[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[Yaoi Queen]

Capitolul 27

Se pare ca dimineata a venit mai repede decat ma asteptam, razele calde ale soarelui patrunzand prin perdeaua alba, cu scopul de a-mi deranja somnul. Am avut un vis aseara, unul in care Strify era al meu si avea sa-mi spuna ca... ma iubeste. Nu vreau sa-mi deschid ochii. Poate visez din nou. Dar nu rezist mult si imi ridic brusc pleoapele, observandu-l pe Strify langa mine. E treaz, si ma priveste ca si cum asta face de ceva timp... Deci pana la urma nu am visat nimic?
Tresare de indata ce observa ca mi-am deschis ochii, si se ridica de pe suprafata moale, vrand sa plece in baie fara a spune ceva.
-Stai! Vino aici! Ii spun eu, oprindu-l din drum, insa in loc de a se intoarce spre mine, isi baga capul in dulap, cica sa-si caute haine...
-Ce e? intreaba el, scotocind prin locul acela.
-La dracu', Strify! am spus sa vii aici! m-am rastit eu, facandu-l sa tresara, si sa lase dulapul ala. Ce naiba cauti acolo cand hainele tale sunt toate in bagaje?! am intrebat pe urma, aratand langa pat, unde zaceau cele doua trollere.
-Ce? Ma uitam si eu de molii. Nu pot sa-mi bag hainele acolo asa de-am pixu, nu? Si ce urli ...?
La ce privire am de dimineata, plus faptul ca nu stie decat sa imi faca nervi, cred ca expresia fetei mele l-a inspaimantat destul incat sa nu mai spuna ultimul cuvant si sa inghita in sec.
Pana la urma se aseaza pe pat, insa cu privirea indreptata inainte, spre un punct fix pe perete si nu la mine. La ce ma asteptam? Doar e Strify.
-Sunt curios cum te vei preface ca nu s-a intamplat nimic... pentru ca exact asta vei face, nu? am intrebat eu, asezandu-mi mainile in san.
Desigur, Strify nu imi raspunde si isi lasa capul in jos, incercand sa evite orice contact cu mine.
-Da? Si ce ai vrea sa fac?! Sa sar in sus de bucurie si sa cant "Oh happy day" ?! Chiar nu inteleg ce vrei! s-a rastit el intr-un final, trecandu-si mana prin par, aratand oarecum nelinistit. Yu...-continua el- chiar nu stiu... e vorba de faptul ca noi suntem "Cinema Bizarre". Suntem cunoscuti, suntem mereu luati in vizor...
-Nu vrei sa se afle, dar am impresia ca nu e numai atat. In plus, nu spuneai tu ca "Nu ne pasa despre parerea altora" ? Uite cum te contrazici si cum iti pasa.
-E vorba de imagine, bine? Nici nu vreau sa ma gandesc la ce s-ar scrie daca s-ar afla. Adica saruturile de pe scena, sunt luate in considerare pur si simplu ca “fanservice”, dar...
-Bine, bine! Sa zicem ca am inteles, l-am intrerupt eu, incercand sa ma prefac "intelegator". Si totusi, nu prea cred ca ne vede careva in camerele noastre, deci care-i problema? Ori de cate ori am fost impreuna, in nicio dimineata nu putem sa ne trezim ca lumea, ca tu trebuie sa te porti de parca totul e o greseala.
-Yu, te rog! Am si eu principiile mele! Dupa cum am spus, sa nu te astepti sa topai si sa urlu de fericire, sa te sarut si sa te strang in brate! Asa ceva n-ai sa vezi...
-Hmm... Ce pacat. Tu n-ai chef de o dimineata frumoasa, dar eu da!
Odata ce rostesc acele cuvinte, il prind pe Strify de mana, tragandu-l spre mine, astfel incat sa cada pe spate, iar eu sa ma asez deasupra lui.
Ma urmareste confuz, insa nu imi spune nimic si imi accepta sarutul pe care insa nu il lungesc, vazandu-l pe Strify cum cere mai mult din priviri. Imi trec limba peste buzele lui, vrand cu desavarsire sa il tachinez cat mai mult, ceea ce imi reuseste foarte usor, el avand buzele intredeschise, desigur, asteptand ceva anume...
-Spune-mi ca vrei sa continui si o voi face, am rostit eu, tinandu-mi chipul foarte aproape de al lui.
-Nici vorba! refuza el, ferindu-si privirea de a mea.
In cateva secunde, se face auzita melodia "Dark Star", folosita pe post de alarma a telefonului papadiei si pe care Strify il foloseste ca scuza pentru a-l lasa in pace. Da' de unde? Iau eu micul aparat in mana si opresc sunetul apasand butonul de anulare, apoi il asez la loc.
-Yu! Avem interviul! de aia am pus alarma. Trebuie sa ne pregatim...
-O sa ne pregatim peste doua ore dupa ce se incheie "filmarea" la care nu vom merge, daca nu primesc ce vreau. Stii ca nu-mi pasa de interviuri, am spus eu, imobilizandu-l pe cel de sub mine, care incepe sa se zbata in prostie, evident fara rost.
Dupa un scurt timp, cand isi da seama ca nu sanse de scapare, incepe sa ma roage sa ii dau drumul, sa ne imbracam. Eu doar dadeam negativ din cap, zambind siret si urmarindu-i privirea rugatoare. Mormaie cateva cuvinte mult prea incet pentru ca eu sa le inteleg, apoi ii spun sa repete, dupa care, cu aceeasi voce, rosteste cuvintele acelea, facandu-ma ca eu sa ma apropii cu urechea de buzele lui. A repetat si a treia oara, apoi am inteles foarte bine, dar voiam sa spuna si mai tare.
-Ti-ai pierdut vocea? Vreau sa te aud, nu sa te descifrez.
-Saruta-ma... a spus el incet, insa nu atat pe cat vreau eu.
-Cred ca ramanem aici inca vreo patru ore, pana te decizi sa vorbesti...
-Saruta-ma! a strigat pe urma, intocandu-si chipul in partea cealalta.
Ii pot observa obrajii inrositi, usor ascunsi de cateva suvite blonde, dar, chiar si asa, vreau mai mult! Sa fie mai jenat. Cu cat mai mult, cu atat mai adorabil. Zambesc doar pentru mine, apoi imi ridic putin capul, spunandu-i sa-si ia singur ceea ce vrea, lucru care il face sa-si deschida ochii brusc si sa se incrunte. Inghite in sec si isi intredeschide buzele, vrand sa spuna ceva, iar eu ii dau drumul din stransoare, lasandu-i mainile libere, apoi ma dau jos de pe el, asezandu-ma inaintea lui. Se ridica in sezut, tinandu-si capul in jos, si observ cum ii tremura mainile pe masura ce si le indreapta spre chipul meu. Nu credeam ca o va face, dar dupa ce imi prinde obrajii in palme, se apropie in graba, parca nevrand ca eu sa vad cat de rusinat e, apoi isi uneste buzele cu ale mele. Din instinct, zambesc de indata ce ii simt limba, iar el se indeparteaza brusc, tinandu-si mana la gura.
-Razi de mine... a spus el, vizibil deranjat de reactia mea.
-Nu, nu fac asta, rostesc eu, inca zambind usor multumit.
Nu am de gand sa il las sa scape atat de usor, asa ca ii fac semn pentru a se apropia, apoi ii spun sa continuie, lucru pe care il face, insa putin mai neincrezator decat inainte. Ce poate fi mai bine decat un Strif' care preia initiativa? (putin obligat ce-i drept...). Ma simt de parca as da dracului orice interviu, motiv pentru care si intind papadia pe suprafata moale a patului, fara a-i lasa gura libera, chiar daca, la un moment dat, chiar incearca sa spuna ceva, sa se opuna.
-Ai avut o sansa sa scapi, cand ti-am dat drumul... Ai irosit-o, am spus eu, dezlipindu-mi buzele de ale lui, dandu-i voie sa respire.
-Du-te dracu'! Ti-am spus sa termini cu asta! Avem interviu!
-Mai asculta si tu oamenii, dragul meu prieten, replica o voce din pragul usii, care pare a fi a lui Romeo.
-Ce momente de cacat iti gasesti si tu, amice... Revino maine, poate am chef sa vin! am spus eu, intorcandu-mi privirea spre Strify care are o expresie crispata.
-Sa stii ca nu am de gand sa ma misc de aici pana nu il lasi in pace, si iti misti fesele spre camera ta! Nu pierdem alt inteviu din cauza idioteniei tale!
La dracu! Romeo nu mai stie decat sa ma enerveze! M-am ridicat de pe Strify, iesind in viteza pe langa Romeo, insa nu inainte de a-i arunca niste "cuvinte de dulce". Abia ce pasesc in camera mea, realizez ca nu am tricoul pe mine, amintindu-mi ca aseara, in timp ce papadia dormea, am scapat de el, fiindu-mi prea cald. Zambesc in sinea mea gandindu-ma la ce lucruri perverse ar putea face Strify cu el, apoi imi imprastii toate acele idei, axandu-ma pe altceva: pregatirea pentru tampenia aceea de interviu.