28-04-2010, 05:25 PM
Helllooooooo~! Happy mood ^^ (dunno why) so acesta e noul capitol si sper sa va placa ^^
Kissez
Capitolul 23
Ma intorc cu pasi iuti spre camera mea, dupa ce tocmai am incheiat acea discutie cu Strify, si pe e langa faptul ca nervii imi sunt intinsi la maxim din cauza vacii aleia nebune, a trebuit sa intre si el in camera exact cand ea s-a aruncat pe mine ca o disperata de viata... Eram in stare sa o pocnesc daca mai ramanea o secunda in plus, dar norocul ei a stat in Romeo, care a dat-o afara.
Nu stiu de ce, insa am intrat in panica atunci cand l-am vazut stand in pragul usii, parand socat de imaginea dinaintea ochilor sai. Am observat. L-a deranjat, si inca foarte mult, iar eu credeam ca tampesc daca nu lamuream problema cat mai repede.
Imi iau trollerul din dulap, trantindu-mi in el cateva haine, destule incat sa nu umblu in pielea goala pe strazile tarii mele, si in scurt timp ma indrept pe hol, de unde pornim spre autocarul care ne va conduce la avion.
Pe intreg drumul, atat in autocar, cat si in avion, eu si Strify nu scoatem nici macar un cuvant care sa ne poata introduce intr-o conversatie, dar sunt momente in care privirile noastre se intalnesc, iar el isi intoarce capul instantaneu.
Pare tot timpul cazut pe ganduri, si sunt curios cu ce anume ii e ocupata mintea, insa nu il pot intreba, cum as face-o de obicei. Nu stiu... ceva ma retine.
Ajunsi la hotel, ne-am instalat prompt in camerele noastre de la etajul sapte, si chiar dupa ce ma asez pe canapea, vrand sa ma uit la televizor, cineva intra pe usa, fara sa bata, punandu-se inaintea mea.
-Yu, m-am gandit si... cred ca cel mai bine ar fi sa ramanem ceea ce am fost dintotdeauna: colegi de trupa si nimic mai mult, imi spune Strify, evitand contactul cu privirea mea, si stand cu mainile in buzunare.
Am ramas stupefiat, chiar daca nu se poate spune ca avem intr-adevar o relatie sau ceva de genul, dar totusi mi s-a pus un nod in gat si am inghitit in sec, privindu-l pentru un moment in tacere, pana cand gasesc o solutie simpla.
-Nu, rostesc eu calm, ca si cum am fost intrebat daca vreau un pahar cu suc.
-Nu? intreaba el confuz, cascand ochii.
-Nu! repet eu, privindu-l fix pe cantaretul dinaintea mea, care pentru cateva secunde s-a incurcat printre propiile ganduri.
-Stai putin! Cum adica "Nu" ? Eu nu te-am intrebat nimic! Am pus punct si gata! Acum se tremina tot! se rasteste el, gesticuland in acelasi timp, fiind probabil enervat de reactia mea.
Ma ridic de pe suprafata moale, intreptandu-ma cu pasi lenti spre el, si inchizand usa din spatele lui, care o uitase deschisa cand a intrat. Rotesc cheia in iala, timp in care Strify ma priveste nedumerit, pana la un moment dat, cand realizeaza care e defapt intentia mea.
-Nici sa nu-ti treaca prin cap, Yu! Am venit aici cu un alt scop, stii bine! Trebuie sa punem punct ca si cum intre noi nu s-a intamplat nimic. Suntem doar colegi, iti amintesti? Nimic mai mult...
Spunand acele cuvinte, fara ca macar sa ma priveasca, intinde mana, cerandu-mi cheia camerei pentru a putea pleca.
-Vrei sa terminam? In regula. Atunci tu va trebui sa termini cu prefacatoria asta, si sa faci macar o data ce simti, nu ce crezi! am replicat eu, oarecum scos din sarite de atitudinea lui, continuand pe urma, prinzandu-l de bratul drept. "Ca si cum intre noi nu s-a intamplat nimic" ? Raspunde-mi doar la o intrebare: Ai putea sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic?
Se blocheaza pentru cateve clipe, incepand pe urma sa se balbaie, nestiind ce anume sa raspunda, desi raspunsul e chiar unul simplu. Pana la urma tot eu raspund, scutindu-l de treaba asta grea de "a gandi".
-Nu, nu poti. E dificil sa dai un raspuns simplu, nu-i asa? intreb eu, dand negativ din cap.
-Poti sa termini?! Tot timpul vrei ca eu sa-ti spun toate chestiile alea! tu de ce n-o faci? De ce nu raspunzi tu, pentru tine la intrebarea aia? Ai putea sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic?
-Nu, nu as putea. Mai vrei sa stii si altceva? intreb eu, asezandu-mi mainile in san, fiind gata sa-i raspund la orice intrebare imi pune.
-Da! De ce naiba nu vrei s-o lasam balta?!
-Pentru ca simt ca nu vreau! Lamurit?
-Nu!
-Bine!
Dupa schimbul acesta de replici "inteligente" ma aplec, apucandu-l pe Strif de picioare si ridicandu-l astfel incat sa-l pun pe umarul meu, cu capul in jos. Incepe sa strige sa-i dau drumul, sa se zbata si sa ma loveasca cu pumnii in spate, insa nu-l iau in seama sub nicio forma si-l asez pe canapeaua pe care stateam eu inainte ca el sa intre. Ma pun deasupra lui, apasand usor cu genunchiul il zona lui sensibila, facandu-l sa scape un scancet, apoi ii acopar buzele cu ale mele de indata ce vad ca are de gand sa vorbeasca. Imi strecor mainile pe sub tricoul lui, vrand sa scap de el, insa pe parcurs imi vine in minte un plan. Si am de gand sa-l pun in aplicare!
Ma ridic de pe el, punand capat la ceea ce adineauri am inceput, si las cheia pe televizor, indreptandu-ma apoi spre baie. Strify ramane un timp pe canapea, neintelegand ceea ce se intampla, insa pe urma se ridica in graba, luand cheia si iesind repede din camera mea. Din acest moment, planul meu a inceput, si sunt al naibii de curios cum va reactiona Strify atunci cand eu nu ma voi mai atinge de el.
Intr-o ora va incepe concertul, asa ca decid ca ma imbrac, scotand din bagaj hainele care le voi purta pe scena. Iau pe mine o pereche de blugi inchisi la culoare, putin largi, o camasa neagra pe care o las deschisa la toti nasturii, si trei curele subtiri dintre care una rosie, iar celelalte doua negre, fiecare avand cate un lant argintiu agatat de ele. Iau fixativul "turnand" in parul meu cu tonele (trebuie sa fiu sigur ca va fi perfect pe toata durata concertului), straduindu-ma sa-l aranjez cum trebuie si in spate unde de obicei ma ajuta Kiro, insa incerc sa-l scutesc de o teraba in plus. Chiar si asa, se pare ca tot am nevoie de ajutorul lui, asadar, ies din camera mea, indreptandu-ma spre a lui si intrand fara a ma mai obosi sa bat. Il vad stand pe canapea, si ii cer sa ma ajute, lucru pe care il face imediat, insa inainte sa faca ultimul retus, se aud batai in usa camerei lui. In incapere isi face Strify aparitia, dorind acelasi lucru de la basist ca si mine.
-Strify, asteapta putin sa-i termin freza lui Yu, pe urma te ajut si pe tine, spune Kiro, agitand tubul din metal care il tine in mana dreapta. La naiba! Nu mai am fixativ! Stati aici pana ma duc sa i-l cer lui Shin, ne spune pe urma, iesind in fuga din camera.
Ciudat... cum de exact cand a intrat papadia, Kiro a ramas fara fixativ? In fine... Strify nu scoate niciun cuvant, insa se aseaza pe canapea, mai departe de mine. E imbracat intr-o camasa alba, deschisa doar la primii trei nasturi, niste pantaloni de aceeasi culoare, desigur, purtand si cureaua lui personalizata. Pe maini are manusile albe, fara degete. Stiu ca e langa mine, si am tendinta de a-i face un lucru pervers, insa trebuie sa imi pun pofta in cui catva timp. Imi intorc privirea in alta parte, stiind ca daca am sa-l mai observ, nu voi putea sta fara sa-i fac ceva cat sa-i vad expresia de "Nu vreau, dar totusi continua".
-Ai patit ceva? ma intreaba el, cu siguranta fiind curios de ce nici macar nu il ating, cand in astfel de momente, am obiceiul sa-l tachinez.
-Ma simt perfect, de ce?
-Numai de curiozitate... Nu conteaza, replica pe urma, avand totusi o privire confuza.
Situatia asta e oarecum amuzanta din alte puncte de vedere, dar dupa mine, e... un fel de tortura. Chiar si asa, am de gand sa vad cu reactioneaza. Am citit intr-o zi pe internet, un comentariu lasat de o fana de a lui Strify, care spunea "El e ca o floare: pe langa nevoile biologice, are nevoie si de iubire... iar eu i-as oferi-o cu cel mai mare drag." Am ras cand am citit, dar chiar si asa, mi-a ramas in minte. Si totusi, nu orice persoana are nevoie de sentimentul acela? Ca sa-l compari pe Strify cu o floare... e un drum lung, cand el nu e nici macar o fiinta umana. Spun asta, pentru ca ceea ce face el e pur si simplu inuman! Mai ales in momentele astea, cand am facut un pact cu mine si trebuie sa-l respect. Cine naiba m-a pus? Dar tot nu voi renunta la plan, oricat de mult va dura. Dar dupa cum arata situatia, nu va fi un timp prea indelungat, deoarece Strify a observat deja ca nu am de gand sa ma ating de el.
Kiro intra pe usa, cu un alt tub de fixativ in mana, topaind inspre noi, continuand pe urma de unde ramasese cu parul meu.
-Kiro, tu nu dai drumul la aerul conditionat? E cald aici, spune papadia, desfacandu-si inca un nasture al camasii. Intr-adevar e cald in camera, insa probabil cum eu nu sunt incheiat la camasa, nu o simt atat de tare.
-As vrea, insa cel din camera asta e stricat, dar pana ne intoarcem de la concert, va trebui sa fie gata reparat, replica piticul nostru, in timp ce inca face retusurile.
-Grabeste-te, te rog, ma voi frige aici, se plange Strify, ridicandu-se in picioare, indreptandu-se apoi spre micul frigider din camera, de unde ia o doza de suc rece.
Se aseaza din nou, pe acelasi loc, si inainte de a deschide doza, si-o trece pe suprafata pielii gatului, lasandusi capul pe spate. Am impresia ca o face intentionat! Ma tenteaza atat de mult sa sarut si sa ling locurile pe care metalul acela rece le atinge inca, insa nu vreau sa-mi dau dracului planul, asadar prefer sa nu mai privesc.
De cum isi tremina Kiro treaba, ii multumesc, apoi ies din camera, inainte sa ma ia cu draci, pentru ca, daca mai stateam un minut in plus, puteam spune "adio" planului, chiar daca era camera basistului si trebuia sa asiste... oricum nu ma deranjeaza "spectatorii".
Ma asez pe canapeaua din incaperea mea, asteptand sa fiu anuntat ca trebuie sa plecam, si deschid televizorul incepand sa butonez telecomanda, incercand sa gasesc ceva interesant de privit. Oricum m-as gandi, chiar si o singura zi va fi un chin... Asta ma face sa ma intreb, cand am devenit asa? Habar nu am cand pofta mea de joaca s-a transformat in cu totul altceva...
Later Edit: Tanx B3Ky ^^ greseala aia chiar n-am observat-o >,,<
Kissez
Capitolul 23
Ma intorc cu pasi iuti spre camera mea, dupa ce tocmai am incheiat acea discutie cu Strify, si pe e langa faptul ca nervii imi sunt intinsi la maxim din cauza vacii aleia nebune, a trebuit sa intre si el in camera exact cand ea s-a aruncat pe mine ca o disperata de viata... Eram in stare sa o pocnesc daca mai ramanea o secunda in plus, dar norocul ei a stat in Romeo, care a dat-o afara.
Nu stiu de ce, insa am intrat in panica atunci cand l-am vazut stand in pragul usii, parand socat de imaginea dinaintea ochilor sai. Am observat. L-a deranjat, si inca foarte mult, iar eu credeam ca tampesc daca nu lamuream problema cat mai repede.
Imi iau trollerul din dulap, trantindu-mi in el cateva haine, destule incat sa nu umblu in pielea goala pe strazile tarii mele, si in scurt timp ma indrept pe hol, de unde pornim spre autocarul care ne va conduce la avion.
Pe intreg drumul, atat in autocar, cat si in avion, eu si Strify nu scoatem nici macar un cuvant care sa ne poata introduce intr-o conversatie, dar sunt momente in care privirile noastre se intalnesc, iar el isi intoarce capul instantaneu.
Pare tot timpul cazut pe ganduri, si sunt curios cu ce anume ii e ocupata mintea, insa nu il pot intreba, cum as face-o de obicei. Nu stiu... ceva ma retine.
Ajunsi la hotel, ne-am instalat prompt in camerele noastre de la etajul sapte, si chiar dupa ce ma asez pe canapea, vrand sa ma uit la televizor, cineva intra pe usa, fara sa bata, punandu-se inaintea mea.
-Yu, m-am gandit si... cred ca cel mai bine ar fi sa ramanem ceea ce am fost dintotdeauna: colegi de trupa si nimic mai mult, imi spune Strify, evitand contactul cu privirea mea, si stand cu mainile in buzunare.
Am ramas stupefiat, chiar daca nu se poate spune ca avem intr-adevar o relatie sau ceva de genul, dar totusi mi s-a pus un nod in gat si am inghitit in sec, privindu-l pentru un moment in tacere, pana cand gasesc o solutie simpla.
-Nu, rostesc eu calm, ca si cum am fost intrebat daca vreau un pahar cu suc.
-Nu? intreaba el confuz, cascand ochii.
-Nu! repet eu, privindu-l fix pe cantaretul dinaintea mea, care pentru cateva secunde s-a incurcat printre propiile ganduri.
-Stai putin! Cum adica "Nu" ? Eu nu te-am intrebat nimic! Am pus punct si gata! Acum se tremina tot! se rasteste el, gesticuland in acelasi timp, fiind probabil enervat de reactia mea.
Ma ridic de pe suprafata moale, intreptandu-ma cu pasi lenti spre el, si inchizand usa din spatele lui, care o uitase deschisa cand a intrat. Rotesc cheia in iala, timp in care Strify ma priveste nedumerit, pana la un moment dat, cand realizeaza care e defapt intentia mea.
-Nici sa nu-ti treaca prin cap, Yu! Am venit aici cu un alt scop, stii bine! Trebuie sa punem punct ca si cum intre noi nu s-a intamplat nimic. Suntem doar colegi, iti amintesti? Nimic mai mult...
Spunand acele cuvinte, fara ca macar sa ma priveasca, intinde mana, cerandu-mi cheia camerei pentru a putea pleca.
-Vrei sa terminam? In regula. Atunci tu va trebui sa termini cu prefacatoria asta, si sa faci macar o data ce simti, nu ce crezi! am replicat eu, oarecum scos din sarite de atitudinea lui, continuand pe urma, prinzandu-l de bratul drept. "Ca si cum intre noi nu s-a intamplat nimic" ? Raspunde-mi doar la o intrebare: Ai putea sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic?
Se blocheaza pentru cateve clipe, incepand pe urma sa se balbaie, nestiind ce anume sa raspunda, desi raspunsul e chiar unul simplu. Pana la urma tot eu raspund, scutindu-l de treaba asta grea de "a gandi".
-Nu, nu poti. E dificil sa dai un raspuns simplu, nu-i asa? intreb eu, dand negativ din cap.
-Poti sa termini?! Tot timpul vrei ca eu sa-ti spun toate chestiile alea! tu de ce n-o faci? De ce nu raspunzi tu, pentru tine la intrebarea aia? Ai putea sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic?
-Nu, nu as putea. Mai vrei sa stii si altceva? intreb eu, asezandu-mi mainile in san, fiind gata sa-i raspund la orice intrebare imi pune.
-Da! De ce naiba nu vrei s-o lasam balta?!
-Pentru ca simt ca nu vreau! Lamurit?
-Nu!
-Bine!
Dupa schimbul acesta de replici "inteligente" ma aplec, apucandu-l pe Strif de picioare si ridicandu-l astfel incat sa-l pun pe umarul meu, cu capul in jos. Incepe sa strige sa-i dau drumul, sa se zbata si sa ma loveasca cu pumnii in spate, insa nu-l iau in seama sub nicio forma si-l asez pe canapeaua pe care stateam eu inainte ca el sa intre. Ma pun deasupra lui, apasand usor cu genunchiul il zona lui sensibila, facandu-l sa scape un scancet, apoi ii acopar buzele cu ale mele de indata ce vad ca are de gand sa vorbeasca. Imi strecor mainile pe sub tricoul lui, vrand sa scap de el, insa pe parcurs imi vine in minte un plan. Si am de gand sa-l pun in aplicare!
Ma ridic de pe el, punand capat la ceea ce adineauri am inceput, si las cheia pe televizor, indreptandu-ma apoi spre baie. Strify ramane un timp pe canapea, neintelegand ceea ce se intampla, insa pe urma se ridica in graba, luand cheia si iesind repede din camera mea. Din acest moment, planul meu a inceput, si sunt al naibii de curios cum va reactiona Strify atunci cand eu nu ma voi mai atinge de el.
Intr-o ora va incepe concertul, asa ca decid ca ma imbrac, scotand din bagaj hainele care le voi purta pe scena. Iau pe mine o pereche de blugi inchisi la culoare, putin largi, o camasa neagra pe care o las deschisa la toti nasturii, si trei curele subtiri dintre care una rosie, iar celelalte doua negre, fiecare avand cate un lant argintiu agatat de ele. Iau fixativul "turnand" in parul meu cu tonele (trebuie sa fiu sigur ca va fi perfect pe toata durata concertului), straduindu-ma sa-l aranjez cum trebuie si in spate unde de obicei ma ajuta Kiro, insa incerc sa-l scutesc de o teraba in plus. Chiar si asa, se pare ca tot am nevoie de ajutorul lui, asadar, ies din camera mea, indreptandu-ma spre a lui si intrand fara a ma mai obosi sa bat. Il vad stand pe canapea, si ii cer sa ma ajute, lucru pe care il face imediat, insa inainte sa faca ultimul retus, se aud batai in usa camerei lui. In incapere isi face Strify aparitia, dorind acelasi lucru de la basist ca si mine.
-Strify, asteapta putin sa-i termin freza lui Yu, pe urma te ajut si pe tine, spune Kiro, agitand tubul din metal care il tine in mana dreapta. La naiba! Nu mai am fixativ! Stati aici pana ma duc sa i-l cer lui Shin, ne spune pe urma, iesind in fuga din camera.
Ciudat... cum de exact cand a intrat papadia, Kiro a ramas fara fixativ? In fine... Strify nu scoate niciun cuvant, insa se aseaza pe canapea, mai departe de mine. E imbracat intr-o camasa alba, deschisa doar la primii trei nasturi, niste pantaloni de aceeasi culoare, desigur, purtand si cureaua lui personalizata. Pe maini are manusile albe, fara degete. Stiu ca e langa mine, si am tendinta de a-i face un lucru pervers, insa trebuie sa imi pun pofta in cui catva timp. Imi intorc privirea in alta parte, stiind ca daca am sa-l mai observ, nu voi putea sta fara sa-i fac ceva cat sa-i vad expresia de "Nu vreau, dar totusi continua".
-Ai patit ceva? ma intreaba el, cu siguranta fiind curios de ce nici macar nu il ating, cand in astfel de momente, am obiceiul sa-l tachinez.
-Ma simt perfect, de ce?
-Numai de curiozitate... Nu conteaza, replica pe urma, avand totusi o privire confuza.
Situatia asta e oarecum amuzanta din alte puncte de vedere, dar dupa mine, e... un fel de tortura. Chiar si asa, am de gand sa vad cu reactioneaza. Am citit intr-o zi pe internet, un comentariu lasat de o fana de a lui Strify, care spunea "El e ca o floare: pe langa nevoile biologice, are nevoie si de iubire... iar eu i-as oferi-o cu cel mai mare drag." Am ras cand am citit, dar chiar si asa, mi-a ramas in minte. Si totusi, nu orice persoana are nevoie de sentimentul acela? Ca sa-l compari pe Strify cu o floare... e un drum lung, cand el nu e nici macar o fiinta umana. Spun asta, pentru ca ceea ce face el e pur si simplu inuman! Mai ales in momentele astea, cand am facut un pact cu mine si trebuie sa-l respect. Cine naiba m-a pus? Dar tot nu voi renunta la plan, oricat de mult va dura. Dar dupa cum arata situatia, nu va fi un timp prea indelungat, deoarece Strify a observat deja ca nu am de gand sa ma ating de el.
Kiro intra pe usa, cu un alt tub de fixativ in mana, topaind inspre noi, continuand pe urma de unde ramasese cu parul meu.
-Kiro, tu nu dai drumul la aerul conditionat? E cald aici, spune papadia, desfacandu-si inca un nasture al camasii. Intr-adevar e cald in camera, insa probabil cum eu nu sunt incheiat la camasa, nu o simt atat de tare.
-As vrea, insa cel din camera asta e stricat, dar pana ne intoarcem de la concert, va trebui sa fie gata reparat, replica piticul nostru, in timp ce inca face retusurile.
-Grabeste-te, te rog, ma voi frige aici, se plange Strify, ridicandu-se in picioare, indreptandu-se apoi spre micul frigider din camera, de unde ia o doza de suc rece.
Se aseaza din nou, pe acelasi loc, si inainte de a deschide doza, si-o trece pe suprafata pielii gatului, lasandusi capul pe spate. Am impresia ca o face intentionat! Ma tenteaza atat de mult sa sarut si sa ling locurile pe care metalul acela rece le atinge inca, insa nu vreau sa-mi dau dracului planul, asadar prefer sa nu mai privesc.
De cum isi tremina Kiro treaba, ii multumesc, apoi ies din camera, inainte sa ma ia cu draci, pentru ca, daca mai stateam un minut in plus, puteam spune "adio" planului, chiar daca era camera basistului si trebuia sa asiste... oricum nu ma deranjeaza "spectatorii".
Ma asez pe canapeaua din incaperea mea, asteptand sa fiu anuntat ca trebuie sa plecam, si deschid televizorul incepand sa butonez telecomanda, incercand sa gasesc ceva interesant de privit. Oricum m-as gandi, chiar si o singura zi va fi un chin... Asta ma face sa ma intreb, cand am devenit asa? Habar nu am cand pofta mea de joaca s-a transformat in cu totul altceva...
Later Edit: Tanx B3Ky ^^ greseala aia chiar n-am observat-o >,,<
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]