[Terminat[ Razbunarea unui suflet ucigator

[LoLix]

Pai se pare ca am reusit si eu sa vin cu ultimul capitol dinacest fic. Grubbie loves Tubbie iti multumesc pentru comentariu :) vreau sa mai adaug sa stiu sa sunt multe greseli si le voi corecta cand ma voi simti mai bine. pai alceva nu mai am de adaugat deci spor la citit.

Cap XII: Regretul lui Andrew.

Ma intorc si surpriza, lipsesc cateva minute si nenorocita de Abby isi baga nasul in treburile mele. Dau cu piciorul la o parte trupul lui Michel, mai mult de nervi, nu e ca si cum mi-ar mai pasa de el, acum e de-a dreptul nefolositor.
-Pisicut-o chiar crezi ca ma vei putea pacali? O sa te gasesc si te voi omora, la fel ca pe ceilalti si nu vei putea face nimic ca sa ii salvezi.
Nu stiu daca m-a auzit sau daca mai e prin preajma, dar stiu sigur unde o pot gasi. Ma uit prin jur sa ma asigur ca nu e ascunsa in spatele vre unui copac, iar dupa ce ma asigur ca totul e ‘curat’ ma indrept spre casa ei. Pustietatea satului ma face sa imi pun o intrebare prosteasca ce-i drept, dar care ma face sa ii admir capacitatea de a vedea lucruri inexistente, si totusi, oarea ea stie ca prietenii ei, sau mai bine zis noii ei prieteni nu sunt decat niste fantome? Intradevar e o intrebare prosteasca pentru ca ea nu stie povestea sau mai bine zis secretul satului acesta blestemat. Cufundat in ganduri, drumul pare mult mai scurt ceea ce ma face sa nu realizez cand ajung in fata casei. Cu un gand hotarat ma indrept spre usa uitand de bunele maniere si intrand nebatand la usa. Gandul ca sunt nemanierat imi face un zambet slab sa isi faca aparitia pe buzele mele. Intunericul din casa imi da impresia ca toti sunt plecati iar linistea asternuta cu timpul ma face sa intaresc aceasta idée dar totusi ma apuc sa caut incepand cu bucataria si aprinzand becul descoperind ca nu e nimeni si ca incaperea e pustie. Lamurindu-ma ca nici in curtea din spate nu se vede nimeni parasesc bucataria lasand becul aprims si ma indrept pe hol spre scari cuintentia de a urca sus ca sa verific si celelalte camere. Spre surprinderea mea usa se deschide cu un scartain slab facandu-ma sa ma intreb cand am inchis usa, iar pe ea intra prima mea victima.
-Buna Andrew, Sam e si ea acasa? Glasul linistit al baiatului ce tocmai intra pe usa ma face sa vars dar totusi ma prefac ca ii zambesc calm apropiindu-ma de el si facandu-l printr-o miscare simpla sa cada inconstient la pamant. Imi continui drumul initial urcand scarile si oprindu-ma in fata primei usi. Sesizez usor ca si aici e aceeasi bezna si liniste ca cea de la parter, darn u dau importanta continuind cautarea nevinovateai bunici. Dupa amintirile mele de mult incetosate, camera acesteia ar trebui sa fie chiar ultima din hol. Holul e ingust fiind plin de usi pe o parte si de tablouri pe cealalta parte. In urma mea aprind becurile luminand strania incapere. Ajung in ultima camera iar cand aprind becul am surpriza de a descoperii ca e goala. Oftez scurt si parasesc camera lasand lumina aprinsa si intru in cea de langa si privirea mi se lumineaza cand o vad pe batrana Yehudi dormind linistita in pat. Profit de faptul ca batrana are un somn linistit si o leg la maini si picioare luind-o pe sus si indreptandu-ma cu ea spre gradina din spate. Pe drum il iau sip e Alan care astepta cuminte la usa acolo unde il lasasem. Dupa ce ajung in gradina ii leg pe cei doi de un copac si ma reindrept spre casa unde ma astepta doamna Yehudi chiar in pragul de la intrare. Ma apropii linistit de ea cu un zambet calm si fals pe fata spunandu-I ceva cum ca am venit sa o vizites pa Sam dar se pare ca nu e acasa si profit de neatentia femeii lovind-o in stomac si facand-o sa cada la pamant. Dupa ce imi leg si ultima victima de acelasi copac alaturi de ceilalti doi tot ce imi mai ramane este sa o astept pe scumpa mea surioara sip e draga de Sam. Timpul trece greu cand astepti pe cineva cu nerabdare asa ca mi-am gasit de lucru pregatind o capcana pentru cand va ajunge si ultimul pion al planului meu. La scurt timp dup ace termin de pregatit asa zisa capcana luminile din casa incep sa se stinga rand pe rand, una cate una. Pe usa ise in viteza o pisica de care bineinteles ca nici nu m-am chinuit sa o caut sau sa ma gandesc ca si ea ar putea fi un membru al familiei. Pisica se apropie speriata de mine iar eu profit de ocazie si o prind injunghiind-o cu un cutit in punctual sensibil al animalelor de la gat, chiar din spatele urechilor inte gat si frunte lasand-o sa zaca intr-o micuta balta de zange. Cerul incepe sa se umple de nori care lumineaza prin fulgere intreaga curte la intervale scurte de cateva minute facandu-si aparitia si marii stropi de ploaie de vara . odata cu aparitia ploii isi face simtita prezenta si Sam care este intampinata de proaspata mea victima, adica pisica ce zace intr-o balta de apa creeata de curand datorita ploii. Desii distanta dintre mine si fata era destul de marisoara mai fac totusi cativa pasi inapoi oprindu-ma undeva aproape de copac.
-A fost o pisica buna. Se pare ca tineai la ea, nu? Pacat ca a trebuit sa o omor.
Un zambet satisfacut si nevinovat imi lumineaza fata in momentul in care ii vad reactia si ochii nevinovati plini de lacrimi de durere.
-Ma intreb, oare tii la fel de mult si la ei? Ii spun calm indicand cu degetul spre copacul de care sunt legati cei trei. In ochii ei se poate citii usor teama si fustrarea din acest moment dar sentimental cel mai aprig si mai puternic este ura fata de mine. Ii da drumul pisici spunandu-mi ca ma uraste in timp ce se ridica dar ea stie deja ca aceste cuvinte nu ma maid or nu mai au nici un impact asupra mea. Acum ca stau sa ma gandesc mai bine eu choiar nu am nimic cu ea, defapt chiar regret ca trebuie sa ii fac asta deoarece ea nu merita e prea buna, frumoasa, desteapta si multe alte lucruri care o face sa merite sa traiasca darn u o pot face asta ar insemna sa o fortez sa traiasca o viata intreaga alaturi de cel care i-a omorat familia si sincer nu cred ca ar incantao aceasta idée, sa treiasca o viata pe care sa o urasca cu timpul asa ca mai bine o scap de suferinta si o omor la fel ca sip e ceilalti. Face cativa pasi hotarata spre mine probabil gandindu-se ca ar putea face ceva sa ma opreasca sau eva de genul, darn u poate fiindca e fata, e slaba si pedeasupra acum e neajutorata si speriata probabil gandindu-se cum sa scape mai repede din situatia asta crezand ca am ceva personal cu ea sau ceva de genul.
-Samanta, oprestete!! Bineinteles ca fata se opreste uitandu-se dezorientata in stanga si in dreapta intrebandu-se de unde a venit acea voce, eui profitand de neatentia ei asupra mea si repezindu-ma la Aby tragand-o repede dupa un perete al casei prntu a nu putea fi observati de catre fata.
-S-a zis cu prietenia voastra. Asta patesti daca nu respecti regulile. Zgomotul provocat de pistol de lasa purtat de vant la fel ca picaturile de ploaie ce imi lovesc fata datorita brizei usoare de vant ce isi fdace simtita prezenta din cand in cand. Apa de sub picioarele mele se inroseste puternic aproape dand impresia ca aceasta este culoarea ei naturala. Inca ma intreb de ce m-am lasat vrajit de acei ochi de catelus nevinovat si am lasat-o sa traiasca dar daca ma gandesc mai bine, surioara mea vitrega mi-a fost de mare ajutor si m-a scutit de multa munca in plus. Ii mai arunc o rpivire zambind satisfacut si ma intorc inapoi in curte unde spre uimirea mea Sam a avut de lucru, dar in ciuda eforturilor ei a sfarsit prinsa in capcana mea. “A fost prea usor, de Sam am scapat fara sa depun nici un efort, prea usor.” Ma uit la cele trei persoanede langa copac si realizez ca atunci cand am plecat am lasat patru persoane in curte ceea ce insemna ca una a disparut. Fac cativa pasi iesind de dupa coltul casei si facand iar auzit zgomotul puternic al gloantelor ce paarasesc pistolul. Bunica Yehudi cade la pamant fara suflare cub privirea socata a lui Allan si a mamei sale.
-Off, bunico, bunico. Nu stiai ca nu poti scapa de mine. Dupa privirile celorlalti doi realizez ca tot ce s-a intamplat pana acum a fost un fel de gluma pentru ei, ma bucur s-au convins ca nu glumesc. Imi las putin capul pe spate si las picaturile de ploaie sa imi loveasca fata creeindu-mi mici furnicaturi.
-Unul a cazut involuntary, al doilea o cauta cu lumanarea, acum au mai ramas doar doi. Oftez adanc la gandul ca am inceput sa vorbesc singur si realizez ca ura chiar duce la nebunie. E un gand ciudat, dar cu cat stau si ma gandesc mai bine incep sac red ca e adevarat. Adica pana acum am trait singur cu sora mea vitrega int-un sat aproape pustiu. Oamenii ce locuiau aici au sfarsit, in mare parte, ucisi de organizatia in care lucra tata. Acei oameni, stiind ca politia nu are voie sa intre in acest sat, au crezut ca pot face orice si astfel interveneau oamenii care mi-au omorat familia. Cand eram mis asta mi se parea normalchiar daca ii uram , consideram ca isi fac datoria , apoi am crescut si am realizat ca eu ii urasc cu adevarat pe acei oameni incepand rand pe rand sa ii omor atat pe ei cat si familiile lor. Incepeam cu copiii lor, fiind un sat mic imi era usor sa scap nevinovat, dar cu timpul ucisul a devenit o manie pentru mine si asa rand pe rand am ucis marea majoritate a oamenilor din satul asta. E adevarat ca nu sunt multi ca asta a fost o sarcina usoara, dar mi-am dat seama destul de tarziu canu asta a fost ceea ce am vrut sa fac. Cu toate ca razbunarea mea iesise de sub control reusisem sa ma stapanesc, dar ata m-a facut sa ajung acum la ultimii oameni in viata din acest sat. Ma cuprinde un sentiment nostalgic, imi ridic capul uitandu-ma aproape in gol la cele doua personae care stau langa Sam crezand ca ea se va trezi si ca va face ceva sa ma opreasca, dar e deja pea tarziu ca eu sa fiu induiosat de o fata nevinovata si de ochii mari de catelus. Alan se ridica oarecum descurajat, dar privirea protective a mamei sale iiv da curaj, dar degeaba, in momentul in care ajunge aproape de mine al trelea glont isi face auzit prezenta, iar baiatul se prabuseste incet la pamant. Ochii patrunzatori ai lui Sam imi face inima sa se opreasca. Ochii mei se maresc in timp ce fata se apropie din ce in ce mai repede de mine. Starea mea de pierdut nu ma ajuta, nu pot sa fac nicio miscare si pentru un moment ma simt ca si mort, dar faptul ca fata se opreste cu cutitul indreptat spe pieptul meu ma face sa rad gest care o face sa se piarda. Pare picata pe ganduri, dar o trezec in momentul in care incep sa vorbesc.
-Stiam ca nu vei reusi. Asta ti-e soarta si nu ai ce-i face.
Nenumarate perle transparente incep sa ii invadeze obrajii. Se pare ca m-am inselat, ea chiar mi-a putut inmuia inima, iar asta ma face sa ma aplec soptindu-i, aproape doar pentru mine, ca imi pare rau, desii stiu ca nu ajuta la nimic in astfel de momente. Ma retrag si cu intentia de a o deruta incep sa rad in hohote, iar ea se uita la mine confuza cu o urma de teama in privire, dar oricat de rau mi-ar parea nu o pot lasa sa scape, am promis razbunare si ma voi tine de cuvant. Mai mult involuntar imi ridic mana si indrept pistolul spre ea. Gestul ei m-a lasat fara cuvinte facandu-ma chiar sa imi doresc sa dau inapoi, si-a lipit fruntea de arma intrebandu-ma ce mai astept. Curajul ei ma face sa imi retrag mana si sa o indrept spre mama ei. Pemtru un moment ma uit convingator in ochii fetei care isi da seama ce am de gand sa fac ceea ce o face a prinda curaj si sa impinga pistolul adanc inpieptul meu prea slab ca sa reziste presiunii. Mana mea apasa involuntar pe tragaci, dar intamplator victima a devenit chiar Sam. Inainte sa imi dau si ultima suflare ma asigur sa suneul provocat de pistol se mai face auzit pentru ultima oara omorand astfel si ultimul locuitor al acestui sat si membru al familiei Yehudi. Ploaia s-a oprit de ceva timp, iar acum am inceput sa urmaresc imaginea linistita a cerului instelat. Fiecare respiratie devine grea de efectuat si totusi in ciuda dureri si mai mult taras, ma apropii de Sam mangaindu-i usor obrazul. Fata ei are o expresie atat de linistita incat ma face sa regret ceea ce am facut si starneste in mine o dorinta nebuna de a mai vedea pentru ultima oara acxei mari ochii albastrii si nevinovati, dar e prea tarziu.
Oftez adanc si ma las pe spate, oarexum imi vine sa zambesc gandindu-ma ca am reusit sa fac ceea ce mi-am dorit atatia ani, dar zambetul meu dispare odata cu bataile inimii care a decis ca e deajuns cat m-am chinuit.
The End