[Terminat] Inimile noastre bat acelasi ritm

[onu']

Cap4 Ars din temelie
Ayu(P.O.V)

-Ce?! Poftim?! Tipa Mike de zor la Ynaru.
-Pustiule, ti-am spus de la inceput ca te ajut doar cu un concert. Acum ma intorc la viata mea.
-Te intorci… la dracu’! continua Mike in pragul disperarii.
Ynaru insa, isi incordeaza maxilarul si-l trage de camasa, vrand probabil -sigur- sa-l pocneasca. Norocul fratelui meu ca intervin intre ei calmand spiretele. Ynaru pleaca in casa sa-si pregateasca bagajul iar Mike se tranteste cu posteriorul, pe iarba cruda si frageda, abtinandu-se din rasputeri sa-si nu-si lase lacrimile prelingandu-se pe obrajii trandafirii.
Ma las pe vine in fata lui si-l mangai protector pe cap. El se uita la mine cu ochii ce au imbratisat o culoare conabie apoi isi coboara privirea nemaiputand sa se abtina din a nu plange.
-O sa gasiti alti inlocuitori. Incerc eu sa-l consolez dar e in zadar.
Trebuie sa recunosc... si mie imi placuse pe scena. Aplauzele si tipetele tinerilor infocati ma propulsau intr-un univers desprins de realitate. E greu de comparat acest sentiment. Si-mi parea rau ca Ynaru pleca, asa pur si simplu. Putea ramane... ca pe vremuri. Imi iau fratele mai mic in brate si-mi asez barbia pe crestetul sau. Il vad pe Ynaru cu trollerul gata sa ma lase balta pentru a doua oara. Pieptul mi se strange intr-o durere atroce. Cum renvie sentimentul acela de acum doi ani cand ma tradase pentru prima oara.
-Haide… nu faceti o scena acum. Nu mor. Il aud rostind.
Nu… nu murea. Dar daca pleca departe de mine era cam acelasi lucru.
Parca am fi femei… observ si pe chipul lui o unda de dezamagire. Suntem invadati de aceasta explozie ce deleaga raze fara stralucire in sufletul si inima noastra. Mahnirea fratelui meu ce s-a instalat cu repeziciune si care la inceput nu ma afectase, acum biruise. Mi-o transimise si mie. Iar in gura aveam un gust amar, si la figurat si la propriu.
-E vina mea. Trebuia sa ma gandesc de la inceput ca asa se va intampla. Graiesc eu, fac o pauza si apoi continui: am implicat prea mult sentiment in toata cacealmaua asta!
Il vad pe prietenul meu cum aproba din cap. Eu privesc in gol si ma sperii atunci cand il aud pe Mike cum incepe a plange de-a binelea. Ca un copil de cinci ani, cu zgomot, sughituri si suspine.

eh, da, stiu... ii prea scurt dar urmatorul va fi mai lung. l-am postat pe asta caci voi lua o mica pauza. hmmm, hai mai... aveam si eu aici o parere despre ficul meu si ala era spam:))