[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

Salut, am revenit cu un nou capitol. va multumesc pentru comentarii si ma bucur ca va place. Stiu ca Jesse si Blake nu prea si-au mai facut aparitia in ultima vreme, dar chestia asta va fi remediata peste cateva capitole. Din acel punct, nu o sa mai scapati de ei pana la sfarsit. Multumesc inca o data si spor la citit!

***

Mirosul de sunca prajita si oua amestecat cu izul inconfundabil al cafelei patrundea prin usa intredeschisa a camerei. Kyle ofta multumit si-si deschise lenes ochii. Privii in jurul sau confunz pentru cateva momente pana sa-si dea seama unde se afla. Dormitorul lui Ray...
Nu-si aducea aminte sa fi venit aici. Ultimul lucru pe care stia ca il facuse cu o seara era mica munca de cercetare prin baza de date a imperiului Newcrest. Apoi...il apucase o durere groaznica de cap si ...nimic. De aici nu-si mai amintea nimic.
Dar daca din bucatarie venea miros de mancare...asta nu putea sa insemne decat un lucru: Ray se intoarse acasa.
Cu gandul asta in cap, dadu repede plapuma subtire la o parte si sari in picioare, blestemand camera ce se invartea. Isi scutura capul si astepta cateva clipe pana cand mobila din jurul sau nu se mai misca, apoi iesi repede din incapere si se indrepta spre bucatarie.
Insa se opri imediat ce il vazu.
Ray era imbracat intr-o pereche de pantaloni de treining uzati si un tricou alb, un pic prea lung, chiar si pentru el. Din parul negru i se scurgeau picaturi de apa, care se pierdeau in bumbacul alb. Pe umarul stang avea un prosop ce, probabil, cunoscuse zile mai bune. Nu il vazuse inca. Era prea ocupat cu mancarea. Kyle zari tigaia de pe aragaz si cojile de ou si bucatelele de sunca de pe insula. Zambi.
Niciodata nu si-l imaginase pe Ray ca un barbat casnic. Se sprijini de perete il mai privi pret de cateva momente. Nu stia cand va mai avea o ocazie ca asta. Trebuia sa profite de situatia.
Insa, ca si cum i-ar fi ghicit gandurile, Rayland se intoarse. Privirile lor se incrucisara pentru cateva secunde, pana cand Kyle isi pleca ochii in podea si lasa parul sa-i acopere fata ce incepu sa se inroseasca. In ultimele zile se gandise ce ar fi putut sa-i spuna cand se va intoarce, dar nu gasise niciun raspuns multumitor. Oare ar fi trebuit sa-si ceara scuze? Sa-si retraga cuvintele?
Inghiti in sec, simtindu-se dintr-o data cel mai prost om de pe intre Pamantul. De ce dracu' nu putea gasi un subiect de conversatie frumos si neutru, care sa-l enerveze pe Ray? Nu ar fi trebuit sa fie asa de greu? Barbatul se enerva indiferent ce zicea el, deci, de ce nu era in stare sa-si deschisa gura?
-'Neata. Nu ma gandeam ca te vei trezi asa de repede.
Cand ii auzi glasul calm, Kyle isi ridica privirea. Ray...ii zambea?!
-Vroiam sa termin micul dejun. Cum ai dormit?
Kyle clipi de cateva ori, apoi incerca sa-si faca mintea sa functioneze normal. Rayland era dragut? Pamantul era plat? La naiba, venea sfarsitul lumii si el nu ajunsese la DisneyLand!
-Kyle...? intreba Ray ingrijorat. Lua tigaia de pe aragaz si se apropie de el. Ii duse mana la frunte si se incrunta. Nu, nu mai ai febra. Te simti rau? Te doare ceva?
Kyle il privi perplex. Asta era un vis. De cand se comporta Ray atat de frumos cu el?
Nestiind ce sa zica, se multumi sa dea din cap in semn ca nu.
-Ma bucur. Barbatul repira usurat, apoi ii facu semn sa-l urmeze. Hai sa mananci pana nu se raceste. Nici acum nu stiu exact ce prefer la micul dejun, dar am facut niste oua cu sunca. Puse o parte din oua pe o farfurie si adauga doua bucatele de sunca prajita inainte de a pune farfuria in fata baiatului. Daca nu-ti place, banuiesc ca am pe undeva si niste cereale.
Kyle se uita la farmurie, apoi la Ray si din nou la farfurie si pana sa apuce barbatul sa-si continue lista cu chestii bune de mancat dimineata, fata i se lumina intr-un zambet sincer.
-Multumesc. Lua furculita si se apuca sa manance, abia atunci dandu-si seama cat de foame ii era. Oare cand mancase ultima oara?
-Daca nu iti plac, nu trebuie sa mananci. Sti, gatitul nu e unul din punctele mele forte. Daca vrei un mic dejun exceptional, Jesse ar fi cea mai buna...
-As manca, indiferent ce ai gati.
-Indiferent? Chiar daca ti-as fi dat mancare arsa si fara niciun gust?
Kyle incepu sa chicoteasca cu toate ca nu prea ii statea in fire.
-As manca si as mai cere inca o portie.
-De ce?
Kyle se gandi pentru un moment inainte de a raspunde.
-Cand eram mic, mama imi spunea ca trebuie sa intampinam esecurile celor dragi cu acelasi entuziasm cu care le intampinam reusitele. Asa le aratam ca suntem alaturi de ei, indiferent de situatie.
-Mama ta a fost o femeie inteleapta.
-Nu a fost doar inteleapta. Era buna, zambea tot timpul si stia mereu ce sa spuna ca sa te faca sa te simti mai bine. Nu prea aveai cum sa fi suparat cand erai in preajma ei. Kyle ofta si se opri in mancat. Mi-ar place sa seman mai mult cu ea in privinta asta.
-Cred ca semeni cu ea mai mult decat iti poti imagina, pustiule. Ray se apropie de el si ii ciufuli parul ce si asa nu statea nicicun. Mananca, pana nu se raceste de tot.
Ray se intoarse si se indrepta spre cafetiera. Isi puse o ceasca plina de cafea si tacu. Dimineata se dovedea a fi una interesanta. Era pentru prima oara cand el si Kyle purtasera o conversatie normala, fara sa simta nevoia sa-si sara unul altuia la gat. Nu era mult...dar conta. Cu pasi mici strabati distante mari, isi aminti el.
Cand isi ridica ochii din cana isi dadu seama ca baiatul il priveste si, spre deosebire de data trecuta, nu-si fereste privirea de a sa. Poate vorbise prea repede...
-Imi pare rau pentru ce s-a intamplat cand...Kyle ezita. Nu stia cum sa continue. Nu-mi retrag cuvintele pe care ti le-am spus, dar stiu ca ar fi trebuit sa tac.
-Kyle...
-Nu, lasa-ma sa termin cat inca mai am curajul sa o fac. Trase adanc aer in piept si isi puse in ordine putinele idei pe care le avea. Nu stiu cand s-a intamplat. Nu am vrut sa ma gandesc la tine asa. Nici macar nu stiu daca te plac. Adica, nu ma intelege gresit, poti sa fi si de treaba, dar de cand m-ai cunoscut nu ai facut decat sa urli la mine sau sa-mi vorbesti de sus.
-Nu o fac intentionat, Kyle. Pur si simplu...
-Te enervez, completa baiatul propozitia. Incepu sa rada, insa rasul sau era amar. Acelasi lucru il patesc si eu cand e vorba de tine...insa...nu stiu. Asta simt. Kyle ridica din umeri si incepu sa se joace cu mancarea pe care o mai avea in farfurie.
-E gresit.
-De ce e gresit sa iubesti pe cineva?
Ray ofta si puse deoparta cana de cafea. Conversatia asta se dovedea mai grea decat si-ar fi imaginat.
-Nu e gresit sa iubesti pe cineva. E gresit sa ma iubesti pe mine. Eu...
-...inca il iubesti pe el.
-Da si nu stiu daca voi mai fi in stare sa iubesc pe altcineva vreodata.
-Sunt constient de asta. Kyle impinse farfuria din fata sa. Dar asta nu schimba cu nimic faptul ca eu te iubesc.
-Te voi face sa suferi. Vei ajunge sa ma urasti intr-o buna zi. Ray se cutremura. De ce aceasta perspectiva il inspaimanta?
-Ma indoiesc ca te-as putea uri vreodata. Kyle se ridica de la masa, lua farfuria, o puse in ghiuveta si dadu drumul la apa calda peste ea, apoi, dupa ce termina, se intoarse spre Ray si se apropie de el. Ii puse mana pe piept si ii zambi. Nu-mi esti dator cu nimic. Nu o sa te urmaresc, nu o sa te agasez cu sentimentele mele. Nu o sa plang cand o sa ma respingi. Vroiam doar sa sti.
-Imi pare rau, Kyle...eu...
-Nu e usor sa traiesti singur. Poate sunt doar un pusti enervant pentru tine, dar sunt aici. Si voi fi aici, atunci cand vei avea nevoie de mine.
Ray il privi drept in ochi. oare unde disparuse baiatul acela cu care se certa el? caci, in fata sa nu se mai afla un copil, ci un om, care, poate, stia mai multe decat el despre durere si singuratate. "Kyle nu e asa cum crezi". Cuvintele lui Derik ii rasunau in minte.
-Eu nu am de gand sa te las singur, Rayland. Kyle isi ridica mana si ii atinse obrazul. Ray tresari. Isi ridica propia mana si o acoperi pe cea a baiatului. Pentru cateva momente ramasesera asa, bucurandu-se de sentimentul straniu de intimitate pe care il incercau amandoi. Apoi Ray se apleca si ii cuprinse buzele intr-un sarut usor, aproape cast. Buzele lui Kyle se intredeschisera si il primira, mulandu-se dupa ale lui. Inima ii bubuia atat de tare in piept incat putea sa-i auda bataile in timpane.
Dar totul se termina prea repede. Ray se indeparta aproape imediat. Insa, isi inconjura bratele mari si puternice in jurul trupului mic si-l aduse mai aprope de el. Kyle nu se impotrivi. La randul sau, isi incolaci bratele in jurul taliei lui Ray si-si sprijini capul de torsul sau, ascultandu-i respiratia linistita si bataile repezi ale inimii.
-Multumesc, ii sopti Rayland la ureche dupa ceea ce paruse a fi o vesnicie.
Acelea erau cuvintele pe care vroia sa le auda de atat de mult timp din gura cuiva. Vroia sa stie ca exista cineva careia sa-i pese destul de mult, incat sa nu plece. Nu credea ca ar mai suporta sa vada pe cineva plecand...adevarul era ca nu mai vroia sa fie singur. Nu din nou. Ii....ii era frica.
Stransoare sa deveni mai puternica, dar pe Kyle nu parea sa-l deranjeze. Se multimi sa zambeasca. Trebuia sa se bucure de asta, caci stia ca nu va dura mult. Iar cand totul se va termina si Rayland nu va mai avea nevoie de el, stia ca doar amintirile astea il vor face sa mearga mai departe.

*

-Si chiar ai de gand sa pleci in Texas pentru o vreme?
Kyle statea asezat pe insula din bucatarie si il privea pe Ray cu curiozitate. Era pentru prima oara cand il vedea atat de agitat. Primul sau gand a fost ca s-a intamplat ceva rau cu familia lui, dar cu cat privea mai mult, cu atat era mai sigur ca barbatul ii ascunde ceva. Intrebarea era ce ii ascundea?
-Da. Am fost anuntat de intendent ca mama vrea sa cumpere cateva hectare de pamant de la un vecin si sa extinda teritoriile mosiei. E de parere ca ar fi mai bine sa fiu de fata cand partile vor semna contractul.
Ray era intors, astfel Kyle nu reusi sa-i vada decat spatele. Neavand ce altceva sa faca, isi concentra privirea pe jocul muschilor ascusi de bumbacul tricoului. I-a zis lui Ray ca nu-l va agasa cu sentimentele sale si urma sa se tina de cuvant. Dar asta nu insemna ca nu putea sa admire. Chiar daca o facea de la distanta.
-Cat insemna defapt " cateva hectare"?
-Doua sute.
Asta il puse un pic pe Kyle pe ganduri.
-Crezi ca e o afacere buna? Avand in vedere economia de acum, vreau sa zic.
Ray ofta. Si el se gandise mult si bine la asta, dar inca nu luase o decizie finala. Mama sa il anuntase in urma cu doua saptamani de noile sale planuri privind dezvoltarea viitoare a podgoriei pe care o detinea familia ei inca din urma cu doua generatii. Ii ceruse parerea, dar nici atunci, la fel ca nici acum, nu stia daca este bine sau daca existinderea asta va fi inceputul sfarsitului.
-Nu stiu, recunoscu intr-un final. Tocmai de aceea cred ca e o idee buna sa merg acolo si sa supraveghez lucrurile indeaproape. Nu ne putem permite sa facem nicio greseala cand e vorba de pamantul pe care il achizitionam. Daca el nu e bun, strugurii nu vor fi buni. Iar fara struguri, nu obtinem vin.
-Si asa toata munca pe care oamenii au depus-o pana acum se duce pe apa sambetei, concluziona Kyle il locul lui. Ai dreptate. Ar fi mai bine sa mergi.
Ii zambi.
-In plus, sunt sigur ca famila ta se va bucura sa te vada. Ai zis ca nu ai mai fost de mult in vizita.
-Nu stiu ce sa zic de asta. Ray ofta. Vezi, tu, familia mea nu e tocmai cea mai normala familie din lume.
Kyle incepu sa rada. Sari jos de pe insula, o inconjura si se aseza pe unul dintre scaunele inalte. Isi puse un pahar de suc de portocale si il savura inainte de a-l privi pe Ray amuzat.
-A cui familie e normala zilele astea? Sa zici ca ai o familie normala e ca si cum ai fi de acord ca Pamantule plat.
-Da, ai dreptate, dar crede-ma cand iti spun, ca familia mea nu se incadreaza nici macar in limitele asa zisei normalitati acceptate acum.
Kyle isi termina sucul si puse paharul pe masa.
-Si asta e atat de rau? Nu stiu cum sa-ti spun, dar normalitatea e plictisitoare. Desigur, poate cei de varsta ta nu mai apreciaza lucrurile interesante, adauga Kyle, oferindu-i lui Ray unul din zambetele sale provocatoare.
-Ce naiba vrei sa zici cu "unul de varsta ta"? Nu sunt cu mult mai in varsta decat tine.
-Probabil daca vei mai repeta asta de cateva ori, o sa te si cred.
Ray se incrunta si bombani ceva ce in urechile lui Kyle suna ca "pustii din ziua de azi nu stiu ce e ala respectul". Kyle chicoti. Da, putea sa vorbeasca normal cu Ray, dar asta nu insemna ca nu ii placea sa-l enerveze din cand in cand. Zilele ar fi prea plictisitoare daca ei doi s-ar intelege perfect tot timpul.
-Deci, cand vei pleca? schimba baiatul subiectul. Era bine sa-l enervezi pe rayland, dar trebuia sa sti cand sa te opresti.
-Am rezervare pentru zborul din seara asta.
Kyle ar fi vrut sa zica ceva, dar vestea il lua pe nepregatite. Chiar avea de gand sa plece asa de repede?
-Si nu sti cand te intorci?
-Nu. S-ar putea sa stau doar cateva zile, dar, la fel de bine, as putea sa raman cateva saptamani. Depinde cum merg treburile acolo.
Ray lasa tot ceea ce facuse pana atunci si se apropie de Kyle. Ii spusese aproape tot. Acum urma partea dificila. Isi inclesta maxilarul si incerca sa-si aduca aminte ca trebuia sa fie dragut, daca vroia sa obtina ceea ce isi dorea.
-Inteleg. Atunci, banuiesc ca ar fi mai bine daca as pleca de aici.
-Nu esti nevoit sa pleci, Kyle.
-Dar nici nu pot sa raman. Nu ar fi corect. In plus, cred ca ti-am cauzat destul de multe necazuri pana acum. Kyle ii oferi in zambet linistitor, dar care lui Ray i se paruse al naibii de fals.
Kyle se dadu jos de pe scaun si se intoarse cu spatele. Nu mai avea niciun rost sa amane inevitabilul. Cel mai bine era sa mearga si sa-si strnga lucrurile, apoi sa-l sune pe Derik si sa-l intrebe daca nu poate sa ramana la el pentru cateva zile, pana cand isi va da seama ce sa faca in continuare.
Totusi, cand dadu sa plece, Ray de incheietura si il intoarse cu fata spre el.
-Defapt, incepu barbatul ezitand putin, ma gandeam ca ai putea sa vi cu mine.
-Poftim? Unde sa vin cu tine? il intreba baiatul perplex.
-In Texas. Unde altundeva?
-La ai tai acasa?
-In niciun caz nu am de gand sa dorm la un hotel daca ma duc acolo.
Kyle tacu. Oare Ray intelegea ce ii propusese cu doar cateva secunde in urma? Toate astea venisera din gura unui barbat ce se chinuise o dimineata intreaga sa-i explice ca nu e in stare sa se implice intr-o noua relatie. Iar acum il intreba daca nu vrea sa mearga cu el acasa pentru a-i cunoaste familia?
Adevarul era, ca nu trebuia neaparat sa mearga in Texas pentru a verifica nimic. Atat mama lui, cat si intendentul era oameni cu un simt al afacerilor dezvoltat. Stiau cum sa-si poarte de grija si stiau si cum sa faca mosia sa prospere fara ajutorul lui. Da, era indicat sa fie acolo, dar, pana la urma, era alegerea lui.
O alegere pe care a facut-o in acea dimineata cand s-a trezit si a vazut claia de par roscat de pe perna sa. Chiar si dupa o noapte de somn bun, Kyle paruse extenuat. Statuse aproape o ora privindu-l cum doarme linistit pana sa ia o hotarare. Apoi, il sunase pe Jesse si il anuntase ca isi ia un concediu. Ar fi putut sa puna pariu pe 100 de dolari ca Jesse a cazut din pat cand l-a auzit. Trebuia sa-l intrebe pe Blake cand se va intalni cu el data viitoare.
Urma sa-l duca pe Kyle in Texas. Nu pentru ca el trebuia sa fie acolo, ci pentru ca baiatul parea a avea nevoie de o mica vacanta cat mai departe de L.A. si de tot ce insemna acest oras.
-Cred ca mi-ar place sa merg cu tine, zise intr-un final Kyle, facandu-l pe Ray sa revina cu picioarele pe pamant. Nu am fost niciodata in Texas.
-Perfect, zise Ray cu jumatate gura.
Apoi, realitatea situatiei in care se bagase il lovi din plin.
Urma sa-l duca pe Kyle la el acasa si sa-l introduca familiei sale nu foarte conformiste, care probabil va pune sute de intrebari si ii va incolti de indata ce vor pune piciorul pe mosia aia.
Ce naiba fusese in capul lui cand ii venise idee asta?!