[Terminat[ Razbunarea unui suflet ucigator

[Moon princess]

aahhhammm!!! soo, am ajuns, vreau liniste. :P
ce pot sa spun? Mi-e imi place ideea cu toate ca pare o viata monotona, apare brusc un ucigas. Parerea mea e ca ar mai trebui sa adaugi ceva descriere a personajului principal, ce simte el in acele clipe, stresat? infricosat? ce intrebari isi pune? ma intereseaza ca cititor sa stiu sentimentele in mod special ale personajului principal. Apoi, consider ca trebuie ceva intriga, pentru ca totul se intampla repede si aproape inexplicabil. E ca si cum ai derula un film inainte si nu ii prinzi sensul, si nici sentimentele. Ei bine, asta a fost ce am vrut eu sa-ti transmit in ansamblu. Oricum, sa nu crezi ca de acum ficul nu e bun si ca mai nu stiu eu ce. ficul e bun ti-am spus, ideea de asemenea, insa trebuie sa inveti cum sa le asezi. asta a fost tot, pe curand ^^

:bye:

[LoLix]

Cap VIII-Rapirea

Trupul meu incepe involuntar sa tremure fiind cuprins de un vant rece. Capul imi este atat de greu iar in jurul pieptului simt un gol imens. Cineva imi pune o mana rece pe frunte facandu-ma sa tresar speriata. "Traiesc! Nu pot sa cred!?" Desii in minte sun enorm de fericita in realitate sunt extrem de speriata.
-Andrew!? Ce? Unde sunt?
-In padure.
Mintea imi spune sa intreb ce caut aici dar cuvintele nu vor sa iasa, pur si simplu sunt paralizata. Ridic privirea si incep sa inspectez in jur. Incerc sa duc o mana la gura, uimita de ceea ce se afla in fata mea , dar nu reusesc dearece mainile si picioare imi sunt strans legate la spate. In fata mea se afla trupul lui Michel plin de sange si ... mort. In picioare dar in spatele lui Michel se afla Andrew afisand o fata plina de ura. Se apropie de mine si imi ridica barbia cu mana dreapta. Se uita fix in ochii mei scapandu-i o lacrima. "Deci pana la urma nu e chiar asa de dur pe cat lasa sa para."
-De ce tatal tau?
"Am inteles" Se pare ca Andrew este in spatele a tot ce s-a intamplat incepand cu moartea tatei, tentativa de crima si amenintarea de pe oglinda pana la cutitul care in urma cu cateva ore mi-a creea un goll imens.
-Stii ar fi pacat sa te omor si sa pierzi toata distractia. Ce moarte ar fii aia daca i-ai vedea si pe ceilalti pierind? Nu-i asa?
Privirea lui plina de ura o tine atintita asura mea "Ma intreb unde e privirea aceea blande?"
-De ce ? Rostesc aproape ca o soapta. Saangele din vene mi se scurge atat de greu iar frica pune stapanire completa pe mine.
-Buna intrebare. Si incepe sa se plimbe prin fata mea oprindu-se la un moment dat cu spatele la mine. Un timp ramane paralizat acolo dupa care incepe sa tremure ceea ce ma inspaimanat si mai tare ca pana acum.
-Vezi tu !? Tatal tau nu e chiar asa cum il stii tu. Se opreste din vorbit si incepe sa respire greu. Aveam sase ani, eram doar un copil, era seara iar eu impreuna cu parintii mei stateam la masa. Stii ce s-a intamplat apoi? Nu stii! Nu ai de unde sa stii! Cineva a spart geamul de la bucatarie si a aruncat o bomba cu fum. Tata mi-a s[us sa o iau pe mama si sa fug dar nu am nu am reusit, fumul era prea gros si nu puteam sa vad nimic. Dibuind in acel fum am dat peste o persoana, am sperat sa fi fost mama, dar nu era a, era tatal tau. M-a ridicat in brate si m-a dus in sufragerie, aici i-am vazut pe mama si pe tata. Tatal tau m-a lasat jos si mi-a spus sa fiu atent la ceea ce face si sa invat sa urasc pentru a putea traii, dupa care...
S-a oprit, respiratia lui a inceput sa fie din ce in ce mai sacadata. "A cazut". Acea lacrima s-a inmultit, pamantul de sub el incepe sa se umple cu lacrimi amare ce se preling pe fata uscata a lui Andrew.
-... i-a omorat! Tatal tau le-a taiat capetele parintilor mei in fata unui pusti de doar sase ani. Am tipat si am incercat sa pland dar tatalu tau nu i-a pasat, a pus mana in sangele ce se intindea pe covor si m-a manjit cu el pe frunte si mi-a soptit "Asta a fost razbunarea mea". Si iata ca asta fac eu acum si asa cum eu am fost martor asa vei fii si tu.
Mintea mea se intuneca, nu pot sa cred ca tata a putut face asa ceva, el mereu imi spunea sa nu urasc, spunea ca razbunarea distruge oamenii. Lacrimile incep sa evadeze dandu-si drumul in siroaie pe fata mea palida. Un sir de ganduri negre imi invadeaza corpul, nu stiu ce ar trebuii s fac, nu stiu nici macar ce se intampla. Simt cum energia din mine se scurge complet. Ma las pierduta in grija aerului uitand ca acesta nu are puterea necesara pentru a ma putea tine sa nu fac o coluziune prea puternica cu pamantul. Iarba nastrusnica, ce se juca in adierea vantului racoros de seara, e invadata de parul meu blon, ochii mei au inceput iar sa sclipeasca dar nu de bucurie ci de tristete si ura, gandul ca tata ar fi putut sa faca asa ceva 8imi rasuna iar si iar in minte in ciuda incercarilor mele de al nega. Imi ridic privire, ma uit la cer sperand sa ma agat de vreun nor si sa ma las purtata pe culmile viselor sau mai rau pe taramul cojmarurilor in care tata ii omoara fara pic de mila parintii lui Andrew, dar in zadar cerul este invadat doar de miile de stele in mijlocul careia se afla doar pasnica luna de o culoare atat de pura. O mana rece imi atinge usor obrezul meu deja inghetat de frig, ura si tristete. Crezand ca Andrew refuz sa imi iau privire de la cer. "Imi pare rau! A trebuit sa o fac, sper ca vei intelege si ca ma vei ierta." Tresar si incep sa sa ma uit alarmata in jur incercand sa aflu cine a soptit acele cuvinte. Desii eu presupun ca a fost Andrew realizez ca ma insel abea atunci cand vad ca acesta lipseste din raza mea vizuala. "rebuie sa scap si sa-i avertizez pe mana, bunica si Alan. Dar cum?" O mana delicata imi tine strans acoperit un tipat care era pe cale sa evadeze. Ma zbat putin dar ma linistesc atunci cand persoana de langa mine imi sopteste sa stau nemiscata ca sa ma poata dezlega. Dupa ce ma elibereaza de acele funii incomode sa trage dupa un copac. Incerc sa zic ceva da si de aceasta data imi acopera gura lasandu-ma ssa pastrez acele intrebari pentru mai tarziu.
-Pisicut-o chiar crezi ca vei putea sa pacalesti? O sa te gasesc si o sa te omor la fel ca pe ceilalti.
Strigatul disperat si plin de ura al lui Andrew imi creeaza o groaza imensa si o dorinta disperata de a iesii de dupa acest copac si de al omora pe blondul care se indeparteaza de noi. "Noi? Cine e persoana care tocmai m-a salvat?"
-Abygaele?! intreb putin mai mult uimita atunci cand o vad pe blondina langa nime. Prima reactie a mea este sa pun mana pe ea ca sa vad daca e reala sau doare vizes.
-Da! Stiam ce are de gand fratele meu si m-am gandit ca vei avea nevoie de ajutor si se pare ca nu m-am inselat. imi raspunde calm fata din fata mea.
"Cum adica stia ce are de gand?" Ma uit mirata la Aby exprimand in acelasi timp o nedumerire cumplita.
-Vezi tu, eu si Andrew nu suntem frati buni, parintii mei l-au adoptat iar el in schimb i-a omorat. A incercat sa ma omoare si pe mine dar mi-a zis ca mai are nevoie de mine.
"Corect, Aby este cea mai buna prietena a bunicii. S-a folosit de ea." Ochii fetei incep sa se umple de lacrimi moment in care eu inteleg ce se intampla cu ei. O iau in brate incercand sa o linistesc soptindu-i incet c totul va fii bine. Stiam ca nu o incurajam cum ar fii trebuit sar nu aveam ce altceva sa fac. Dupa cateva minute se linisteste si imi explica ce are de gand sa facem in continuare. Adevarul e ca nu ma asteptam sa ma ajute intr-un fel sau altul miera teama de ce se va intampla dar m-am linistit in momentul in care am aflat planul blondinei care avea ca baza avertizarea mamei si a unicii dar exita o mica problema Andrew mai mult ca sigur va fii acolo inaintea noastra. "Ce sa fac?" Ma gandesc ca, daca merg acasa Andrew va fii acolo dar daca merg la politie voi pierde prea mult timp si pe langa asta nu am nimic la mine nici bani nici telefon si dipa ce o intreb pe Aby realizes ca si ea este in aceeasi situatie. Intunericul nopti se asterne incet pe strazile pustii inconjurate doar de casele tacute. Din instinct, ma opresc, imi ridic privirea spre cerul plin de stele. Imaginea linistita a cerului ma deprima, ma preseaza facandu-ma sa cred ca pamantul se misca si cerul se apropie. Nu ma ajuta, ma face sa ma gandesc la ideea ca tatal meu ar fi facut cu adevarat ceea ce a spus blondul. Singurul gand ce imi lumineaza acum mintea mea intunecata este moartea lui Andrew. Desii stiu ca nu am putere in acest moment imi doresc sa merg acasa si sa il omor pe nenorocit cu mainile mele. Mana rece a lui Aby ma aduce cu picioarele pe pamant facandu-ma sa realizez ca m-am oprit la cativa metri de casa bunicii. Picioarele mele incep sa actioneze singure ignorand, parca strigatele disperate ale blondinei care incearca sa ma opreasca. Nu bag in seama pur si simplu nu ma pot orii, am mintea goala ba nu, nu e goala Andrew si intentile lui criminale inca persista si numai gandul la asta imi face pielea sa se increteasca.


capitol necorectat va rog sa imi scuzati eventualele greseli.

[Rose ^^]

Scuze intarzierea. Andrew e un criminal O.O dar a facuto din razbunare, iar Aby o face pe eroina :]] da chiar ai avut greseli. Mancare de litere sau unele semne de puntuatie si uneori inmulteai literele :]], se pot rezolva cu un edit. Capitolul a fost dragut, desi ma asteptam la mai multa descriere, sa aprofundezi un pic mai mult. O chestie ce mi-a atras atentia si trebuie sa ti-o zic e urmatoare..cum ai pus tu nu prea e corect:
"Ma intreb unde e privirea aceea blande"-corect suna: "Ma intreb une e acea privire blanda"
sper ca fata sa-si salveze bunica si mama...ca dupa o sa devina si ea insetata de razbunare -.-"
Te-am pupat dulce :*

[MaDy^^]

Hey! Mersi ca m-ai anuntat si pot spune ca povestea ta imi place din ce in ce mai mult. Adica imi place ideea asta este atat de realist. Adica tu te-ai bazat pe viata reala si nu ai folosit lucruri magice si chestii fantastice. Acest capitol, asa cum ai zis si tu, se vede ca nu a fost corectat. De exemplu am vazut ca ai mancat litere, ai adaugat, sau chiar la unele cuvinte nu puneai literele in ordine. Inafara de aceste mici imperfectiui (ca sa zic asa), mie una mi placut si ai avut descriere, insa se putea si mai bine. Pai c-am atat am avut de spus. Sper sa ma anunti cand pui next-ul:*.

bye,bye:bye:

[LoLix]

Buna tuturor am venit cu next-ul sper sa va placa imi pare nespus de rau ca e asa de scur dar mi-e putin cam lene sa mai continui si am cam ramas si fara inspiratie si stiti si voi restul ideii pai eu l-am corctat o data dar cred ca mai am cateva greseli adica no. Pai spor la citit bye bye.

Cap IX-Sfarsitul a ceva ce nu a inceput


Cu lacrimi in ochii, cu mintea intunecata si cu ganduri pline de ura deschid usa casei si ma fac patrunsa in intunericul de dupa pragul acesteia. Desii toate becurile din casa sunt aprinse holul este impanzit de un intuneric rece si infiorator. Cu deplina incredere ca nu am ajuns prea tarziu, urc scarile pentru a verifica daca este cineva la parter deoarece bucataria, baia si sufrageria sunt complet pustii lasand impresia ca nu mai locuieste nimeni in casa de ani de zile. Probabil cea mai buna dovada ca nu e o casa pustie o reprezinta praful care lipseste in totalitate. Scartaitul lasat in urma de catre pasii mei ce strabat suprafata scarilor rasuna iar si iar in casa si ma duce cu gandul la idei prostesti precum casele bantuite din filmle de groaza. Cand pasesc pe suprafata ultimei trepte simt ceva ce trece repede pe langa picioarele mele facandu-ma sa ma dezechilibrez si sa cobor o treapta mai jos. Un fior rece, de groaza, pune stapanire pe mine dar se retrage imediat ce vad stralucirea ochilor pisicii care probabil se uita speriata la mine dar eu nu pot vedea asta datorita intunericului ce pune stapanire pe privirea mea. Ma ridic incercand sa scap de panza incetosata ce isi face repede aparitia si imi urmez drumul pe coridor. La aparitia unui gand, ce ar avea o urma de speranta in el, ma orpesc. Ma intorc cu o oarecare usurare in pasi si ma indrept catre debara in speranta ca il voi gasii iar pe Alan acolo asa cum l-am gasit in acea noapte. O spun de parca cine stie cand s-a intamplat dar la spaima prin care trec acum mi se pare ca a trecut mult timp si de cand m-am despartit de Aby si nu cred ca a durat mai mult de zece minute. Spre dezamagirea mea cand deschid usa de la debara am bucuria de a fii intampinata doar de mopul si matura care cad peste mine crein un zgomot infernal ce rasuna puternic in toata casa. Dupa ce aranjez lucrurile inapoi la locul lor ma intorc la cautarea mea intrand in camera bunicii. Ma uit in jur, inspectand cu atentie fiind dezamagita de faptul ca nu e nimeni in camera. Sting becul dupa care parasesc incaperea si intru in camera lui Alan unde raman surprinsa de cat este de curat. La fel ca si dincolo am surpriza de a realiza ca nu a mai trecut nimeni pe aici de dupa-amiaza cred. Sting si aici becul si ma indrept spre camera mea. "Ciudat aici nu este aprins becul". Intru si caut cu privirea orice lucru suspicios iar dupa ce ma asigur ca totul este sigur ma asez neincrezatoare pe pat scapand un oftat adanc. Mi de ganduri mi se invart in cap. "Aby" Ma loveste ca un fulger dar imi amintesc ca este in siguranta sau cel putin asa sper la urma urmei Andrew nu ii poate face nimic, inca mai are nevoie de ea in viata daca vrea sa puna mana pe mine deci pot sta linistita sau cel putin pot incerca. Inlatur, sau mai bine zis incerc sa inlatur gandurile negre si ma ridic lenes de pe suprafata moale a patului indreptandu-ma spre ferasra. Ma uit la cerul care se umple treptat de nori, si care ma duce cu gandul la acea zii blestemata in care mi-am ratacit copilaria si odata cu ea si firul normal, sau aproape normal al vietii. Imi cobor privirea fiind atrasa de cateva persoane care realizez ca sunt mama, bunica si Alan. Constienta ca este o capcana ma indrept in fuga catre curtea din spate parcurgand bucataria nedand importanta prea mare faptului ca usa ce ducea in spate era deschisa. Imediat ce ies din casa un strop imens de ploaie imi mangaie obrazul si se prelinge pe acesta pana ajunge la marginea barbiei de unde se desprinde lovind suprafata unei balti. Desii sunetul parea aproape imperceptabil, eu il auzisem si inca foarte clar inducandu-ma fara intentie in eroare. O panza usoara de intuneric incearca sa isi faca iar aparitia dar o indepartez cu dosul palmei in timp ce sunetul lasat in urma de catre ploaie incearca sa isi lase o amprenta foarte importanta in mintea mea extrem de intunecata. O lumina orbitoare ce avea ca sursa un fulger imi sptrapunge cu brutalitate ochii facandu-ma sa ajung inapoi la realitate realizand ce caut defapt in curtea din spatele casei. Vantul nastrusnic ce avea chef de joaca, izbeste usa din spatele meu de perete dupa care o provoaca sa se inchida astfel ramanand pe dinafara in ploaia ce imi inpanzea intreaga fata. Impactul provocat de usa si perete imi provoaca o oarecare teama indemnandu-ma instinctiv sa fac cativa pasi in spate astfel impiedicandu-ma de ceva ud. Datoritra ierbii alunecoase si a acelui lucru ud de care m-am impiedicat ma dezechilibrez si cad intr-o balta imensa facand ca stropi uriasi de apa sa imi loveasca spatele. Ma ridic uda pana la piele si ma reped asupra acelui lucru de care m-am impiedicat intorcandu-l cu o oarecare teama. Duc o mana la gura acoperind un suspin urmat de siroaie de lacrimi ce se preling lent pe fata mea deja udata de ploaie. Ma las pe genunchi si ridic ace "lucru" ud si il strang strans la piept sperand ca nu e real. In acest moment imi doresc ca toate astea sa nu fie decat un vis, un cojmar care urmeaza sa se termine deindata ce voi deschide ochii dimineata si voi realiza ca nu s-a intamplat nimic. Dar nici in cele mai urate vise sau cosmaruri nu pot sa ma gandesc ca acel lucru ar putea fii trupul neinsufletit al pisicii mele. Desii cu greu realizez ca este moarta si ca nu mai pot face nimic sa o readuc la viata inca o tin strans la piept aducandu-mi aminte de ziua in care am primit-o si de cat eram de bucuroasa ca va fii a mea.
-A fost o pisica buna! Se pare ca tineai mult la ea! Pacat ca a trebuit sa o omor. Ma intorc la persoana care rosteste cu atata usurinta cuvintele de parca nu ar fii facut nimic sau cel putin nimic grav.
-Ma intreb, oare tii la fel de mult si la ei? Intreaba blondul aratand spre cele trei persoane dupa care se intoarce inapoi la mine schitand un zanbet diabolic pe fata. Ii dau drumul pisicii si ma ridic cu lacrimi in ochi spunandu-i ca il urasc desii stiu ca nu ma baga in seama. Ma indrept furioasa spre el fiind constienta ca nu-l pot infrunta singura si ca oricum voi sfarsii murind dar toate astea nu ar mai fii contat deloc daca as reusii sa-i salvez pe ceilalti.
-Samanta oprestete!
Ma opresc desii nu am idee cine a strigat la mine si nici de unde s-a auzit. Ma intorc spre casa negasind stapanul acelei porunci, daca ii pot apune asa, dupa care ma intorc inapoi la Andrew care a disparut din curte. Ma indrept in fuga spre copacul de care sunt legate cele trei persoane si le dau drumul. O intepatura ca de cutit imi face piciorul drept sa cedeze. "Normal ca a pus capcane, cum de nu mi-am dat seama inainte sa pic in ea?"

[Rose ^^]

Trec si eu pe aici si mersi mult ca mi-ai zis.

Pai nu sunt multumita de aranjarea in pagina -.- Prea amestecate ideile si nu faci o ciorba. Puteai sa incepi unele fraze de la capatul randului, sa lasi un spatiu [poate]. Ai mancat foarte multe virguli, inainte de "dar" se pune virgula! Ai avut unele greseli "cojmar"- cosmar si parca mai erau.
Descrierea a fost buna, mi-au placut figurile de stil si am reusit sa-mi conturez ideea din capitol in mintea mea, cu fiecare detaliu multumita descrierei tale ample. Dar, exista si asta 8-| am de obiectat unele repetitii: "parca" si inca ceva, insa imi scapa.
Ma bucur ca Samanta traieste, la fel si familia ei, dar cine e acea persoana? sa fi fost Aby sau nu? ai ceva mister si presimt ca ne vei surprinde din nou, asta e bine. Andrew, cu toate ca e rau nu as vrea sa moara, e prea dragut :)) si ar fi bine sa nu faca vreo prostie si sa renunte la acea razbunare, care nu-i va aduce nimic bun, dar titlu tau zice altceva -.-"

:bye:
>Rose<

[Miss M]

Doamne, ce intarziata sunt, imi vine sa-mi dau una, zau de nu :)).
Imi place ficul tau foarte mult, m-a atras titlul in special. Mi-e mila rau de Samanta, psihopatul ala e groaznic, imi da fiori cand ma gandesc la cat e de sadic. Cum sa omoare o amarata de pisica? :-s
Am observat ca faci unele propozitii prea lungi, ar fi mai frumos sa pui cateva virgule pe unde s-ar potrivi, ca sa fie mai usor de citit. Greseli ai cateva, dar nu conteaza, povestea e prea frumoasa sa mai tin cont de ele :X.
In final am de gand sa te chestionez >:). De ce nu ai mai continuat ficul? Ar fi culmea sa abandonezi asa ceva.:o3 Astept next-ul si sa stii ca ma supar daca nu-l pui ;;). Nu uita sa ma anunti! >:D<

[LoLix]

Buna, pai se pare ca in sfarsit am ajuns si eu cu capitolul asta si cred ca de acum nu va mai bura asa de mult pana le postez pe celelalte, sau cel putin sper oricum. Este foarte posibil ca in acest capitol sa am multe greseli ptr ca nu am mai avut chef sa il coresctez si nici timp deci imi pare rau daca mai dati si de asa ceva. Deci astea fiind spuse eu va urez spor la citit.

Cap X: Un adio fericit

Siroaie de sange incep sa mi se scurga pe picior in jos iar mii de furnicauri imi impiedica orice miscare. Le spun alor mei sa fuga, sa se salveze dupa care ma pierd intr-un intuneric abisal.
…
Deschid lenes ochii simtind un fel de aer rece trecandu-mi pe la spate. Imi frec ochii cu o mana pentru a indeparta acea panza ce se asternuse inaintea ochilor mei. Deindata ce imaginea se clarifica imi dau seama ca ma aflu pe un pat moale pe care este intins un cearceaf alb. " Cum am ajuns aici? Eram afara, in ploaie." Ma ridic si inspectez imprejurimile, plimbandu-mi ochii albastrii dintr-o parte in alta a camerei uitandu-ma curioasa in stanga si in dreapta. Dupa cateva lucruri imi dau seama ca ma aflu in camera mea, adica cea de la bunica. Inlatur patura de culoare neagra si ma ridic cu grija la marginea patului observand ca sunt imbracata intr-o pereche de pantaloni scurti de culoare albastri si un maieu decoltat de culoare roz spre alb. Ma gandesc ca poate am avut un cosmar si acum m-am trezit iar mama, Michel, Alan si bunica ma asteapta in bucatarie cu micul dejun pregatit si cu nelipsitele zambete de dimineata. Imi place atmosfera de dimineata, spre deosebire de alte familii care incep ziua in plina cearta si contradictii noi o incepem in liniste cu zambete, rasete si glumele care nu lipsesc niciodata. E o atmosfera linistita desii lipseste un membru important al familiei. Intr-un sfarsit ma ridic de pe pat si ma indrept spe usa de la camera cu gandul la delicioasele clatite ale bunicii si la paharul de lapte proaspat. Imi indrept mana spre clanta cu intentia de a deschide usa dar, un sunet ce seamana cu cascatul unui copil ma face sa imi indrept privirea spre pat. Raman tablou, in pat se afla o fetita in varsta de vreo sapte sau sase ani cu parul blond si ochii albastri, imbracata intr-o camasa de seara cu bretele subtiri de culoare alba." Ce cauta acolo? Acum cateva minute nu era. " Ma uit uimita la ea, imi aduce aminte de cineva dar nu imi dau seama de cine. Usa se deschide iar eu ma indepartez de ea ca nu cumva sa ma loveasca. Pe usa intra o femeie micuta de statura, cu parul negru prins intro codita la spate si cu ochii albastri forte blanzi si caldurosi. Sincer ochii albastri cred ca sunt ceva specific in familia asta. Deindata ce realizez ca e mama incerc sa-i sar in brate fiind bucuroasa ca o vad, dar incercarea mea a dat gres deoarece in loc sa o iau pe mama in brate am cazut pe parchet trecand prin femeia ce se indreapta spe pat. "Ori am vedenii ori o iau razna, cum e posibil sa trec prin ea doar nu e o fantoma? Nu, asta e imposibil."
-Samanta, draga mea. Hai grabestete sa te imbraci si sa cobori jos la masa.
Vocea ei protectoare de parinte este imediat urmat de raspunsul fetei ce se da jos din pat si se indreapta spre dulap. Eu imi revin din soc si ma ridic de pe jos privind cu atentie la femeia ce se indreapta spre usa si paraseste incaperea. Ma indrept cu pasi speriati spre micuta fiinta ce isi cauta hainele de schimb. "Sunt eu... la sapte ani, adica..." Gandurile mele sunt intrerupte de fata ce se ridica cu cateva haine in brate si se indreapta spre iesirea din camera. Eu, curioasa de aflarea adevarului ma duc dupa ea coborand scarile si privind cu mare atentie micutul ingeras stiind sigur ca trebuie sa cada la penultima scara si asa se si intampla, cand ajunge la penultima scara calca stramb si cade lovindu-se in genunchi. Pielea alba a micutei se umple imediat de acel lichid rosu iar obrajii fetei se umplu imediat de lacrimi de durere. Trei persoane napustesc asupra ei dar, ea se ridica victorioasa si le spune ca este bine si ca ii este foame. Micutul ingeras intra in baie iar ceilalti se indreapta spre bucatarie, eu urmandu-i indeaproape. Ajunsa in bucatarie inspectez incaperea care nu este cu nimic schimbata, are aceeasi mobila veche pe peretele stang, aceeasi masa pe partea dreapta pusa in margine si aceeasi chiuveta plina de vase asezata langa geam. Usa de langa geam, cea care duce in gradina din spate e deschisa iar in pragul ei sta un baietel mic de vreo cinci anusori cu ochii mari albastri si parul saten ciufulit.
-Alan, hai la masa. Glasul mamei il trezeste pe cel mic din visare incepand sa fuga spre masa urmandu-i sfatul mamei. Un barbat binr facut, cu ochii albastri si parul saten il ia pe micutul meu frate in brate si il aseaza pe il aseaza pe un scaun de la masa in timp ce o femeie batrana, tot cu ochii albastri dar cu parul carunt, lung si prins in coada ii pune in fata un castron cu lapte in care mama ii rastoarna niste ursuleti maro. In timp ce micutul isi savura delicioasele cereale, in incapere aparu si micuta blondina imbracata intr-o rochita albastra. Bunica ii pune niste clatite si o cana de lapte pe o tava dupa care o ia de mana si ies impreuna pe usa indreptanduse spre o masuta din gradina. Le urmaresc cu privirea pana cand dispar in spatele usii care se inchide datorita curentului dupa care imi indrept privirea spre celelalte doua persoane mature care par sa aiba o discutie serioasa.
-Draga trebuie sa plec altfel voi intarzia! O anunta barbatul, iar dupa ce o saruta se indreapta spre iesire. Eu il urnez urcand in masina si indepartandu-ne rapid de casa. Tata isi continua drumul linistit fiind intrerupt de telefonul ce taraie alarmat pe bancheta din spate. Barbatul se intoarce cu spatele la drum luand telefonul, cand se intoarce observa un baietel mic cu parul blond si ochii albastri ce statea nemiscat in fata masinii. Tata intoarce brusc iar masina intra intr-un stalp. Imi revin din sperietura deschizand nesigura ochii si utandu-ma la tata care e plin de sange si inconstient. "Acum stiu ce s-a intamplat dar nu inteleg de ce m-a mintit mama." Siroaie de lacrimi incep sa mi se prelinga pe obraji indreptandu-mi atentia la baietelul de pe drum ce afiseaza un zambet plin de ura. "El sigur e Andrew" Imaginea incepe iar sa se intunece iar corpul meu amorteste treptat. Brusc aud niste voci si realizez ca ma aflu intr-o camera dar mai mult nu pot distinge datorita intunericului ce predomina.
-Daca nu respecti regulile, vei avea de suferit, atat tu cat si familia ta, Yehudi!! se aude vocea unui barbat ce pare destul de batran. Yehudi? Oare care din noi ca eu sigur nu sunt, Alan e prea mic iar mama, nu prea cred. Deci singurul ramas e tata dar nu inteleg ce reguli ar rebui sa respecte." O alta persoana raspunde cu o voce groasa si ragusita sa nu se lege de familia lui. In camera se face lumina si acum pot analiza cu atentie detaliile din incapere. Peretii bleo au cate o tenta de negru din loc in loc, parchetul visiniu si-a pierdut din culoare iar singurul obiect mobilier, biroul de langa geam de culoare negru este acoperit de multe harti. Un barbat ce afiseaza o fata autoritara se uita foarte serios, din spatele biroului, la ceilalti doi barbate ce stau in picioare. Unul dintre cei din picioare e tata dar pe ceilalti doi nu ii cunoasc.
-Daca te apropii de familia mea ii poti spune adio lui Andrew. I se adreseaza tata barbatului de la birou. “Daca am inteles eu bine acela trebuie sa fie tatal lui Andrew” Barbatul de la birou tace iar ceilalti doi parasesc incaperea. Acum sunt mai confuza ca inainte. Intunericul si senzatia de amorteala apare iar. Tipetele mamei si ale bunicii incep sa imi inunde urechile auzindu-se printer ele replica idioata a lui Andrew care le spune ca sunt deja moarta. Imi deschid repede ochii cu intentia de a-I spune blondului ca se inseala amarnic, dar, in loc sa ma aflu afara intre mama si bunica imi dau seama ca sunt intr-o camera intunecata cu geamul deschis astfel auzind foarte bine galagia de afara.
-Se pare ca te-ai trezit. La auzul acestor cuvinte un tremur imi strabate tot corpul facandu-mi sangele sa se agite. Imi intorc privirea spre marginea patului observand un barbat imbracat in alb, cu ochii albastri si cu parul saten privindu-ma fix.
-Esti bine? Ma intreaba barbatul cu o urma de ingrijorare in glas. Ochii mi se maresc, dar nu de spaima ci de fericire ca persoana din fata mea nu e altcineva decat tata. Un val de bucurie se napusteste asupra mea si, mai mult din instinc, il iau pe tata in brate aproape uitand de toate evenimentele de pana acum.
-Tata, nu stii cat de dor mi-a fost de tine. Barbatul imi raspunde la imbratisare oftand adanc.
-Stiu Sam, dar amandoi stim ca nu de asta ne aflam aici.
Realizand la ce se refera ma retrag de langa el si ma ghemuiesc pe pat uitandu-ma pierduta pe geam. “Acum sunt sigura ca o sa aflu adevarul, fie ca vreau, fie ca nu…”.

[Rose ^^]

Mersi mult ca mi-ai spus.
Tata lui Samanta a intrat intr-un final in actiune si multe secrete vor iesi la iveala. Acum vom afla marea problema si sper ca totul sa iasa bine. Soc in urmatorul capitol :]]. Ce vis interesant, zici ca era un film. Chiar vreau ca Andrew sa moara, e prea plin de ura si vrea sa vada sange curgand. O familie minunata distrusa, nu e prea frumos. Claritatea a fso buna, s-au inteles ideile si la modurile de expunere te-ai descurcat. Ai reusit sa mentii suspansul pe tot parcursul capitolului. Ce nu m-a incantat au fost greselile.
"Deindata" - de indata
"desii" - desi [un singur "i]
"spe" - spre
"usa dar, un sunet" - usa, dar un sunet. Eu am zis ca virgula sa pune inainte de "dar" si "iar"

Te pupa Rozisor :*
~Bye~

[Miss M]

Capitol nou, capitol nou, capitol nooooou :X.
Imi place, misterul incepe sa dispara, cu siguranta lucrurile se vor limpezi curand. Sa inteleg ca tot capitolul asta a fost un vis? Interesanta abordare. De-abia astept sa vad ce se mai intampla in continuare, ce legatura are tatal lui Andrew cu toata povestea. In finalul capitolului am vazut ca psihopatul nostru purta o discutie cu cele doua doamne, nu inteleg cum a ajuns Sam in interior si ce treaba are tatal ei in toata scena:)).
Ai avut cateva greseli de tastare, niste virgule omise, nimic grav. Parerea mea e ca mergea ceva mai multa descriere a sentimentelor, mai ales cand l-a vazut pe tatal ei stand si holbandu-se la ea :D.
Astept next-ul si nu uita sa ma anunti!:*