[Terminat[ Razbunarea unui suflet ucigator

[LoLix]

In primul rand vreau sa ii multumesc lui Linilerei ca mi-a deschis ficul atat de repede. mersi mult si te pup dulce :* api vreau sa zic ca am revenit cu postatul si sper sa nu va dezamagesc tinand cont ca sunt ultimele capitole :D Pai eu va urez spor la citit >:D<


Cap XI: Adevarul

As vrea sa pun tot felul de intrebari pentru a afla adevarul dar nu stiu cum sa fac asta fara sa ii ranesc sentimentele tatei.
-Sam!... Nu vreau sa ma consideri un criminal.
Inima isi accelereza ritmul iar ochii mi se maresc instinctiv. As vrea sa ripostez la aceste cuvinte dar ma simt de parca as fii ingetat iar fiecare cuvant pe care vreau sa il rostesc se blocheaza undeva in gat si nu vrea sa iasa afara si sa se faca auzit. Imi spun in minte sa misc, dar fara rost, corpul meu e inghetat, nu vrea sa reactioneze la nimic din ce ii ordon sa faca.
-Am venit sa iti spun adevarul si asa voi face. Pentru inceput vreau sa iti zic ca Andrew spune adevarul eu i-am omorat parintii iar el a fost martor dar daca nu as fii facut asta as fii riscat sa va pierd pe voi.
Vocea tatei incepe sa tremure. Stiu ca el tine la noi dar nu cred ca a facut asta fara un motiv in plus.
-Dar ce legatura ai tu cu familia lui Andrew? Ii spun eu intorcandu-ma si privindu-l in ochi. Cateva sunete ii ies neintentionat, probabil cautandu-si cuvintele iar ochii lui albastri par tristi abatuti de la intrebarea mea.
-Eu si tatal lui Andrew facem parte, sau mai bine zis faceam parte dintr-un ‘clan’ care ii pedepsea pe cei care se abat de la reguli, iar tatal lui Andrew era coordonatorul clanului. Probabil ca te intrebi pentru ce trebuie un ‘clan’ cand exista politie. Vezi tu politia nu trece prin acest sat, nu a trecut niciodata deoarece este un sat parasit, liber de cei dinafara, iar asta ne face sa nu avem legatura cu cei dinafara. Cand eram eu copil, cam de varsta ta, s-a infiintat un fel de complot impotriva marilor orase, adica pe vremea aia orasele mari conduceau satele mici, iar deaceea menbri familie mele si cei ai lui Andrew au creeat acest ‘clan’. Bineinteles ca am castigat independenta satului, dar odata cu asta au aparut si noi responsabilitati ca de pilda noi, adica tatal meu si bunicul lui Andrew erau responsabili sa mentina linistea in sat ceea ce ne facea pe noi un fel de politie sau ceva de genul. Tot ceea ce faceam noi in sat era legal dar existau totusi reguli in acest ‘clan’ care s-au raspandit si prin sat. Un timp a fost liniste in sat apoi tatal meu a murit iar bunicul lui Andrew ne-a pus, pe mine si pe fiul sau, sa fim asa zisii urmasi ai ‘clanului’. Tatal lui Andrew fiind mai mare decat mine a preluat controlul satului.
- Atunci, de ce dorea sa ne omoare? Primul cuvant a fost putin accentuat dar dupa ce am realizat ce am intrebat glasul meu a devenit brusc sters.
-Eu am incalcat regulile clanului, dupa vorbele tatalui lui Andrew cel putin, si tinand cont ca el conducea ‘clanul’ ceilalti l-au crezut. Cei care incalcau regulile de multe ori erau pedepsiti cu moartea deoarece cele mai importante reguli erau sa nu dezvaluim nimic despre organizatie iar in ultima vreme apareau tot mai multi oameni dinafara care imprastiau diferite zvonuri despre noi. Cu timpul mi-am dat seama ca seful organizatiei ascundea ceva deoarece eu eram intr-un fel mana lui dreapta si cand si-a dat seama ca il suspectez m-a facut vinovat de dezvaluirea secretelor. Am inceput sa caut dovezi pentru a-l demasca iar dupa ce le-am obtinut am hotarat impreuna cu toti membri sa il ucidem atat pe el cat si pe familia lui.. L-am omarat pe el si pe sotia lui dar pe Andrew nu am putut sa il ucid pentru ca era doar un copil si nu m-am gandit sa s-ar putea ajunge vreodata la asta.
Se face liniste, stropii de ploaie se lovesc de pamant lasand in urma balti imense. Atmosfera mi se pare putin nostalgica. Singurul sentiment ce a patruns acum in inima mea este teama, nelinistea ca ceva rau e pe cale sa se intample iar eu nu pot face nimic sa opresc asta, pur si simplu stau intr-o camera intrunecata si imi plang amarul gandindu-ma doar la cat sunt de neajutorata. Intr-un fel ma bucur ca sunt aici, cu tata, ca am aflat adevarul si ca toata situatia a prins o nuanta de culoare dar int-alt fel as fi preferat sa nu stiu, as fi preferat ca situatia sa ramana totusi in ceata. Aud vag un ras isteric, probabil ii apartine lui Andrew sau poate e doar in mintea mea, un rezultat al gandirii mele intense, dar oricum ai lua situatia si oricum ar fi, ajung la acelasi lucru, la realitatea in care Andew e afara impreuna cu ceilalti membri ce au mai ramas din familia mea amenintandu-i cu moartea indreptand acel pistol de la unu la altul si apasand pe el cand i se pare ca vre-unu incearca sa faca vreo miscare pentru a riposta. Cruda realitate, intr-adevar, dar asta e, trebuie acceptata. Ma uit la tatal meu cu o urma de tristete in privire aratandu-i ca sunt dezorientata, speriata, slaba, apoi imi indrept privirea spre geam. Mintea mea se incetoseaza pentru scurt timp incercand sa piarda orice contact cu realitatea dar vorbete tatei ma readuc cu picioarele pe pamant facandu-ma sa realizez ca nu am cum sa scap din aceasta situatie, ca e un fel de situatie de mijloc intre a-mi parasi familia si a merge cu el sau a lupta vitejeste si a incerca macar sa slavez ce a mai ramas din ea.
Daca sa zicem ca ma intorc si incerc sa fac ceva inafara de a demonstra sa sunt slaba si ca nu pot face nimic, nu sunt complet sigura ca voi putea face ceva pentru a rezolva zituatia. Sa ma lupt cu Andrew e complet exclus, eu sunt fata, sunt slaba, iar sa vorbesc cu el , nu cred ca vorbele mele mai ajung in vreun fel la el. Ma ridic de pe pat si ma apropii inconstient de geam privindu-l pe Andrew care rade isteric, mama care sta in genunchi plangand langa asa zisul meu corp si Allan care e pe cale sa faca greseala vietii lui. Gandindu-ma altfel nu as fi crezut nicioadata povestea asta auzita din gura altcuiva, as fii zis ca are multa imaginatie sau ca e o pagina rupta in cartile poitiste. Allan a dat gres, Andrew s-a intors la timp si l-a injunghiat in piept, o inima rece intr-adevar. Ma intorc si ma uit la tata, acesta da din cap aprobator de parca l-as fi intrebat ceva si el ar fii deacord, dar eu nu am facut-o, nu i-am spus nimic pur si simplu stia de la sine ce vreau sa spun. Senzatia aceea de ameteala revine, dar m-am obijnuit deja cu ea asa ca nu-i dau prea mare importanta. In scurt timp picaturile de apa se fac simtite lasand dare umede pe obrazul meu finut de ‘copil’. In astfel de momente comfuze imi doresc sa dispar, sau sa ma fac mica si sa ma ascund undeva unde nimeni nu ma poate gasii. O durere insuportabila imi intrerupe gandurile linistite facandu-le sa dispara sau in cel mai bun caz inlocuindu-le cu ganduri negre. Scrasnes din dinti destul de deranjata cand imi dau seama ca ma aflu intr-o situatie complicata si imi deschid ochii simtind curentul provocat de mama care se ridica brusc, trecand-uni pe langa corpul ud. Initial imi doream sa o strig si sa o atentionez ca face cea mai mare greseala, dar imi dau imediat seama ca facand asta i-as atrage atentia baiatului asupra mea si luand in considerare fapul ca el ma crede moarta as complica situatia si mai mult de atat, daca este posibil. Imtr-o fractiune de secunda, cu o viteza uimitoare tinand cont de piciorul meu ranit, sau mai bine zis facut praf, iau cutitul de langa mine si ma reped la Andrew dand-o pe mama laoparte. Alan se prabuseste la paman iar strigatul disperat al mamei ma face sa cred ca fac o mare greseala din vieta mea, dar gandind mai bine situatia hotarasc totusi sa nu ma opresc multumindu-ma doar vazandu-i fata socata a blondulu din fata mea. Planul meu parea perfect si totusi am uitat un mic lucru, poate neinsemnat pentru altii, dar care m-a facut pe mine sa ma opresc cu cutitul indreptat spre pieptul baiatului fara sa mai fac nici o miscare in plus.
-Stiam ca nu vei reusi. Asta ti-e soarta si nu ai ce-i face. Nu o poti schimba.
‘Nu pot! Niciodata nu am putut sa fac nimic rau. Mereu m-am oprit gandind ca nu e bine, ca pot rezolva altfel, mereu am sfarsit la fel. Mereu am fost o pierztoare.’ Ochii mei se umezesc lasand la invala mici perlute stralucitoare ce se preling usor pe obraz. Baiatul se apleaca usor pe umarul meu soptindu-mi ceva la ureche. Nu deslusesc mare lucru, dar dandu-mi seama ca Andrew tocmai si-a cerut scuze devin din ce in ce mai comfuza facandu-ma sa privesc in gol pana ce rasul sau isteric ce nu intarzie sa apara na face sa ma trezesc la realitate. Asa e, m-am inselat profound cand am crezut ca Andrew isi poate cere scuze sau poate regreta macar putin din ce a facut, e imposibil, inima lui e mai rece ca un cub de gheata. Gestul lui ma face sa prind putin curaj, acesta radicand mana si indreptand pistolul spre capul meu. Spre mirarea lui, eu imi lipesc fruntea de obiectul rece intrebandu-l ce mai asteapta. Obiectul rece se indeparteaza de pielea mea umeda si se indreapda undeva in curtea ce e intinde in spatele meu. Ochii baiatului se uita atent in ochii mei urmarindu-mi reactiile rostind cateva cuvinte ce ma fac sa prind curaj si sa imfing cutitul adanc in pieptul nelucrat al baiatului. Intr-un fel ma asteptam la ceea ce vrea sa spuna, dar mainile mele au actionat intr-un mod putin disperat ca drept reactie la ceea ce auzisem. Aud voci din toate partile care imi striga numele disperate, dar acestea dispar facandu-si aparitia sunetul puternic provocat de pistol. Prima intentie a fost de a ma intoarce pentru a vedea cine a fost nimerit de catre glontul ce s-a facut auzit, dar intepatura adanca din pieptul meu ma face sa inteleg ca eu am fost victima de aceasta data. Intr-un fel ma simt fericita ca am reusit sa imi duc planul la capat si ca am devenit o asa zisa invingatoare, dar totusi de ce nu ma simt ca una oare? Il vad pe Andrew ca se indeparteaza incet de mine, apoi vad o umbra stearsa ce pare ca vrea sa ma prinda, dar se pare ca esueaza iar eu ma lovesc de pamantul ud privind in gol la cerul instelat ‘Liniste!’. Abea acum realizez ca ploaia s-a oprit iar cerul si-a recapatat imaginea calma pe care ar fi trebuit sa o aiba si pana acum. Pleoapele greoaie ma indeamna sa imi inchid ochii dar nu inainde sa eliberez un oftat lung ce era dornic sa imi elibereze fiinta umana de ceva timp. O atingere fina imi mangaie obrazul facandu-ma sa imi doresc sa deschid ochii pentru a vedea din partea cui e, dar efortul pe care il depun in aceasta incercare ma face sa realizez ca e totusi tarziu ca orice as mai incerca acum e in zadar…

eu am mai corectat greselile dar sincer imi pare foarte rau daca am mai scapat vre una