@that_little_crazy, Nu m-am inspirat din Nana ^^ Actually habar nu am despre ce e povestea dar banuiesc ca e ceva cu muzica sau asa ceva... stiu doar din ce imi povestise o prietena ca in anime erau doua tipe gemene... sau semanau foarte bine... nu stiu Numele lui Shin e luat de fapt de la tipul cu acelasi nume, basistul din trupa Cinema Bizarre ^.^
Tanks for the comments girls
Ajunsesem sa nu mai umblu dupa fundul lui Shin, luand decizia ca aveam sa ma descurc singur pentru ca, desigur, prost nu eram! Trecusera aproape trei luni de la acea intamplare cu acei barbati nefericiti, insa ca niciodata, nu am lasat acea intamplare sa ma doboare, cum as fi facut probabil daca nu imi puneam gandurile in ordine.
-Si cum de ai vrut sa ne vedem chiar in locul asta? ma intrebase barbatul cu care ma aflam in biblioteca inchisorii. Un barbat ai carui ochi caprui atat de cunoscuti mie ma masurau din cap pana in picioare. Avea parul roscat, si inaltimea corespunzatoare cu a lui Julian... insa nu era el. Ochii imi erau cunoscuti, nu pentru ca eram amici, ci pentru ca el era unul dintre acei trei barbati, de aceea aveam intiparite in minte imaginile lor. E vorba de Shooter. Cine s-ar fi gandit vreodata ca eu, chiar eu, aveam sa ii dau intalnire, pentru a ramane numai noi doi, dupa ceea ce imi facuse in acea zi?
Mi-am arcuit buzele intr-un zambet, ducandu-mi ambele maini spre gatul lui. L-am incojurat cu bratele si l-am adus aproape de mine, tinandu-mi buzele la o distanta nesemnificativa fata de ale lui.
-Mi se pare mai incitant... am rostit eu incet, lasandu-mi capul pe o parte, cu privirea ridicata spre a lui.
Mi-a ranjit, cuprinzandu-ma in brate, lipindu-ma apoi de unul din rafturile bibliotecii. Ne-am unit buzele, si i-am primit limba in lacasul meu umed, impingandu-mi soldurile inainte, atingandu-l in acea zona ascunsa in pantaloni.
Isi strecurase nerabdator mainile pe sub tricoul meu, prinzand cu doua degete ale mainii stangi de sfarcul meu, strangandu-l pana cand am scapat un scancet. Mana dreapta a coborat, desfacandu-mi pantalonii, insa de cum mi-a descheiat schitul, l-am oprit.
-Mereu ma opresti aici. Cand pot sa continui? Intrebase acesta, incruntandu-se nervos.
-In curand... ti-am spus ca inca nu ma simt pregatit de atunci... si nu vrei sa ma sperii, sa ma zbat si sa lovesc, nu-i asa? Ti-ar ingreuna treaba, am spus eu, lipindu-mi fruntea de a lui.
-Mda, ai dreptate, spuse el, dandu-si ochii peste cap.
-Dar pana atunci...
Imi coborasem mana spre slitul pantalonilor sai, cuprinzandu-i organul in palma, strangandu-l ferm. A scos un fel de marait, apoi mi-a prins din nou buzele intr-un sarut, de acea data mai salbatic, care imi luase respiratia. L-am impins de indata ce am auzit un zgomot.
-Gata! vine gardianul! Du-te, sa nu ne vada aici pe amandoi, sau va suspecta ceva.
Roscatul m-a ascultat, si s-a indreptat rapid spre usa, pe care imediat intrase Julian.
"Ce porcarie! De atata timp il evit..."
As fi vrut sa caut o carte daca tot ma aflam in locul acela, insa am renuntat la idee, strecurandu-ma printre rafturi vrand sa ies afara neobservat, insa nu am reusit. Julian ma prinse de brat.
-De ce ma eviti? ma intrebase acesta scurt, uitandu-se la mine cu privirea taioasa.
Nu ii adresasem niciun cuvant, si m-am smucit din stransoarea lui, trecand fulger pe langa el. Desi nu stiu daca am facut mai mult de zece pasi, i-am simtit furia de indata ce m-a prins pentru a doua oara de brat, de acea data izbindu-ma cu spatele de perete.
-Au...! Constientizezi ca habar nu ai sa iti controlezi puterea? Nu sunt din piatra! m-am rastit eu, incruntandu-ma dupa ce am simtit durerea rezultata de la impactul cu peretele.
Cuvintele mele nici macar nu l-au facut sa se gandeasca la ceea ce i-am spus, daramite sa le mai si analizele. A revenit la intrebarea lui, asezandu-si mainile pe de-o parte si de alta a capului meu, rezemate de suprafata rece, indepartandu-mi usor picioarele cu genunchiul lui, care il asezase intre ele.
-De ce ma eviti? De aproape trei luni faci asta! Vreau sa stiu de ce.
-Nu prea cred ca ar trebui sa te intereseze. Ce fac eu, nu te priveste pe tine! Nu am nicio legatura cu tine, si sunt liber sa fac ce vreau, nu-i asa?
A cascat ochii, uimit probabil de ceea ce ii spusesem.
-Ce ai facut cu Kaoru? intrebase el, dand negativ din cap.
Mi-am lasat capul pe-o parte, zambindu-i ironic.
-Sper ca te-ai uitat bine la el acum trei luni, pentru ca nu ai sa il mai vezi. Dragul de el, prost si naiv, a fost rapit de extraterestrii...
-Revino-ti! Imi spuse el, pe un ton ridicat, prinzandu-ma de umeri. Ce dracu' ti s-a intamplat?! Nu asa mi te amintesc. Cu siguranta ai patit ceva!
-Poate m-am lovit la cap... stiu si eu?
-De ce plangi in fiecare noapte?
-Poftim?
-Niciun "Poftim"! Stii foarte bine ce vorbesc! Plangi! Probabil crezi ca Shin nu te aude, dar e atat de ingrjorat ca nu stie ce ar trebui sa faca, si nu indrazneste sa te mai intrebe nimic, pentru ca ai devenit foarte rece! Macar lui de i-ai spune ce ai, ca sa il linistesti! Nu te gandesti decat la tine mai nou!
-Asa e! Numai la mine ma gandesc! Ce rost ar avea sa ma mai gandesc la altii?! ?Vezi? Atat de mult imi pasa acum trei luni de orice alta persoana din jurul meu, incat faceam orice sa-i fie ei bine si nu mie! Am schimbat placa! Gata! Punct!
-De ce?
-"De ce" ?! Nu trebuie sa iti ofer tie nicio explicatie! Esti un gardian, si atat, nu judecator!
-Da... "Un gardian, si atat". Ei bine, gardianul asta stie ca ai fost batut de niste tipi in urma cu trei luni. Si acelasi gardian are o vaga impresie ca nu s-a intamplat doar atat! Are gardianul dreptate?
-Cred ca domnul gardian ar trebui sa-si vada de treaba! Si ar mai trebui sa-i spun lu Shin sa isi tina gura! Nu are dreptul...
-Schimbi cumva subiectul?
Am inghitit cu greu, amintindu-mi ca el stia din ce motiv evitam sa vorbesc despre un anumit lucru, si mi-am ferit instinctiv privirea, repetand ca nu era o problema care sa il priveasca.
-Deci asta s-a intamplat... ai fost violat, trase acesta concluzia, fixandu-ma cu privirea.
-Nu! am ripostat eu, lovindu-l in piept cu ambele maini, incercand sa il indepartez, insa nici macar nu s-a clintit.
-Ba da! Altfel nu te-ai fi atacat asa, si nu ai fi schimbat subiectul. Caz incheiat! Am descoperit ce ai patit! Recunoaste!
Fara sa realizez, ochii mi s-au umplut de lacrimi, care incepusera sa-mi siroiasca pe obrajii calzi, si mi-am acoperit chipul cu mainile, incercand sa ma opresc. Plangeam din acelasi motiv ca in fiecare noapte. Stiam foarte bine ca nu eram eu cel care vorbea si actiona. Mi se facea greata de fiecare data cand ma apropiam de Shooter, insa intentiile mele cu el nu erau pasnice. Eram scarbit de propria mea persoana, si stiam ca aveam sa ma simt astfel daca cei trei barbati continuau sa fie in acelasi loc cu mine. Eram ingrozit de propiile mele ganduri criminale! Credeam si speram ca acestea sa nu imi revina, insa nu exista minut in care sa nu vad pe vreunul dintre cei trei si sa nu ma gandesc la faptul ca i-as fi omorat in chinuri. Mi-am lasat spatele sa alunece pe suprafata rece a peretelui, pana cand ajunsesem in genunchi, suspinand si respirand cu greutate printre raurile de lacrimi. Simteam cum ma strangea pieptul si inchisesem strans ochii, imbratisandu-mi corpul. Nu observasem cand Julian s-a asezat ghemuit in fata mea, insa si-a strecurat degetele prin cateva suvite din parul meu, mangaindu-mi crestetul capului. Nu-mi spunea nimic, dar simteam cum ochii lui ma priveau neclintiti, si mana lui ma mangaia, parca facandu-mi interiorul sa tresara atat de usor la niste gesturi aproape nesemificative. I-am dat mana la o parte, apoi mi-am lasat capul pe spate, inca permitandu-le lacrimilor sa cada. Mi-am intredeschis buzele, ezitand putin, insa pe urma am rostit incet:
-E doar vina ta...
Tanks for the comments girls
Capitolul XV
Ajunsesem sa nu mai umblu dupa fundul lui Shin, luand decizia ca aveam sa ma descurc singur pentru ca, desigur, prost nu eram! Trecusera aproape trei luni de la acea intamplare cu acei barbati nefericiti, insa ca niciodata, nu am lasat acea intamplare sa ma doboare, cum as fi facut probabil daca nu imi puneam gandurile in ordine.
-Si cum de ai vrut sa ne vedem chiar in locul asta? ma intrebase barbatul cu care ma aflam in biblioteca inchisorii. Un barbat ai carui ochi caprui atat de cunoscuti mie ma masurau din cap pana in picioare. Avea parul roscat, si inaltimea corespunzatoare cu a lui Julian... insa nu era el. Ochii imi erau cunoscuti, nu pentru ca eram amici, ci pentru ca el era unul dintre acei trei barbati, de aceea aveam intiparite in minte imaginile lor. E vorba de Shooter. Cine s-ar fi gandit vreodata ca eu, chiar eu, aveam sa ii dau intalnire, pentru a ramane numai noi doi, dupa ceea ce imi facuse in acea zi?
Mi-am arcuit buzele intr-un zambet, ducandu-mi ambele maini spre gatul lui. L-am incojurat cu bratele si l-am adus aproape de mine, tinandu-mi buzele la o distanta nesemnificativa fata de ale lui.
-Mi se pare mai incitant... am rostit eu incet, lasandu-mi capul pe o parte, cu privirea ridicata spre a lui.
Mi-a ranjit, cuprinzandu-ma in brate, lipindu-ma apoi de unul din rafturile bibliotecii. Ne-am unit buzele, si i-am primit limba in lacasul meu umed, impingandu-mi soldurile inainte, atingandu-l in acea zona ascunsa in pantaloni.
Isi strecurase nerabdator mainile pe sub tricoul meu, prinzand cu doua degete ale mainii stangi de sfarcul meu, strangandu-l pana cand am scapat un scancet. Mana dreapta a coborat, desfacandu-mi pantalonii, insa de cum mi-a descheiat schitul, l-am oprit.
-Mereu ma opresti aici. Cand pot sa continui? Intrebase acesta, incruntandu-se nervos.
-In curand... ti-am spus ca inca nu ma simt pregatit de atunci... si nu vrei sa ma sperii, sa ma zbat si sa lovesc, nu-i asa? Ti-ar ingreuna treaba, am spus eu, lipindu-mi fruntea de a lui.
-Mda, ai dreptate, spuse el, dandu-si ochii peste cap.
-Dar pana atunci...
Imi coborasem mana spre slitul pantalonilor sai, cuprinzandu-i organul in palma, strangandu-l ferm. A scos un fel de marait, apoi mi-a prins din nou buzele intr-un sarut, de acea data mai salbatic, care imi luase respiratia. L-am impins de indata ce am auzit un zgomot.
-Gata! vine gardianul! Du-te, sa nu ne vada aici pe amandoi, sau va suspecta ceva.
Roscatul m-a ascultat, si s-a indreptat rapid spre usa, pe care imediat intrase Julian.
"Ce porcarie! De atata timp il evit..."
As fi vrut sa caut o carte daca tot ma aflam in locul acela, insa am renuntat la idee, strecurandu-ma printre rafturi vrand sa ies afara neobservat, insa nu am reusit. Julian ma prinse de brat.
-De ce ma eviti? ma intrebase acesta scurt, uitandu-se la mine cu privirea taioasa.
Nu ii adresasem niciun cuvant, si m-am smucit din stransoarea lui, trecand fulger pe langa el. Desi nu stiu daca am facut mai mult de zece pasi, i-am simtit furia de indata ce m-a prins pentru a doua oara de brat, de acea data izbindu-ma cu spatele de perete.
-Au...! Constientizezi ca habar nu ai sa iti controlezi puterea? Nu sunt din piatra! m-am rastit eu, incruntandu-ma dupa ce am simtit durerea rezultata de la impactul cu peretele.
Cuvintele mele nici macar nu l-au facut sa se gandeasca la ceea ce i-am spus, daramite sa le mai si analizele. A revenit la intrebarea lui, asezandu-si mainile pe de-o parte si de alta a capului meu, rezemate de suprafata rece, indepartandu-mi usor picioarele cu genunchiul lui, care il asezase intre ele.
-De ce ma eviti? De aproape trei luni faci asta! Vreau sa stiu de ce.
-Nu prea cred ca ar trebui sa te intereseze. Ce fac eu, nu te priveste pe tine! Nu am nicio legatura cu tine, si sunt liber sa fac ce vreau, nu-i asa?
A cascat ochii, uimit probabil de ceea ce ii spusesem.
-Ce ai facut cu Kaoru? intrebase el, dand negativ din cap.
Mi-am lasat capul pe-o parte, zambindu-i ironic.
-Sper ca te-ai uitat bine la el acum trei luni, pentru ca nu ai sa il mai vezi. Dragul de el, prost si naiv, a fost rapit de extraterestrii...
-Revino-ti! Imi spuse el, pe un ton ridicat, prinzandu-ma de umeri. Ce dracu' ti s-a intamplat?! Nu asa mi te amintesc. Cu siguranta ai patit ceva!
-Poate m-am lovit la cap... stiu si eu?
-De ce plangi in fiecare noapte?
-Poftim?
-Niciun "Poftim"! Stii foarte bine ce vorbesc! Plangi! Probabil crezi ca Shin nu te aude, dar e atat de ingrjorat ca nu stie ce ar trebui sa faca, si nu indrazneste sa te mai intrebe nimic, pentru ca ai devenit foarte rece! Macar lui de i-ai spune ce ai, ca sa il linistesti! Nu te gandesti decat la tine mai nou!
-Asa e! Numai la mine ma gandesc! Ce rost ar avea sa ma mai gandesc la altii?! ?Vezi? Atat de mult imi pasa acum trei luni de orice alta persoana din jurul meu, incat faceam orice sa-i fie ei bine si nu mie! Am schimbat placa! Gata! Punct!
-De ce?
-"De ce" ?! Nu trebuie sa iti ofer tie nicio explicatie! Esti un gardian, si atat, nu judecator!
-Da... "Un gardian, si atat". Ei bine, gardianul asta stie ca ai fost batut de niste tipi in urma cu trei luni. Si acelasi gardian are o vaga impresie ca nu s-a intamplat doar atat! Are gardianul dreptate?
-Cred ca domnul gardian ar trebui sa-si vada de treaba! Si ar mai trebui sa-i spun lu Shin sa isi tina gura! Nu are dreptul...
-Schimbi cumva subiectul?
Am inghitit cu greu, amintindu-mi ca el stia din ce motiv evitam sa vorbesc despre un anumit lucru, si mi-am ferit instinctiv privirea, repetand ca nu era o problema care sa il priveasca.
-Deci asta s-a intamplat... ai fost violat, trase acesta concluzia, fixandu-ma cu privirea.
-Nu! am ripostat eu, lovindu-l in piept cu ambele maini, incercand sa il indepartez, insa nici macar nu s-a clintit.
-Ba da! Altfel nu te-ai fi atacat asa, si nu ai fi schimbat subiectul. Caz incheiat! Am descoperit ce ai patit! Recunoaste!
Fara sa realizez, ochii mi s-au umplut de lacrimi, care incepusera sa-mi siroiasca pe obrajii calzi, si mi-am acoperit chipul cu mainile, incercand sa ma opresc. Plangeam din acelasi motiv ca in fiecare noapte. Stiam foarte bine ca nu eram eu cel care vorbea si actiona. Mi se facea greata de fiecare data cand ma apropiam de Shooter, insa intentiile mele cu el nu erau pasnice. Eram scarbit de propria mea persoana, si stiam ca aveam sa ma simt astfel daca cei trei barbati continuau sa fie in acelasi loc cu mine. Eram ingrozit de propiile mele ganduri criminale! Credeam si speram ca acestea sa nu imi revina, insa nu exista minut in care sa nu vad pe vreunul dintre cei trei si sa nu ma gandesc la faptul ca i-as fi omorat in chinuri. Mi-am lasat spatele sa alunece pe suprafata rece a peretelui, pana cand ajunsesem in genunchi, suspinand si respirand cu greutate printre raurile de lacrimi. Simteam cum ma strangea pieptul si inchisesem strans ochii, imbratisandu-mi corpul. Nu observasem cand Julian s-a asezat ghemuit in fata mea, insa si-a strecurat degetele prin cateva suvite din parul meu, mangaindu-mi crestetul capului. Nu-mi spunea nimic, dar simteam cum ochii lui ma priveau neclintiti, si mana lui ma mangaia, parca facandu-mi interiorul sa tresara atat de usor la niste gesturi aproape nesemificative. I-am dat mana la o parte, apoi mi-am lasat capul pe spate, inca permitandu-le lacrimilor sa cada. Mi-am intredeschis buzele, ezitand putin, insa pe urma am rostit incet:
-E doar vina ta...
---MY YAOI BLOG-- *click*
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]