19-01-2011, 10:23 PM
Am revenit cu nextul fetelor...Ms mult de comentarii ma bucur ca va place
***
Statea la birou cu o ceasca mare de cafea in fata si un teanc de dosare, dar nu reusea sa se concentreze deloc. Mintea lui tot zbura la un anume spiridus cu par ca noaptea ce probabil inca dormea. Si acum ii simtea gustul buzelor atat de dulci si mirosul de capsuni al pielii. Scutura din cap de cateva ori pentru a se forta sa revina la realitate. Azi era o zi deosebit de ocupata: avea cel putin 10 consultatii si 2 operatii programate asa ca nu-si permitea sa-si lase concentrarea sa se evaporeze de tot.
O bataie in usa reusi sa-l aduca cu picioarele pe pamant, dar pana sa zica "intra", usa se deschise si nimeni altul decat Daniel intra inauntru ca un taifun dezlantuit.
-Te-ai gandit sa dai si tu pe la munca? zise cu o usoara ironie in voce. Vad ca ti-ai schimbat si stilul vestimentar. Daniel il privi cu ochi critic, dupa care izbucni in ras. Deci ce s-a intamplat ieri?
-Daca ti-as povesti nu m-ai crede…Blake ofta aducandu-si aminte de incurcatura in care se aflase cu o zi in urma si se incrunta cand isi dadu seama ca nu apucase sa discute cu Jesse deloc despre actiunile lui deloc potolite din ziua precedenta.
-Pune-ma la incercare. Ieri ai plecat val-vartej de aici si nici nu te-ai mai intors. Dupa cum banuiesc nu ai petrecut noaptea acasa…
-Sa zicem doar ca notiunea lui Jesse de a sta locului cateva zile nu corespunde cu notiunea mea…Jur ca pustiul asta e un magnet pentru necazuri.
-Ce s-a intamplat defapt?
-Am avut ieri o mica intalnire cu fratii Huarez...
Daniel deveni serios si-l privi pe Blake de parca acesta innebunise de tot.
-Vorbesti serios sau faci misto de mine? Acei frati Huarez?
-Mai cunosti altii? Normal ca acei frati Huarez. Un prieten de a lui Jesse…a…sa zicem ca avea niste probleme si ne-am dus sa-l culegeam de pe unde aterizase.
-Pe toti dracii! Tu chiar vorbesti serios! Bine ca ati scapat intregi.
-Mie imi zici. Baiatul asta imi va scoate peri albi. Blake se lasa pe spatarul scaunului, dar in minte nu-i aparura imagini din dupamasa trecuta, ci cele din timpul serii :corpul lui Jesse tremurand, vocea sa senzuala, ochii albastri ca doua lagune…imaginea lui din acea dimineata cand adormise pe canapea.
Blake isi scutura din nou capul, fortandu-se sa revina la realitate.
Daniel il privi si incepu sa zambeasca siret.
-Banuiesc ca s-a mai intamplat si altceva…nu pari foarte nervos…mai degraba pari al naibii de satisfacut.
-Ihi…
-Blake, nenorocitule! Te-ai culcat cu el! Daniel se ridica in picioare si il privi nervos pe prietenul sau. Nu-mi vine sa cred ca ai profitat de bietul baiat. Ce naiba e in capul tau, omule? Tarate?
Blake il lasa sa se calmeze si sa se aseze din nou jos, apoi incerca sa-i explice.
-Cu toate ca nu e deloc treaba ta, da, m-am culcat cu el.
-Esti prost….
-Dar…nu cred ca eu l-am sedus. Mai degraba eu am fost cel sedus. Blake ofta zgomotos nestiind ce sa mai adauge.
-Il placi. Daniel il privi timp de cateva minute asteptand ca celalalt sa nege, dar cand nu primi nici un raspuns stiuse. Blake il placea pe Jesse. Nu era doar un joc…Se mai linisti un pic. Ei..bine, adauga dupa inca un moment de liniste, trebuia sa se intample intr-un final.
-Ce vrei sa spui cu asta?
-Uite de ce e, Blake, au trecut destui ani de cand te-ai despartit de Issabela…era déjà timpul sa incepi sa simti din nou. Si dupa cate vad, Jesse este cel care ti-a redeschis aceasta cale.
-Nu stiu ce sa zic…sunt confuz.
-Normal ca esti, dar ascultati instinctele si nu face prea mari tampenii si totul va fi bine. Lasa trecutul acolo unde ii e locul:in trecut si mergi spre viitor.
Daniel se ridica si-l batu prieteneste pe umar pe prietenul sau, dupa care iesi afara din incapere.
Blake analiza cele spuse de Daniel, ajungand la concluzia ca avea dreptate, dar era mult mai usor de zis decat de facut: sa se increada in cineva destul de mult pentru a incepe o noua relatie. Se va gandi mai tarziu la toate astea. Lua o gura mare de cafea si deschise primul dosar pe care il avea in fata. Era timpul sa treaca la munca.
*
Jesse se trezi cu o migrena incredibil de deranjanta. Privi in jur dezorientat, dandu-si seama ca se afla din nou in living. Probabil adormise. Se ridica anevoie din pat si injura in gand durerea ce ameninta sa-l despice in doua, dar acum nu avea nici un rost sa se planga. Fusese de acord, ba mai mult, ii placuse ceea ce facusera ei asa ca nu avea decat sa suporte consecintele. Era prea liniste in casa. Probabil Blake please deja. Uitandu-se la ceas concluziona ca era ora 2 dupamasa. Se imbraca rapid cu primele haine pe care la gasise si iesi din apartament avand in gand sa mearga la sectia de politie 5 pentru a vedea cum au decurs lucrurile cu fratii Huarez. La cat de bine o cunostea pe Anita, probabil Nick avusese ghinionul de a petrece o noapte in celula. O merita din plin. Pana la urma ce naiba cauta el in port, cand trebuia sa fie in Honolulu?Ofta si ridica din umeri. Nu era treaba lui cu ce-si ocupa colegul sau timpul, dar ar trebui sa fie mai atent. Unele reguli erau facute ca sa fie incalcate, iar altele trebuiau respectate cu strictete. Asa mergeau lucrurile in meseria lor si oricine incalca acest principiu universal se trezea in o groaza de probleme. Cam ca Nick.
Urca in masina si demara in forta netinand cont de traficul intens de la ora aia. Niciodata nu conduse regulamentar si nu avea de gand sa inceapa acum. Caldura inabusitoare de afara patrunse si in atovehicul, facandu-l sa dea drumul la aerul conditionat pentru a se racori. Mintea lui, care de obicei era foarte limpede, acum parea a se afla intr-un fel de vacanta. De concentrare nici nu mai vorbea, ea practic neexistand, mintea lui fiindu-i invadata de imagini din acea dimineata. Uitandu-se in oglinda observa ca se inrosise un pic si era sigur ca nu de la caldura. Cine si-ar fi imaginat ca se va afla in situatia asta? In nici un caz el nu. Era pentru prima oara cand se simtea atras de o persoana nu numai fizic si nu stia cum sa reactioneze, ce sa faca. Incerca sa sorteze sentimentele ce il incercau in acel moment, dar nu reusi decat sa devina si mai confuz…Nu avea ce sa faca. Va trebui sa astepte si sa vada cum vor decurge lucrurile. Pana atunci isi va ocupa timpul cu cartea aia si cu propria lui investigatie.
In cateva minute se trezi in fata sectiei 5, care parea aglomerata ca naiba. Valul criminalitatii crestea in concordant cu caldura. Intra in cladirea plina, ferindu-se de politistii care veneau cu cei prinsi. Aerul era greu, innecacios, plin de arome de tutu, cafea si fast food de proasta calitate. Pe unele birouri vedea cutii intregi de gogosi pline de ulei, gretoase. Merse printre birouri pana ce ajunse in dreptul usii de sticla unde scria Anna Lorgos si batu usor.
-Intra. Vocea ei hotarata razbea prin acel haos de nedescris.
Jesse se conforma.
-Buna, Anita. Zambi cand o vazu pe femeie radicand capul din mormanul de hartii ce erau aruncate pe birou. Arati..calma in dimineata aceasta.
-Salut, Jesse. Femeia zambi pentru un moment scurt si ii facu semn sa ia loc. Scuze deranjul, dar nici nu-ti imaginezi ce zi aglomerata ii.
-Am observant. Sunteti in plina activitate.
-Mda…caldura asta nenorocita si s-a mai stricat si aerul conditionat. Femeia ofta. Cu ce te pot ajuta?
-Ce s-a intamplat aseara dupa ce l-am lasat pe Nick aici?
Anita redeveni serioasa.
-I-am luat o declaratie si l-am lasat sa plece. Nu avea nici un rost sa-l mai tin aici. Ridica din umeri ca sa-si intareasca spusele.
-Ati fost la locul acccidentului? Jesse era curios sa descopere daca mai gasisera pe cineva acolo.
-Da, normal, dar nu mai era nimeni. Nu ati omorat pe nimeni cu mica voastra cascadorie ieri.
-Aha, ma bucur. Putea sa rusufle usurat. Chiar daca barbatii respectivi nu erau niste cetateni model, nu prea ii placea sa aiba suflete pe constiinta.
-Ar fi trebuit sa va arestez pe toti pentru ca va faceti de cap pe teritoriul meu. Ce v-am spus? Cand aveti un pont sunati la politie nu actionati de capul vostru. Intr-una din zilele astea o sa o incurcati rau de tot.
-Calmeaza-te, Anita. Nu a fost vina mea de data asta. Si eu am fost la fel de uimit ca tine cand m-a sunat Nick sa-mi zica unde este. Credeam ca-i in Honolulu.
-S-a intors mai repede. Anita se sprijini de birou si privi prin peretele de sticla la nebunia de nedescris din restul sectiei. Intr-o zi, acesta neglijenta il va omora.
-Sa speram ca se va potoli pana nu se va intampla asa ceva. Jesse incepu sa zambeasca pentru a o linisti pe femeia din fata sa. Anita era o latino-americana inalta cu un corp frumos rotunjit in locurile ideale. Parul ei castaniu si lung ii cadea intr-o cascada abundenta pe umeri in jos, in timp ce ochii caprui, inteligenti scrutau imprejurarile. In acea dimineata era imbracata intr-o camasa alba, simpla, mulata pe corp si deschisa la primii doi nasturi si o pereche de pantaloni la dunga negrii si drepti care ii puneau in valoare picioarele lungi ca de zeita. Probabil in alte ocazii Jesse ar fi gandit ca este o femeie frumoasa, o femeie pe care si-ar dori-o la el in pat, dar acum, dupa experienta din seara precedent asi cea de mai devreme ajunse la concluzia ca dorea sa-si imparta patul cu o singura persoana: Blake.
Nu mai zabovi mult la sectie caci era déjà tarziu si vroia sa treaca si pana la redactie sa vada ce se mai intampla prin lumea ziarelor.
Cand ajunse in cladirea impunatoare se trezi intr-un alt gen de haos, de aceasta data parca un pic mai ordonat (daca asa ceva este posibil) si mai bine mirositor. Abia reusi sa ajunga nevatamat la biroul lui Ian la cat de aglomerate erau colidoarele. Odata ajuns, batu la usa si intra fara sa mai astepta un raspuns.
Ian era ca de obicei bagat intre dosare injurand de mama focului ceva. Trabucul ii atarna intr-un colt al gurii, lasand scrumul sa cada neglijent pe birou.Isi ridica ochii un pic incruntat, dar cand vazu cine pasi in sanctuarul sau figura i se destinse instantaneu.
-Jesse…ce faci aici? ma gandeam ca esti in convalescenta…
-Da, da si eu ma bucur sa te vad sefu’, zise tanarul cu o urma de tristete in glas.
-Sti bine ca ma bucur sa te vad, dar nu ma asteptam sa treci azi pe aici.
-Ce pot sa zic…imi era dor de casa. Cum merge treaba?
Roberts ofta zgomotos dupa care se ridica de pe scaun si incepu sa se plimbe prin birou.
-Ca naiba! vocea sa era plina de nervi si suparare. Nick e prins in incurcatura aia cu fratii Huarez. Apropo de asta, parca ziceai ca stai linistit cateva zile, nu ca alergi dupa mafioti prin portul Los Angeles.
-Nu alergam dupa mafioti, ci dupa Nick. Jesse zambi strengareste. Ce era sa fac? Sa-l las acolo?
-Nu, nu fireste ca nu. Ian il privi cu luare aminte la momentele in care il vazuse pe patul din spital palid si abia respirand si se infiora. Jesse ii era ca un fiu. Nu mai vroia sa-l vada in starea aia niciodata. Dar sa-l ti pe tanar departe de necazuri ar fi fost ca si cum ai incerca sa ti un urs departe de miere: adica imposibil. Dar fi mai atent, continua acesta cu o voce ferma. Sunteti cei mai buni jurnalisti ai mei. Nu mai vreau incidente, Jesse.
-Am inteles. Jesse tacu cateva moment asteptand ca seful sau sa se calmeze, dupa care continua: Nick unde este pana la urma?
-E plecat pentru o vreme din zona.Pana se linisteste toata chestia asta cu mafiotii l-am trimis in Europa de Est.
-Ceva interesant?
-Crize financiare, mita, saracie dictaturi deghizate in democratii…chestii de genul. Mai multe o sa aflii cand se intoarce Nick.
-Suna interesant. Jesse dadu sa se ridice si sa plece. Aflase ceea ce vroia sa stie: colegul sau era in siguranta, la mare departare de L.A.Mai mult nu ii pasa.
-Stai un pic, Jesse.Cum merge cu cartea?
Baiatul se opri in usa,pe buze aparandu-I un zabet ce nu promitea nimic bun.
-Destul de bine, zise cu o voce suava. Doctorul Thorton nu e nimic din ce m-am asteptat.
-De obicei cand zici ceva de genul trebuie sa ma astept la necazuri. Roberts ofta resemnat. Jesse va ramane Jesse. Nu se va schimba.
-Mai vedem noi…
Zicand acestea deschise usa si pleca fluierand pe holul aglomerat, scotandu-si telefonul si formand un numar:
-JHU? buna ziua as dori o programare cu decanul daca se poate…
*JHU-Johns Hopkins University
Ms gaby :am dat edit sper ca le-am nimerit pe toate (asta se intampla daca-mi corectez si postez capitolele seara)
***
Statea la birou cu o ceasca mare de cafea in fata si un teanc de dosare, dar nu reusea sa se concentreze deloc. Mintea lui tot zbura la un anume spiridus cu par ca noaptea ce probabil inca dormea. Si acum ii simtea gustul buzelor atat de dulci si mirosul de capsuni al pielii. Scutura din cap de cateva ori pentru a se forta sa revina la realitate. Azi era o zi deosebit de ocupata: avea cel putin 10 consultatii si 2 operatii programate asa ca nu-si permitea sa-si lase concentrarea sa se evaporeze de tot.
O bataie in usa reusi sa-l aduca cu picioarele pe pamant, dar pana sa zica "intra", usa se deschise si nimeni altul decat Daniel intra inauntru ca un taifun dezlantuit.
-Te-ai gandit sa dai si tu pe la munca? zise cu o usoara ironie in voce. Vad ca ti-ai schimbat si stilul vestimentar. Daniel il privi cu ochi critic, dupa care izbucni in ras. Deci ce s-a intamplat ieri?
-Daca ti-as povesti nu m-ai crede…Blake ofta aducandu-si aminte de incurcatura in care se aflase cu o zi in urma si se incrunta cand isi dadu seama ca nu apucase sa discute cu Jesse deloc despre actiunile lui deloc potolite din ziua precedenta.
-Pune-ma la incercare. Ieri ai plecat val-vartej de aici si nici nu te-ai mai intors. Dupa cum banuiesc nu ai petrecut noaptea acasa…
-Sa zicem doar ca notiunea lui Jesse de a sta locului cateva zile nu corespunde cu notiunea mea…Jur ca pustiul asta e un magnet pentru necazuri.
-Ce s-a intamplat defapt?
-Am avut ieri o mica intalnire cu fratii Huarez...
Daniel deveni serios si-l privi pe Blake de parca acesta innebunise de tot.
-Vorbesti serios sau faci misto de mine? Acei frati Huarez?
-Mai cunosti altii? Normal ca acei frati Huarez. Un prieten de a lui Jesse…a…sa zicem ca avea niste probleme si ne-am dus sa-l culegeam de pe unde aterizase.
-Pe toti dracii! Tu chiar vorbesti serios! Bine ca ati scapat intregi.
-Mie imi zici. Baiatul asta imi va scoate peri albi. Blake se lasa pe spatarul scaunului, dar in minte nu-i aparura imagini din dupamasa trecuta, ci cele din timpul serii :corpul lui Jesse tremurand, vocea sa senzuala, ochii albastri ca doua lagune…imaginea lui din acea dimineata cand adormise pe canapea.
Blake isi scutura din nou capul, fortandu-se sa revina la realitate.
Daniel il privi si incepu sa zambeasca siret.
-Banuiesc ca s-a mai intamplat si altceva…nu pari foarte nervos…mai degraba pari al naibii de satisfacut.
-Ihi…
-Blake, nenorocitule! Te-ai culcat cu el! Daniel se ridica in picioare si il privi nervos pe prietenul sau. Nu-mi vine sa cred ca ai profitat de bietul baiat. Ce naiba e in capul tau, omule? Tarate?
Blake il lasa sa se calmeze si sa se aseze din nou jos, apoi incerca sa-i explice.
-Cu toate ca nu e deloc treaba ta, da, m-am culcat cu el.
-Esti prost….
-Dar…nu cred ca eu l-am sedus. Mai degraba eu am fost cel sedus. Blake ofta zgomotos nestiind ce sa mai adauge.
-Il placi. Daniel il privi timp de cateva minute asteptand ca celalalt sa nege, dar cand nu primi nici un raspuns stiuse. Blake il placea pe Jesse. Nu era doar un joc…Se mai linisti un pic. Ei..bine, adauga dupa inca un moment de liniste, trebuia sa se intample intr-un final.
-Ce vrei sa spui cu asta?
-Uite de ce e, Blake, au trecut destui ani de cand te-ai despartit de Issabela…era déjà timpul sa incepi sa simti din nou. Si dupa cate vad, Jesse este cel care ti-a redeschis aceasta cale.
-Nu stiu ce sa zic…sunt confuz.
-Normal ca esti, dar ascultati instinctele si nu face prea mari tampenii si totul va fi bine. Lasa trecutul acolo unde ii e locul:in trecut si mergi spre viitor.
Daniel se ridica si-l batu prieteneste pe umar pe prietenul sau, dupa care iesi afara din incapere.
Blake analiza cele spuse de Daniel, ajungand la concluzia ca avea dreptate, dar era mult mai usor de zis decat de facut: sa se increada in cineva destul de mult pentru a incepe o noua relatie. Se va gandi mai tarziu la toate astea. Lua o gura mare de cafea si deschise primul dosar pe care il avea in fata. Era timpul sa treaca la munca.
*
Jesse se trezi cu o migrena incredibil de deranjanta. Privi in jur dezorientat, dandu-si seama ca se afla din nou in living. Probabil adormise. Se ridica anevoie din pat si injura in gand durerea ce ameninta sa-l despice in doua, dar acum nu avea nici un rost sa se planga. Fusese de acord, ba mai mult, ii placuse ceea ce facusera ei asa ca nu avea decat sa suporte consecintele. Era prea liniste in casa. Probabil Blake please deja. Uitandu-se la ceas concluziona ca era ora 2 dupamasa. Se imbraca rapid cu primele haine pe care la gasise si iesi din apartament avand in gand sa mearga la sectia de politie 5 pentru a vedea cum au decurs lucrurile cu fratii Huarez. La cat de bine o cunostea pe Anita, probabil Nick avusese ghinionul de a petrece o noapte in celula. O merita din plin. Pana la urma ce naiba cauta el in port, cand trebuia sa fie in Honolulu?Ofta si ridica din umeri. Nu era treaba lui cu ce-si ocupa colegul sau timpul, dar ar trebui sa fie mai atent. Unele reguli erau facute ca sa fie incalcate, iar altele trebuiau respectate cu strictete. Asa mergeau lucrurile in meseria lor si oricine incalca acest principiu universal se trezea in o groaza de probleme. Cam ca Nick.
Urca in masina si demara in forta netinand cont de traficul intens de la ora aia. Niciodata nu conduse regulamentar si nu avea de gand sa inceapa acum. Caldura inabusitoare de afara patrunse si in atovehicul, facandu-l sa dea drumul la aerul conditionat pentru a se racori. Mintea lui, care de obicei era foarte limpede, acum parea a se afla intr-un fel de vacanta. De concentrare nici nu mai vorbea, ea practic neexistand, mintea lui fiindu-i invadata de imagini din acea dimineata. Uitandu-se in oglinda observa ca se inrosise un pic si era sigur ca nu de la caldura. Cine si-ar fi imaginat ca se va afla in situatia asta? In nici un caz el nu. Era pentru prima oara cand se simtea atras de o persoana nu numai fizic si nu stia cum sa reactioneze, ce sa faca. Incerca sa sorteze sentimentele ce il incercau in acel moment, dar nu reusi decat sa devina si mai confuz…Nu avea ce sa faca. Va trebui sa astepte si sa vada cum vor decurge lucrurile. Pana atunci isi va ocupa timpul cu cartea aia si cu propria lui investigatie.
In cateva minute se trezi in fata sectiei 5, care parea aglomerata ca naiba. Valul criminalitatii crestea in concordant cu caldura. Intra in cladirea plina, ferindu-se de politistii care veneau cu cei prinsi. Aerul era greu, innecacios, plin de arome de tutu, cafea si fast food de proasta calitate. Pe unele birouri vedea cutii intregi de gogosi pline de ulei, gretoase. Merse printre birouri pana ce ajunse in dreptul usii de sticla unde scria Anna Lorgos si batu usor.
-Intra. Vocea ei hotarata razbea prin acel haos de nedescris.
Jesse se conforma.
-Buna, Anita. Zambi cand o vazu pe femeie radicand capul din mormanul de hartii ce erau aruncate pe birou. Arati..calma in dimineata aceasta.
-Salut, Jesse. Femeia zambi pentru un moment scurt si ii facu semn sa ia loc. Scuze deranjul, dar nici nu-ti imaginezi ce zi aglomerata ii.
-Am observant. Sunteti in plina activitate.
-Mda…caldura asta nenorocita si s-a mai stricat si aerul conditionat. Femeia ofta. Cu ce te pot ajuta?
-Ce s-a intamplat aseara dupa ce l-am lasat pe Nick aici?
Anita redeveni serioasa.
-I-am luat o declaratie si l-am lasat sa plece. Nu avea nici un rost sa-l mai tin aici. Ridica din umeri ca sa-si intareasca spusele.
-Ati fost la locul acccidentului? Jesse era curios sa descopere daca mai gasisera pe cineva acolo.
-Da, normal, dar nu mai era nimeni. Nu ati omorat pe nimeni cu mica voastra cascadorie ieri.
-Aha, ma bucur. Putea sa rusufle usurat. Chiar daca barbatii respectivi nu erau niste cetateni model, nu prea ii placea sa aiba suflete pe constiinta.
-Ar fi trebuit sa va arestez pe toti pentru ca va faceti de cap pe teritoriul meu. Ce v-am spus? Cand aveti un pont sunati la politie nu actionati de capul vostru. Intr-una din zilele astea o sa o incurcati rau de tot.
-Calmeaza-te, Anita. Nu a fost vina mea de data asta. Si eu am fost la fel de uimit ca tine cand m-a sunat Nick sa-mi zica unde este. Credeam ca-i in Honolulu.
-S-a intors mai repede. Anita se sprijini de birou si privi prin peretele de sticla la nebunia de nedescris din restul sectiei. Intr-o zi, acesta neglijenta il va omora.
-Sa speram ca se va potoli pana nu se va intampla asa ceva. Jesse incepu sa zambeasca pentru a o linisti pe femeia din fata sa. Anita era o latino-americana inalta cu un corp frumos rotunjit in locurile ideale. Parul ei castaniu si lung ii cadea intr-o cascada abundenta pe umeri in jos, in timp ce ochii caprui, inteligenti scrutau imprejurarile. In acea dimineata era imbracata intr-o camasa alba, simpla, mulata pe corp si deschisa la primii doi nasturi si o pereche de pantaloni la dunga negrii si drepti care ii puneau in valoare picioarele lungi ca de zeita. Probabil in alte ocazii Jesse ar fi gandit ca este o femeie frumoasa, o femeie pe care si-ar dori-o la el in pat, dar acum, dupa experienta din seara precedent asi cea de mai devreme ajunse la concluzia ca dorea sa-si imparta patul cu o singura persoana: Blake.
Nu mai zabovi mult la sectie caci era déjà tarziu si vroia sa treaca si pana la redactie sa vada ce se mai intampla prin lumea ziarelor.
Cand ajunse in cladirea impunatoare se trezi intr-un alt gen de haos, de aceasta data parca un pic mai ordonat (daca asa ceva este posibil) si mai bine mirositor. Abia reusi sa ajunga nevatamat la biroul lui Ian la cat de aglomerate erau colidoarele. Odata ajuns, batu la usa si intra fara sa mai astepta un raspuns.
Ian era ca de obicei bagat intre dosare injurand de mama focului ceva. Trabucul ii atarna intr-un colt al gurii, lasand scrumul sa cada neglijent pe birou.Isi ridica ochii un pic incruntat, dar cand vazu cine pasi in sanctuarul sau figura i se destinse instantaneu.
-Jesse…ce faci aici? ma gandeam ca esti in convalescenta…
-Da, da si eu ma bucur sa te vad sefu’, zise tanarul cu o urma de tristete in glas.
-Sti bine ca ma bucur sa te vad, dar nu ma asteptam sa treci azi pe aici.
-Ce pot sa zic…imi era dor de casa. Cum merge treaba?
Roberts ofta zgomotos dupa care se ridica de pe scaun si incepu sa se plimbe prin birou.
-Ca naiba! vocea sa era plina de nervi si suparare. Nick e prins in incurcatura aia cu fratii Huarez. Apropo de asta, parca ziceai ca stai linistit cateva zile, nu ca alergi dupa mafioti prin portul Los Angeles.
-Nu alergam dupa mafioti, ci dupa Nick. Jesse zambi strengareste. Ce era sa fac? Sa-l las acolo?
-Nu, nu fireste ca nu. Ian il privi cu luare aminte la momentele in care il vazuse pe patul din spital palid si abia respirand si se infiora. Jesse ii era ca un fiu. Nu mai vroia sa-l vada in starea aia niciodata. Dar sa-l ti pe tanar departe de necazuri ar fi fost ca si cum ai incerca sa ti un urs departe de miere: adica imposibil. Dar fi mai atent, continua acesta cu o voce ferma. Sunteti cei mai buni jurnalisti ai mei. Nu mai vreau incidente, Jesse.
-Am inteles. Jesse tacu cateva moment asteptand ca seful sau sa se calmeze, dupa care continua: Nick unde este pana la urma?
-E plecat pentru o vreme din zona.Pana se linisteste toata chestia asta cu mafiotii l-am trimis in Europa de Est.
-Ceva interesant?
-Crize financiare, mita, saracie dictaturi deghizate in democratii…chestii de genul. Mai multe o sa aflii cand se intoarce Nick.
-Suna interesant. Jesse dadu sa se ridice si sa plece. Aflase ceea ce vroia sa stie: colegul sau era in siguranta, la mare departare de L.A.Mai mult nu ii pasa.
-Stai un pic, Jesse.Cum merge cu cartea?
Baiatul se opri in usa,pe buze aparandu-I un zabet ce nu promitea nimic bun.
-Destul de bine, zise cu o voce suava. Doctorul Thorton nu e nimic din ce m-am asteptat.
-De obicei cand zici ceva de genul trebuie sa ma astept la necazuri. Roberts ofta resemnat. Jesse va ramane Jesse. Nu se va schimba.
-Mai vedem noi…
Zicand acestea deschise usa si pleca fluierand pe holul aglomerat, scotandu-si telefonul si formand un numar:
-JHU? buna ziua as dori o programare cu decanul daca se poate…
*JHU-Johns Hopkins University
Ms gaby :am dat edit sper ca le-am nimerit pe toate (asta se intampla daca-mi corectez si postez capitolele seara)
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui