Este ficul numarul doi,dar primul de acest gen,deci astept parerile si mai ales criticile voastre.Poate o sa vi se para la inceput ca prefata nu are legatura cu urmatoarele capitole,dar pe parcurs povestea o sa se lege.Relatia dintre cei doi o sa decurga un pic mai lin,deci sa nu va asteptati din start la scene "fierbinti" 
.Vor veni si acestea...In rest nu pot sa va zic decat lectura placuta si sper sa va placa...pupici.
Varsta minimă: + 18
Gen: Yaoi
Limba: Română
Observații cu privire la conținut: +18 spune tot
Tipul de comentariu solicitat: ce/cum/cand/daca doriti
***
Voi muri...gravitatea gandului ma facu sa tresar si sa ma inspaimant pentru cateva momente scurte.Vei muri repeta o voce mica pitigaiata de la mine din cap,precum un ecou deranjant.Imi era teama,sangele imi inghetase in vene,picioarele mi le simteam din ce in ce mai moi,de parca fusesera facute din gelatina.Eram o masa amorfa care se dezintegra intr-un mod lent si dureros.Capul in zvacnea.As fi vrut sa fug ,sa ma ascund,dar nu puteam.Chiar daca as fi reusit,printr-o minune sa scap,imaginile pe care le-am vazut m-ar fi bantuit pana la sfarsitul vietii.Ea era culcata pe jos,cu capul cazut intr-o parte si ma privea cu ochi lipsiti de viata.Era rece,imbracata in propriul sange care incepuse sa pateze covorul persan mult prea scump pentru gusturile mele.In camera sa simteam mirosul mortii amestecat cu un iz usor de vanilie.
Iar el era acolo.O privea cu ochi critic de parca si-ar analiza o opera de arta.Ii aranja parul,care se prelinse ca o cascada peste umerii frumosi;o mangaia cu miscari line in timp ce lacrimi incepura sa-i curga.Lacrimile unui criminal ce-si jeleste prada.Nimic mai mult.Apoi isi ridica privirea si ma invalui pe mine.Se apropie cu pasi lenti,studiati de pradator si-mi cuprinse gatul cu mana.Ma sufocam.Aerul atat de necesar nu mai intra in plamani.Voi muri...lacrimi amare incepusa sa-mi curga pe obraz.Imi era frica,nu frica de moarte,nu frica de necunoscut,ci teama ca acest monstru va scapa.Nu-mi pasa ca voi muri.Daca ea nu mai era,eu nu aveam nici un rost in lumea asta.Preferam sa mor decat sa traiesc cu imaginile astea o viata intreaga.
Incepusem sa ametesc.Simteam cum intunericul imi da tarcoale,iar eu il primeam cu bratele deschise.Il rugam sa ma invaluie,sa ma ia cu dansul...Voi muri...si eram usurat pentru ca stiam ca de partea cealalta ma va astepta ea.
Dar in loc de intunericul mult dorit,in ochi ma lovi o lumina alba,puternica.Ma simteam usor,plutind intr-un neant infinit.Durerea disparu.Atunci mi-am regasit suflul..,aerul se lovi cu salbaticie de peretii cutiei mele toracice ca un torent ce matura totul in calea lui,dar acesta erau un torent daruitor de viata, nu unul nimicitor.Odata cu suflul mi-am regasit si ochii,pe care cu greu am reusit sa-i deschid.Dar acea lumina ma lovi din nou,asa ca i-am inchis la loc.O vice groasa patrunse vidul in care ma aflam:
-Traieste!vocea era neobisnuit de victorioasa,iar eu ma intrebam de ce?
-Sa-l transportam repede la spital,zise o alta mai subtire.Bietul de el,nici nu-mi pot imagina prin ce a trecut!
-Ati mai gasit pe cineva aici?
-Nu mai era nimeni.Un geam este spart.Probabil pe acolo a iesit.
Vocile se auzeau din ce in ce mai indepartate si mai incet.Mi-am dat seama ca ma voi pierde din nou in acea mare de intuneric,care ma cuprinse si inainte,dar de aceasta data nu mai eram atat de linistit.Eu traiesc,iar ea e moarta...
Dar jur ca intr-o buna zi il voi prinde si-l voi omora cu propriele mele maini.Va suferi...asta ii este pedeapsa...
JUR!
Era o dimineata frumoasa.Lumina soarelui patrundea prin perdelele transparente,pe jumatate trase luminand intreaga incapere.
Jesse se apropie de fereastra si o deschise,lasand aerul curat sa-i mangaie fata.Era numai sapte dimineata si deja se putea simti zapusala de afara."Inca o zi caniculara in marele oras Los Angeles",gandi baiatul in timp ce se intreba ce sa poarte la intalnirea cu redactorul ziarului unde lucra.Nu-i placeau hainele elegante,dar in cazul de fata va face o concesie.Pana la urma chiar vroia sa prinda ziua de maine si enervandu-ti seful dupa ce ai lipsit doua saptamani si ai depasit termenul limita cu cinci zile nu era tocmai o modalitate buna de a-ti asigura supravietuirea si de a incepe ziua.Asa ca,in spiritul unei reconcilieri rapide si cat mai putin dureroase alese o camasa alba-singura pe care o mai avea curata- si o pereche de blugi (daca se astepta la pantaloni de stofa nu avea decat sa se duca dracu).Se privi in oglinda si isi aranja un pic parul care era umed in urma dusului facut.In privinta ochilor nu avea ce face.Erau inca rosii de la nesomn.Nici nu era de mirare,daca statea sa se gandeasca bine.Trecusera mai bine de 48 de ore de cand reusise sa inchida un ochi.Sperase ca odata ajuns in LA sa doarma un pic inainte de a merge la redactie si de a prezenta articolul.Se pare insa ca nu avea noroc.
Iesi afara din apartament si facu semn unui taxi care trecea prin fata cladirii.Cand masina se oprii,intra repede inauntru in incercarea de a se adaposti de caldura sufocanta de afara.Din cate observa se dezobisnuise de temperaturile ridicate de acolo.In Rusia in acea perioada a anului temperaturile aratau chiar si -10 grade.Nu avusese prea mult timp pentru a reflecta la gerurile Rusiei ca taxiul ajunsese deja in fata redactiei.Plati si intra grabit in cladirea impunatoare,pregatindu-se mental pentru lupta care va urma.Ca de obicei in birourile redactiei era un haos de nedescris.Unii veneau,altii plecau,asistentii umblau cu dosare si cafele in mana miscandu-se ca niste furnici prin ingramadeala din incaperi."Ce bine era acasa!"Zambi in fata spectacolului ce i se afisa.Nimic nu se compara cu redactia unui ziar intr-o zi de luni.Pasi atent pe langa birouril cubice,incercand sa ajunga la biroul redactorului sef,cand unul dintre prietenii si colegii lui il opri:
-Uite cine s-a hotarat sa ne onoreze cu prezenta,zise acesta putin ironic.Ce naiba mai faci omule?Am crezut ca ai murit inghetat de frig in nenorocita aia de tara.
Se apropie de Jesse cu pasi mari,apasati si il rpinse pe baiat intr-o adevarata imbratisare barbateasca.
-Salut Nick.Jesse se lasa strans in brate cu toate ca se simtea un pic incomod in acea postura.Si mie imi pare bine sa te vad.Sa inteleg ca te-ai plictisit fara mine,zise baiatul chinuindu-se sa scape din batele uriasului.Nick era ditamai calaul la cei 2 metri ai sai si 100de kg.Dar in ciuda staturii impunatoare,barbatul avea o viteza si o agilitate de pisica.Jesse isi privi prietenul cu ochi critic.Nu era genul de persoana care sa se plictiseasca.Infatisarea si alura sa mistrioasa il transformasera intr-un exemplar cautat si apreciat de ambele sexe.Femeile il adorau si il vroiau la ele in pat,iar barbatii inadmirau pentru inteligenta si simtul practic d care dadea dovada de fiecare data.Nu,sigur nu se plictisise cat fusese el plecat.
-Hai lasa mincinile pe mai tarziu.Acum ma grabesc,zise Jesse zambind.
-Ai face bine sa te grabesti.Roberts se plimba ca un leu in cusca de 2 ore si intraba de tine din 10 in 10 minute.Chiar sper ca i-ai adus articolul ala ca de nu va iesi scandal.
-Stai linistit.L-am adus.Si e mult mai interesant decat m-am asteptat.Chiar a meritat sa intarzii cateva zile.
-Sper sa ai dreptate.Altfel va trebui sa-mi duc costumul negru la curatatorie.
Il batu pe umeri cu simpatie pe tanar dupa care se indeparta,dar inainte sa paseasca in lift se intoarse si striga:
-La ora 12 la cafeaua de peste drum.Vreau sa aud totul.
Jesse nu mai apuca sa zica nimic ca usile liftului se inchisera.Ridica din umeri si isi continua drumul.Odata ajuns in fata biroului redactorului trase o gura mare de aer si batu la usa.
-Da,intra,se auzi de partea cealalta a usii.Jesse inghiti in sec,fiind pregatit sa infrunte balaurul.
Astept un comm ca sa pot pune si capitolul doi (pentru ca povestea sa prinda cat de cat un inteles) poop
.Vor veni si acestea...In rest nu pot sa va zic decat lectura placuta si sper sa va placa...pupici.Varsta minimă: + 18
Gen: Yaoi
Limba: Română
Observații cu privire la conținut: +18 spune tot
Tipul de comentariu solicitat: ce/cum/cand/daca doriti
***
Voi muri...gravitatea gandului ma facu sa tresar si sa ma inspaimant pentru cateva momente scurte.Vei muri repeta o voce mica pitigaiata de la mine din cap,precum un ecou deranjant.Imi era teama,sangele imi inghetase in vene,picioarele mi le simteam din ce in ce mai moi,de parca fusesera facute din gelatina.Eram o masa amorfa care se dezintegra intr-un mod lent si dureros.Capul in zvacnea.As fi vrut sa fug ,sa ma ascund,dar nu puteam.Chiar daca as fi reusit,printr-o minune sa scap,imaginile pe care le-am vazut m-ar fi bantuit pana la sfarsitul vietii.Ea era culcata pe jos,cu capul cazut intr-o parte si ma privea cu ochi lipsiti de viata.Era rece,imbracata in propriul sange care incepuse sa pateze covorul persan mult prea scump pentru gusturile mele.In camera sa simteam mirosul mortii amestecat cu un iz usor de vanilie.
Iar el era acolo.O privea cu ochi critic de parca si-ar analiza o opera de arta.Ii aranja parul,care se prelinse ca o cascada peste umerii frumosi;o mangaia cu miscari line in timp ce lacrimi incepura sa-i curga.Lacrimile unui criminal ce-si jeleste prada.Nimic mai mult.Apoi isi ridica privirea si ma invalui pe mine.Se apropie cu pasi lenti,studiati de pradator si-mi cuprinse gatul cu mana.Ma sufocam.Aerul atat de necesar nu mai intra in plamani.Voi muri...lacrimi amare incepusa sa-mi curga pe obraz.Imi era frica,nu frica de moarte,nu frica de necunoscut,ci teama ca acest monstru va scapa.Nu-mi pasa ca voi muri.Daca ea nu mai era,eu nu aveam nici un rost in lumea asta.Preferam sa mor decat sa traiesc cu imaginile astea o viata intreaga.
Incepusem sa ametesc.Simteam cum intunericul imi da tarcoale,iar eu il primeam cu bratele deschise.Il rugam sa ma invaluie,sa ma ia cu dansul...Voi muri...si eram usurat pentru ca stiam ca de partea cealalta ma va astepta ea.
Dar in loc de intunericul mult dorit,in ochi ma lovi o lumina alba,puternica.Ma simteam usor,plutind intr-un neant infinit.Durerea disparu.Atunci mi-am regasit suflul..,aerul se lovi cu salbaticie de peretii cutiei mele toracice ca un torent ce matura totul in calea lui,dar acesta erau un torent daruitor de viata, nu unul nimicitor.Odata cu suflul mi-am regasit si ochii,pe care cu greu am reusit sa-i deschid.Dar acea lumina ma lovi din nou,asa ca i-am inchis la loc.O vice groasa patrunse vidul in care ma aflam:
-Traieste!vocea era neobisnuit de victorioasa,iar eu ma intrebam de ce?
-Sa-l transportam repede la spital,zise o alta mai subtire.Bietul de el,nici nu-mi pot imagina prin ce a trecut!
-Ati mai gasit pe cineva aici?
-Nu mai era nimeni.Un geam este spart.Probabil pe acolo a iesit.
Vocile se auzeau din ce in ce mai indepartate si mai incet.Mi-am dat seama ca ma voi pierde din nou in acea mare de intuneric,care ma cuprinse si inainte,dar de aceasta data nu mai eram atat de linistit.Eu traiesc,iar ea e moarta...
Dar jur ca intr-o buna zi il voi prinde si-l voi omora cu propriele mele maini.Va suferi...asta ii este pedeapsa...
JUR!
Era o dimineata frumoasa.Lumina soarelui patrundea prin perdelele transparente,pe jumatate trase luminand intreaga incapere.
Jesse se apropie de fereastra si o deschise,lasand aerul curat sa-i mangaie fata.Era numai sapte dimineata si deja se putea simti zapusala de afara."Inca o zi caniculara in marele oras Los Angeles",gandi baiatul in timp ce se intreba ce sa poarte la intalnirea cu redactorul ziarului unde lucra.Nu-i placeau hainele elegante,dar in cazul de fata va face o concesie.Pana la urma chiar vroia sa prinda ziua de maine si enervandu-ti seful dupa ce ai lipsit doua saptamani si ai depasit termenul limita cu cinci zile nu era tocmai o modalitate buna de a-ti asigura supravietuirea si de a incepe ziua.Asa ca,in spiritul unei reconcilieri rapide si cat mai putin dureroase alese o camasa alba-singura pe care o mai avea curata- si o pereche de blugi (daca se astepta la pantaloni de stofa nu avea decat sa se duca dracu).Se privi in oglinda si isi aranja un pic parul care era umed in urma dusului facut.In privinta ochilor nu avea ce face.Erau inca rosii de la nesomn.Nici nu era de mirare,daca statea sa se gandeasca bine.Trecusera mai bine de 48 de ore de cand reusise sa inchida un ochi.Sperase ca odata ajuns in LA sa doarma un pic inainte de a merge la redactie si de a prezenta articolul.Se pare insa ca nu avea noroc.
Iesi afara din apartament si facu semn unui taxi care trecea prin fata cladirii.Cand masina se oprii,intra repede inauntru in incercarea de a se adaposti de caldura sufocanta de afara.Din cate observa se dezobisnuise de temperaturile ridicate de acolo.In Rusia in acea perioada a anului temperaturile aratau chiar si -10 grade.Nu avusese prea mult timp pentru a reflecta la gerurile Rusiei ca taxiul ajunsese deja in fata redactiei.Plati si intra grabit in cladirea impunatoare,pregatindu-se mental pentru lupta care va urma.Ca de obicei in birourile redactiei era un haos de nedescris.Unii veneau,altii plecau,asistentii umblau cu dosare si cafele in mana miscandu-se ca niste furnici prin ingramadeala din incaperi."Ce bine era acasa!"Zambi in fata spectacolului ce i se afisa.Nimic nu se compara cu redactia unui ziar intr-o zi de luni.Pasi atent pe langa birouril cubice,incercand sa ajunga la biroul redactorului sef,cand unul dintre prietenii si colegii lui il opri:
-Uite cine s-a hotarat sa ne onoreze cu prezenta,zise acesta putin ironic.Ce naiba mai faci omule?Am crezut ca ai murit inghetat de frig in nenorocita aia de tara.
Se apropie de Jesse cu pasi mari,apasati si il rpinse pe baiat intr-o adevarata imbratisare barbateasca.
-Salut Nick.Jesse se lasa strans in brate cu toate ca se simtea un pic incomod in acea postura.Si mie imi pare bine sa te vad.Sa inteleg ca te-ai plictisit fara mine,zise baiatul chinuindu-se sa scape din batele uriasului.Nick era ditamai calaul la cei 2 metri ai sai si 100de kg.Dar in ciuda staturii impunatoare,barbatul avea o viteza si o agilitate de pisica.Jesse isi privi prietenul cu ochi critic.Nu era genul de persoana care sa se plictiseasca.Infatisarea si alura sa mistrioasa il transformasera intr-un exemplar cautat si apreciat de ambele sexe.Femeile il adorau si il vroiau la ele in pat,iar barbatii inadmirau pentru inteligenta si simtul practic d care dadea dovada de fiecare data.Nu,sigur nu se plictisise cat fusese el plecat.
-Hai lasa mincinile pe mai tarziu.Acum ma grabesc,zise Jesse zambind.
-Ai face bine sa te grabesti.Roberts se plimba ca un leu in cusca de 2 ore si intraba de tine din 10 in 10 minute.Chiar sper ca i-ai adus articolul ala ca de nu va iesi scandal.
-Stai linistit.L-am adus.Si e mult mai interesant decat m-am asteptat.Chiar a meritat sa intarzii cateva zile.
-Sper sa ai dreptate.Altfel va trebui sa-mi duc costumul negru la curatatorie.
Il batu pe umeri cu simpatie pe tanar dupa care se indeparta,dar inainte sa paseasca in lift se intoarse si striga:
-La ora 12 la cafeaua de peste drum.Vreau sa aud totul.
Jesse nu mai apuca sa zica nimic ca usile liftului se inchisera.Ridica din umeri si isi continua drumul.Odata ajuns in fata biroului redactorului trase o gura mare de aer si batu la usa.
-Da,intra,se auzi de partea cealalta a usii.Jesse inghiti in sec,fiind pregatit sa infrunte balaurul.
Astept un comm ca sa pot pune si capitolul doi (pentru ca povestea sa prinda cat de cat un inteles) poop
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui