[Terminat] Inimile noastre bat acelasi ritm

[onu']

Inimile noastre bat acelasi ritm

Capitolul 1 : Inceputul problemelor

E vineri seara .Ca de obicei stau cu picioarele pe pereti zgaindu-ma la mustele de pe tavan. Mor de plictiseala. Cand , imi vine sclipicita-stiu ca nu exista cuvantul asta-idee sa ma duc la frate-miu in camera sa-l intreb de sanatate . Pasesc alene pe coridor. Aud…liniste ? Ciudat. Cred ca bezmeticul asta nu-I acasa. Intru in camera lui sa ma asigur ca-I plecat. ,,Arunc’’ o privire si da , nu-I acasa . Cand vreu sa ies observ o hartie pe biroul lui . Curios din fire ma duc sa vad care-I treaba.


,,Frate,
Repet cu trupa .
Ciao .’’


Mama , ce lung a fost .

Si care-I treaba cu trupa ? Ca asta-I afon mai rau ca tata in stare de ebrietate .
Eh...din partea mea sa-si faca damblaua, e tanar si prost.
Apropo de prostie.Putea sa-mi lase bilet pe frigider ,ca toti oameni cu ,,scaun la cap’’, nu in camera lui.Probabil a aflat ca de la un timp am obiceiul prost sa vad ce tampenii mai scrie prin jurnal .
Da’ chiar ! Junalul !
Ma indrept spre locul bine stiut de mine sa-l iau .(,,geniul’’ asta il ascunde sub perna de la pat)
Il deschid si parcurg paginile pana la ultima scriere .


,,Draga jurnalule,
Ieri am fost la paul acasa sa vorbim despre lansarea noastra pe piata muzicala .

Pfai … ce mai lansare pe capu’ vostru .

Cred ca nu trebuia sa beau suc concentrat inainte sa vin la el .

Tampitule ! De cate ori ti-am zis sa nu mai bei toate prostiile ?

Am facut caca in baia lui .

Ce frumos din partea ta …


Bine ca avea odorizant d’ala ca ma faceam de cacao .

Ce sa mai zic ? Saraca baia lu’ paul.

Dupa aia , a venit o gagica in camera si mi-a facut cu ochiul . Avea in jur de 19 ani .

Pedofila ! …sa-mi faci cunostinta cu ea .

Cica era verisoara lui . In fine , am mai stat nitel la taclale si m-am carat acasa .

Semnat : SUPER STAR ROCK MIKE .

Incheierea e fatala .

Amuzat bag jurnalul sub perna si cobor in living sa ma uit la TV.
In scurt timp isi face aparitia si Fat-frumos din lacrima . Mai pe inteles : frati-miu.
- Ayu! Sa-ti spun ce mi s-a intamplat.
-Salut si tie . spun eu ironic intinzand bratul ca sa pot da mana cu el .
-Am fost la o vrajitoare…
-Da’n billet scria ca esti cu trupa.
-Taci ma ! Asa…si mi-a zis ca o sa fiu celebru .
-Normal…
-Si mi-a mai zis ca maine o sa intalnesc marea dragoste.
-Aia mica era anemica . spun eu aproape razand . Nu credeam ca Mike chiar ia de bune chestiile astea.
Se aseaza langa mine si face botic . Ii ravasesc parul negru ca pana corbului si incerc sa-l consolez :
-Mikey …
-Nu-mi mai spune Mikey ! Mikey e nume de maimuta !
Dupa ce zbiara la mine ,,cimpanzeul’’ se ridica si se duce la bucatarie .
Ii urmez exemplul pentru ca si nevoile mele se fac simtite .
Isi face un senvis . Hai sa-mi fac si eu unul. ( mda, si eu care il faceam pe el maimuta )
Pun in el sunca , salata si incep sa mananc .
Ochii imi pica pe tembelu’ din fata mea care isi chinuie de zor chifla .
O umple si cu cascaval , maioneza , mustar , ketchup , unt … ho ma ! Ca iar faci indigestie si noi nu aveam odorizant ca a lu’ Paul .
In final se aseaza cu fundul pe masa – vai de capu’ meu- si incepe sa clemfaie cu gura deschisa . Zau ca asta ii mai rau ca un necioplit . Pacat de el . Ca-I baiat bun. Si la suflet si la aspect. Da’ ce zic eu aici ? E fratele meu si punct !

Mike(P.O.V)
Mestec cu gura deschisa. Stiu ca nu-i frumos dar in casa mea fac ce vreau si gata.
Ma gandesc la asta exasperat pentru ca Ayu se uita la mine cu o privire gen: Ce taran esti.
Sa ma lase in plata mea, ca-i mai cicalitor ca mama.Nu face aia , nu zice aia , nu te duce acolo etc etc.Crede ca daca am 16 ani nu stiu sa-mi port singur de grija.Urasc faptul ca e major.Are mai multa libertate ca mine.
Termin senvisul asta nenorocit si ma duc in camera mea.Incep sa ma gandesc la visul ce-l nutresc de cand l-am cunoscut pe Paul.Si anume, sa fiu un star rock.Stiu ca toti plozii din ziua de azi aspira la asa ceva dar eu cred ca noi chiar avem potential.Eu sunt cu chitara,Paul la orga si Rio-un alt bun prieten-la tobe.Ne-ar cam trebui si un bassist si mai ales...un solist!
Ca noi behaim mai rau ca tata in stare de ebrietate.
Of , grea e viata de adolescent.Si dintr-o data ma aud spunand:
-A fi sau a nu fi ?
-Asta-I exclamarea.continua frate-miu din pragul usii.
-Ce puii mei faci aici? Ma spionezi mai nou ?
-Calm down.M-am plictisit pan’ la lacrimi…
-Si ?! Du-te si fa pe fantana arteziana altundeva.
-Ce irascibili suntem azi.
-Tu cum ai fi daca te-ai inscrie la un concurs de talente si ti-ar lipsi bassistul plus solistul?
-Ce probleme existentiale...
-Du-te de aici ca faci misto de mine.spun furios in timp ce cu pasi mari ma apropii de el incercand sa-i trantesc usa in nas.Mai agil decat mine,ma prinde de brat si imi graieste:
-Ai nevoie de un bassist ?
-Io in ce limba am vorbit pana acum?
-Cand e concursul ?
-Miercuri.
-Hmm...e in timpul scolii dar s-ar putea sa mearga.
-Ce sa mearga?imi face cu ochiul si pleaca reducandu-ma la tacere.
Ce naiba a mai fost si asta ? si mai ales ce are de gand?

[onu']

Rog un moderator sa mute acest fic la sectiunea Yaoi & Yuri

[Daria v2]

Data viitoare fi mai atent/ă. Dacă nu știai unde, puteai să te întrebi. Acum îți mut eu fic-urile yaoi la secțiunea potrivită, data viitoare, dacă nu știi ceva, întreabă-mă pe mine sau pe celălalte moderatoare de la FF xD. Spor la postat ^^.

[onu']

Next! Sper sa va placa.

Cap2 Noii membrii (Ayu P.O.V)

Telefonul meu suna de zor in zori. Stiu ca nu suna bine dar la 7 dimineata nu’s in stare de prea multe. Incerc sa il ignor dar ma las pagubas cand vad ca nu am sanse sa ma lase in pace.
-De ce mama dracu raspunzi asa greu? imi rasuna in ureche vocea celui mai bun prieten al meu plecat la studii in America de ceva timp.
-Neata,dormeam foarte bine. Multumesc de intrebare.
-Hai lasa asta. Sunt la aeroport . Ma iei ?
-Cred ca ai batut drumul degeaba.
-Ce?! de ce?
-Nu m-am reprofilat, sa stii.
-Du-te dracu’!
-Parca ziceai sa vin la aeroport.
-Du-te…vino mai repede!
Chicotesc si inchid mobilul. Imi fac toaleta de dimineata si ma duc sa-l verific pe Mike. Nu stiu de ce am obiceiul asta. Pasesc cu grija in camera sa. Doarme de n-are treaba. Cobor scarile,ies din casa si urc in masinuta mea.
-Ce ti-a luat atata?! ma intreaba Ynaru furios ca am cam intarziat.
-Traficul.
-Da’ cum sa nu…
Dau mana cu el si urcam in masina.
-Deci, frate-tu are nevoie de un bassist.
-Aha.
-Tipule, nu ma incurc cu tanci.
-Doar un concert si atat.
-Mi-ai mancat zilele.
-Pot trai cu asta.
Dupa ce am mai developat cateva amintiri,mai mult sau mai putin placute,ajungem acasa la mine. Ma rog, a parintilor.
Ii spun blondului sa se serveasca cu ce vrea din bar-ah!ca-n vremurile bune-iar eu o i-au la galop spre Mike. Abia astept sa vad cum va reactiona. Si sa mai aiba curajul sa zica ca nu sunt un frate bun.
Mike(P.O.V)
Simt cum ma zdruncina ceva in somn. O fi cutremur? Nu cred…ii prea bland.
-Inca 5 minute mami.
-Mikey trezeste-te!
Ma intorc buimac si vad in ceata o claie galbena. Ce naiba se petrece? E soarele la mine in camera? Nu se poate…mi-a zis Mikey! Reactionez din instinct si-I dau o palma. Vai de mine,ce-am facut? Am pocnit soarele.
-Stai ma, prostule! Eu sunt.
Aaaa... ii doar ametitul de frate-miu.
-Ba! tu te-ai lovit cu capul de pragul usii? Ii sambata! Lasa-ma naiba in pace.
-Am o surpriza.
-Surprize, surprise… dar nu apuc sa fac misto de el pana la capat ca ma ia pe sus ducandu-ma in living unde zaresc alta claie galbena. Ce naiba? Invazia blonzilor?
-Nenea, da’ tu cine mai esti?
-Copile, ai grija cum vorbesti ca eu nu sunt Ayu.
-Am observat.
-Ce-ai zis?
-Nimic, nimic.
Da Domnu’ si se baga si Ayu in seama.
-Frate, Ynaru e cel mai bun prieten al meu si cel mai bun bassist pe care il cunosc.
Raman cu o mecla gen: Ha?
Vazand ca nu-mi vine a crede continua Ynaru ala:
-Exact. Nu te flata prea tare ca Ayu m-a zapacit sa vin. Sa-ti fie clar: te ajut cu un singur concert. Atat.
Pune accentul pe ,,atat’’. Grozav. Va trebuii sa lucrez cu un imfumurat ca asta? Avand in vedere ca optiunile sunt limitate se pare ca da.
-Nu-mi spune ca mi-ai facut rost si de solist.
-Da’ ce-s eu? Miere cereasca? Ma asteptam sa-mi multumesti ca l-am tarat pe Ynaru pana aici pentru tine.
Cum sa nu! Nu vrei sa-ti sarut si urma pasilor? In fine,trecem peste.
Ziua de azi a fost una… nu asa cum ma astepatm eu sa fie. Desi urasc sa o zic, la repetitii Ynaru asta ne-a cam dat clasa. Aproape ne-a rescris toate cantecele si ne oprea la cea mai mica greseala. Bun, bun. Nu-i nimic. Macar va fi ceva de capu’ nostru la concurs.
Ajunsi acasa ne-am pus ,,micuta’’ problema, si anume, unde doarme Mrs,,eu le stiu pe toate’’.
Pe canapea nu vroia. I-a uita-te la el, esti oaspete in casa asta nu mai face atate mofturi.
-O sa dormi la Mike in camera. il aud pe Ayu spunand.
-Si eu unde mai dorm desteptule?
-La mine. mi-a raspuns el promt.
Am inghitit in sec. Nu am mai dormit impreuna de cand eram mici si mie imi era frica de intuneric. Hei! Suntem frati, ce-mi fac atate griji? parca as fi fata. Si chiar daca eram nu trebuia sa-mi fie teama. Fratele meu nu era un pervers. Asta apreciam la el. Era cicalitor dar in rest imi placea de el. Adica…personalitatea lui. Nu ma lasa la greu.Ii pasa de mine si de tot ce avea legatura cu mine. Vroia sa stie totul , sa-I spun totul. Chiar si chestii mai putin placute. Si-l apreciam pentru asta.
Ma duc in camera lui si ma asez pe pat deoarece era destul de tarziu. Dupa repetitia cu trupa am mai hoinarit putin si prin oras. Ynaru si Ayu se opreau in locuri ciudate penrtu mine dar nostalgice pentru ei. Cum ar fi parcul de skate unde Ynaru isi fracturase piciorul iar Ayu a fost acolo pentru el. Cimitirul in care se plimbau cu fetele (strategic) el se speriau si le sareau lor in brate. Scoala generala unde facusera multe alte prostii. Liceul… cand totul luase o intorsatura nu tocmai placuta. Ynaru plecase in America cu familia cand erau clasa a 11-pea.Se certasera rau de tot. Erau ca fratii iar eu eram gelos pe atunci. Petreceau atat de mult timp impreuna si vroiam si eu cu ei. Cred ca de atunci devenise Ayu cicalitor cu mine. Nu vroia sa ma piarda si pe mine. Se impacasera totusi. Vorbeau pe net, la telefon dar nu mai era acelasi lucru.
Aud un scartait. Usa se deschide incet iar in camera semi-luminata isi face aparitia Ayu ud flesca -probabil facuse dus- si doar un prosop in jurul taliei sale.Inima mi se strange si se face cat un purice. Ma intimideaza aspectul sau. Brobonelele de apa ce se preling de pe scalp pe parul galben cazand pe gat si umeri, apoi urmarindu-si traseul pe bicepsii si pectoralii frumosi conturati. Ma intreb cum ar fi fost daca in locul picaturilor de apa erau degetele mele lungi? numai gandul acesta ma infioara. Dar la ce ma gandesc si eu?! Imi scutur capul si ma asez turceste pe pat. Ochii verzi de felina ai fratelui meu ma fixeaza. Se incrunta. De ce?
-Vrei sa dau drumul la centrala?
-Nu! nu...da’ de ce ma intrebi?
-Vad ca ti s-a facut pielea de gaina si ma gandeam ca ti-e frig.
Ah! Grijuliu ca intodeauna. Nu mai fi asa!
-Nu. Mi-e bine. Serios.
Da din umeri si-si alege un tricou alb impreuna cu o pereche de pantaloni de la Puma.
Imi intorc rusinat si rosu ca focul privirea pentru ca el isi da prosopul jos. Tresar cand il vad langa mine. Bine ca-I imbracat...
-Ma, tu sigur esti bine? Acum esti cald si rosu. Astea sunt semne de raceala.
-N-am nimic. Nu ma mai cicali atata omule!
Ma intind pe pat cu spatele la el si incerc sa-mi inchid pleoapele in speranta ca voi adormi.
-Somn usor Mike. imi ureaza Ayu.
Ingan si eu acolo un ,,noapte buna’’si-mi setez creerul pe ,,close’’. Ca si cum nu era de ajuns isi petrece o mana peste mine dar nu se lipeste cu totul de trupul meu, aschiuta pe langa al lui. Acesta era un gest de protectie si dragoste de frate pe care mi-l aplica cand eram mai mici si imparteam aceeasi camera. Acum insa ma nelinistea si nu-mi dadeam seama de ce.
Cred ca au trecut minute bune dar eu continui sa respir ca si cum am alergat la maraton iar inima sa se zbuciume in interiorul meu. Aud vocea grava a fratelui meu ce nu sparge , ci din contra, se acompaniaza perfect cu linistea din camera.
-Dormi Mike.
-Ihi…
Cuvintele lui isi fac efectul ca un anestezic asupra mea. Adorm si visez ceva dar nu stiu ce.
Ma trezesc dimineata si prima imagine din albumul zilei de azi e Ayu la bustul gol incordandu-si muschii in fata ferestrei deschise. Mai frumos de atat nu se putea…
Mormai un ,,neata’’ acolo si fratele meu isi indreapta atentia spre mine.
-Buna dimineata si tie, frumoasa din padurea plictisita.
-Vai…ce glumet esti tu azi.
-All the time baby. apoi ma imbratiseaza cu mainile lui vanjoase incercand sa ma ridice de pe suprafata moale a patului.
-Lasa-ma, sunt greu.
-Opa! sa stii ca eu n-am profitat de tine in somn.
Intelegand la ce face asta aluzie ma rastesc la el:
-Daca-ti dau una, te bag in ce ai acum in fata ta.
El priveste pe fereastra si continua:
-Uuu, sexy girl. Cand ziceai ca-mi dai una?
-Te bag in mata.
-Se intampla sa fie si mama ta ,,brunetule’’.
-Lasa…bine ca esti tu mai blond.
Ma uit urat la el si ies din incapere. Ma indrept spre bucatarie sa-mi prepar ceva. Prostii! il astept pe Ayu ca eu dau foc la casa. In aria mea vizuala apar -a dat Domnu’- Ayu insotit de Ynaru. Ambii la bustul gol. Puii mei! Ce-i azi? Ziua bustului gol? Pai daca-i asa eu ma duc afara sa le vad pe fete nu sa ma zgaiesc la baieti sau barbati sau ce-or fi ei. Oricum ar fi stiu sigur ce sunt eu. Si nu mi-e rusine sa recunosc-draci! ba da, imi e-sunt baiat. Si care-i faza?
Ii vad pe munti venind la Mohamed, adica je.
-Ce mancam? intreaba Ynaru cascand de zor.
-Pa-l mai mic. ii raspunde Ayu zambind strengar.
Eu ma incarc cu energie negativa si astia incep a rade de mine. Firar! Din ambitie imi dau si eu tricoul jos expunandu-mi scheletul ambulant ce-l am la purtator. Mai mult i-am starnit pentru ca ei incep sa faca si mai tare haz de necaz. Frate ajuta-ma! Nu-i tine partea lu’ Ynaru. La naiba! Se intampla la fel ca in urma cu cativa ani cand ei erau prieteni la catarama. Se linistesc si in bucatarie se face simtit un miros imbietor de mancare. Servim micul dejun, ne facem toaleta si o luam la pas spre studio... garajul in care repetam. Dar mie imi place sa-i zic studio. Era sa uit. Ne trebuie un vocalist.

[onu']

Cap 3 Neasteptat de bine
Ayu (P.O.V)
Ajungem insfarsit in garajul ala paraginit si vai de mama lui unde incep baietii sa repete. Toate bune si frumoase pana aici dar nu le-ar face rau si o voce.
-Nu se mai poate asa! Ne trebuie un vocalist. il vad pe Paul cum rabufneste.
-Ce-ar fi daca ati canta pe rand, cate putin, si-l alegeti pe cel mai bun. propun eu.
Inafara de Ynaru ceilalti se uita jenati unul la celalalt. Mda, se pare ca nu aveau voci nici cat o ceapa degerata. Si incep pe rand:
Mai intai Paul. Vai de mine. Am facut otita.
Dupa aceea Rio. Cred ca mi-au cazut pantalonii in vine. Bine ca am curea.
Si la urma scumpul meu fratior. Abia ce-a deschis gura si am frisoane deja.
Se pare ca toti au voci de argint. Hai taceti din gura , ca tacerea e de aur.
Pacat de ei ca se pricep cu instrumentele.
-Ynaru, tu de ce nu canti? cu vocea. intreaba Mike indignat.
-Vezi sa nu te trezesti maine la fel de blond ca frate-tu. maraie printre dinti acesta.
Numai eu stiam ce ,,calitati’’ vocale mai are si asta. Dar trebuia sa ma razbun pentru partea a doua a replicii lui.
-Cel putin eu sunt asa de la mama natura. spun ranjind si constient ca i-am divulgat secretul. Ma rog, unul dintre ele.
-Adica esti vopsit in cap? Se baga si Paul in seama. Proasta miscare.
-Poate te ,,vopsesc’’ eu pe tine la fund!
Frumos Ynaru. Poate se prinde. Astia nu’s asa tembeli pe cat par.
Si acum ma rascolesc amintirile. In clasa a11-a , cand am aflat de la Ynaru ca va pleca in America cu familia, ne-am certat si ne-am luat la bataie aproape plangand. Dar ne abtineam.
Eram baieti! Ce naiba?
Ne era greu sa acceptam faptul ca vom fi pe 2 continente diferite. Ne cunosteam de la gradinita, faceam totul impreuna.
Tot in ziua aia-ultima impreuna-ne-am dus, pentru prima oara, intr-un bar. Cica eram certati dar tot unul langa altul stateam. Si am baut amandoi pana ne-a iesit pe nas. In drum spre casa ,leganandu-ne pe picioare si hlizindu-ne de mama focului, am inceput sa cantam:
,,Drumurile nostre toate
Se vor intalni vreodata…’’
Dupa aia am inceput sa ne sarutam ca doi disperati. Dar doar atat.
Si asa a plecat dar noi ramasesem-inca-prieteni. Nu ne-am stabilit pe baieti si totusi trebuie sa recunosc ca m-am simtit bine atunci. Sau o fi fost alcoolul de vina.
-Canta tu! ma trezeste Paul din visare. ah…stresant baiat.
-Tra la la. incep sa fac misto de el si nici macar nu am cantat ci am ziso pur si simplu.
-Hai mai.
-Unde?
-Ayu. spune fratele meu privindu-ma rugator.
Ohh...pentru el. Doar pentru el o fac.
-In padurea cu alune…
-Ayu nu te mai prostii. Canta-le baietilor putin. imi zice Ynaru.
Oftez, din nou.
-Ce sa cant?
-Uite lyricsul asta. recationeaza Rio dandu-mi o foicica.
Ce scris de doctor mai are si asta. Las foaia de-o parte si incep sa cant privind visitor.
-Drumurile noastre…si tot asa pana cand prietenii lui Mike inclusiv Mike mai au putin si bazaie iar Ynaru isi odihneste mana pe umarul meu. Ma opresc.
-Frate…m-ai terminat. mi se adreseaza Ynaru.
-Cand sant bun, sant bun. continui eu in gluma pentru a putea sparge si risipi perdeaua aceea de memorii ce nu ne dadea pace.
-Deci, asa ramane. Ayu tu esti vocea. il aud pe Paul.
Da’ pe mine m-a intrebat cineva? eh …ce mai conteaza? Dupa concurs Ynaru va pleca, eu ma retrag iar totul va ramane oale si ulcele. Sau ca sa nu fiu rautacios si sa ma exprim mai poetic:Visul lor adolescentin impletit cu aroma inocentei se va sparge iar ei vor ramane sa adune cioburile.

Mike(P.O.V)

Yupi! Ne-am gasit un solist! Si nu oricine, ci chiar propriul meu frate. Sunt super incantat. Pe el il stiu de-o viata si nu va mai fi nevoie sa fac cunostinta cu ,,omu negru’’ sis a incerc sa ma acomodez cu el. Nici nu banuiam ca are voce.
Abia astept marea seara. Poate vrajitoarea aia avea dreptate. O sa fiu celebru! Dar zicea ceva si de dragoste… da-o incolo de dragoste! O sa devin un rock star!

Zilele trec… noi repetam, asudam in garaj… La naiba! Asta nu-I un film derulandu-se pe o coloana sonora dinamica. Trec la sutien… pardon, subiect. Este o tipa pe scena care infatiseaza genul meu de fata. Si are si voce, puternica chiar. Da’ parca prea tipa la microfon.
In fine, dupa ce fetele astea sunt scaldate in aplauze, intram noi. Mai intai prezentarea si formalitatile ce le executa un barbat mai la patruzeci de ani. Nu as fi crezut niciodata ca in cluburi sunt si ,,bunici’’ ca tipul asta.
-Vor interpreta in continuare formatia…
Se aude greerele.
-Cum va numiti? Ne sopteste acesta aplecandu-se spre Ynaru, pionul principal de pe tabla de sah. (el era liderul…)
Cat de stupizi am putut fi! Ne-am luat cu munca, ne-am stresat si ne-am concentrate atat de mult pe muzica incat am uitat de un titlu ce se presupunea ca va intra in istoria muzicii rock. Cel putin asa aspiram eu.
-Pai… spunem toti ravasindu-ne parul.
-Dark star! Tresar eu.
Ceilalti se uita la mine ca la felul paisp’ce dar putin imi pasa. E hai… nu-I asa rau.
Si incepem: mai intai notele muzicale ce se desprind de pe corzi, clape, tobe apoi fratele meu mirobolant. Multimii se pare ca-I place iar boi continuam, bucurosi de faptul ca sunt incantati de prestatia noastra.
-Hei, hei… I wanna be a rockstar.
Termina Ayu melodia si Rio se da mare, incepand un solo la tobe precum un foc de artificii ce anunata sfarsitul unui eveniment important. Nu vorbisem desprea asta inainte. Da’ hai ca merge. Publicul ne aplauda si sper ca nu o fac din politete. Mai intra pe scena doua formatii si dupa aceea intervine un fel de ,,timp liber’’ pe la bar pana cand juriul voteaza.
Ii privesc pe ceilalti si nu-mi vine a crede cat de relaxati pot fi. Eu dau pe afara de emotii. Imi pulseaza odata cu inima care le raspandeste prin tot corpul, risipindu-le odata ce expir aerul din plamani si tragandu-le inapoi cand inspire aceiasi fiori. Tremur incontrolabil si fruntea imi este brodata cu picaturi marunte de sudoare. Vreau un tampon! Dar intr-un club de fite numai servetele gasesti… vine acelasi ,,mos’’ pe scena si incepe sa turuie cum ca toti am fost magnifici si dulceturi d’astea inainte sa ne bage sub recele dus… pierderea unei sanse de ai face pe ceilalti sa tanjeasca dupa umbra ta odata devenit celebru.
-Pe locul doi, cei care ne-au incantat auzul si vazul: Daaaark staaaar!
Nu era nevoie sa ne pocesti numele in halul asta! da’ ce zic eu aici?! Am iesit pe locul doi! Ye, ye! Se pare ca pe locul unu au fost niste fete cu un cantec mai lent si a atins multimea la coarda sensibila. Sunt foarte fericit! Starea de euforie difera mult de cele traite pana acum. Parca e o bucurie mai intense, mai… mai, firar! Nu exista cuvinte sa descri asa ceva. Trebuie simtit. Stiu doar ca e prima oara cand experimentez aceasta senzatie si e a naibii de placuta. Nu vreau sa ma mai descotorisesc vreodata de sentimental asta. Vreau sa-l imprim in inima mea sis a-l retraiesc din nou si din nou.


Drumurile noastre... daaaa e aiurea ce-am ales :))

[onu']

Cap4 Ars din temelie
Ayu(P.O.V)

-Ce?! Poftim?! Tipa Mike de zor la Ynaru.
-Pustiule, ti-am spus de la inceput ca te ajut doar cu un concert. Acum ma intorc la viata mea.
-Te intorci… la dracu’! continua Mike in pragul disperarii.
Ynaru insa, isi incordeaza maxilarul si-l trage de camasa, vrand probabil -sigur- sa-l pocneasca. Norocul fratelui meu ca intervin intre ei calmand spiretele. Ynaru pleaca in casa sa-si pregateasca bagajul iar Mike se tranteste cu posteriorul, pe iarba cruda si frageda, abtinandu-se din rasputeri sa-si nu-si lase lacrimile prelingandu-se pe obrajii trandafirii.
Ma las pe vine in fata lui si-l mangai protector pe cap. El se uita la mine cu ochii ce au imbratisat o culoare conabie apoi isi coboara privirea nemaiputand sa se abtina din a nu plange.
-O sa gasiti alti inlocuitori. Incerc eu sa-l consolez dar e in zadar.
Trebuie sa recunosc... si mie imi placuse pe scena. Aplauzele si tipetele tinerilor infocati ma propulsau intr-un univers desprins de realitate. E greu de comparat acest sentiment. Si-mi parea rau ca Ynaru pleca, asa pur si simplu. Putea ramane... ca pe vremuri. Imi iau fratele mai mic in brate si-mi asez barbia pe crestetul sau. Il vad pe Ynaru cu trollerul gata sa ma lase balta pentru a doua oara. Pieptul mi se strange intr-o durere atroce. Cum renvie sentimentul acela de acum doi ani cand ma tradase pentru prima oara.
-Haide… nu faceti o scena acum. Nu mor. Il aud rostind.
Nu… nu murea. Dar daca pleca departe de mine era cam acelasi lucru.
Parca am fi femei… observ si pe chipul lui o unda de dezamagire. Suntem invadati de aceasta explozie ce deleaga raze fara stralucire in sufletul si inima noastra. Mahnirea fratelui meu ce s-a instalat cu repeziciune si care la inceput nu ma afectase, acum biruise. Mi-o transimise si mie. Iar in gura aveam un gust amar, si la figurat si la propriu.
-E vina mea. Trebuia sa ma gandesc de la inceput ca asa se va intampla. Graiesc eu, fac o pauza si apoi continui: am implicat prea mult sentiment in toata cacealmaua asta!
Il vad pe prietenul meu cum aproba din cap. Eu privesc in gol si ma sperii atunci cand il aud pe Mike cum incepe a plange de-a binelea. Ca un copil de cinci ani, cu zgomot, sughituri si suspine.

eh, da, stiu... ii prea scurt dar urmatorul va fi mai lung. l-am postat pe asta caci voi lua o mica pauza. hmmm, hai mai... aveam si eu aici o parere despre ficul meu si ala era spam:))

[Stormrage]

Onu`. Uite ca trec eu pe aici și sper sa nu fie spam.

Încep cu titlul. Mi se pare puțin cunoscut. O fi din mintea mea. Dar, oricum, îmi place. Descrie tot ficul în câteva cuvinte. E un început bun.
Așezarea în pagina este acceptabila dar ai lăsat undeva, în primul capitol mi se pare, niște goluri enervante.

,,Draga jurnalule,
Ieri am fost la paul acasa sa vorbim despre lansarea noastra pe piata muzicala .

Pfai … ce mai lansare pe capu’ vostru .

Cred ca nu trebuia sa beau suc concentrat inainte sa vin la el .

Tampitule ! De cate ori ti-am zis sa nu mai bei toate prostiile ?

Am facut caca in baia lui .

Ce frumos din partea ta …


Bine ca avea odorizant d’ala ca ma faceam de cacao .

Ce sa mai zic ? Saraca baia lu’ paul.

Dupa aia , a venit o gagica in camera si mi-a facut cu ochiul . Avea in jur de 19 ani .

Pedofila ! …sa-mi faci cunostinta cu ea .

Cica era verisoara lui . In fine , am mai stat nitel la taclale si m-am carat acasa .

Semnat : SUPER STAR ROCK MIKE .

Aici era. Vezi, nu arata deloc bine. Dacă vrei sa subliniezi o idee [în cazul nostru "pagina de jurnal"] o scrii cu italic și nu lași spațiu intre rânduri. Iar dacă doreai sa faci paragraful sa arate cum ți-ai imaginat îl descrii. În nici un caz nu lași rânduri libere.
Ideea este buna dar nu tocmai originala, am senzația ca citesc același fic pe care l-am mai citit. Oricum, e acceptabil.
Grăbești acțiunea. Ieri a venit Ynaru, azi pleacă. Aveai șansa sa îl mai lași cu Ayu, sau alte încă 1000 de idei. Nu sa îl expediezi asa. Iar acel: " Drumurile noastre, se vor întâlni vreodată..." m-a făcut sa ma întreb unde se petrece acțiunea? In România? In America? Pe Marte? Ai grija la aceste mici detalii, sunt foarte importante.
Descriere lipsa. Ai înecat tot ficul în dialog și asta l-a prăpădit săracul. Încearcă sa descrii sentimentele mai bine, sa îl faci pe cititor sa simtă la rândul lui tot ceea ce i se întâmplă personajului.
Repet, nu mai pune atâta dialog. Iar dacă tot nu poți scăpa de el, maschează-l, adaugă descriere.
Personajele, descrise direct, doar prin fapte nu ajung. Vreau sa ne [vorbesc in numele tuturor cititorilor] scrii cum arata, felul de a gândi și tot ceea ce se poate spune despre ele. Asta din primul capitol. Si cuvintele în engleza nu dau bine deloc! Sa nu mai vad asa ceva fără rost: "-Calm down.M-am plictisit pan’ la lacrimi…"
Ultimul capitol, întradevăr este scurt, chiar sper sa îl compensezi cu un altul destul de lung.

Cam atât am avut de spus. Îți urez succes în continuare și aștept un capitol nou. *hugs*

Ps: sper ca nu am fost prea dura.

[Peppers]

Scurt capitol, tragic moment... mi-ar placea asa mult sa mai ramana Ynaru. Si vleau yaoi, cat mai repede, vreau yaoi. Si sper ca urmatorul capitol sa fie mai lung, sa am si eu ocupatie, :)). Ma, ori nu am fost eu pe faza, ori am memoria scurta -asta-i sigur!-, dar nu stiu ce varsta are Mikey -chiar e tare numele- si ce varsta are Ayu. Oricum, spor la scris si am vazut ultima fraza.:)) ,,hmmm, hai mai... aveam si eu aici o parere despre ficul meu si ala era spam:))" ehehehe ^^"" gomene, nu observasem cand am postat ca am spam, pe langa asta au avut si moderatorii de furca cu tupeul meu.^^"""
Deci, inca-odata, spor la scris!:D

[onu']

Cap5 Renascut din cenusa

Mike(P.O.V)

Visez… si brusc, simt cum ceva sau cineva imi ameninta dulcea odihna.
-Mike! Trezirea!
Nu ascult ce mi se ,,ordona’’, din contra, ignor persoana respectiva si-mi pun pilota-n cap. Dar blondul de frate-miu(caci el era) o trage de pe mine cu totul. Imi afund chipul in perna moale sperand ca se va cara si Ayu pe la treburile lui. Idiotul insa, deschide fereastra iar briza racoroasa de dimineata imi alunga de tot adormirea.
-Ba! Tu n-ai alta treaba de facut? Spun dupa ce casc zgomotos, ma intind ca o felina si ma asez in capul oaselor.
-La multi ani! Si ma inlantuie in bratele sale, intr-un stil fratesc si caracteristic lui.
Stai putin… e ziua mea?! Nu pot sa cred! Am uitat de ziua mea!
El se aseaza langa mine si continua:
-Ce-ti doresti de optsprezece ani?
-Pff, armonie in familie…
-Pe aia o ai deja.
-Cel mai mortal si bestial party.
Ayu ma aproba chicotind. Scotoceste prin buzunare scotand la iveala telefonul sau mobil. Dispare din camera, probabil, punand la cale majoratul meu. Insfarsit… cat am asteptat ziua asta! Eu, plus major, egal: libertate. Si mai e ceva. Eu, plus major, egal: bye bye liceu care mi-ai mancat zilele. Dar bineinteles ca va trebui sa ma inscriu la facultate la fel ca fratele meu ce are functie de veteran pe acolo.
Acum trebuie sa ma concentrez pe ceea ce conteaza cu adevarat. Summer time! Si iubita mea enervanta… sper din adancul sufletului sa n-o invite Ayu la petrecere. Asta ar fi ca si cum mi-ai turna motorina in cap. Un foc imi mai trebuie si sunt ,,aranjat’’.
Ce sa zic? Ziua se deruleaza frumos. Frate-miu face toata treaba… iar eu dau gata o sticla de bere ascultand Marron 5.
-Move like Jagger, move like Jagger… hai gata ca face Ayu otita. Si-i pacat de el… chiar daca de la o vreme a luat in primire o pereche de ochelari de vedere, negrii si la moda. Tot frumos si sexi a ramas. Da’ ce zic eu aici?!
-I wanna move like Jagger…
Ma aud spunand cu voce tare, din nou.
-Hai Christinicaaaaa! Da-ma gata! La cantat bineinteles...
Si tocmai cand incep aia acolo refrenul si eu cu ei se baga fratele meu in fata televizorului vociferand la telefon.
-Da-te ma!
Si printre cracii lui vad pe sticla animatoarele ce danseaza pe acolo.
-Tu-s gatii matii! Marai la el ca-n loc de ,,fetite’’ m-am holbat la altceva…
Ayu inchide telefonu’ si se uita la mine ca la o alta mobila din casa.
-Gata. Imi spuse rasufland usurat.
-Ce-I gata? Lapticu’ tau?
-Nu. Al tau. Dar se serveste la club, intre orele opt seara si zorii zilei impreuna cu muzica, fete si baieti.
-Baieti? Ma, io te inteleg pe tine da’ eu...
Nu-mi lasa ragazul de a continua ca-mi arunca o perna de pe canapea fix in fata.
-Mai usor cu ironia astazi.
-Bine, bine. Cum spui tu.
Ma indrept spre dus pentru a ma putea revigora si impopotiona pentru petrecere data in cinstea mea. Arunc o camasa pe mine si o pereche de blugi taiati, cu lanturi. Ziua asta nu mi se mai pare asa de maiestuoasa precum o vedeam in anii trecuti...
Cand ajung pe hol...
-Te-ai dat si tu cu parfum? Ma interogheaza Ayu gata pregatit si el.
-Lasa ca te-ai dat tu pentru amandoi. Mirosi a petunie de la o posta.
-Te-as pocnii. Da’i ziua ta...
Asta ma provoaca si mai mult. Si incep sa fredonez ceva de ultima inspiratie.
-Te-as pocnii de ziua taaaa...
-Si inca una sub centura ti-as mai daaaa… hai odata!
Imi canta si el putin, ceea ce-mi sterge orice urma de zambet de pe chipul meu alb, asemenea zabezii cu influente rozalii. Nu l-am mai auzit cantand de acum doi ani, atunci cand… in fine!
Urcam in masina lui, el la volan normal, ca eu picasem testul. Adica, stiam partea de teorie cat de cat, dar eram vitezoman si parca ma apuca un fel de frenezie cand apasam pe acceleratie.
Ajungem in clubul ,,curcubeu’’ (da, avea o gramada de culori stridente), intram si ,,cocostarcul’’ -iubita mea- imi sare in brate. Frateee, si asa e inalta de trebuie sa umblu cu scarita dupa mine cand stau cu ea, isi mai pune si tocuri de zece centimetri. O indepartez si tip la ea. Nu-I frumos, stiu. Da’ voi nu stiti ce fata ,,minunata’’ este ea.
-Femeie! Tu cu mine nu umbli asa! Ma uit la tine ca dupa avioane!
-Stai sa vezi ce cadou ti-am luat! Imi zise ea entuziasmata, sarindu-mi iar de gat.
Parca-i picata din luna. O las in plata Domnului si ma indrept spre bar planuind sa-mi comand ceva. Bautura pe gratis, din partea mea, pentru toata lumea? Cum sa nu, ca oi fi bancher…
Ma serveste barmanul cu tarie si bag shot dupa shot. Pana cand vad ca pe scena isi fac aparitia o formatie de muzica rock. Mi-am dat seama dupa articolele vestimetare caci imi vajaiau urechile si nu percep mesajul melodiilor prea coerent. Tot ce aud e un bazait. Da-i asa… melodios. Imi ,,invart’’ ochii pe acolo studiindu-i, mai ales pe chitarist. Si eu candva obisnuiam sa cant la acel instrument dumnezeiesc, chiar se intamplase sa dau concert si sa… nu mai conteaza! E de domeniul trecutului. Ma apropii de scena vazandu-l si pe Ynaru la bass. Stai! Il vad pe Ynaru?!

O sa dau un edit mai tarziu cu restul capitolului. Partea unde voi nara din punctul de vedere a lui Ayu.


Ayu(P.O.V)

Prin multimea nebuna incerc sa ma apropii de Mike ce se uita, ingrozit, pe scena. E adevarat! Acesta este cadoul meu de ziua lui. Si se pare ca am reusit sa-l surprind. Placut, neplacut? Nu stiu… am impresia ca-I beat. Ce naiba l-a determinat sa toarne in el in halul ala? Ma apropii si-l prind cand mai are putin si cade de pe scaun. Il scot afara, la aer, si imediat aud o voce venind din spatele meu.
-A baut?
Era Ynaru.
-Da.
-Of...
Stam cu el si-l privim cum isi da gramada pe jos de vreo doua, trei ori. Ynaru ii aduce apa minerala, eu ii fac vant cu o revista iar Mike isi da ochii peste cap aidoma drogatului.
Il ducem pe brate in masina. Eu ma asez pe bancheta din spate cu frate-miu in poala mea si Ynaru la volan, conducand catre casa.
Il mangai pe parul matasos si pe tenul fara cusur in timp ce atipeste. Isi tine buzele mici si rosii tuguiate si usor intredeschise. Cat de dulce e. Mai ca l-as saruta. Si o si fac… pe frunte, parinteste. Doar eram frati… dau startul unor mangaieri pe spatele sau, ceva mai tandre. Am un sentiment de deja-vu.
Ynaru franeaza brusc si-l trezeste de-a binelea pe Mike.
-Am ajuns. Ma anunta el simplu.
Ca si cum nu as fi auzit ce mi-a transimis, imi dreg glasul si ma adresez fratelui meu cam... ravasit.
-Cum te simti?
-Mai bine... spune aproape soptit.
Isi plimba mainile in jurul gatului meu si isi odihneste capul pe umarul posesorului, adica tot al meu.
-Iarta-ma. Nu am vrut sa ma fac chiar asa...
-Nu-i nimic fratioare. Si-l imbratisez la randul meu.
Nu mai vroiam sa-l scutesc de inchisoarea bratelor mele. El era atat de cald si tot atat de placut era sa-l am in mainile mele. Ynaru incepe a tusii. Stiam ca se preface doar pentru a ne distrage atentia de la acel moment intim dintre frati. Mike isi indreapta privirea spre el si ramana crispat. Pe buzele lui frumoase citindu-se: Cum e posibil?
-Stai linistit. Nu’s o fantoma a trecutului. Din contra…
-Nu inteleg… rosteste Mike cu greutate.
-Ai sa intelegi. Dar nu acum. In acest moment tot ce ai nevoi e un somn bun.
-Ynaru, nu te mai duce la hotel. Ramai la noi. Ii spun eu.
-Nici nu aveam de gand sa ma duc. Ma incurajeaza, pe urma, zambindu-mi prieteneste.
Il iau pe Mike in camera mea si pe Ynaru il conduc in camera lu’ frate-miu.
-Ba! Nam amnezie. Stiu unde sa o localizez. Mai bine, dute si ai grija de ala mic.
Il aprob din cap urandu-i o noapte buna. Ce mai ramasese din ea…
Pasesc destul de silentios in dormitorul meu. Ma indrept spre spre pat si-l vad pe Mike jumatate adormit. Ii dau jos pantofii, blugii, lasandu-l doar in boxerii negri. Scot din dulap un tricou larg, de-al meu, si incep sa-I desfac nasturii camasii pentru al putea imbraca. Pe masura ce inaintez si-I descopar trunchiul observ ca a ramas la fel de firav ca in anii trecuti. Eu eram mai ,,facut’’ la varsta lui. Dar cred ca lui Mike nici nu i-ar sta bine. Trasaturile lui feminine completeaza perfect cu trupul fragil si gingas. Il imbrac cu tricoul si-l las asa.
Arunc si eu ceva pe mine si ma bag langa fratele meu in pat.
Il lipesc de mine iar el isi aseaza capul pe pieptul meu si o mana pe abdomen. Il imbratisez si inchid ochii. Apoi ii deschid… ce naiba?! Nu pot sa dorm! Dar de ce? Gandul imi sta la buzele fratelui meu. Ma intreb cat de moi sunt, cat de fine… cat de delicioasa poate fi dulceata gurii sale. Il privesc cum doarme. Dumnezeule! Cat de scump poate fi! Fara sa-mi dau seama ma excita propriile ganduri… atat de indecente.
Ma asigur ca a adormit si ma strecor afara din camera. Pasii ma conduc spre locul unde doarme Ynaru. Sfoaraie… mai bine de atat nici ca se putea. Pe bune! Ma asez langa el, pe burta, si dau permisiunea sfetnicului noptii de a ma vizita si pe mine.

[Stormrage]

Sa încep.

Prea mult dialog. Ti-am mai spus asta, și tot eu am precizat cum sa scapi de el. Descriere putina; iar ai uitat de detalii și nu prea îmi place.

-Hai Christinicaaaaa! Da-ma gata! La cantat bineinteles...
Si tocmai cand incep aia acolo refrenul si eu cu ei se baga fratele meu in fata televizorului vociferand la telefon.

-Te-as pocnii de ziua taaaa...

Era destul un simplu : "Christinica!" si "ta"; acel "a" prelungit nu da bine, nu e estetic.

-Baieti? Ma, io te inteleg pe tine da’ eu...

Ai avut tu o ideea dar nu a ieșit cum trebuia. Ai vrut sa îl faci sa para un băiat rău, un rapp`ar de cartier, dar aici se aseamănă mai mult cu un țăran.
Prea multe puncte de suspensie.

Prin multimea nebuna incerc sa ma apropii de Mike ce se uita, ingrozit, pe scena. E adevarat! Acesta este cadoul meu de ziua lui. Si se pare ca am reusit sa-l surprind. Placut, neplacut? Nu stiu[…] am impresia ca-I beat. Ce naiba l-a determinat sa toarne in el in halul ala? Ma apropii si-l prind cand mai are putin si cade de pe scaun. Il scot afara, la aer, si imediat aud o voce venind din spatele meu.
-A baut?
Era Ynaru.
-Da.
-Of[...]
Stam cu el si-l privim cum isi da gramada pe jos de vreo doua, trei ori. Ynaru ii aduce apa minerala, eu ii fac vant cu o revista iar Mike isi da ochii peste cap aidoma drogatului.
Il ducem pe brate in masina. Eu ma asez pe bancheta din spate cu frate-miu in poala mea si Ynaru la volan, conducand catre casa.
Il mangai pe parul matasos si pe tenul fara cusur in timp ce atipeste. Isi tine buzele mici si rosii tuguiate si usor intredeschise. Cat de dulce e. Mai ca l-as saruta. Si o si fac[…] pe frunte, parinteste. Doar eram frati[…] dau startul unor mangaieri pe spatele sau, ceva mai tandre. Am un sentiment de deja-vu.
Ynaru franeaza brusc si-l trezeste de-a binelea pe Mike.
-Am ajuns. Ma anunta el simplu.
Ca si cum nu as fi auzit ce mi-a transimis, imi dreg glasul si ma adresez fratelui meu cam[...] ravasit.
-Cum te simti?
-Mai bine[...] spune aproape soptit.
Isi plimba mainile in jurul gatului meu si isi odihneste capul pe umarul posesorului, adica tot al meu.
-Iarta-ma. Nu am vrut sa ma fac chiar asa[...]
-Nu-i nimic fratioare. Si-l imbratisez la randul meu.
Nu mai vroiam sa-l scutesc de inchisoarea bratelor mele. El era atat de cald si tot atat de placut era sa-l am in mainile mele. Ynaru incepe a tusii. Stiam ca se preface doar pentru a ne distrage atentia de la acel moment intim dintre frati. Mike isi indreapta privirea spre el si ramana crispat. Pe buzele lui frumoase citindu-se: Cum e posibil?
-Stai linistit. Nu’s o fantoma a trecutului. Din contra[…]
-Nu inteleg[…] rosteste Mike cu greutate.
-Ai sa intelegi. Dar nu acum. In acest moment tot ce ai nevoi e un somn bun.
-Ynaru, nu te mai duce la hotel. Ramai la noi. Ii spun eu.
-Nici nu aveam de gand sa ma duc. Ma incurajeaza, pe urma, zambindu-mi prieteneste.
Il iau pe Mike in camera mea si pe Ynaru il conduc in camera lu’ frate-miu.
-Ba! Nam amnezie. Stiu unde sa o localizez. Mai bine, dute si ai grija de ala mic.
Il aprob din cap urandu-i o noapte buna. Ce mai ramasese din ea[…]
Pasesc destul de silentios in dormitorul meu. Ma indrept spre spre pat si-l vad pe Mike jumatate adormit. Ii dau jos pantofii, blugii, lasandu-l doar in boxerii negri. Scot din dulap un tricou larg, de-al meu, si incep sa-I desfac nasturii camasii pentru al putea imbraca. Pe masura ce inaintez si-I descopar trunchiul observ ca a ramas la fel de firav ca in anii trecuti. Eu eram mai ,,facut’’ la varsta lui. Dar cred ca lui Mike nici nu i-ar sta bine. Trasaturile lui feminine completeaza perfect cu trupul fragil si gingas. Il imbrac cu tricoul si-l las asa.
Arunc si eu ceva pe mine si ma bag langa fratele meu in pat.
Il lipesc de mine iar el isi aseaza capul pe pieptul meu si o mana pe abdomen. Il imbratisez si inchid ochii. Apoi ii deschid[…] ce naiba?! Nu pot sa dorm! Dar de ce? Gandul imi sta la buzele fratelui meu. Ma intreb cat de moi sunt, cat de fine[…] cat de delicioasa poate fi dulceata gurii sale. Il privesc cum doarme. Dumnezeule! Cat de scump poate fi! Fara sa-mi dau seama ma excita propriile ganduri[…] atat de indecente.
Ma asigur ca a adormit si ma strecor afara din camera. Pasii ma conduc spre locul unde doarme Ynaru. Sfoaraie[…] mai bine de atat nici ca se putea. Pe bune! Ma asez langa el, pe burta, si dau permisiunea sfetnicului noptii de a ma vizita si pe mine.

Vezi? Nu arata deloc bine. Se pare ca ai probleme cu estetica. Si partea de sus e numai a doua [Ayu p.o.v], deci nu mai zic de prima. Încearcă sa eviți astfel de exprimări: " lu’ ; Nu's ; telefonu’ ; lapticu` ". Nu sunt estetice și nici nu e convorbire de messenger, nu?

-Am ajuns,[ virgula ] ma anunta el simplu.
-Nu inteleg,[ virgula ] rosteste Mike cu greutate.
-Nici nu aveam de gand sa ma duc,[ virgula ] ma incurajeaza, pe urma, zambindu-mi prieteneste.
-Mai bine,[ virgula ] spune aproape soptit.

Vai de virgula mea; aici ai probleme. Semnele de punctuație lipsesc cu desăvârșire.
Povestea este în continuare interesanta și captivanta. Îmi place atitudinea lui Ynaru, indiferent, nesimțit, nepăsător [chiar daca nu l-ai descris prea mult, este si el un personaj "principal"; fii atenta la detalii] Inca nu ai ajuns la partea yaoi, doar puțin, o tenta foarte mica de shounen.
În principiu, nu ai făcut mari schimbări. Totuși, aștept sa vad cu ce mai vii. Mult noroc si spor la scris.
Sărbători fericite.