe pat. Ii prind incheieturile intr-o stransoare desupra capului, doar cu mana mea stanga apoi ii raspund intrebarii, care oricum pare a fi pusa aiurea...
-Inafara de faptul ca iti voi da o lectie... nimic altceva!
Obrajii lui prind o culoare rozalie, care se intensifica, atunci cand rup materialul albastru ce-i acopera partea de sus a corpului. El urla si se zbate in continuare, incercand sa se elibereze, dar sa fim seriosi!... chiar sunt de parare ca cineva ar trebui sa-i spuna ca nu ne putem compara puterile... dar ador sa il necajesc.
Trupul incepe sa ii vibreze sub al meu, ceea ce ma indeamna sa continui prin a ma juca cu varful limbii pe unul din sfarcuri, iar el scapa un geamat si capata culoarea sangerie in obraji, iar vazandu-se in situatia asta, intra in panica.
-Yu! Da-mi drumul, sau jur ca te omor cu mainile mele!
Zambesc la auzul acelei tentative de aminintare si intr-un final ii dau drumul, ridicandu-ma de pe pat.
-Sper ca nu credeai ca iti voi face ceva, replic eu incepand sa rad.
Se ridica si el de pe suprafata moale, lasandu-si tricoul rupt sa ii cada pe podea, apoi incepe calvarul meu, deoarece iar isi deschide el gura, vorbind neintrerupt.
-Handicapatule, cretinule, idiotule, retardatule si nenorocitule! Sa nu crezi ca scapi asa usor dupa ce ti-ai batut joc de mine! Ai sa regreti! striga el, dintr-o singura suflare, indreptandu-se in acelasi timp spre mine.
-Ce e? Mai vrei o tura? intreb eu, prinzandu-l de maini, striind ca vrea sa ma loveasca si il trag in bratele mele, lipindu-i trupul de al meu. Sau vrei cumva sa continuam?
-Tu sa continui cu cineva din regnul tau animalic! urla el, incercand sa isi elibereze mainile.
-Imi pare rau, sunt unic in aceasta rasa... dar nu stiu ce sa cred despre o papadie, replic eu, dandu-i drumul incheieturilor si iesind din apartament, desigur, inainte ca el sa apuce o alta vaza care se izbeste de usa, facandu-se bucatele pentru ca tinta a fost mai rapida.
A trecut o ora de cand am plecat din apartamentul lui Strify, iar acum trebuie sa mergem la un alt interviu care va fi transmis in direct in toata tara si nu inteleg de ce am o presimtire rea in legatura cu asta...
Imi iau din dulap un maiou negru mulat pe trup, niste pantaloni de blugi, care sunt de aceeasi culoare, o curea cu niste lanturi agatate de ea si imi aranjez parul cu putin fixativ.
Kiro intra in apartamentul meu, si ma anunta ca ma vor astepta in holul hotelului, asa ca ii spun ca voi cobori imediat, pentru ca simt ca imi lipseste ceva... adica lanturile mele: cel cu lacat si cel cu tepi.
Dupa ce stiu ca sunt pregatit, mai completez doar cu parfum si ies pe usa apartamentului, fara a o incuia...pentru ca nici nu am cu ce! apoi cobor pe scari deoarece nu am de gand sa astept nenorocitul acela de lift care abia urca. Toti cei patru ma asteapta acolo unde mi-a fost spus, dar observ ca Strify nici macar nu isi intoarce privirea pentru a ma vedea, ci doar sta acolo plictisit, cu mainile in san, uitandu-se intr-un cu totul alt loc.
Mi se pare ingrozitor de ciudat sa nu il aud pe Strify luandu-se de vreun obiect vestimentar de-al meu, dar cred ca as putea sa ma obisnuiesc cu aceasta liniste incantatoare. Ne indreptam toti spre limuzina, asezandu-ne ca de obicei: Romeo langa mine, iar ceilalti trei, in fata noastra. Desi cap de papadie este exact in raza mea vizuala, iar eu in a lui, nu imi adreseaza niciun cuvant si nici nu ma priveste,lucru care nu ma deranjeaza, pentru ca macar am parte de liniste.
Spre deosebire de mine, Strify este imbracat numai in alb, purtand un tricou mulat, pantaloni stramti, o jacheta si cureaua lui personalizata (cred ca are peste zece de astfel de curele, pe culori diferite).
Ajungem in fata unei cladiri mari si iesim cu totii din automobil, indreptandu-ne spre intrare, unde suntem asteptati de un barbat inalt, imbracat la costum, care ne conduce pana la locul unde va avea loc filmarea.
Cea care va prezenta intreg interviul este o domnisoara de aproximativ douazeci si cinci de ani, cat Strify la inaltime, cu parul lung de un roscat intens, ce incadreaza un chip dragut, care-mi inspira o oarecare nevinovatie sau inocenta. Ochii albastrii deschisi si trupul slabut o fac sa para mai degraba o copila, insa felul in care vorbeste, o ridica la stadiul de adult.
Cap de papadie a inceput sa zambeasca odata ce Kiro a vorbit cine stie ce cu el, si numai dupa aceea a inceput filmarea. Prezentatoarea sta pe un scaun inalt in partea nostra dreapta, cei trei blonzi pe canapea, iar eu si Romeo pe de-o parte si de alta a canapelei, pe niste scaune asemanatoare cu a prezentatoarei.
Majoritatea intrebarilor sunt despre noul nostru album , la care, evident, numai Strify raspunde, apoi au urmat intrebari despre concertele noastre.
-Si, Strify -incepe roscata- spune-ne cum este sa fii sarutat de catre Yu, continua aceasta, facandu-ma sa zambesc usor in coltul gurii.
-Mda... In primul rand, nici nu cred ca se paote numi "sarut", adica eu unul nu il pot numi asa nici cu rugaciuni. Ar fi acelasi lucru daca as saruta caine, pentru ca asta a fost impresia mea acolo, pe scena si... in concluzie, nu-mi place felul in care saruta, absolut deloc!
Raspunsul lui m-a socat intr-un fel, dar in acelasi timp m-a si amuzat incredibil de mult, facandu-ma sa realizez cat de tare l-am suparat. Sunt pe cale sa izbucnesc in ras, dar ma abtin cu greu, vazandu-l si pe Kiro ca face acelasi lucru, avand in vedere ca el stie foarte bine cum sarut.
-Au! cred ca asta a durut! Yu... ai ceva de spus in apararea ta? ma intreaba ea, zambindu-mi usor.
-Animalele nu vorbesc, intervine Strify, care se aseaza picior peste picior si isi da ochii peste cap.
Avand in vedere faptul ca sunt pe cale sa explodez de la cat de puternic as vrea sa rad, cred ca, daca as mai si deschide gura, nu m-as mai putea abtine, asa ca dau negativ din cap, si ea trece la urmatoarea intrebare.
Dupa inca vreo cinci minute se anunta pauza, iar eu imi intind corpul, luand apoi o prajitura de la fata care a venit sa ne serveasca. Ma ridic de pe scaun, mergand in spatele "papadiei" si ma aplec la urechea lui, stand sprijinit cu coatele de canapea.
-Strify, lasa-ma sa ti-o pun, soptesc eu, doar pentru auzul lui.
-Poftim?! striga el, trasarind si ridicandu-se brusc de pe canapea.
-Prajitura in mana... Ce minte perversa ai! replic eu, prinzandu-i mana si asezandu-i acea chestie prea dulce pentru gustul meu in palma, intorcandu-ma apoi la loc.
Suntem anuntati ca intram din nou in direct, iar noi incepem sa ne foim pana ne gasim pozitia confortabila.
Prima intrebare de dupa pauza mi se pare una oarecum ciudata, deoarece il intreaba pe cap de papadie la ce anume se gandeste in acest moment, iar el raspunde ca este una dintre melodiile noastre, fapt pentru care roscata il roaga sa cante fara muzica o parte din acea melodie , ceea ce Strify face fara probleme...
Ar trebui sa ma simt ciudat la versurile astea? pentru ca dupa ce termina de cantat, ma priveste pentru cateva secunde, purtandu-se apoi de parca nu as fi prezent"Eh... probabil doar se refera la faptul ca am reusit ce mi-am propus, dar ar trebui sa incetez? Ori interpretez eu gresit sau e doar impresia mea ca imi sunt dedicate versurile alea" Spun eu in intimitatea gandurilor mele, incercand sa deslusesc "misterul".
-Ai pe cineva in minte? intreaba roscata, captandu-mi si mie atentia. Dar el raspunde scurt printr-un "Nu!" hotarat, ceea ce mi se pare ciudat, pentru ca nu aduce nicun fel de argument sau nu trancaneste el ceva de umplutura, dar totusi, trecem cu vederea.
Exact la sfarsitul interviului, cand toti ne ridicam, eu vreau sa merg inspre Romeo, insa cand trec prin fata lui Strify, isi ridica piciorul si imi pune piedica, si se intampla sa cad, din fericire fara sa ma lovesc, lucru care il face pe Strify sa izbucneasca imediat in ras. Idiotul ori a uitat ca inca suntem in direct, ori a vrut sa ma impiedic si sa ma fac de ras in fata oamenilor... dar cred ca e a doua varianta. Filmarea s-a inchiat imediat dupa ce eu m-am ridicat, iar Strify, amatorul de dulciuri ia cutiuta cu prajituri si i-o da lui Kiro, care la randul lui, mi-o da mie, apoi ne intoarcem in limuzina, fiind condusi de domnisoara roscata. In drum spre hotel, toti au mancat din prajiturile pe care eu le tineam in brate si exact cand se terminase, cap de papadie se si decide sa-mi vorbeasca:
-Yu! Mai ai prajituri?
-Mda... vreo doua mai mari si un chec intre ele! vrei cumva sa gusti? raspund eu, razbunandu-ma pentru piedica aia, moment in care Strify scoate limba la mine si isi pune mainile in san.
Dupa cum spuneam, ziua e lunga si inca mai avem un concert de sustinut... sper doar sa ne descurcam la fel de bine ca pana acum...
hope you like it ^.^Capitolul 3
Nu stiu cat de nervos ar trebui sa fiu pe faptul ca jeansii mei preferati tocmai au fost facuti praf sau cat de multumit ar trebui sa fiu ca i-am platit-o din nou lui Strify, dar ziua asta este abia la inceput, asa ca nu stiu la ce as putea sa ma astept din partea "papadiei". Momentan suntem in holul hotelului, privind ecranul televizorului imens ce troneaza inaintea catorva fotolii pe care noi suntem asezati, privind filmul preferat al lui Kiro, "Twilight". Nici macar nu stiu ce ii place la o asa poveste, dar sa zicem ca gusturile nu se discuta. Sunt atat de plictisit, incat chiar am observat absenta lui Strify, si a gurii lui care nu se mai opreste din trancanit, asa ca ii intreb curios pe ceilalti unde este anormalul ala.
-A spus ca se duce in apartamentul lui, imi raspunde Romeo fara a-si lua ochii de la ecran.
Ma ridic de pe suprafata moale, indreptandu-ma spre receptie pentru a-mi lua cheia apartamentului, insa cand am ajuns la acolo, domnisoara imi spune ca acea cheie a fost luata deja de Strify, lucru care m-a cam panicat, dar avand in vedere ca nu am altceva foarte important ce sa-mi distruga, ma linistesc. Iau liftu apasand pe butonul ce avea inscriptionat numarul cinci. In scurt timp ajung in apartamentul meu, a carei usa a fost lasata descuiata si ma uit prin jur sa vad ce e in neregula. Intrand in dormitor, o vad zacand pe pat, cu gatul taiat si toata desenata cu markerul negru, pe Hello Kitty. Chiar incep sa rad cu pofta, vazand ca Strify crede ca ma mai intereseaza lucrurile astea. Papusa aia de plus a fost o amintire si atat... ce copil poate fi uneori. Iau papusa in maini si citesc tot ce scrie de jur-imprejurul ei "Asta este doar un detaliu minor! Asteapta-te la ce e mai rau... ziua e lunga!" Ma intreb ce mai are de gand, dar la ce minte are el, nu ar trebui sa ma sperii foarte tare... oricum, cred ca e nevoie sa-mi pun lacat sau alarma la usa. Ies din apartament, cu gandul de a-mi recupera cheia si probabil si pentru a oftica putin "papadia". Intru in apartamentul alaturat, deoarece stiu ca Strify nu-si incuie niciodata usa, si il vad stand pe canapea, privind plictisit la televizor.
-Imi pot primi cheia inapoi? intreb eu, stand sprijinit cu spatele de perete si cu mainile in san.
-Nu, pentru ca n-am eu chef! si ai grija sa nu patesti la fel ca Hello Kitty... Sau stai! reformulez! Acum e "Bye-Bye Kitty"! spune el, ridicandu-se de pe canapea si indreptandu-se spre mine.
-Oh, serios? Si ce ai de gand sa-mi faci? O sa-mi dai cu vreo papadie pe la nas pana devin alergic la polen, sau pui buruiana sa ma decapiteze? intreb eu pe un ton ironic, lucru ce il enerveaza ingrozitor pe Strify. Asculta la mine, iubire! In apartamentul asta, undeva intr-o camera, exista un pat... vrei cumva sa-l rupem? Putin dresaj nu ti-ar strica, replic eu apropiindu-ma de el.
-Ha! Poate tu iti pozitionezi bine replicile, dar nu te poti compara cu mine, nici daca te mai nasti o data! Esti un idiot, Yu, asa ca fii atent!
Dupa faza asta chiar am de gand sa il sperii putin! Trantesc usa apartamentului si ma indrept spre Strify, care deja nu pare foarte incantat ca s-a nascut cu o gura atat de mare. Il prind in brate si merg spre camera, fapt ce il inspaimanta, deoarece incepe sa strige si sa se zbata, lucru ce imi ofera mie satisfactie... insa incerc sa ma abtin din a rade.
-Da-mi drumul! Yu! Ce faci?! urla el speriat si incepand sa se zbata in timpul in care eu il asez pe pat. Ii prind incheieturile intr-o stransoare desupra capului, doar cu mana mea stanga apoi ii raspund intrebarii, care oricum pare a fi pusa aiurea...
-Inafara de faptul ca iti voi da o lectie... nimic altceva!
Obrajii lui prind o culoare rozalie, care se intensifica, atunci cand rup materialul albastru ce-i acopera partea de sus a corpului. El urla si se zbate in continuare, incercand sa se elibereze, dar sa fim seriosi!... chiar sunt de parare ca cineva ar trebui sa-i spuna ca nu ne putem compara puterile... dar ador sa il necajesc.
Trupul incepe sa ii vibreze sub al meu, ceea ce ma indeamna sa continui prin a ma juca cu varful limbii pe unul din sfarcuri, iar el scapa un geamat si capata culoarea sangerie in obraji, iar vazandu-se in situatia asta, intra in panica.
-Yu! Da-mi drumul, sau jur ca te omor cu mainile mele!
Zambesc la auzul acelei tentative de aminintare si intr-un final ii dau drumul, ridicandu-ma de pe pat.
-Sper ca nu credeai ca iti voi face ceva, replic eu incepand sa rad.
Se ridica si el de pe suprafata moale, lasandu-si tricoul rupt sa ii cada pe podea, apoi incepe calvarul meu, deoarece iar isi deschide el gura, vorbind neintrerupt.
-Handicapatule, cretinule, idiotule, retardatule si nenorocitule! Sa nu crezi ca scapi asa usor dupa ce ti-ai batut joc de mine! Ai sa regreti! striga el, dintr-o singura suflare, indreptandu-se in acelasi timp spre mine.
-Ce e? Mai vrei o tura? intreb eu, prinzandu-l de maini, striind ca vrea sa ma loveasca si il trag in bratele mele, lipindu-i trupul de al meu. Sau vrei cumva sa continuam?
-Tu sa continui cu cineva din regnul tau animalic! urla el, incercand sa isi elibereze mainile.
-Imi pare rau, sunt unic in aceasta rasa... dar nu stiu ce sa cred despre o papadie, replic eu, dandu-i drumul incheieturilor si iesind din apartament, desigur, inainte ca el sa apuce o alta vaza care se izbeste de usa, facandu-se bucatele pentru ca tinta a fost mai rapida.
A trecut o ora de cand am plecat din apartamentul lui Strify, iar acum trebuie sa mergem la un alt interviu care va fi transmis in direct in toata tara si nu inteleg de ce am o presimtire rea in legatura cu asta...
Imi iau din dulap un maiou negru mulat pe trup, niste pantaloni de blugi, care sunt de aceeasi culoare, o curea cu niste lanturi agatate de ea si imi aranjez parul cu putin fixativ.
Kiro intra in apartamentul meu, si ma anunta ca ma vor astepta in holul hotelului, asa ca ii spun ca voi cobori imediat, pentru ca simt ca imi lipseste ceva... adica lanturile mele: cel cu lacat si cel cu tepi.
Dupa ce stiu ca sunt pregatit, mai completez doar cu parfum si ies pe usa apartamentului, fara a o incuia...pentru ca nici nu am cu ce! apoi cobor pe scari deoarece nu am de gand sa astept nenorocitul acela de lift care abia urca. Toti cei patru ma asteapta acolo unde mi-a fost spus, dar observ ca Strify nici macar nu isi intoarce privirea pentru a ma vedea, ci doar sta acolo plictisit, cu mainile in san, uitandu-se intr-un cu totul alt loc.
Mi se pare ingrozitor de ciudat sa nu il aud pe Strify luandu-se de vreun obiect vestimentar de-al meu, dar cred ca as putea sa ma obisnuiesc cu aceasta liniste incantatoare. Ne indreptam toti spre limuzina, asezandu-ne ca de obicei: Romeo langa mine, iar ceilalti trei, in fata noastra. Desi cap de papadie este exact in raza mea vizuala, iar eu in a lui, nu imi adreseaza niciun cuvant si nici nu ma priveste,lucru care nu ma deranjeaza, pentru ca macar am parte de liniste.
Spre deosebire de mine, Strify este imbracat numai in alb, purtand un tricou mulat, pantaloni stramti, o jacheta si cureaua lui personalizata (cred ca are peste zece de astfel de curele, pe culori diferite).
Ajungem in fata unei cladiri mari si iesim cu totii din automobil, indreptandu-ne spre intrare, unde suntem asteptati de un barbat inalt, imbracat la costum, care ne conduce pana la locul unde va avea loc filmarea.
Cea care va prezenta intreg interviul este o domnisoara de aproximativ douazeci si cinci de ani, cat Strify la inaltime, cu parul lung de un roscat intens, ce incadreaza un chip dragut, care-mi inspira o oarecare nevinovatie sau inocenta. Ochii albastrii deschisi si trupul slabut o fac sa para mai degraba o copila, insa felul in care vorbeste, o ridica la stadiul de adult.
Cap de papadie a inceput sa zambeasca odata ce Kiro a vorbit cine stie ce cu el, si numai dupa aceea a inceput filmarea. Prezentatoarea sta pe un scaun inalt in partea nostra dreapta, cei trei blonzi pe canapea, iar eu si Romeo pe de-o parte si de alta a canapelei, pe niste scaune asemanatoare cu a prezentatoarei.
Majoritatea intrebarilor sunt despre noul nostru album , la care, evident, numai Strify raspunde, apoi au urmat intrebari despre concertele noastre.
-Si, Strify -incepe roscata- spune-ne cum este sa fii sarutat de catre Yu, continua aceasta, facandu-ma sa zambesc usor in coltul gurii.
-Mda... In primul rand, nici nu cred ca se paote numi "sarut", adica eu unul nu il pot numi asa nici cu rugaciuni. Ar fi acelasi lucru daca as saruta caine, pentru ca asta a fost impresia mea acolo, pe scena si... in concluzie, nu-mi place felul in care saruta, absolut deloc!
Raspunsul lui m-a socat intr-un fel, dar in acelasi timp m-a si amuzat incredibil de mult, facandu-ma sa realizez cat de tare l-am suparat. Sunt pe cale sa izbucnesc in ras, dar ma abtin cu greu, vazandu-l si pe Kiro ca face acelasi lucru, avand in vedere ca el stie foarte bine cum sarut.
-Au! cred ca asta a durut! Yu... ai ceva de spus in apararea ta? ma intreaba ea, zambindu-mi usor.
-Animalele nu vorbesc, intervine Strify, care se aseaza picior peste picior si isi da ochii peste cap.
Avand in vedere faptul ca sunt pe cale sa explodez de la cat de puternic as vrea sa rad, cred ca, daca as mai si deschide gura, nu m-as mai putea abtine, asa ca dau negativ din cap, si ea trece la urmatoarea intrebare.
Dupa inca vreo cinci minute se anunta pauza, iar eu imi intind corpul, luand apoi o prajitura de la fata care a venit sa ne serveasca. Ma ridic de pe scaun, mergand in spatele "papadiei" si ma aplec la urechea lui, stand sprijinit cu coatele de canapea.
-Strify, lasa-ma sa ti-o pun, soptesc eu, doar pentru auzul lui.
-Poftim?! striga el, trasarind si ridicandu-se brusc de pe canapea.
-Prajitura in mana... Ce minte perversa ai! replic eu, prinzandu-i mana si asezandu-i acea chestie prea dulce pentru gustul meu in palma, intorcandu-ma apoi la loc.
Suntem anuntati ca intram din nou in direct, iar noi incepem sa ne foim pana ne gasim pozitia confortabila.
Prima intrebare de dupa pauza mi se pare una oarecum ciudata, deoarece il intreaba pe cap de papadie la ce anume se gandeste in acest moment, iar el raspunde ca este una dintre melodiile noastre, fapt pentru care roscata il roaga sa cante fara muzica o parte din acea melodie , ceea ce Strify face fara probleme...
"You better stop
All your acting out
Before this performance
I take a bow...
You, you, could've had it all
Now you are playing just a fallen star
And you're wondering, how I'm wandering
Through the maze between the heartaches"
All your acting out
Before this performance
I take a bow...
You, you, could've had it all
Now you are playing just a fallen star
And you're wondering, how I'm wandering
Through the maze between the heartaches"
Ar trebui sa ma simt ciudat la versurile astea? pentru ca dupa ce termina de cantat, ma priveste pentru cateva secunde, purtandu-se apoi de parca nu as fi prezent"Eh... probabil doar se refera la faptul ca am reusit ce mi-am propus, dar ar trebui sa incetez? Ori interpretez eu gresit sau e doar impresia mea ca imi sunt dedicate versurile alea" Spun eu in intimitatea gandurilor mele, incercand sa deslusesc "misterul".
-Ai pe cineva in minte? intreaba roscata, captandu-mi si mie atentia. Dar el raspunde scurt printr-un "Nu!" hotarat, ceea ce mi se pare ciudat, pentru ca nu aduce nicun fel de argument sau nu trancaneste el ceva de umplutura, dar totusi, trecem cu vederea.
Exact la sfarsitul interviului, cand toti ne ridicam, eu vreau sa merg inspre Romeo, insa cand trec prin fata lui Strify, isi ridica piciorul si imi pune piedica, si se intampla sa cad, din fericire fara sa ma lovesc, lucru care il face pe Strify sa izbucneasca imediat in ras. Idiotul ori a uitat ca inca suntem in direct, ori a vrut sa ma impiedic si sa ma fac de ras in fata oamenilor... dar cred ca e a doua varianta. Filmarea s-a inchiat imediat dupa ce eu m-am ridicat, iar Strify, amatorul de dulciuri ia cutiuta cu prajituri si i-o da lui Kiro, care la randul lui, mi-o da mie, apoi ne intoarcem in limuzina, fiind condusi de domnisoara roscata. In drum spre hotel, toti au mancat din prajiturile pe care eu le tineam in brate si exact cand se terminase, cap de papadie se si decide sa-mi vorbeasca:
-Yu! Mai ai prajituri?
-Mda... vreo doua mai mari si un chec intre ele! vrei cumva sa gusti? raspund eu, razbunandu-ma pentru piedica aia, moment in care Strify scoate limba la mine si isi pune mainile in san.
Dupa cum spuneam, ziua e lunga si inca mai avem un concert de sustinut... sper doar sa ne descurcam la fel de bine ca pana acum...
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]