[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

***

Ray era ingropat in acte. Din nou. Nu era inca sezonul taxelor, dar asta nu-i usura deloc munca. Desigur, nu avea niciun motv sa se planga. Ii placea sa aiba mintea ocupata cu ceva. Asa nu era nevoit sa se gandeasca la baiatul cu parul de foc, ce probabil inca era la el in apartament.
Se lasa pe spate cu scaunul de piele si isi intinse mainile incercand sa-si relaxeze muschii incordati. Privirea lui obosita scana camera de obicei ordonata, dar care acum arata ca dupa un razboi. Teancurile de hartogaraie ii ocupau canapeaua ce, in ultima saptaman ii devenise pat, o parte din podea si scaunul din fata biroului sau care era si el plin ochi.
Cauta acul in carul cu fan. Era perfect constient de asta, dar nu vroia si nici nu putea sa se opreasca. Raspunsul pe care el si Jesse il cautau de atata timp trebuia sa fie acolo pe undeva. Nimeni, absolut nimeni nu putea sa faca asemenea manevre financiare fara sa lase o urma cat de mica.
Si totusi, daca urma exista, de ce nu o gasisera niciunul dintre ei?
Ofta si-si muta privirea spre fereastra care era partial deschisa, lasand aerul caldul al acelei dupamieze sa-i mangaie trasaturile obosite. Poate era obsedati. Poate cautau ceva ce nu exista. Nu mai stia nimic sigur. Oare chiar exista posibilitatea ca ura lor pentru Duncan sa se transforme in timp in aceasta obsesie ce nu facea altceva decat sa-i macine pe dinauntru?
-Nu, imi pare rau, dar nu va pot lasa sa intrati! Domnul Newcrest este foarte ocupat. Nu va poate primi fara o programare.
Vocea lui Camil isi facu sa-si lase gandurile deoaprte si sa-si indrepte privirea spre usa.
-Nu ma intereseaza. Vreau sa vorbesc cu el si indiferent ce imi veti spune eu voi intra.
-Dar...
-E important. Orice alta treaba mai mare distinsul domn Newcrest poate sa mai astepte pana termin eu cu el, zise vocea barbateasca, care i sa parea vag cunoscuta, chiar daca nu stia carui chip sa i-o atribuie.
Aproape imediat dupa ce astea cuvinte au fost rostite, usa de la biroul sau se deschise si un baiat aproape la fel de inalt ca el intra cu Camil in urma lui.
-Imi pare rau, domnule. Nu l-am putut opri. Se scuza femeia impacientata.
-Nu-i nimic, Camil. Ma descurc. Ray il masura pe tanar din cap pana-n picioare, inainte de a-si privi secretara. Poti sa te retragi.
Camil il aproba si iesi, lasandu-i pe cei doi singuri.
-Cu ce te pot ajuta? Rayland se aseza mai bine in scaun, inregistran scartaitul lui obisnuit, care il facea sa se simta oarecum mai bine.
-Nu stiu daca ma mai tineti minte. Sunt Derik, prietenul lui Kyle, tanarul facu o pauza apoi continua, ne-am cunoscut in acel restaurant cand...lasa propozitia in aer. Era sigur ca Rayland isi aminteste incidentul.
-Stiu cine esti. Nu stiu, insa ce vrei de la mine.
Undeva in cel mai intunecat ungher al mintii sale se isca o teama ca, poate, Kyle patise ceva, dar semnele de pe fata lui Derik nu aratau durere...doar enervare.
-Kyle nu se simte bine si banuiesc ca tu esti vinovat pentru asta. Derik se apropie de el, lua actele pe scaun, le arunca pe jos si se aseza. Il privi pe Rayland drept in cohi inainte de a continua. L-ai vazut cum arata in ultimele zile? Trupul i fusese strabatu de un fior pe care nu incerca sa-l mascheze. Ochii i se ingustara.
-Ce...ce are? Lui Ray nu-i placea sa recunoasca, dar vocea ii tremurase putin, in timp ce temerile sale cele mai mari iesira la suprafata. Kyle chiar patise ceva.
-Se va prabusi. Ma mir ca nu a facut-o pana acum, avand in vedere in ce hal e. Tacu un moment ca si cum s-ar fi gandit cum sa-i explice barbatului din fata sa mai bine situatia. Probabil nu ai observat, zise intr-un final, dar Kyle sufera de insomnie. Uneori nu poate sa doarma nopti intregi, iar cand o face, somnul sau se datoareaza doar epuizarii. Sunt nopti in care reuseste sa adoarma, dar atunci e trezit de cosmaruri, care il fac sa prefere nesomnul alternativei.
Derik se opri si astepta raspunsul celuilalt, dar cand isi dadu seama ca Rayland nu are de gand sa zica nimic, vorbi mai departe.
-Pentru o vreme a fost mai bine. Prinsese in greutate si nu mai parea atat de obosit ca de obicei. Asta s-a intamplat in perioada cand te-a cunoscut pe tine. Derik zambi. Ma gandeam ca esti o influenta buna asupra lui. Te vedea ca pe o provocare si crede-ma, lui Kyle ii plac provocariile. Baiatul ofta. Dar lucrurile s-au schimbat in urma cu cateva zile. Kyle...e mai rau. Niciodata nu l-am vazut atat de...se opri si trase adanc aer in piept. Nana mi-a povestit mai demult cat de rau a reactionat Kyle dupa moartea mamei si a surorii sale. Eu nu il cunoastea atunci, dar nu imi e prea greu sa ghicesc ca probabil arata asa cum arata acum.
-Nu...nu stiu ce vrei sa fac eu, zise Ray intr-un final. Stia ca Derik avea dreptate. Stia ca el era vinovat pentru tot, dar ceea ce vroia Kyle de la el...nu putea sa-i ofere dragoste. La dracu', nici macar nu mai stia ce e aia dragoste! Si era perfect constient ca daca s-ar baga in asa ceva, pana la urma tot Kyle ar fi avut de suferit. Poate ar fi fost mai bine sa sufere acum un pic, decat sa nu faca fata durerii mai tarziu. Asta trebuia sa fie cel mai mic rau din toate.
Dar de ce ii ingheta sangele in vene cand il privea pe Derik? De ce avea impresia ca tanarul din fata sa nu exagereaza deloc? Daca Kyle se simtea cu adevarat rau? Daca avusese nevoie de cineva, iar el...iar el daduse bir cu fugitii in loc sa faca fata situatiei asa cum ar fi trebuit?
-Kyle te iubeste! Derik se ridica in picioare si lovi cu pumnul in birou. Nu ii statea in fire sa fie violent, dar in situatia de fata nu se putea abtine. Ai idee cat l-a costat sa-si deschida sufletul in fata cuiva?! Sa-si deschida sufletul in fata TA?
-Nu pot sa-i ofer ceea ce vrea, zise Ray calm. Nu pot sa-l iubesc. Nu cand...
-Nu-i oferi nici macar o sansa. Philipe Lavoisier a murit!
La auzul numelui lui Philipe, Ray se ridica in picioare cu ochii scanteindu-i de manie.
-Sa nu indraznesti! Viata mea particulara nu e un loc unde un mucos ca tine poate sa-si bage nasul! Amenintarea evidenta trecu pe langa Derik, acesta nebagand-o deloc in seama.
-Tu nu sti ce insemna suferinta, Newcrest! Daca ai impresia ca, macar pentru o secunda, suferinta ta e mai mare decat a lui, esti un prost! Ai idee cum s-a simtit cand si-a vazut mama si sora murind in fata lui? Cand si-a dat seama ca nu-i destul de puternic ca sa le salveze? Cand s-a vazut scos cu forta din masina, inainte sa ia foc? Inca traiau, sa sti. Nu au murit din cauza impactului. Au murit arse de vi, iar Kyle a fost nevoit sa vada totul si sa le auda tipetele.
Ray simti imediat cum furia lui se evapora, locul ei fiind luat de ingrijorare. Se aseza inapoi in scaun si trase adanc aer in piept de cateva ori, inainte de a-l privi din nou pe Derik, care paruse a se calma intre timp.
-Stiam ca au murit intr-un accident, dar niciodata nu mi-am imaginat...
-Kyle nu vorbeste despre asta. Mi-e mi-a spus totul cand l-am trezit dintr-un cosmar. De atunci nu a mai deschis subiectul si nici eu nu am facut-o. Dar stiu ca asta e o parte din problema.
-Cealalta parte e relatia cu tatal sau, zise Ray ganditor.
-Da, il aproba Derik. Kyle niciodata nu s-a inteles cu domnul Lancaster. Nici macar inainte de accident. Dupa, lucrurile au mers din rau in si mai rau. Nu stiu, dar uneori am impresia ca Lancaster il considera vinovat pentru tot.
-Asta e o prostie. Indiferent ce relatie ar fi intre ei, un tata nu ar putea sa faca una ca asta.
-Si totusi, poate. Iar Kyle e perfect constient de asta. Tocmai de aceea a incercat atat de mult sa-i faca pe plac. Vroia sa-si rascumpere pacatele, ca sa zic asa.
Derik parea deranjat de notiune. La fel si Ray. Amandoi stiau ca baiatul nu are pacate de rascumparat.
-Nu sunt pacatele lui. Accidente au loc tot timpul. Asta nu insemna ca trebuie sa ne consideram vinovati pentru ele.
-Poate ar trebui sa-ti urmezi propriul sfat, Newcrest.
-Poate ar trebui...
Derik se ridica dintr-o data si se uita impacientat la ceasul de pe mana.
-Uite ce e, nu am niciun drept sa ma bag in viata ta sau in cea a lui Kyle, dar e prietenul meu cel mai bun si nu vreau sa-l vad asa. Banuiesc ca nici tu nu vrei. Nu-ti cer sa-l iubesti. Nu sunt prost. Doar incearca sa-i dai o sansa cat inca mai poti. Cat inca el iti mai da voie sa o faci. Sub invelisul ala de copil rasfatat, vei gasi unul dintre cei mai buni oameni pe care eu i-am cunoscut.
Derik se indrepta spre usa. Inainte sa iasa ii facu cu ochiul barbatului mai in varsta.
-Crede-ma, Newcrest, Kyle nu e nici de departe asa cum il crezi tu. Apoi iesi si inchise usa in urma lui, lasandu-l pe Ray poate si mai confuz decat inainte.

*

Apartamentul era cufundat in liniste si in intuneric. Ray inchise usa in urma lui, incercand sa nu faca prea mult zgomot in cazul in care Kyle adormise.
Toata ziua se gandise la ce ii spusese Derik. Era absurd. Kyle se simtea bine. Trebuia sa se simta bine, altfel el ar fi stiut, nu-i asa? Kyle l-ar fi anuntat.
"Da, cum sa nu te anunte. Dupa ce ai plecat asa sigur ti-ar mai fi spus ceva! Pe cine naiba incerci sa pacalesti?"
Ray ofta si intra in living. Isi arunca sacoul de la costum pe spatarul canapelei si privi in jurul sau cu luare aminte. Totul arata la fel...nimic schimbat. Era ca si cum nimeni nu statuse aici de cand plecase el.
Apoi un gand nu prea placut ii ingheta sangele in vene. Daca Kyle plecase pana la urma?
Cu asta inca in cap, merse repede pana la el in dormitor si deschise usa brusc, dar nici acolo nu era nimeni. Injura printre dinti si se indrepta spre celalalt dormitor pe care nu credea ca il folosise nici macar o data de cand el si Philipe cumparasera apartamentul.
Deschise usa si imediat se linisti. Kyle adormise pe jos cu capul pe laptopul ce statea pe masuta. Parul zburlit ii cadea peste ochii si ii ascundea partial cearcanele intunecate.
Rasufla usurat si se apropie de el. Se lasa pe vine si ii privi indeaproape chipul. Pistruii ce ii acopereau pielea palida pareau aproape la fel de rosii ca si parul sau, iar unghiurile ascutite ale fetei il facusera sa ajunga la aceeasi concluzie ca Derik. Kyle nu se simtea bine. Ii atinse fruntea cu mana. Ardea.
Ray inchise laptopul si il puse deoparte, apoi isi trecu o mana pe sub genunchii lui Kyle il timp ce cu cealalta ii sprijini spatele si il ridica cu usurinta in brate. Capul baiatului cazu pe umarul sau. Colturile gurii lui Ray se ridicara intr-un zambet.
La dracu cu toate! Ii fusese dor de caldura baiatului, de greutatea linistitoare care acum se afla in siguranta la el in brate, de rasuflarea calda care ii mangaia pielea gatului. Ii fusese dor de KYLE.
Cu el in brate, iesi din camera micuta si se indreapta spre propriul dormitor. Odata ajuns inauntru, il aseza pe Kyle in pat si-l acoperi cu plapuma subtire. Se uita pentru un moment la el, lasandu-i imaginea sa i se imprime in memorie.
De ce locul lui parea a fi acolo? In patul sau? Langa el?
Isi scutura capul, incercand sa alunge, macar pentru o noapte, toate gandurile care nu-i dadusera pace in ultimele zile si se aseza langa el. Nu era obosit. Vroia doar...vroia sa-l priveasca...sa-l simta. Va ramane o vreme asa, apoi se va ridica si-l va suna pe Jesse.
Dar patul era comod, iar mirosul lui Kyle era ametitor. Rayland isi inchise ochii cu adevarat multumit si in doar cateva minute adormi.