[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

Multumec de commuri acm next:


6 luni mai tarziu...

-Ai auzit de notiunea de concediu? Jesse intra val-vartej in incaperea ce servea drept birou si isi arunca neglijent haina pe cuierul improvizar din colt. Se incrunta la Ray ce statea pe scaunul din fata biroului, dar acesta nu-l baga in seama.
-Camil a primit un fax de la Jake. Saptamana viitoare e sedinta actionarilor. Trebuie sa mergem si noi. Ray nu-l privi pe fratele sau in timp ce acesta il ocoli si se aseza pe scaunul din spatele biroului. Ca de obicei era mult prea ocupat cu munca. Jesse ofta, dar stia ca nu are ce sa faca. In ultima vreme Ray se refugiase in munca.
-Poate intr-un loc cald...ce ai zice de tropice?
-Jake a zis ca pot sa merg numai eu, dar cred ca ar trebui sa vi cu mine. Doua minti sunt mai bune decat una.
-Hawaii? E momentul potrivit pentru un concediu in Hawaii. Plajele de acolo sunt superbe.
-Nu prea inteleg de ce vor sa accepte contractul asta. Sunt curios ce parere au ceilalti actionari.
-Daca nu in Hawaii, atunci Tahiti. Am citit zilele trecute intr-o revista ca s-a deschis un nou hotel aproape de plaja. Spuneau ca serviciile sunt de prima clasa.
-Servicii...da, zse Ray ganditor. Crezi ca ar trebui sa o pun pe Camil sa ne rezerve o masina sau o rezervam noi la aeroport?
-Poate nu la tropice, se razgandi Jesse deja enervandu-se pe fratele sau ce nu parea a-l baga in seama. Ce zici atunci de Saint Tropez. Inchiriezi un yaht si petreci o saptamana pe mare. Liniste si pace, odihna...ce zici?
-E mai simplu sa inchiriem masina de aici, dar vrea sa ma asigur personal ca servicile firmei de inchrieri sunt bune.
-Mancarea e buna oriunde te-ai duce...calitate, calitate si iar calitate. Asa cum iti place tie.
-Nu ma prea incanta idee de a pleca saptamana viitoare. Ne confruntam si asa cu destul de multe probleme aici. Nu mai avem nevoie de altele noi. Oare nu ar fi mai bine sa trimitem un delegat?
-Sa inteleg ca nu-ti surade idee de a pleca in Saint Tropez? Intrebarea tanarului nu primi niciun raspuns. Revenind la Tahiti, zise Jesse ingandurat. Tot in revista respectiva am citit ca au adus un bucatar din Franta. Cum ziceam si inainte: peste tot gasesti doar lucruri de calitate.
-Urasc Canada in perioada asta anului. Toronto e mult prea aglomerat cu toate conferintele ce au loc. Sper sa gasim camera la unul dintre hotelele din oras.
-Da-o-ncolo de munca, Ray! Ai auzit un singur cuvant din ce ti-am zis pana acum? zise Jesse nervos.
-Da, da...Hawai, Saint Tropez, yaht, Tahiti, bucatar...am auzit, dar nu ma intereseaza.
-Muncesti prea mult, bombani Jesse si se aseza mai comod in scaunul mare de piele. Ray isi ridica ochii din hartiile pe care le studia, lua o gura din cafeaua care se racise deja si-l privi pe Jesse usor amuzat.
-Nu prea cred ca esti persoana potrivita pentru a-mi tine morala. Tu esti primu care vine la munca si ultimul care pleaca. Daca cineva trebuie sa-si ia condeciu tu esti acela.
-Fac asta pentru ca am promis. Daca Grupul N nu ar avea atat de multe probleme probabil nu as petrece atat de mult timp aici. Jesse ofta. De cand acceptase acest post se inhama cu multa rabdare, caci stia ca va avea nevoie. Imediat ce primise functia ceruse toate documentele din arhia din ultimii trei ani de cand Duncan fusese director executiv. Impreuna cu Ray le citisera din nou si din nou pentru a gasi ceva ce ar putea sa-l incrimineze pe Duncan, dar totul fusese in van. Stia sa-si acopere urmele.
Din pacate pentru ei, nu puteau sa-l inlature de tot, cel putin nu pe moment, asa ca ii oferisara functia de director pe productie. Ray fusese de parere ca ar fi mai bine sa-l aiba aproape, iar Jesse fusese intru-totul de acord cu el.
-Stiu, veni raspunsul ingandurat a lui Ray.
-E frustrant. Stim ca se foloseste de companie in folos propriu, dar nu putem sa o dovedim. Nu-mi place deloc situatia.
-Nici mie, dar momentan nu putem decat sa asteptam. Duncan nu e un geniu. Va face in curand un pas gresit si atunci o sa fim in stare sa-l prindem. Ray se ridica de pe scaun si se indrepta spre usa.
Sa te uiti si tu peste documetele alea, Jesse. Trebuie sa le semnezi.
-O sa ma uit, dar cu concediul tau cum ramane?
-Nu am nevoie.
-Trebuie sa te mai si distrezi, altfel vei innebuni de tot.
-Eu ma distrez muncind, zise Raym apoi iesi din birou si inchise usa in urma sa.
Jesse ramasese singur. Citi repede documentele, le semna, apoi apasa butonul interfonului ce facea legatura intre biroul lui si cel al Camilei.
-Mai am ceva de lucru in dupamasa asta, Camil?
-Nu, domnule Rosson veni raspunsul promt am secretrei.
-Spune-mi Jesse.
-Bine, domnule Rosson.
Jesse zambi. Azi va face o mica exceptie de la programul sau din ultimul an.
Inconjura biroul, merse la cuier si-si lua haina, apoi iesi afara in hol. Vazand-o pe Camil, ii facu semn sa plece si ea acasa caci era destul de tarziu, apoi se indrepta spre liftul cu usi de sticla si cobora cele 20 de etaje ce-i desparteau biroul de parcarea subterana. Imediat ce ajunse acolo, intra in masina si porni spre casa.
In urma cu sase luni el si Blake isi cumparara un apartament si se mutasera impreuna. Uneori, chiar si acum ii venea greu sa creada tot ce se intamplase de cand il cunoscuse. Atat de multe lucruri se schimbasera si totusi, nu regreta nimic. Se incadra in traficul infernal din L.A. conducand incet si ingandurat. Deschise un pic geamul pentru a lasa aerul usor caldut sa-i scalde fata, apoi se incrunta cand un junghi ii strabatu mana stanga. Indiferent cat de multe operatii va face, idiferent la cate sedinte de fiziotarapie va participa, durerea acesta nu va disparea. Se uita la mana stanga si o stranse in pumn. Trecuse un an de cand Malone murise...
-Oare ma mai astepti? sopti ca pentru sine. Ofta, caci stia deja raspunsul. Da, inca il astepta asa cum ii spusese ca va face. Ofta si-si scutura capul. Nu mai aveam niciun rost sa se gandeasca la asta.
La urmatorea intersectie facu la stanga, mai merse vreo 5 kilometrii, apoi opri masina in parcare micuta din fata imobilului. Cobora din ea si se indrepta cu pasi rapizi spre intrare. Saluta portarul ce ii zambi si receptionerul ce parea mult prea ocupat cu vizionarea unui meci de basketball.
-Cine castiga? intreba jesse amuzat.
-Knights, evident. O seara placuta, Jesse.
-Merci la fel, Artie.
Jesse trecu pe langa receptie si intra in unul dintre lifturi, apoi apasa butonul ce avea cinci inscriptionat pe el. In ultima saptamana Blake fusese plecat la o conferinta pe teme medicale in Germania. Trebuia sa se intoarca azi, mai precis peste doua ore. Jesse se gandise ca e cea mai buna sansa de a-i face o surpriza, asa ca se hotarase sa vina mai repede acasa si sa gateasca ceva. Abia astepta sa-l vada. Chiar daca trecuse doar o saptamana, lui i se paruse mult mai mult. Imediat ce usile se deschisera, iesi din cutia de metel si sticla si se indrepta spre usa de la capatul holului. Scoase cheia din buzunar, dar imediat isi dadu seama ca ceva nu e in ordine. Se incrunta si puse mana pe manerul usii. Acesta se deschise imediat.
-Ce naiba... Cineva intrase la ei in casa?!
Inauntru era intuneric. Nu putea sa vada nimic. Isi incorda trupul, apoi pasi in obscuritatea apartamentului pregatit pentru ce era mai rau.