[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[Yaoi Queen]

IMPORTANT! Acestea vor fi ultimele capitole din fic, si vor fi postate de mine (din ambele puncte de vedere), deoarece Myuu, nu mai poate sa continue, asta pentru ca nu mai are aceeasi dorinta de a scrie, dar nu e motiv de tristete, ok? Nu e vina ei, deci o intelegem, pentru ca se intampla... Deci iubita mea, iti multumesc pentru ca ai continuat pana aici :X
Love ya

Capitolul 30

Cateodata stau si ma gandesc... Cine naiba se crede Yu?! Ah, omul asta imi da dureri de cap! Parca mi-a pus un semn de "drum cu sens unic", pentru ca practic ma obliga sa merg in camera lui. Dar nici de-al dracului nu voi merge! Doar nu ma umilesc eu in fata lui... ce i-as spune? "Stii, am venit sa... ahem... stii tu" Niciodata! Imi voi vedea de treaba in camera mea...

De indata ce repetitiile s-au terminat, am urcat toti cinci in masina, fiind condusi spre hotelul nostru. Cum toti am intrat in camerele noastre, eu mi-am aprins calculatorul, pentru a mai cauta una si alta, insa ma plictisesc repede si decid sa merg la Kiro.
-Oh, Strify, ce bine! exclama el de indata ce ma vede intrand pe usa. Am mare nevoie de ajutorul tau, mi-a spus pe urma, scotand de dupa patul sau una din chitarele lui Yu... rupta pe jumatate?!
-Iisuse! Mi-e frica de ce se va intampla... Yu o sa innebuneasca... e chiar preferata lui, am rostit eu, luand instrumentul rupt in mana.
-Da, stiu... Te implor, Strify, ma inchin in fata ta, dar du-te si spune-i sa nu fie suparat! O sa ma dea cu capul de pereti pana ma lasa chel! Ii voi cumpara alta! Nu vreau sa raman chel! striga el, punandu-si mainile in cap, disperat.
-Ce?! Eu? Vrei sa isi verse nervii pe mine?! Scuza-ma amice, dar vreau sa mai am voce pana terminam turneul asta...
-TE ROOOOG! Strify, o sa mor, o sa ramaneti fara basist! Pe tine nu te loveste, pentru ca nu tu ai rupt-o, dar baga o vorba buna, si spune-i ca nu am vrut! Jur ca nu am vrut! Doar ca am pus-o pe dulap si a cazut de acolo, cand m-am impiedicat si m-am agatat de el, atunci a cazut si chitara. Te implor! Imi spune el, prinzandu-se de picioarele mele. Saracul de el, e terifiat de gandul ca Yu are sa-l faca bucati. Cine nu ar fi...?
-Bine, ma duc, dar nu te astepta sa ma intorc prea curand sa-ti spun ca e in regula...
-Nu conteaza... Stai cat vrei, numa sa nu fie suparat!
-Oh, stai linistit, nu va fi alegerea mea momentul in care voi iesi din camera lui...
Am iesit din incaperea basistului, indreptandu-ma spre cea a chitaristului. Am ezitat mult inainte sa intru, insa am inspirat adanc, apoi am pasit inauntru, observandu-l pe Yu stand intins in pat, cu ochii inchisi. Am inghitit in sec si m-am apropiat de el incet.
-Umm... Yu, rostesc eu, oprindu-ma la un metru de pat. Stiam ca nu doarme, ca isi tine numai ochii inchisi. Stii... trebuie sa te rog sa nu fii suparat... dar Kiro...
-Ce-a facut cu chitara mea?! a tresarit el, de indata ce mi-a auzit tonul ingrijorat.
-A rupt-o din greseala, dar te rog, nu fi suparat, iti va cumpara alta! am spus eu dintr-o suflare, privindu-i pe urma reactia deloc placuta, insa asteptata.
S-a ridicat de pe suprafata moale, indreptandu-se in viteza spre usa, iar eu am fugit inaintea lui, blocandu-i iesirea.
-Te rog nu fi suparat, nu a vrut...
-Strify, ai face bine sa te dai din calea mea, sunt si stresat, acum am si nervi, nu stiu ce fac din tine! a spus el, vrand sa ma dea la o parte, insa ce nu fac eu pentru ceilalti? Chiar si ceva ce nu obisnuiesc!
L-am prins de tricou, tragandu-l cu toata puterea spre mine, lipindu-mi buzele de ale sale. Mi-am strecurat limba in lacasul sau umed, indemnandu-l sa mi se alature, insa nu isi luase gandul de la chitara.
-Crezi ca daca ma saruti, nu mai sunt nervos? intreaba el, ridicand o spranceana.
-Nu daca te sarut...
Il imping in spate, pana cand incet-incet ajungem la pat, si cade pe el, ramanand socat. Parca nu ii vine sa creada ca eu preiau initiativa... sincer nici mie nu imi vine sa cred asta! Dar vad ca e o modalitate de a stapani fiara. Mi-am dat tricoul si pantalonii jos ramanand in boxeri, alungindu-ma apoi asupra brunetui, insa privirea lui curioasa ma intimideaza extraordinar de mult, de aceea imi simt deja obrajii fierbinti iar tot trupul incepe sa imi tremure. Mi-am strecurat mainile pe sub tricoul lui negru, scapand apoi de el, insa parca totul devenea mai greu... Ii sarut gatul, coborand spre piept, apoi, lent spre abdomen, in timp ce ii deschei pantalonii, dar trageam mai mult de timp, nevrand sa ajung in locul acela... de jos. Imi era de ajuns ca abia facea ceea ce faceam. Nu voiam sa creada sa sunt si mai nepriceput. Observa ca evit sa ajung in acel punct si ca insistam mai mult in partea de sus a trupului sau, apoi ma prinde usor de brat, tragandu-ma la nivelul chipului sau. In sfarsit, zambea, si mi-a cuprins buzele intr-un sarut lung, profitand de pozitia pe care o aveam peste el, pentru a-si misca soldurile. Organul sau intarit, aproape iesit din boxerii negri il atinge pe al meu cu miscari lente, starnindu-ma mai mult decat eram deja, si facandu-ma sa scap un geamat scurt, infundat. Continua asa, pana cand nu mai pot sa alimentez sarutul si imi retrag chipul inrosit, inghitind in sec, simtind cum boxerii deja nu isi mai puteau tine locul pe mine, pentru ca ma incomodau. Yu s-a ocupat de ei, lasandu-i sa cada undeva langa pat, facand apoi acelasi lucru si cu ai sai, apoi, fara sa-mi dau seama, a facut schimb de locuri, el ajungand deasupra mea.
-Asculta... a inceput el, sarutandu-mi apoi gatul. Nu ma mai intereseaza... Cu urmatoarea ocazie voi spune adevarul, a continuat pe urma, coborandu-si sarutarile mai jos, spre abdomenul meu.
-Despre ce vorbesti? Am intrebat eu confuz, nereusind sa inteleg la ce se referea.
-Despre noi. M-am saturat sa tot ascundem asta oriunde mergem.
-Ce...? Ce te-a apucat? Nu poti...
-Ba da pot, si o voi face! Obisnuieste-te cu ideea.
Rostind acele cuvinte, revine la chipul meu, sarutandu-mi buzele scurt, pentru ca apoi sa prinda cu dintii de pielea sensibila a gatului meu, sugand-o si lingand-o pentru a-mi lasa un semn vizibil. Niciodata nu mai facuse asta. Stie foarte bine ca se observa si cu fond de ten... trebuie un specialist pentru a o acoperi, iar noi nu avem timp pentru asa ceva astazi si nici maine, ci numai in zilele urmatoare...
Nu ii mai pot spune nimic acum... semnul e deja facut, si probabil s-ar fi enervat daca l-as fi oprit. Am tacut, si am simtit cum mainile sale ma ridicau de la spate, iar el mi-a spus sa fac singur ceea ce trebuie, lucru care m-a socat, tocmai pentru ca habar nu am ce sa fac!
-Ce e? Nu poti? m-a intrebat el, avand zambetul pe buze.
-Cum sa nu pot?! Pentru mine nu exista "Nu pot"! I-am spus eu, apucandu-i organul in erectie, pozitionandu-l in acel loc, pentru ca apoi sa imi cobor soldurile mai jos, insa mult prea rapid.
-Stai, Strify! Nu asa repede! m-a atentionat Yu, vazand ca am prins "viteza", dar deja era prea traziu...
-Ah... Au... Doare! am rostit eu, inghitind in sec, de indata ce am simtit o durere ascutita in partea de jos a trupului.
-Incetisor, bine? Chiar si dupa atata timp, trebuie inca sa te obisnuiesti, mi-a spus el soptit, asezandu-si mana pe obrazul meu, sarutandu-ma scurt. Imediat, ambele palme ii coboara pe spatele meu, si incepe sa isi miste putin soldurile, penetrandu-ma scurt, indemnandu-ma sa ma las mai jos.
"De ce sa am putin cand ma pot multumi cu tot? Il vreau pe tot!..."
Acum si propiile mele ganduri ma mustra. Cum am ajuns sa gandesc asa? Dar il voiam... Si tot eu ma intreb cum am ajuns in stadiul asta, de "a-l vrea pe Yu". Acum cateva luni lucrul asta parea doar ceva absolut inexistent... "Eu si Yu" nu era un subiect discutabil, iar acum... Iar acum sunt in bratele lui cu o dorinta arzatoare de a-i spune acele cuvinte pe care le asteapta de mult. Vreau sa stie... Mi-am asezat mainile, dupa capul sau, tinandu-mi chipul aproape de al sau.
-Yu... te iubesc, am rostit eu, privindu-l in ochi, vrand sa il conving ca asa este.
-Stiam de mult asta, si tu ar fi trebuit sa stii... Ca te iubesc.
Parca imi crescuse inima cand l-am auzit. Sunt fericit... E un sentiment pe care nu as putea sa il explic, si totusi, care exista, ma face sa vreau sa il strang in brate, sa il tin numai pentru mine... Sa devin cel mai mare egoist, asta as vrea in momentul de fata. Nu pot sa cred ca tocmai eu sunt cel care gandeste astfel, cand eu eram cel care incerca sa puna un zid intre noi, dar mereu el era cel care il sarea, oricat de inalt incercam sa il fac...

-Kiro... am rostit eu incet, intrand in camera basitului.
-O sa mor? intreaba acesta, venind in fuga la usa, insa vazandu-l pe Yu, a bagat marsarier ca o masina, urcandu-se pe pat. Iarta-ma! Nu am vrut! Nu ma lasa chel!
-De fapt am venit sa te chemam la masa. Vi cu noi? intreaba Yu, zambindu-i.
-Ok, ma speriati... Ce i-ai facut? interaba Kiro, privindu-ma suspicios. Au trecut doua ore... continua, apoi, uitandu-se la ceas.
-Asta pentru ca nu ar mai fi rezistat inca o ora, intervine Yu, ridicand din umeri, facandu-ma sa il calc cu putere pe picior.
Am zambit nevinovat, apoi, i-am facut semn basistului sa ne urmeze in holul hotelului, unde ne asteptau Shin si Romeo, si ei gata de plecare. Tobosarul nostru casca de zori cu o privire furioasa ochindu-ne pe mine si Yu. Cred ca el era cel care avea camera langa a chitaristului...