[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

***

Niciodata nu-l vazuse asa. Simtea ca are in fata un strain. Cand isi dadu seama ce are Duncan de gand sa faca, dori sa-l apere pe Jesse, dar acum aflase ca nu avea nevoie de ajutor. Putea sa-i citeasca dorinta de a ucide din ochii reci si lipsiti de viata. Parea un pradator pregatit sa-si sfasaie victima neajutorata, caci barbatul masiv era, spre umirea tuturor, victima aici. Cine era ea? De ce se enervase atat de mult cand Duncan a mentionat-o? Ce reprezenta ea pentru Jesse? Din nou se trezii in fata unor intrebari la care nu avea niciun raspuns.
Actiona din instinct si-l prinse de mana pe tanarul care se pregatea sa loveasca. I-o stranse cu putere, imobilizandu-l. Jesse se intoarse si-l pironi cu o privire care arunca sageti de gheata, apoi dupa cateva clipe de nemiscare, clipii si-si scutura capul. Slabii stransoarea cu care il tinea pe Duncan pana ce ii dadu drumul de tot, dupa care se ridica si-si trase mana din cea a lui Blake.
Isi pierduse cumpatul si ii aratase lui Blake o parte pe care nu ar fi trebuit sa o vada niciodata.
-Imi pare rau, zise,dar vocea sa dadea alta impresie. Nu se va mai repeta. Se intoarse spre ceilalti barbati incercand sa zambesca, dar esuand lamentabil. Astept raportul ala. Acum va rog frumos sa ma scuzati, dar mai am si alte lucruri de rezolvat. Zicand acestea iesi din incapere de unul singur, lasandu-i pe Blake si Anthony in urma.
Se indrepta cu pasi rapizi pe holurile reci si, spre surprinderea lui, goale si intra pe o usa laterala, care ghici ca este baia. Ajuns inauntru sa sprijinii pentru cateva momente de peretele rece de gresie si inspira adanc, in incercare de a se aduna. Dar degeaba. Inima ii batea atat de tare, incat avea impresia ca-i va iesi din piept. Se apropie de chiuveta si dadu drumul la apa rece, lasand-o sa curga putin, apoi se clati pe fata un pic. Observandu-si imagine reflectat in oglinda injura si-si reprima instinctul de a o lovii. Arata sub orice critica. Obosit si nervos. Ochii ii sclipeau si ii erau rosii de parca ar fi plans, iar sub ei avea cearcane intunecate, iar parul ii era intr-o dezordine de nedescris. Uitandu-se mai bine la camasa sa, isi dadu seama ca era patata cu sange, dar nu era sigur daca era al sau sau al lui Duncan.
De ce neiba a mentionat-o? Sau mai bine zis de ce reactiona-se el asa? Trecuse atat de mult timp de cand ea murise, incat orice om normal ar fi lasat rana sa se cicatrizeze. Poate el era o exceptie sau poate era pur si simplu nebun. Oricum nu mai era nimic de facut. Fapta a fost deja consumata, nu mai avea cum sa ia inapoi ceea ce facuse.
Se sterse pe maini cu un servetel, pe care il arunca in cosul de sub ghiuveta si incerca sa-si aranjeze din nou cravata. Cand aproape termina, usa se deschise brusc si inauntru pasii Blake cu o fata ce nu prevestea nimic bun. Se apropie de el si ii privii imaginea reflectata in oglinda, dar nu zise nimic. Era incruntat si ganditor. Scoase din buzunar o batisata alba si o uda cu un pic cu apa de la robinet, apoi tampona usor buza sparta a tanarului.
-Aplica putina presiune si nu va mai sangera. Vocea sa era ciudat de indiferenta, lucru care ii dadea fiori lui Jesse. Niciodata nu-l vazuse atat de distant ca acum, dar avand in vedere ce a aflat, nu era de mirare. Nu, nu-l mintise, dar nici nu-i spusese adevarul, iar acum lucrurile erau mai complicate ca niciodata. Se intreba cum ar reactiona daca ar stii totul despre el? Daca i-ar cunoaste tot trecutul l-ar mai accepta langa el sau l-ar alunga? Nu era dispus sa riste, cel putin nu inca...
-Multumesc...ii lua batista din mana si o clatii, lasand sangele sa se scurga in chiuveta. Nici nu-si daduse seama ca sangera atat de tare. Si-o duse din nou la buza, stramband un pic din nas cand simti o senzatie usoara de discomfort, dupa care incerca sa-l ocoleasca pe Blake si iasa afara din incapere. Dar acesta il prinse de mana si-l lipii de perete, apoi isi trecu bratele de-o parte si de alta a tanarului si-l privii drept in ochi.
-Nu crezi ca merit o explicatie? Despre ce naiba a fost vorba acolo?
Tanarul isi intoarse capul, dorind sa-si fereasca privirea, dar barbatul il prinse de sub barbie si il obliga sa continue contactul vizual.
Nu glumesc, Jesse. Vreau sa inteleg ce s-a intamplat acolo.
-Nu s-a intamplat nimic, zise tanarul cu o voce tremuranda.
-Cum poti sa zici asa ceva? Oamenii aceia te cunosc, ala, zise referindu-se la Duncan, te-a numit Newcrest, apoi...apoi tu ti-ai iesit din fire si pentru un moment chiar am crezut ca vrei sa-l omori. Si mai zici ca nu s-a intamplat nimic?! In 2 ore am aflat mai multe despre tine decat am aflat in ultima luna! Vreau raspunsuri, Jesse. Acum!
Tanarul ofta si-si placa privirea. Nu stia ce sa-i spuna sau mai bine zis cat sa-i spuna. Cert era ca trebuia sa-i spuna ceva sau va pierde totul.
-Mi-am schimbat numele cand am implinit 18 ani din Newcrest in Rosson. Rosson a fost numele de fata al mamei mele.
Pentru un moment crezuse ca nu ii va zice nimic, dar apoi auzii voce soptita si usor tremuranda a tanarului. Era nervos, dezamagit si al naibii de confuz. Niciodata nu se simtise atat de vulerabil ca acum. Stia ca nu-l mintise cu nimic. Adevarul era ca ei nu discutasera niciodata despre trecutul lor, dar, chiar si asa, vestile pe care le primise venisera ca un soc. Se indeparta un pic de tanar, lasandu-i spatiu, dar nu-si lua privirea de pe chipul sau.
-De ce?
-Vroiam sa o ia de la capat. La 17 ani am terminat facultatea, dar am ramas in Marea Britanie pentru inca un an. Apropo, nu ti-am spus pana acum, dar m-am nascut la Londra, zise zambind.
-Ciudat. Nu vorbesti deloc cu accent britanic.
Zambetul de pe chipul lui Jesse se largi
-Vrei sa zici cu acest accent? intreba si-si continua povestea vorbin ca un adevarat britanic. Dupa ce mi-am schimbat numele, m-am mutat in SUA. Pana la 20 de ani am stat in Boston si mi-am luat masterul la Harvard, apoi mi-am dorit altceva. Ma saturasem de atatea cursuri, de salile de clasa, de vesnicile examene. Vroiam sa colind lumea, sa vad lucruri noi, sa invat ce nu se putea invata stand la cursuri.
La un simpozion despre problemele cu care se confrunta tarile din lumea a treia, l-am cunoscut pe Ian si am ajuns sa lucrez pentru el. M-am mutat in L.A si am inceput sa scriu diferite articole, la inceput nu asa de importante, dar pe masura ce am prins experienta ,m-a trimis in exterior.
Ridica din umeri si ofta. Nu e cine stie ce poveste.
-Asta tot nu explica ce s-a intamplat in sala de sedinte, Jesse. Blake se sprijinii de perete si-si duse mainile la piept, dojenindu-l in acelasi timp cu privirea pe baiat. Cred ca mai sunt multe de povestit...ca de exemplu: ce s-a intamplat acum trei ani?
-Nimic interesant. Tatal meu s-a retras din conducerea companiei si cineva trebuia sa-i ia locul. Au fost trei posibili candidati: eu, Ray si Duncan. Eu si Ray am refuzat din start asa ca Duncan a preluat grupul N.
Blake ar mai fi vrut sa-l intrebe de ce isi pierduse controlul acolo, dar banuia ca nu-i va mai spune nimic, cel putin nu acum. Analizand un pic situatia, isi dadu seama ca niciodata nu se gandise la ce viata complicata avusese tanarul pana in prezent. Sigur nu ii fusese usor sa se mute intr-o tara straina si sa o ia de la capat, ca sa nu mai vorbesca si de varsta la care a fost nevoit sa faca toate astea. Isi lasa privirea sa se plimbe pe chipul sau incordat si obosit si ii zambii. Nu stia inca totul despre el, dar stia mai multe decat azi dimineata si momentan era deajuns. A intins mana si l-a tras la el in brate, apoi ii prinse barbia intre degete si i-o ridica, unindu-si buzele cu ale sale intr-un sarut bland. II simti retinerea de la inceput, dar si momentul capitularii, cand se mula depa el si se lasa in voia lui. Il inconjura cu bratele, dezmierdandu-i spatele cu miscari line, pana ce ii auzi oftatul de placere.
-Te iubesc, ii soptii la ureche, zambind cand observa nuanta rosiatica care ii colora imediat obrajii. Nu-i venea sa creada ca si acum se rusina. Dupa tot ce facusera impreuna...Nu-mi pasa daca te numesti Rosson sau Newcrest, daca esti jurnalist sau director executiv...eu te iubesc pe tine. Niciodata sa nu uiti asta. Il stranse mai tare in brate, pana ce ii putea simti bataile repezi ale inimii...