[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

***

Ploaia batea in geam... Jesse se intoarse de pe o parte pe alta in incercarea de a-si gasi locul, dar degeaba. Sunetul stropilor minuscului care se loveau de sticla il deranja. Niciodata nu-i placusera noptile ploioase, mai ales daca trebuia sa le petreaca intr-o casa straina, unde stia ca nu este bine venit. Se ridica in sezut, dadu patura la o parte si se indrepta cu marunti spre fereastra. Imaginea de afara il facu sa se gandeasca la una din cartile lui Stephen King. Avea un presentiment prost in legatura cu vizita lor aici. Da, el insistase sa accepte invitatia, dar acum se intreba daca facuse bine. Oricum nu mai avea nici un rost sa-si faca griji acum. Se reintoarse in pat tinandu-si mainile pe langa corp din cauza frigului din camera. Trase inapoi patura peste el, acoperindu-se pana sub barbie si incerca pentru a suta oara sa adoarma. La un moment dat incepuse sa numere miei:un miel,doi miei...235 de miei. Turma avea prea multi miei, dar incapatanat continua numaratoarea, pana ce isi pierdu sirul gandurilor si miei pe la numarul 400. Adormi...

Trebuie sa fug... Nu vreau sa raman aici, singur in intuneric.Mi-e frica.Simt cum ploaia imi biciuieste fata si corpul si asa lovit, dar nu imi pasa. Nu am de gand sa ma opresc. Vreau sa scap pana nu isi da seama ca am plecat sau va veni dupa mine. Alerg, ma las purtat de picioarele mele desculte tot mai mult in intuneric pe un drum pe care nu-l cunosc. Dar nu imi pasa. Mai bine intunericul si pustietatea decat o singura secunda in plus cu el. Ceva mi se incalceste in picioare si cad, reusind sa ma murdaresc cu noroi. Incerc sa ma ridic, dar o durere ascutita imi sageata piciorul drept. Icnesc si ma las sa cad infrant. S-a terminat!
Stau asa, cazut la pamant, blestemandu-mi neputinta. Nu stiu cat am stat asa, dar aud pasi si simt prezenta cuiva langa mine. Incerc sa strig, dar golul din stomac ma opreste. E el. M-a gasit! Imi ridic privirea inspaimantat, dar in acel intuneric nu-i vad decat ochii ca doua flacari ce reusesc sa-mi arda sufletul. Se apropie din ce in ce mai mult acei ochi. Doamne,acei ochi! Aerul mi se blocheaza in plamani. Nu mai pot respira pe masura de privirea ma strapunge ca un tarus. Atunci am stiut ca ochii aceia vor deschide portile Iadului...

Nici Blake nu avea prea mare noroc cu somnul. Promisiunea care i-o facuse tanarul reusea sa-l tina treaz. In ultima ora isi insirase in gand cam 20 de motive pentru care nu ar trebui sa coboare jos, iar apoi adauga la lista cam o suta de contrargumente. Se simtra ca un adolescent plin de hormoni care era pe punctul de a face o prostie cu parintii in casa. Ei bine... Era destul de adevarat, se amuza el in gand. Doar ca nu mai era un adolescent...
Nici acum nu putea sa inteleaga cum de putea Jesse sa-l starneasca atat de mult. Ultimele luni fusesera un adevarat paradis pentru el. Niciodata nu se asteptase sa simta asa ceva, nici macar cand fusese cu Issabela. Crezuse ca se va plictisi dupa o vreme, dar sentimentele sale devenisera din ce in ce mai puternice. Se indragostise de un barbat. Pufni. Daca cineva ii spunea acum sase luni ca va pati asa ceva era sigur ca l-ar fi pocnit pe respectivul, dar acum... Totul se schimbase.
Se ridica din pat si iesi din camera pe varfuri. Ultimul lucru de care avea nevoie era ca parintii sai sau unul dintre musafiri sa se trezeasca. Cobori scarile cu grija, injurand in gand treptele care scartaiau sub greutatea lui. O data ajuns jos, isi plimba privirea prin incaperea spatioasa pana ce vazu in semiobscuritate silueta lui intinsa pe pat. Se apropie si-l privi pret de cateva clipe, dar cand sunetul unui tunet puternic sparse tacerea, trupul lui Jesse se convulsiona puternic. Tanarul se ridica cu o miscare brusca in capul oaselor, respirand sacadat, cu trupul scaldata in sudoare si ochii mariti de groza care scrutau incaperea.
-Jesse, esti bine? Blake se apropie mai mult si se lasa pe pat ingrijorat. Esti palid.
Tanarul clipi de cateva ori si trase adanc aer in piept, dupa care zambi usurat.
-Esti doar tu...! M-ai speriat. Nu mai face asta!
Blake isi ridica mana si i-o trecu prin parul dezordonat, aranjandu-i suvitele ce ii cazusera in ochi si zambi. Deja devenise un tic. De fiecare data cand avea ocazia isi trece mana prin parul lui. Nu stia de ce, dar senzatia il reconforta.
-Ce s-a intamplat?
-Un cosmar... Nimic mai mult...
Stia ca minte. Petrecuse destul de mult timp cu el ca sa ajunga sa-l cunoasca. Nu era primul cosmar pe care il avea. Prima data se intamplase dupa operatie, la spital. Atunci crezuse ca era un caz izolat, dar se inselase. Petrecuse destul de multe nopti in compania lui Jesse ca sa stie ca avea cosmaruri in mod frecvent, dar niciodata nu-i zicea ce visa. Un lucru era cert: indiferent ce vedea reusea cu adevarat sa-l zguduie. Putea vedea teroarea si agonia din ochii lui de fiecare data cand se trezea dupa un asemenea vis. Ar fi vrut sa-l intrebe ce vazuse, dar se abtinu. Inca nu era pregatit sa-i spuna. Va fi un moment potrivit si pentru asa ceva.
Isi trecu bratele in jurul sau si-l stranse cu putere. Trupul celuilalat incepu sa tremure incontrolabil,pe masura ce un alt tunet deranja linistea din camera.
-Sunt bine.
Dar vocea lui zicea altceva.
Blake se lasa pe spate pe canapea si il trase pe Jesse odata cu el, punandu-i capul pe umarul sau, in timp ce mana sa mare se plimba prin parul rebel al tanarului, dezmierdandu-l usor. Ar fi vrut sa-i spuna atat de multe, dar cuvintele nu vroiau sa iasa. Nu va strica aceste clipe perfecte vorbind... Uneori ceea ce simti nu poate fi explicat prin cuvinte. Niciodata nu se simtise atat de usor, lipsit de griji si fericit ca in acel moment. Blake ofta multumit. Acum era cu adevarat acasa...
Jesse se stranse langa trupul barbatului de langa el in incercarea de a imprumuta un pic din caldura lui. Inca se resimtea dupa cosmarul pe care il avuse. Inainte sa-l cunoasca pe Blake nu mai resusea sa adoarma daca avusese un vis de genul acela, dar acum nu mai era atat de rau. Stiindu-l langa el, putand sa simta mirosul se simtea in siguranta. Bratele lui mari il cuprinsesera, iar tanarul se lasa cu toata greutatea pe pieptul doctorului, inchizand ochii fericit. In cateva clipe adormi din nou...