[Terminat]Lasa-ma sa fiu cel ce iti umple pagina cu muzica

[hiimera]

Mi-am propus de ceva timp sa citesc o lucrare de a ta, insa nu am avut ocazia. Abia acum am cutezat sa citesc toate capitolele acestui proaspat fic si se pare ca le-am parcurs rapid si usor.
Eu nu am inteles mai nimic, o sa fiu sincera, primele doua capitole parca nu aveau legatura, conextiuni si nici o logica concreta. Abia astazi dupa ce am finalizat si celeleate trei capitole ramase, m-am mai prins. Adica na, ceva ,ceva tot s-a prins de mine. Deci eu am inteles ca din cele doua secvente in care prima este in prezent, iar a doua in trecut cu sensul de - din amintirile unuia dintre protaginisti, se face o coloziune ce are doua semnificatii puternice, aparte, in care se prezinta ceva care va face legatura in viitorul apropiat si asa mai departe. Bine, deci trecand peste asta, idee este ca nici misterul nu are logica sa proprie. Pare o amestecare profunda care nu duce la nimic. Insa imi dau seama cam ce ai dorit a face si respect nazuinta ta. Asa si revenind la alte chestii legate de aceste capitole: incearca sa ti le corectezi, fiindca ai destule greseli - de la semne mancate, pana la expresii, sensul propozitiilor, etc.
Descrierea sa stii ca e frumoasa in mare parte, se vede ca nu esti incepatoare si ai un stil mai dezvoltat. Chiar mi-au placut cateva paragrafe, mi s-au parut poetice, dar, nici nu stiu cum sa spun de fapt... Uite cum sta treaba fiindca de multe ori te-ai repetat cu aceleasi cuvinte, plus ai adus in cadru un dialog ma jucaus (care nu spun ca nu e bun), idei secundare care merita multa atentie si cugetare, descrierea a parut cam simpla si nu foarte pusa la punct. De grabit nu te-ai grabit, totul a mers incet, ai cuprins fiecare lucru aproape, insa trebuie sa pui accent pe anumite chestii si sa le expui ca atare intr-o maniera mai stilistica. Desigur, inteleg ca felul personajelor de a se manifesta, de a gandi, sunt ceva mai degajate, libere, insa nu par prea bine creionate.
Si din nou nici nu stiu cum sa explic... dar cred ca ai inteles ceva. A! la ce mai vreau sa ajung, la scena "miraculoasa" dintre cei doi baieti. A tinut mult, interesanta abordare, dar puteai sa o faci si mai bine de atat. Explicatiile referitoare la ceea ce faceau ei mai exact au cam lasat de dorit. Si nu, nu este cu nimic rau ca ai folosit cuvantul "penis". Sau ca ai continuat cu niste pasaje mai descriptive la miscarile si technica de abordare a membrului masculin. * Ma simt de parca nu vorbesc logic, fiindca totul e un haos la mine in cap, asa ca am sa incerc sa fiu cat mai clara, dar sigur am sa o dau in bara. XD
Idee este urmatoare, fiindca tind sa nu mai termin niciodata si nu vreau sa crezi ca te critic pe tine, din contra, nu aceasta imi este intentia. Ai un stil frumos de a scrie, stii sa te joci in mare parte cu propozitiile si cuvintele, stii de asemenea sa strecori frumosul si misterul in poveste. Cu toate acestea capitolele au parut aiurea putin. Fiindca si felul in care ai narat totul nu a avut acel ceva care sa capteze, insa nu mint, ideea in sine are potential si ca sa stii ador anumite paragrafe la nebunie, insa trebuie sa te concentezi mai profund asupra actiunii, dialogului si a descrierii, ca sa nu iesi din tipar si sa te lungesti fara logica.
Si da a fost o scena al naiba de fierbinte, dar mare atentie la cum relatezi totul.
Of... ma simt ciudat acum. >.< Deci, draga mea Ohaio sa stii ca ai un stil frumos de a scrie, fiindca in ochii mei te-ai remarcat cu niste pasaje foarte frumos scrise si prin sensibilitatea pe care le-ai atribuit-o. Nu numai ai potential si chiar ai idei interesante, trebuie doar sa te concentrezi mai mult asupra povestii si asupra personajelor, astfel incat sa fie un fir logic.
Eu abia astept nextul si nu am sa te rog sa nu te grabesti, ci sper sa il aduci cand stii ca e bine pus la punct si te incanta la maxim. Promit de asemenea sa las un comentariu mai decent si mai cu inteles decat acesta. Succes si te pup! *hug*

[Kira's Scarlet]

Angel, ti-am promis ca citesc si m-am tinut de cuvant. UUh, capitolele au fost asa de frumoase si de pline de sentimente. Toate jocurile si toate sentimentele descrise...M-au emotionat putin, lucru ciudat venit din partea unei loveless ca mine. Mda, nu sunt eu cu romantismul si stuff, dar mi-a placut. Oh, well. Nu prea am ce comenta. Spor la scris! *kisses*

[ohaio_angel]

[Kira's Scarlet]

Well, dear Angel Pot spune ca in unele faze ma incurci, dar per total a fost minunat. Imi pare rau ca nu ti-am lasat coment mai demult. Eh, whatever. Imi place felul in care povestesti si amintirile pe care le surprinzi. Si imi place de Irina, e comica si seamana putin cu mine. Mda, pe Ilinca insa nu o suport. Cred ca iti dai seama de ce, cu toate ca sustine ca l-a iubit atat de mult.
Nu mai am ce spune.
Spor la scris~

[ohaio_angel]

Capitolul 7

Si a venit si momentul in care trebuie sa lamuresc fiecare detaliu din aceasta carte, din aceasta amintire ce inca ma bantuie. Am trecut pana la urma de momentul critic in care imi aminteam de asta in fiecare zii. Acum a ramas o amintire relativ frumoasa, dar nu intotdeauna buna. Au trecut aproape doi an de cand s-a intamplat si totusi inca imi amintesc ca si cum a fost ieri.
Totul a inceput cand m-am intragostit de Ilinca la petrecerea de majorat a unui coleg. Ea era o prietana si colega mai veche a unui coleg de-al meu. Intrega mea fiinta s-a indragostit de ea. Era timida, draguta, calma. Avea o sclipire in ochii ce-mi placea. Am stat de vorba cu ea, am imparit cateva pareri generale, cum face fiecare om. I-am privit buzele-i rozalii, voiam sa i le ating.
Petrecerea a fost una reusita. Apoi a doua zii , am iesit pe afara, in oras. Era si ea pe acolo, imi placea tot mai mult prezenta ei si fara sa stiu si ei pe a mea. Am crezut ca visez dupa vreo trei zile dupa ceea ca am reusit sa-i cer prietenia. Era asa draguta prin felul ei de a se manifesta.
Si acum amintesc zilele de aprilie cand ne plimbam de mana, dar apoi, in mai , l-am cunoscut pe el. De atunci totul aproape ca se schimbase. Ilinca fusese o frumoasa poveste, dar cu el, cu el aveam sa descopar prezentul, trecutul si viitorul intr-o dragoste pasionala si plina de un teren minat. Dar ma facea sa simt, sa-l ador , sa traiesc din plin, sa ma topesc dupa buzele sale cum se topeste inghetata in soare.
De cand m-am indragostit de el, relatia mea cu Ilinca sa racise, iar eu eram de vina pentru asta, pentru a am devenit altcineva. L-am preferat pe el, iar asta a ranit-o mai mult decat imi imaginasem. Am dezamagit-o. A crezut ca i-am promis luna pe cer, dar nu a fost asa, i-am promis doar prietenia mea. Asta a facut-o sa ma urasca, sa-mi distruga prietenia cu ceilalti din grupul pe care-l frecventam. Ura faptul ca ma vedea alaturi de el. Era si normal, un prieten din copilarie sa-i fure iubirea nu era tocmai ceva ce se trece mai departe asa de usor.
A reusit. Am ramas doar noi doi, am avut urcusurile si coborasurile dintr-o relatie, dar am ramas impreuna. Acum imi este dor el, deoarece momentan sunt la bunicii mei. Este dimineata si as vrea sa-l sun, insa nu vreau sa-mi trezesc printesa.
-Stii ce meriti tu acum? Ma intreaba la telefon creata mea enervanta.
-Ce?
-O bataie, spune scurt.
-De ce? Intreb mirat.
-Pentru ca ai ajuns la sfarsitul cartii si tu nu ai scris decat o jumatate de pagina din intregul capitol.
-Nu tocmai, voiam sa scriu o scrisoare Ilincai, in caz ca va citi povestea si faptul ca ma simt vinovat, pentru ca doar eu sunt.
-Bafta, chiar vreau sa vad ce iese din toata treaba asta.

Draga Ilinca,

Nu stiu daca o sa ma ierti vreodata, dar vreau sa stii ca nu am facut totul ca sa te ranesc pe tine. Am facut sa evit acest dezastru, dar inevitabilul a venit si chiar imi pare rau pentru tot ce s-a intamplat. Nu regret ca m-am indragostit de cineva, chiar daca nu ai fost tu aceea persoana , eu mereu imi voi amintit de tine, de zambetul tau contagios, de privirea ta plina de inocenta. Nu pot sa spun ca te iubesc, pot sa spun doar ca imi va fi dor de tine, de noi, de atunci, insa totul a fost creat ca sa nu mai fie. Tin la tine, sper ca fericirea ta sa fie contiuna pentru ca eu sunt fericit acum. Mi-am cautat iubirea , am gasit-o in el si nu pot sa te mint, cred ca nu am putut niciodata.
Ranile ce ti le-am lasat, atunci erau adanci, acum este o cicatrice. S-a vindecat, sper totusi sa nu-mi porti pica pentru ca eu nu iti port tie, nu am de ce, am gresit, am platit, dar vreau totusi sa-mi rascumpar greseala. Sper sa am o data, candva sansa sa te reintalnesc si sa-ti spun ca-mi pare rau, iar atunci cand am sa ma sting de pe acest pamant sa iti aud pentru ultima oara vocea spunandu-mi ca ma ierti.
Poate cer prea mult, dar este tot e am nevoie din partea ta. Nu putem sa mai fim prieteni, dar putem fi oameni, iar oameni iarta, distrug, regret, se invinovatesc pentru faptele sale. Asta este constiinta, iar eu regret nespus de mult faptul ca ti-am tradat dragostea.
Nu am de gand sa ma laud ca sunt fericit. O chestie din asta e ca si cum ti-as pune sare pe rana, desi este vindecata. Chiar nu planuiesc asta, m-am saturat, vreau sa fie pare, iar o parte din sufletul meu este in agonie ca nu am apucat sa-ti spun imi pare rau. Poate ca voi avea ocazia candva sau poate nu, insa mereu voi simti asta.
Acum sper ca esti bine, sper ca ti-ai gasit dragostea mult asteptata, eu nu am fost ultima si nici prima, din fiecare relatie capeti experienta, eu mi-am gasit jumatatea. Probabil vom adopta un caine si ne vom trai batranetea la televizor ascultand populara. Sper ca tu sa ai ceva mai bun de atat, ceva ce ti-ai dorit intotdeauna. Mie imi place monotonia, poate injumatatita cu adrenalina ce mi-o ofera trupul lui.
Daca apuci sa citesti asta sa stii ca intreaga poveste este pentru tine. Toate regretele, trailie, acolo esti si tu, esti jumatate din sentimentele pe care le am pentru amandoi. Mi-am facut alegerea atunci, acum sper sa nu ma urasti in continuare pentru ca ti-am dat posibilitatea sa alegi ceva mai bun si sa se muleze perfect pentru tine.
Toatea astea sunt pentru noi, pentru ce am fost candva si ce am devenit acum. Presupun ca asta este sfarsitul, unul fara sa fie precizat deoarece astept viitorul. Asta a fost trecutul. Eu m-am eliberat de chinul ce m???? b?????tuia, acum m???? simt complet, m???? simt u????urat. Tu po????i face la fel?
Imi voi aminti mereu de tine, te rog nu ma uita.

Cu dragoste,
Rares

Nu-mi pot stapanii rasul asta tamp de pe fata. In sfarsit este gata. De ce a trecut atata timp pana sa fac ceva? Am ajuns la final deoarece nu mai sunt atatea de povestit sau sunt, insa va parea mai complicat decat am scris pana acum. Felix este ceea ce eu caut, persoana pe care o iubesc si cu care-mi voi petrece restul zilelor. Ne suntem credinciosi unuia altuia pentru ne-am acceptat asa, cu tot cu defecte. Povestea asta este a mea, este reala, este secretul ce mi-l destainui doar celuia care reuseste sa-l inteleaga, restul ramane doar o fictiune.
Mi-am prezentat povestea mea, a lui Felix ai a Ilincai, un triunghi amoros ajungandu-se la o iubire distructiva din cauza suferintei, a orgoliului ce a orbit multi oameni in a accepta crudul adevar.
Nu m-am lasat influentat pentru ca sunt unic, la fel cum sunt toti, dar povestea mea e unica si asta ma face unic, diferit.
Dragostea a lasat goluri, dar le-a umplut cu liniste ?????? felul ei, primit de la cineva. Puneti orice ca obiectiv, numai un singur lucru nu: Fericirea. Iubirea asta este distructiv???? ????i ?????? acela????i timp m-a f????cut s????-mi construiesc propriul zid de ap????rare ??????potriva intru????ilor. Singur nu a???? fi reu????it.
Privesc spre fereastr???? ????i era deja ora dimine????ii. Nu am putut dormi p????????? nu o terminam. A fost una dintre cele mai frumoase pove????ti ale mele, ?????? ea m???? reg????sesc.
Concluziile r????m????? ?????? continuare pentru mine. Fie ca aceast???? zii de prim????var???? s???? r????m????????? pe o coal???? alb???? pe vecie.

SFARSIT