10-03-2011, 10:36 PM
Multumesc pt comentarii 
Cum probabil toti v-ati prins, eu sunt foarte iresponsabila si foarte aeriana
Asa ca am cam uitat sa mai postez si o continuare, ca, de!, la cate am facut.... Imi cer iertare pentru intarziere 
Capitolul 20
- Ai de gand sa stam toata ziua in pat? intreba Jeff intinzandu-se, asezandu-si apoi mana pe pieptul lui Yuki, care statea cu capul pe abdomenul sau. Niponul schita din cap ca '' Da '', apoi incepu sa rada ametit. Jeff il urma in scurt timp, incepand sa rada si el si mai tare. Il trase pe Yuki in sus astfel incat sa-l poata saruta si apoi se lasa iarasi pe pat. Mi-e lene! spuse nervos si se intinse inca o data. Ai o tigara?
- Sunt gol pusca, deci nu stiu unde le-as putea tine... Poate in orificiul anal, spuse si izbucni in ras, iar Jeff facu ochii mari si exclama:
- Ia sa vedem!
Zicand acestea isi trecu mana pe pieptul lui Yuki, dupa care il trase astfel incat mana sa ii ajunga pe fesele sale. Apasa usor asupra locului stramt, incepand sa-si miste degetul incet in acel loc. Niponul deveni rosu ca un rac, dar nu indraznea sa faca vreo miscare anume, fiindca durea usor, dar era incredibil de placut. Jeff adauga inca un deget, iar tanarul scanci usor si isi inchise ochii, strangand din dinti si inchizand ochii.
- S... Sta... i! reusi sa articuleze intr-un final, scapand un geamat si prinzandu-se cu mainile de gatul lui Jeff. Gata, glumisem doar!
- Nu-ti place? intreba cu o voce perversa, dupa care isi lipi buzele de ale lui Yuki.
- Sunt... Suntem... Nimfo... reusi sa mai articuleze Yuki inainte sa scoata un geamat puternic, fiindca Jeff isi impinsese cele doua degete intr-un mod care il facu sa fie strabatut de fiori de placere.
Incepura sa se sarute usor, dupa care Jeff isi retrase cele doua degete de acolo si se ridica in final de pe pat, intinzandu-se. Nu aveau habar ce se va intampla azi, insa telefonul lui Yuki incepu sa sune. Se ridica usor si raspunse, ramanand uimit sa il auda pe Ryu din cealalta parte a firului. De cand il cunoscuse pe Jeff nu-l mai vazuse pe Ryu, insa nici nu ii pasase de el.
Acesta fusese plecat pentru ceva timp din Tokyo si se parea ca abia acum venise. Voia sa se intalneasca cu Yuki, insa el era ocupat acum, ceea ce ii si spuse. Jeff veni langa el si il saruta pe gat, dupa care asculta convorbirea si, dupa ce inchise, spuse multumit:
- Imi place ca m-ai ales in defavoarea unui prieten mai vechi!
Se sarutara lung, dupa care Yuki spuse pe un ton soptit:
- Orice pentru tine...
Ziua trecu repede, cei doi distrandu-se. Erau fericiti unul langa celalalt si stiau asta, realizau amandoi asta. Insa mintea lui Jeff era strabatuta de ganduri negre. Stia prea bine ca trebuie sa ii spuna cat de curand adevarul lui Yuki, mai ales ca se simtea el vinovat. Il iubea pe nipon, plus de-asta avea remuscari. Era speriat si debusolat, nu i se mai intamplase niciodata acest lucru, sa ii pese.Era constient ca e indragostit acum si asta il facea vulnerabil in fata lui Yuki, dar parca nici asta nu mai conta, ci conta doar ziua cand adevarul va trebui sa iasa la iveala. Ziua care se apropia cu repeziciune...
Telefonul suna in timp ce ei se uitau la un film si se tineau strans in brate. Era al lui Jeff. Acesta se ridica cu mare greutate din pat si lua mobilul, raspunzand prost dispus. Nu-i placea sa fie deranjat pentru nimic in lume si nu-si dorea sa se iveasca vreo problema, insa se parea ca norocul ii era impotriva, fiindca se auzi vocea domnului Kyosuke, unul din cei mari. Tanarul se indeparta de Yuki si raspunse la telefon, vorbin aproape in soapta:
- Alo?
- Jeff? Baiete, asculta-ma cu atentie: In seara aceasta iti este pus la dispozitie un avion particular. Foloseste-l pentru a ajunge in America. E o urgenta, oamenii mei nu se descurca fara agerimea ta de neinlocuit, rosti barbatul rapid si Jeff se angaja la a face acest lucru, dupa care isi inchise telefonul.
- Yuki... rosti in soapta si in glasul sau se citea foarte bine tristetea ingrozitoare, de altfel. Vocea niponului se auzi plictisita din pat intreband ce s-a intamplat, iar americanul continua: Diseara plec. Trebuie sa ne intoarcem acasa...
Yuki ofta si se ridica de pe pat.
- S-a intamplat ceva... Cine era? intreba cu ingrijorare, iar Jeff, apropiindu-se de el, il saruta.
- Un prieten. Are nevoie de mine in America, e o urgenta, voi pleca, insa ma voi intoarce rapid inapoi, explica si isi saruta inca o data iubitul.
Se imbracara cu repeziciune amandoi, apoi se intoarsera la masina ce astepta in fata casei, urcandu-se in ea. Erau pregatiti sa plece, iar Jeff continua sa mormaie incet, sa injure printre dinti. Era mai iritat ca niciodata si nu-i convenea ceea ce se intamplase, avea o oarecare presimtire sumbra.
- Vreau sa ai grija de tine si sa nu care cumva sa te droghezi, spuse americanul ingrijorat si il saruta pe Jeff pe buze in fata casei lui, fara sa ii pese ca poate vor fi vazuti de parinti sau de ceilalti oameni.
- Si tu sa ai grija de tine, rosti tanarul si-l stranse la pieptul sau, mangaindu-l. Ii cauta buzele cu ochii inchisi, gasindu-le in scurt timp si sarutandu-le cu tandrete. Nu era bine, si el se simtea ciudat acum, la despartire. Ii venea sa plece cu el, sa-i ceara sa plece impreuna, insa se temea sa nu para prea cicalitor...
Cand Jeff intra in masina, Yuki se apleca din nou si il saruta, apoi ii facu usor cu mana si ramase in strada pana ce automobilul se pierdu in intuneric. Era noapte acum si era foarte frumos afara, asa ca se hotari sa iasa. Scoase telefonul din buzunar si il apela pe Ryu, bunul sau prieten, invitandu-l sa iasa impreuna. De cum auzi, acesta accepta imediat, bucuros, urmand sa se intalneasca in cateva minute la jumatatea drumului dintre casele lor, dupa care sa se plimbe sau sa mearga prin vreun club.
- Frate, mi-a fost dor de tine, rosti Ryu si il luase in brate pe prietenul sau, strangandu-l. Nu te-ai schimbat prea tare. Ce dracului e cu tine zilele astea? Nu iesi din casa pentru nimic in lume sau ce? Ti-ai facut vreo gagica cat timp am lipsit eu sau ce? intreba si ridica din sprancene. Ii parea rau ca pune intrebarea asta, nu voia sa auda de fete, el le ura si totusi se comporta bine cu ele doar de fatada, sa nu zica Yuki ceva. In sinea lui, Ryu era indragostit lulea de cel mai bun prieten al sau si il voia... Il voia pentru el.
- Gagica? Aaah, nu, rosti in soapta si rosi in obrajji, apoi se intoarse cu spatele, incercand sa-si fereasca privirea de cea a bunului sau prieten, insa era prea tarziu. Ryu il trase intr-o parte, sub un copac din parc si se uita lung la el.
- Explica-mi ce e cu roseata...
- Nimic, nimic, rosti niponul cu repeziciune, insa era prea greu sa-l minta.Yuki nu era obisnuit sa minta si nici sa se ascunda, asa ca, neputand suporta privirea fixa a lui Ryu si atat de iscoditoare, rosti: Am pe cineva,da... Prietenul sau continua sa-l priveasca atent, apoi il intoarse si-l lipi de copac, cerandu-i detalii.
- Cum adica ai pe cineva? Cine e norocoasa? intreba ridicand din sprancene, insa cu parere de rau, nevrand sa-l mai vada in bratele altei fete, ci in bratele sale.
- Nu conteaza, rosti Yuki si se intoarse sa plece, insa Ryu il tintui de copac si, fara sa se gandeasca prea mult, buzele i se contopira cu cele ale lui Yuki, care ramasese uimit, perplex. Incerca in zadar sa se fereasca, sa scape din acest asa-zis sarut, dar limba prietenului sau ii patrunse in gura, cautandu-i-o pe a lui. I se facea scarba, nu intelegea insa de ce, fiindca oricum era cu un baiat si stia ce inseamna, dar... Dar il iubea pe Jeff, nu il iubea pe Ryu, nici macar nu-l mai considera prieten pe acesta.
Si iata ce-i facea el acum, cat era Jeff plecat! Isi dadu rapid seama ce se va intampla si ce era cu acea senzatie de incomfort si nesiguranta.
Cum probabil toti v-ati prins, eu sunt foarte iresponsabila si foarte aeriana
Asa ca am cam uitat sa mai postez si o continuare, ca, de!, la cate am facut.... Imi cer iertare pentru intarziere Capitolul 20
- Ai de gand sa stam toata ziua in pat? intreba Jeff intinzandu-se, asezandu-si apoi mana pe pieptul lui Yuki, care statea cu capul pe abdomenul sau. Niponul schita din cap ca '' Da '', apoi incepu sa rada ametit. Jeff il urma in scurt timp, incepand sa rada si el si mai tare. Il trase pe Yuki in sus astfel incat sa-l poata saruta si apoi se lasa iarasi pe pat. Mi-e lene! spuse nervos si se intinse inca o data. Ai o tigara?
- Sunt gol pusca, deci nu stiu unde le-as putea tine... Poate in orificiul anal, spuse si izbucni in ras, iar Jeff facu ochii mari si exclama:
- Ia sa vedem!
Zicand acestea isi trecu mana pe pieptul lui Yuki, dupa care il trase astfel incat mana sa ii ajunga pe fesele sale. Apasa usor asupra locului stramt, incepand sa-si miste degetul incet in acel loc. Niponul deveni rosu ca un rac, dar nu indraznea sa faca vreo miscare anume, fiindca durea usor, dar era incredibil de placut. Jeff adauga inca un deget, iar tanarul scanci usor si isi inchise ochii, strangand din dinti si inchizand ochii.
- S... Sta... i! reusi sa articuleze intr-un final, scapand un geamat si prinzandu-se cu mainile de gatul lui Jeff. Gata, glumisem doar!
- Nu-ti place? intreba cu o voce perversa, dupa care isi lipi buzele de ale lui Yuki.
- Sunt... Suntem... Nimfo... reusi sa mai articuleze Yuki inainte sa scoata un geamat puternic, fiindca Jeff isi impinsese cele doua degete intr-un mod care il facu sa fie strabatut de fiori de placere.
Incepura sa se sarute usor, dupa care Jeff isi retrase cele doua degete de acolo si se ridica in final de pe pat, intinzandu-se. Nu aveau habar ce se va intampla azi, insa telefonul lui Yuki incepu sa sune. Se ridica usor si raspunse, ramanand uimit sa il auda pe Ryu din cealalta parte a firului. De cand il cunoscuse pe Jeff nu-l mai vazuse pe Ryu, insa nici nu ii pasase de el.
Acesta fusese plecat pentru ceva timp din Tokyo si se parea ca abia acum venise. Voia sa se intalneasca cu Yuki, insa el era ocupat acum, ceea ce ii si spuse. Jeff veni langa el si il saruta pe gat, dupa care asculta convorbirea si, dupa ce inchise, spuse multumit:
- Imi place ca m-ai ales in defavoarea unui prieten mai vechi!
Se sarutara lung, dupa care Yuki spuse pe un ton soptit:
- Orice pentru tine...
Ziua trecu repede, cei doi distrandu-se. Erau fericiti unul langa celalalt si stiau asta, realizau amandoi asta. Insa mintea lui Jeff era strabatuta de ganduri negre. Stia prea bine ca trebuie sa ii spuna cat de curand adevarul lui Yuki, mai ales ca se simtea el vinovat. Il iubea pe nipon, plus de-asta avea remuscari. Era speriat si debusolat, nu i se mai intamplase niciodata acest lucru, sa ii pese.Era constient ca e indragostit acum si asta il facea vulnerabil in fata lui Yuki, dar parca nici asta nu mai conta, ci conta doar ziua cand adevarul va trebui sa iasa la iveala. Ziua care se apropia cu repeziciune...
Telefonul suna in timp ce ei se uitau la un film si se tineau strans in brate. Era al lui Jeff. Acesta se ridica cu mare greutate din pat si lua mobilul, raspunzand prost dispus. Nu-i placea sa fie deranjat pentru nimic in lume si nu-si dorea sa se iveasca vreo problema, insa se parea ca norocul ii era impotriva, fiindca se auzi vocea domnului Kyosuke, unul din cei mari. Tanarul se indeparta de Yuki si raspunse la telefon, vorbin aproape in soapta:
- Alo?
- Jeff? Baiete, asculta-ma cu atentie: In seara aceasta iti este pus la dispozitie un avion particular. Foloseste-l pentru a ajunge in America. E o urgenta, oamenii mei nu se descurca fara agerimea ta de neinlocuit, rosti barbatul rapid si Jeff se angaja la a face acest lucru, dupa care isi inchise telefonul.
- Yuki... rosti in soapta si in glasul sau se citea foarte bine tristetea ingrozitoare, de altfel. Vocea niponului se auzi plictisita din pat intreband ce s-a intamplat, iar americanul continua: Diseara plec. Trebuie sa ne intoarcem acasa...
Yuki ofta si se ridica de pe pat.
- S-a intamplat ceva... Cine era? intreba cu ingrijorare, iar Jeff, apropiindu-se de el, il saruta.
- Un prieten. Are nevoie de mine in America, e o urgenta, voi pleca, insa ma voi intoarce rapid inapoi, explica si isi saruta inca o data iubitul.
Se imbracara cu repeziciune amandoi, apoi se intoarsera la masina ce astepta in fata casei, urcandu-se in ea. Erau pregatiti sa plece, iar Jeff continua sa mormaie incet, sa injure printre dinti. Era mai iritat ca niciodata si nu-i convenea ceea ce se intamplase, avea o oarecare presimtire sumbra.
- Vreau sa ai grija de tine si sa nu care cumva sa te droghezi, spuse americanul ingrijorat si il saruta pe Jeff pe buze in fata casei lui, fara sa ii pese ca poate vor fi vazuti de parinti sau de ceilalti oameni.
- Si tu sa ai grija de tine, rosti tanarul si-l stranse la pieptul sau, mangaindu-l. Ii cauta buzele cu ochii inchisi, gasindu-le in scurt timp si sarutandu-le cu tandrete. Nu era bine, si el se simtea ciudat acum, la despartire. Ii venea sa plece cu el, sa-i ceara sa plece impreuna, insa se temea sa nu para prea cicalitor...
Cand Jeff intra in masina, Yuki se apleca din nou si il saruta, apoi ii facu usor cu mana si ramase in strada pana ce automobilul se pierdu in intuneric. Era noapte acum si era foarte frumos afara, asa ca se hotari sa iasa. Scoase telefonul din buzunar si il apela pe Ryu, bunul sau prieten, invitandu-l sa iasa impreuna. De cum auzi, acesta accepta imediat, bucuros, urmand sa se intalneasca in cateva minute la jumatatea drumului dintre casele lor, dupa care sa se plimbe sau sa mearga prin vreun club.
- Frate, mi-a fost dor de tine, rosti Ryu si il luase in brate pe prietenul sau, strangandu-l. Nu te-ai schimbat prea tare. Ce dracului e cu tine zilele astea? Nu iesi din casa pentru nimic in lume sau ce? Ti-ai facut vreo gagica cat timp am lipsit eu sau ce? intreba si ridica din sprancene. Ii parea rau ca pune intrebarea asta, nu voia sa auda de fete, el le ura si totusi se comporta bine cu ele doar de fatada, sa nu zica Yuki ceva. In sinea lui, Ryu era indragostit lulea de cel mai bun prieten al sau si il voia... Il voia pentru el.
- Gagica? Aaah, nu, rosti in soapta si rosi in obrajji, apoi se intoarse cu spatele, incercand sa-si fereasca privirea de cea a bunului sau prieten, insa era prea tarziu. Ryu il trase intr-o parte, sub un copac din parc si se uita lung la el.
- Explica-mi ce e cu roseata...
- Nimic, nimic, rosti niponul cu repeziciune, insa era prea greu sa-l minta.Yuki nu era obisnuit sa minta si nici sa se ascunda, asa ca, neputand suporta privirea fixa a lui Ryu si atat de iscoditoare, rosti: Am pe cineva,da... Prietenul sau continua sa-l priveasca atent, apoi il intoarse si-l lipi de copac, cerandu-i detalii.
- Cum adica ai pe cineva? Cine e norocoasa? intreba ridicand din sprancene, insa cu parere de rau, nevrand sa-l mai vada in bratele altei fete, ci in bratele sale.
- Nu conteaza, rosti Yuki si se intoarse sa plece, insa Ryu il tintui de copac si, fara sa se gandeasca prea mult, buzele i se contopira cu cele ale lui Yuki, care ramasese uimit, perplex. Incerca in zadar sa se fereasca, sa scape din acest asa-zis sarut, dar limba prietenului sau ii patrunse in gura, cautandu-i-o pe a lui. I se facea scarba, nu intelegea insa de ce, fiindca oricum era cu un baiat si stia ce inseamna, dar... Dar il iubea pe Jeff, nu il iubea pe Ryu, nici macar nu-l mai considera prieten pe acesta.
Si iata ce-i facea el acum, cat era Jeff plecat! Isi dadu rapid seama ce se va intampla si ce era cu acea senzatie de incomfort si nesiguranta.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour