[Terminat] Iubire inecata in heroina [ yaoi +18 ]

[Addeh]

Ceeee?! Mai intai sa incep cu inceputul.
Faza intima a fost geniala, nu ma asteptam la asta. La inceput, atunci cand era Takashi cu Yuki, am crezut ca o sa-l violeze, dar nu a fost asa si m-am bucurat mult.
Acum, sunt socata! Cum adica Jeff l-a pus pe Takashi sa-l sperie pe Yuki???
Ce mincinos, doar se foloseste de el? Eu nu pot sa cred.... Sunt sigura ca bietul de el o sa sufere cand va afla ce ipocrit este Jeff... Acu' cica se indragosteste de Yuki?! P-asta trebuie sa o vad.
Astept urmatotul capitol, si scuze ca nu am trecut mai devreme pe la ficul tau. Il citisem, dar nu am putut sa dau comm. Da, stiu ca sunt o nenorocita~!
Bye draga.

[Erina Ozaki]

Okz acum comentez si eu in mare cam ce ai mai scris la ultimul capitol. :] Pai pai, actiunea este lenta, mai placut tare mult cum ai descris momentele fierbinti dintre cei doi.
Bag totusi de seama ca tu la final ai cam brutalizat actiunea >_>, nu stiu cum sa ma exprim, mai degraba ai facuto sa para asa banala si mecanica. Ai inceput ca la final sa cam duci descrierea de la inceput, ai cam fortato, asa mi se pare mie. Si totul pare asa repede si mecanic, fortat si chiar brutal in unele parti. Am citit capitolul de doua ori pentru ca mia placut continutul.. Si dialog puteai sa mai pui ceva, sa citesc reactiile lui Yuki mai bine . In rest mia placut capitolul.. Bye si succes la next.

[Beatrix LaVey]

Va multumesc pentru comentarii, ma bucur enorm ca va place! Sper sa va placa in continuare si iertati-mi intarzierea
Lecturare placuta! ^_^



Capitolul 12



Cu mare greutate, Yuki reusi sa deschida ochii. Isi dadu seama ca e singur in pat, in ciuda faptului ca adormise in bratele lui Jeff. Nu isi aducea aminte prea multe din noaptea trecuta, doar franturi ii apareau inainte, franturi a ceea ce se intamplase. Ii vedea trupul lui Jeff peste al sau, il auzea gemand, precum simtea si durerea. Realiza intr-un sfarsit ce se intamplase: se culcase cu bunul sau prieten. Rusina puternic, nestiind ce sa spuna, ce sa faca. Pentru el era atat de ciudat! Astfel de relatii erau interzise.
Isi alunga gandurile nu tocmai placute, care il faceau sa isi planga de mila. Dar de ce se invinuia pentru ceea ce facuse? Ar fi putut sa se opreasca, Jeff sigur ca nu l-ar fi luat cu forta pentru nimic in lume, el asa credea, dar nu, probabil efectul heroinei il facu sa nu mai tina cont de ce e bine si ce nu si ajunsese sa se culce cu un alt baiat. Credea ca va fi placut, insa nu, fusese ingrozitor de dureros, isi aducea aminte ca plansese chiar si se simtea prost. Poate Jeff rasese de el vazand chestia asta.
Yuki se ridica in sezut, invingandu-si durerea usoara ce ii invadase trupul. Rasufla usurat cand vazu ca e doar atat doare si se ridica din pat, insa in acel moment se simti sagetat de mii de sabii si cazu la pamant fara sa aiba timp de reactie.
- Yuki? se auzi din cealalta parte a usii care se deschise la perete si Jeff intra cu o tavita cu micul dejun pe ea. Ce dracului?! rosti in momentul in care isi vazu iubitul pe jos, apoi lasa tava pe noptiera si se repezi la el, ridicadu-l si ducandu-l in pat. Puiule, esti in regula?
Dupa cateva scancete, Yuki isi duse mainile la ochi si isi sterse lacrimile ce curgeau fara oprire.
- Doa..Doare! ii spuse americanului, ascunzandu-si in acelasi timp chipul la pieptul sau si scancind.
- Sst! E normal sa doara, in curand te vei simti bine, spuse celalat intinzandu-se alaturi de japonez pe pat si acoperindu-i trupul gol cu o patura, apoi incepu sa il sarute pe frunte. Il ridica usor in sus, sprijinindu-l de perne, apoi aseza mancarea pe picooarele acestuia si incepu sa il hraneasca cu grija.
Uimitor cum baiatul asta se prefacea atat de bine. Desigur, nu era nimic de urmarit din a-l avea pe Yuki, doar un moft al lui, doar ca pentru moftul asta apelase la atat de multe, o crima si aproape si un viol, precum si la multe altele. Acum insa erau probleme mai mari: Takashi ameninta ca ii va spune lui Yuki tot. Vinovatia il rodea pe ucigas, insa americanului nu ii pasa. La cat de multe se intamplasera de-a lungul timpului, la cate crime apelase pentru a obtine ce vrea, de cate ori nu apasase pe tragaci si ucisese cu sange rece persoane pe care le iubea! Nimic nu conta pentru el, sau mai bine zis nimic nu contase, fiindca se parea ca totul se oprise la Yuki.
Baiatul asta avea ceva special fata de ceilalti, era uimitor cum de il acaparase si il facuse pe Jeff sa il iubeasca fara a apela la nimic altceva, niciun farmec, nimic. Poate inocenta, gandise Jeff cu ceva timp in urma, dar nu, alungase gandurile acestea de mult. Nu putea fi asta, el mai avusese baieti inocenti, nu era tocmai cuminte, insa acum, viata i se oprise la acest tanar. Pur si simplu nu isi putea opri sentimentele.
'' Sa ii spun... Sau sa nu ii spun? '', se intreba in mintea sa referitor la moartea Misei, precum si faptul ca Takashi il speriase. Dar nu, nu se putea. Plus de asta, nu fusese doar vina lui si nu fusese el cel care dorise sa o ucida pe fata, ci Takashi.
Ceea ce nu se stia despre acesta e ca era un acolit al Mafiei si nu se dadea inapoi de la nimic, sau cel putin aproape nimic. Il auzise pe Jeff vorbind cu un cap al mafiei despre Yuki ca prin minune si se oferi sa-l sperie, desi el ar fi dorit sa faca mai mult. Intelegerea ramasese doar la o sperietura, insa daca Yuki nu s-ar fi aparat, cu siguranta ca l-ar fi violat. Multi isi doreau trupul tanarului, doreau sa-l domine, sa-l subjuge, insa el era parca de neatins, cu atat mai putin acum, cand devenise al lui Jeff. Ceea ce mai urmarise Takashi era si ca Jeff sa il observe, in sensul de a-l dori. De asemenea, si Jeff era un baiat dorit. Putini reusisera sa puna mana pe el, iar acestia erau doar persoane puternice, nu oricine. De altfel, Jeff era cunoscut si pentru raceala sa de gheata. Cu greu l-ai fi putut face sa tina la cineva, insa acum tinea cu adevarat, se vedea asta pe chipul sau, care radia de bucurie de fiecare data cand se afla in preajma lui Yuki. Moartea Misei survenise in momentul in care aceasta descoperise cine e Jeff cu adevarat si voia sa isi avertizeze iubitul, lucru care constituia o amenintare pentru el, asa ca aceasta fusese ucisa in schimbul unei mari sume de bani.
Jeff dadu negativ din cap, fara insa ca Yuki sa observe. Nu stia ce sa zica sau ce sa faca, pur si simplu se blocase. Daca i-ar fi spus, l-ar fi indepartat pe Yuki pentru totdeauna de el, ceea ce nu era o solutie. Oricum el nu avea cum sa ajunga atat de sus incat sa afle, asta daca nu se cobora Takashi atat de jos incat sa ii spuna ce se intamplase cu adevarat. Ucigasul insa constituia un mare pericol: in gelozia sa bolnava era capabil sa il ucida pe Yuki, iar Jeff, constient de asta, avea sa impiedice acest lucru.
- Cum te simti? intreba intr-un final, alungandu-si gandurile nebunesti din cap. Ii zambi iubitului sau,apoi il saruta usor pe buze.
- Uhm... Bine, cred. Ma doare daca ma ridic, rosti plecandu-si usor capul. A durut rau, rosti dupa o pauza lunga.
- Vei vedea ca durerea va disparea cu timpul, ii spuse mai apoi Jeff, sarutandu-l din nou, dupa care lua o gura de suc din paharul iubitului.
Yuki il privi intrebator, apoi, curios din fire, il puse sa ii povesteasca prima lui noapte de acest gen, punand apoi tava terminata pe noptiera. Se misca cu greu, scancind de cateva ori, insa se puse in bratele lui Jeff. Nu stia exact ce e in mintea lui, in inima lui, insa macar se simtea in siguranta in bratele lui Jeff.
- Pai... incepu americanul si continua dupa un oftat: Prima data la mine a fost groaznic, fiindca... Ei bine, eu am fost abuzat. Cel cu care am facut-o si-a batut joc de mine in cel mai urat mod, rosti aproape in soapta, incepand sa tremure in amintirea acelei nopti.
- Imi pare rau, spuse Yuki si-l saruta pe buzele dulci, dupa care isi lasa capul sa alunece in scurbura gatului sau.
Inchise ochii, obosit, iar Jeff il lua in brate si il mangaie pe talie, apoi il saruta bland.

Dupa cateva zeci de minute, Jeff se ridica din pat, asezandu-l pe Yuki pe perne si invelindu-l bine, dupa care iesi din camera si se indrepta catre scari. Cobori rapid, scotandu-si mobilul din buzunar si apeland un anume Long. Dupa cateva secunde, o voce groasa se auzi raspunzand in telefon:
- Alo?
- Alo? Domnule Long, sunt Jeff. Vreau ca Takashi sa plece cat mai rapid din peisaj.
- Adica... ?
- Exact.
Barbatul de la celalalt fir inchise telefonul dupa ce aproba, iar Jeff se intoarse cu fata spre scari, uitandu-se in susul scarilor.
Yuki statea acolo, cu rasuflarea intretaiata, nestiind ce sa mai spuna. Se sprijinea cu greu de balustrada, fiind palid.
- Jeff... Unde... Sa plece Takashi? intreba banuitor Yuki si o lacrima ii curse pe fata. Se vedea foarte bine ca e inspaimantat.
- In Shanghai, spuse Jeff urcand langa iubitul sau si luandu-l in brate. Takashi va fi trimis in Shanghai, fiindca nu vreau sa iti mai faca ceva.
Yuki paru a se multumi cu explicatia, fiindca aproba usor din cap, apoi isi saruta iubitul.
'' Cacat! '', isi spuse Jeff in minte, insa un sarut facu toate gandurile negre sa ii fuga din minte.


Astept pareri si critici!

[n{iK}a aMmA]

Uhu, am trecut si eu pe aici... c-am cu intarziere, dar n-ai ce-i face.
Imi place dar nici pana acum n-am inteles bine cine e Yuki. Nu i-ai descris deloc pozitia sociala, nu ne-ai spus de ce multi din capi mafiei il vor. Nimic.
Cred ca acesta a fost primul sau printre primele tale ficuri. L-am citit pe alt sait dar nefiind atenta decat la cum e scris nu si la autor nu mi-am dat seama ca e scris de tine. Nu de alta dar se vede ca ai progresat mult de atunci. Acum scrii mai frumos. Descrii mai bine, dialogul nu mai este sec si multe altele.
Sper ca nu te vei supara pe mine dar daca nu-ti vedeam ficul pe Animezup nici nu stiam ca e facut de tine pentru ca primele capitole c-am lasa de dorit.
Te pwp si sa ne aduci next-ul cat mai repede cu putinta.
:bye: :bye:

[Beatrix LaVey]

Multumesc pt comm-uri, fetele, apreciez

Iata, deci, si continuarea!
Lecturare placuta!



Capitolul 13



Jeff isi duse iubitul inapoi in camera sa, sarutandu-l apasat si incercand sa-l linisteasca. Ii parea rau ca Yuki trebuise sa auda ceea ce avea el de gand cu Takashi, insa se bucura ca nimic nu are sa se intample rau si ca vor fi bine. Gasise la momentul potrivit o explicatie buna pentru ceea ce are sa i se intample lui Takashi, si anume ca va pleca in Shanghai. Acum,daca statea sa se gandeasca, il amuza situatia. Daca Lumea de Apoi se numea Shanghai atunci da, ucigasul avea sa mearga in Shanghai.
- Ce zi e azi? intreba Yuki, incercand sa se ridice din pat, doar ca Jeff il retinu, incercand sa-l opreasca. Vreau doar sa merg sa fac un dus, spuse niponul facandu-i cu ochiul.
- E marti. De ce?
- Fiindca n-am mai dat pe la scoala de o buna bucata de timp, mormai baiatul, sprijinindu-se de pat pentru a ajunge la noptiere, apoi pereti si, in sfarsit, la usa baii, pe care o deschise rapid si intra in incaperea albastra, se dezbraca de boxerii cu care se imbracase intre timp si intra in cabina de dus cu un ranjet multumit pe fata. Dadu drumul apei fierbinti sa ii curga pe trupul epuizat in urma noptii avute cu iubitul sau, incepand sa-l revigoreze.
Se auzi usa in scurt timp si Jeff isi facu aparitia, purtand pe brate cearsaful. Yuki baga capul pe usa si intreba curios:
- Ce e cu ala? Jeff ii arata cateva pete de sange pe cearsaf, iar Yuki continua rusinat: E cumva... ?
Americanul aproba usor din cap, iar Yuki se imbujora. Nu-i venea sa creada in ce situatie jenanta fusese pus, dar totusi simtea ca e in regula, ca Jeff nu se sinchiseste de acest lucru. Plus de asta, i se parea normal. Jeff avea sa se mandreasca c o barbatie destul de mare, ceea ce il facu si pe Yuki sa sangereze din acel loc.
Tanarul continua sa faca dus, purtandu-se ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, desi era usor stanjenit. Incepu sa isi maseze trupul slab, inchizandu-si ochii si sprijinindu-se de perete pentru a se pute asustine pe sine insusi. Auzi usa cum se deschise, apoi se uita la Jeff cum intra in baie dupa el, sorbindu-l din priviri.
- Arati magnific ud! ii spuse acesta, lipindu-se in acelasi timp de el, in ciuda faptului ca era inca imbracat intr-o perehce de pantaloni de trening. Incepu sa isi sarute prietenul pe buze, iar acesta ii raspunse fara sa se gandeasca prea tare, luandu-l in brate. Pur si simplu, daca ar fi fost altcineva aici poate ca s-ar fi impotrivit, dar nu, de data asta era cu totul altfel, nu dorea sa se impotriveasca, ii placuse, in ciuda faptului ca duruse groaznic, sa se culce cu Jeff. Nu putea sa nu recunoasca faptul ca americanul arata bestial, absolut bestial, se misca precum un zeu al sexului si gemea mai frumos chiar decat unul. Isi lasa capul pe spate cand baiatul incepu sa il sarute pe gat, gustandu-i pielea fina si muscand usor din ea din cand in cand, facandu--l sa geama usor.
Tanarul incepu sa ii mangaie talia celuilalt, coborand apoi tot mai jos, pana in momentul in care ajunse intre picioare si incepu sa mangaie locul acela in asa fel incat Yuki incepu sa geama din ce in ce mai tare, prinzandu-se cu mainile de el si lasandu-se in bratele sale protectoare. Stia ca va durea si de asta data, doar ca nu ii pasa, lucrurile erau prea interesante acum ca sa se opreasca din ceea ce avea de gand doar pentru a impiedica o durere care oricum va disparea intr-un fel sau altul pana la urma.
Dupa cateva gemete lungi de placere itnensa, Yuki se elibera, urland aproape de placere, apoi se lasa in bratele lui Jeff, cazand amandoi pe gresia rece si lasandu-se in bataia apei fierbinti a dusului.
- Imi place la nebunie cum gemi, ii sopti baiatul la ureche, facandu-l sa roseasca din nou. Atat de dulce... sopti din nou americanul si buzele sale i le acoperira pe ale lui Jeff, formand un sarut bland.
In scurt timp, cei doi se imbracara si iesira afara, insa miscandu-se mai incet din cauza lui Yuki.
- Cum mai e? intreba Jeff, facand referire la durere.
- Cam la fel, rosti tanarul rosind usor. Jeff il prinse de mana si continuara sa se plimbe pe strada, in ciuda oamenilor care se uitau uimiti la ei. Se indreptara amandoi catre scoala lui Yuki, Jeff purtandu-i ghiozdanul pe brat. Se oprira in fata scolii, iar Jeff il privi fix in ochi,dupa care ii sopti usor:
- Vreau sa ai grija de tine. Eu voi lipsi cateva zile din oras, cred.
Yuki aproba din cap, desi ii parea rau ca are sa se intample asa. Simtea ca nu ar avea cum sa reziste mult fara iubitul sau. Jeff isi lipi buzele de cele ale tanarului, dupa care ii sopti ca il iubeste. Niponului nu-i veni sa creada. Initial, se gandise ca doar e folosit pentru placere si incepuse sa se impace cu gandul asta, doar ca acum... Uimirea si bucuria ii cuprinsera toata fiinta. Isi incolaci bratele in jurul lui Jeff, sarutandu-l din nou, mai apasat de data asta.
Intra apoi in scoala, iar Jeff se indeparta. In scurt timp ,ajunse la motocicleta lui, porni in viteza si incepu sa condca spre cealalta parte a orasului, unde il putea gasi pe Takashi. Fara doar si poate, asta era ziua in care ucigasul avea sa fie ucis.Il ura atat de tare incat nu avea sa ii dea o a doua sansa, avea sa il ucida din prima.
- Yuki, de ce nu ai venit la scoala zilele trecute? intreba profesoara de matematica privindu-l curios pe tanarul din fata ei, care abia se putea tine pe picioare din cauza acelei dureri.
- Depresie, reusi sa spuna dupa cateva secunde.
Profesoara aproba din cap, nestiind ce altceva sa mai spuna. Ii dadu voie sa stea jos, iar tanarul se aseza cu grija pe scaun, astfel incat sa nu isi faca si mai rau in ceea ce priveste acele dureri.
- Bai, ce dracu` ai facut azi-noapte? intreba un coleg din spate, fiindca era clar ca ceva nu e deloc bine.
Yuki se multumi sa nu raspunda, ci doar arata frumosul deget mijlociu prietenului sau.
Ora se sfarsi rapid, iar diriginita clasei, profesoara de chimie, veni in clasa, chemandu-l pe Yuki la ea.
- Ce s-a intamplat acolo, in fata liceului? Cine era baiatul cu care te-ai imbratisat si... ?
Yuki rosi puternic.
'' Drace, au vazut! Daca afla ai mei am... '', incepu sa se gandeasca, insa profesoara il intrerupse din nou:
- Pentru ca esti un elev bun si nu ai alte lucruri rele in ''cazier'' voi pastra secretul, si anume ca esti... bisexual, probabil, tinand cont si de Misa si de tipul acela, dar nu vreau sa se mai repete, sa vada cineva ceea ce faci tu in timpul liber.
Tanarul dadu afirmativ din cap, intorcandu-se in clasa cu zambetul pe buze, apoi incepand sa se uite pe geam, in timp ce gandurile ii alergara catre iubitul sau...
- Jeff, iarta-ma, am glumit cand am zis ca ii voi spune lui Yuki! se milogea Takashi de cel ce se afla acum in fata sa, privindu-l cu superioritate. Takashi se afla pe jos, plin de sange, iar tanarul american se afla la capul sau, cu un pistol in mana, indreptat catre fruntea acestuia.
- Jeff, nu! se auzi vocea puternica a unui domn maiestuos din spate. Nu tu...
Domnul Long se apropie de Jeff, lua pistolul, apoi trase fara sa tradeze vreun gest, ucigandu-l cu sange rece pe tanarul de la picioarele sale.
Jeff gonea nebuneste, ingrijorat in urma telefonului primit de la Yuki, in care i se spunea ca matusa lui - a lui Jeff - este la spital, fiindca nu se simtea deloc bine. Mama acestuia se afla in America, fiind ocupata, deci el era singurul care putea avea grija de femeia bolnava de diabet.
Viteza crestea din ce in ce mai tare, motorul negru depasind cu rapiditate fiecare vehicul aflat in calea sa. Deodata insa, un tir intra in depasire, nelasandu-i tanarului nicio posibilitate de scapare, asa ca facu dreapta, intrand pe un drum accidentat. La viteza aceea, o duna fu aproape fatala, motorul incepand sa se roteasca in aer, apoi cazand peste Jeff...


Astept pareri si critici

[Addeh]

Sa incep cu inceputul Scena din dus a fost super - tare:love:
Am ras de n-am mai putut atunci cand Yuki ii aratase prietenului sau "frumosul deget mijlociu", iar profesoara aia devine enervanta, mai ales ca i-a vazut pe Jeff si Yuki sarutandu-se... Deci Takasi este mort acum... Mai bn asa, cu toate ca era ok daca putea sa fie un posibil martor la finalul ficului, adica daca il dadea de gol pe Jeff. Apropo de Jeff, chiar daca el este tipul "negativ" in fic, am o parere de rau, a mai facut si accident cu motocicleta sa... Sper ca este teafar...
Gaby, te astept cu urmatorul capitol Spor la scris

[n{iK}a aMmA]

Hello...
Takasi e mort si nu mai reprezinta un pericol pentru Jeff, doar daca nu a lasat o scrisoare sau ceva asemanator, pentru Yuki in care sa-i marturiseasca tot. Acum eu bat campi...
Faza in care Jett ii arata cearceaful patat de sange, e foarte tare. Apoi cu dusul...
Nu pot sa spun ca nu-mi pare rau pentru Jett, ca a avut accidentul de motocicleta. Sper ca e bine si ca nu s-a ales cu rani grave sau mai rau. Sa moara. Eee... de murit nu cred ca moare, unde ar mai fi povestea daca s-ar intampla asa, dar cred ca nu va mai putea merge, cel putin nu imediat de la accident. Atunci Yuki va trebui sa stea cu el 24 din 24 si asa il va face pe Jrtt sa se indragosteasca cu adevarat de Yuki, nu vorbe goale cum i-a spus la intrarea in scoala. Sigur in momentul de fata nu e indragostit de el dar va fi... cu siguranta. Cel putin asa cred eu.
Te-am plictisit cu comentariul meu, stiu asta.
Dar oricum, eu astept urmatorul capitol.
Te pwp dulce.
:bye: :bye:

[MiraA]

Hmmm de data asta ai reusit sa creezi niste personaje foarte interesante...stiu stiu e primul comm pe care ti-l las aici si imi cer scuze...promit sa ma revansez
Jeff este mult prea prefacut pentru gustul meu (recunosc) si, chiar daca are intentii bune...nu sunt de acord cu felul in care procedeaza,iar Yuki...de ce naiba trebuie sa se drogheze?Ma asteptam sa se invete minte dupa experienta prin care a trecut,dar vad ca nu prea exista nicio sansa.
Imi place ficul...imi place ideea si psihologia personajelor...si astept sa vad cum vei continuaScenele Yaoi au fost intense...mi-ai facut pielea de gaina tot asa...
Cat despre accident...sper sa-si revina,sa nu aiba nimic grav (eu privesc accidentul asta ca o pedeapsa pentru tot ce a facut)
Te poop si astept nextul

[Beatrix LaVey]

Hei, girls!
So, I`m here with the new chapter... ^^


Capitolul 14





Americanul se afla in coma la spitalul principal din capitala nipona. Accidentul fusese destul de grav, tanarul alegandu-se cu o contuzie, un brat rupt si coloana tasata, doua vertebre apropiindu-se periculos de mult, distrugand nervul. Desi nu era grav, acest lucru putand fi remediat rapid, medicii erau mai ingrijorati de contuzia avuta.
Yuki il privea ingrijorat, strangandu-i mana in mana sa. In momentul in care auzise de accident simtise ca ii cade cerul in cap. Nu, nimic nu era bine, nimic absolut. De ce trebuise sa il sune pe Jeff ca sa ii spuna ca o baba e bolnava? Oricum daduse ortul popii! Se invinuia pentru faptul ca il ingrijorase pe iubitul sau, facandu-l sa conduca la o asa viteza mare.
Plansese incontinuu de cum aflase de accident si pana ce doctorii il sedasera pentru a inceta. Cum se putea el ierta vreodata pentru tot ceea ce se intamplase? Isi privi iubitul ce statea intins pe patul de spital, in rezerva rece si neprimitoare a acestuia. Avea capul infasurat in pansament alb, dar care se murdarise de sange in locul in care avea operatia.
Avantajul tanarului motociclist fusese ca oamenii alertasera imediat ambulanta, iar aceasta fusese acolo in mai putin de cinci minute, aflandu-se in imediata apropiere. Motorul negru era acum facut praf, zacand pe marginea drumului. Doctorii spuneau ca Jeff avea sa fie tinut la pat timp de o luna de zile pentru ca nervul sa ii se poata reface. Ii fusesera bagate tije la coloana si era in afara pericolului acum, insa operatia era riscanta si nu puteau sa-l lase de capul sau, facand ce vrea. Metalul urma sa fie scos din el de indata ce nervul se va fi refacut. Bratul rupt avea, la fel, tije metalice care insa nu avea sa scoase vreodata de acolo, spre deosebire de cele de la spate.
Parintii lui Yuki venira ingrijorati la spital. Apucasera sa il cunoasca pe prietenul fiului lor de curand si isi formasera o parere chiar buna despre acesta, nestiind inca adevarata natura a relatiei aflate intre Yuki si Jeff. In conditii ca astea insa, nimenui nu-i mai pasa ce si cum, ci tot ce conta era ca tanarul baiat sa se faca bine cu adevarat, avand toata viata inainte. Mama lui Jeff se afla la spital din momentul accidentului, venind pentru matusa initial, insa aceasa, murind, toata atenta ii putu fi acordata doar fiului ei iubit.
Femeia plangea indurerata, punandu-si mainile pe umerii lui Yuki si saruntandu-l usor. Ea stia tot ce se intamplase intre cei doi si nu o deranja. Ciudata mentalitate pentru o mama, insa ea era de parere ca fiul sau merita tot ce-si doreste si daca a fi fericit insemna ca el sa fie cu alt baiat, atunci astasa faca.

Trecura doua zile de cand Jeff era in coma. Medicii incepeau sa se ingrijoreze, iar Yuki arata din ce in ce mai slabit. Nu dormise deloc de cand aflase de accident, nu se miscase chiar de langa patul iubitului sau. Nu-si putea explica de ce o persoana atat de buna, in viziunea lui, trebuia sa sufere atat de tare. Cateva figuri stranii isi facusera aparitia in rezerva lui Jeff, si anume barbati inalti si sobri, toti imbracati la costume negre. Aerul superior al acestora ii dadea fiori lui Yuki. Toti acesti oameni il salutara, desi nu se cunosteau. Ei il stiau pe el ca fiind iubitul lui Jeff, subalternul lor. Era de-ajuns, mai mult nu conta. Il privira cu admiratie, chiar cu mila unii dintre ei, adresandu-i vorbe incurajatoare.
Tanarului insa nici prin cap nu-i trecea ca acei oameni politicosi si distanti erau chiar Mafia. Nu era nici pe departe ingrijorat de prezenta lor, dar era confuz, nestiind cum de iubitul sau are prieteni niste persoane atat de in varsta. Cateva idei ii strafulgerara mintea, insa le alunga rapid, intorcandu-si privirea catre Jeff, care zacea in pat nemiscat, cu chipul livid, de o frumusete funebra. Doctorii spusesera ca nu se poate face nimic, daca tanarul nu avea sa-si revina de unul singur, nu-si va reveni niciodata.
Spre seara insa, dupa ce parintii lui Yuki plecara din salon, Jeff deschise ochii. Privi derutat in jur, nestiind ce sa creada si la ce sa se astepte. Intalni in fata sa chipul plans al iubitului sau si reusi sa articuleze:
- Yu...Ki....
Lui Yuki incepu sa-i bata inima mai tare, se apleca grijuliu peste Jeff si il saruta pe buze, fara sa ii pese ca o asistenta tocmai intrase in salon. Femeia ramase uimita de ceea ce vazu, insa chiar nu era treaba ei ceea ce faceau cei doi tineri, asa ca tacu din gura. In schimb insa ii dadu o pastila lui Yuki, care deja incepuse sa planga din nou, apoi zambindu-i lui Jeff si intrebandu-l cum se simte.
Se parea ca baiatul reactiona bine si nu avea niciun fel de complicatie, ceea ce constituia motiv de bucurie pentru fiecare doctor. Operatia lui Jeff nu fusese deloc usoara si presupunea o foarte mare putere de concentrare a medicilor, insa acestia reusira sa o duca la bun sfarsit. Mama tanarului era fericita, la fel ca si Yuki, a carui inima incepu sa bata din ce in ce mai repede de bucurie.
Cat timp asteptase la spital, privind trupul sleit de puteri a persoanei iubite, Yuki se gandise numai la ceea ce se intamplase intre ei si cat de magnific fusese. Desi placerea nu-si facuse simtita prezenta atunci, baiatul apreciase miscarile incete si tandretea iubitului. Acum... Parca nu i se mai parea deloc ciudata relatia dintre ei, parca... Parca incepuse sa-i placa si abia astepta ca Jeff sa iasa din spital. Da, era egoist, era egoist fiindca voia sa fie al lui din nou. Nu se gandea insa numai la asta insa, ci se gandea in special la sanatatea baiatului.
Dupa un control de rutina al medicilor, Jeff ramase din nou singur in camera cu iubitul sau. Il privi cu ochii frumosi, zambindu-i slab. Yuki ii zambi la randul sau si se apleca din nou peste Jeff, sarutandu-l iar. Buzele acelea dulci pe care le adora... Nu se putea abtine sa nu-l sarute. Sentimentele... Sentimentele sale se schimbasera mult de cand cei doi o facusera. Erau acum trecute de limitele prieteniei, putea chiar sa spuna ca-l place. Era contrariat de acest lucru, insa asta era adevarul.
- Cum te simti? intreba in soapta, dandu-i lui Jeff parul din ochi. Baiatul il privi gales, apoi raspunse intr-un final:
- Bine...
Vocea insa ii era sleita de puteri, lenesa.
- Imi pare rau pentru ceea ce s-a intamplat, reusi Yuki sa spuna intr-un final, iar o lacrima cristalina i se prelinse pe chip, cazand pe cel al lui Jeff, care privea acum nesigur.
De ce sa-i para lui Yuki rau pentru ceva ce nu fusese vina lui? Se intamplase, se intamplase, asta era si nu mai conta! Daca asa fusese sa fie, sa faca un accident, asta se intamplase. Fusese pedepsit, probabil, pentru ceea ce facuse, pentru raul provocat in special persoanei iubite si a rivalului sau.
- Nu trebuie... N-a fost vina ta, continua inchizandu-si ochii. Mersi ca ai stat cu mine, reusi sa mai spuna, dupa care ii fu imposibil sa mai spuna ceva. Era prea obosit, aluneca intr-un somn adanc...

- Hei, Yuki! striga un barbat dintr-un Chevrolett negru, iar tanarul se apropie nesigur de automobilul parcat in fata spitalului, nestiind de unde il cunostea acel om. Cum se simte Jeff? intreba de indata ce baiatul ajunse in dreptul masinii si il privi uimit. Raspunse politicos, spunand tot ceea ce era de spus. Nu indraznea sa intrebe de unde-l cunoaste acel om pe Jeff, ci se indrepta catre motorul sau si se urca pe acesta, indreptandu-se catre casa. Iubitul sau il rugase in urma cu putin timp sa mearga acasa, ramanand ca mama acestuia sa ramana cu el.
Yuki se supuse. Era obosit, groaznic de obosit si nu mai daduse pe acasa de o buna bucata de timp. Se simtea din ce in ce mai rau. Nu stia de cand nu mai dormise, nu stia cum de mai e in stare sa conduca. Trecu prin fata cimitirului, insa nu intra, doar opri si privi cu tristete in ochi. Undeva, printre sutele de cruci si sutele de cadavre aflate sub pamant se afla si mult iubita lui prietena, Misa, care se stinsese din viata mult prea devreme. Isi simti sufletul rascolit de amintiri dureroase, in care el si tanara fata radeau fericiti.
Porni in viteza, lacrimile acoperindu-i chipul bland. Era din cale-afara de fericit ca Jeff e bine, si totusi plangea. Plangea pentru o persoana ce nu avea sa se mai intoarca niciodata in viata sa, dar totusi nu-si putea opri explozia de lacrimi.
Se aruinca in pat de cum ajunse, refuzand sa manance sau sa discute cu parintii sai. Mama sa intelesese ca ceva nu e in regula cu fiul ei, dar prefera sa taca. Il iubea prea tare pentru a face orice lucru ce l-ar putea rani. Era usor tematoare in privinta acestei apropieri intre fiul ei si Jeff, baiatul acela pe care il cunoscuse din senin, dar preferase sa nu spuna nimanui.

Intre timp, la spitalul principal din Tokyo, tanarul Jeff privea pierdut pe peretii albi ca neaua, gandindu-se la chipul drag al lui Jeff. Abia astepta sa poata iesi din spital...


Sper sa fie pe placul vostru!

[n{iK}a aMmA]

Hey... buna.
Capitolul a fost minunat. Mi-a placut foarte mult.
Ma bucur ca Jeff e înafara oricărui pericol. Yuki e un dulce de a stat tot timpul lânga Jeff. Totuşi... nu ştiu cum va reacţiona când va afla ca Jeff a aranjat ca Misa să fie omorâtă. Nu cred că va reacţiona frumos.
Ai avut câteva virgule puse cum nu trebuie şi în ultimul paragraf ai avut o greşală de exprimare:

''Intre timp, la spitalul principal din Tokyo, tanarul Jeff privea pierdut pe peretii albi ca neaua, gandindu-se la chipul drag al lui Jeff. Abia astepta sa poata iesi din spital...''

...tânărul Jeff privea pierdut pe pereţii albi ca neaua, gândindu-se la chipul drag al lui Yuki...

Înafara de acest lucru minor, nu mi-a atras nimic atenţia în mod special.
Poi... eu aÅŸtept urmatorul capitol.
Te pwp dulce.
:bye: :bye: