[Terminat] I just wanna love you!

[Lexxu]

A doua!

_______________________

Edit : Well, a trebuit sa-mi degust caffeaua pentru a putea da un comentariu asa de dimineata. Deci, MiraA tu stii ca te iubesc pentru ca ai pus nextu!
Deci, acum imi pare bine ca tasu lui Kyle l-a dat afara din casa. Pentru ca acum e cu Ray evident. In aceelasi pat *muhahaha*.
Ma bucur ca l-a gasit R. Sunt sigura ca Kyle o sa doarma ca un ingeras in timp ce bietul R o sa fie toata noaptea cu mintea la pozitia pe care au adoptat-o amandoi. Te rog fal sa nu se abtina, vreau yaoi. Cat mai mult posibil.
Ma bucur de asemenea ca l-ai adus si pe Jesse in acest capitol, chiar daca pentru un moment scurt. Mi-a fost dor de el, ingerasul meu. *smile*
Ei, astept next ca de fiecare data.
Ja nee'.

[rali2009]

ce ma bucur ca l-ai pus... sa iti spun un secret de fapt eu am vazut si citit ficul aseara(daca nu ma insel cred ca eram prima pentru ca era postat de 15 min) dar imi era prea somn sa las comment (rusine sa imi fie). cred ca experienta asta a fost groaznica pt R mai ales ca i-a adus aminte de P. acum astept sa citesc continuarea, am impresia ca R nu se va odihnii prea mult . a fost super faza cand K a spus ca nu poate dormi in camera pentru ca R nu este acolo. te pup si astept cu cea mai mare nerabdare continuarea. kiss kiss

[MiraA]

***

Cand se trezi, Ray nu mai era in pat. Se intinse, inca somnoros si privi confuz in jurul sau. Se afla in dormitor... Camera era probabil de cinci ori mai mare decat propriul sau dormitor si avea o fereastra mare ce era larg deschisa. Razele soarelui se revarsau peste patul deranjat si ii incalzeau fata.
Nu vroia sa se trezeasca, dar stia ca nu are incotro. Trebuia sa plece de acolo. Ray fusese destul de bun pentru a-l primi pentru o noapte, dar asta nu insemna ca putea sa profite in continuare de intentiile lui.
Stia ca face asta doar pentru ca se simte vinovat pentru tot ce s-a intamplat. Nu o facea pentru ca il vroia langa el si, in niciun caz, pentru ca dorea sa-i inclzeasca patul. Ray nu era genul ala de barbat. Probabil, daca avea nevoie de o astfel de companie si-ar fi gasit in alta parte. In cel mai sigur mod, o persoana necunoscuta care l-ar fi satisfacut fara sa zica un singur cuvant, apoi ar fi disparut pe nesimtite. Cineva care nu i-ar complica viata, care nu i-ar pune in primejdie zidul pe care si-l crease in jurul sau. Cineva total opus lui.
Se dadu jos din pat si se indrepta spre usa. Imediat ce o deschise, un miros placut de sunca si oua il izbi in fata. Abia atunci isi dadu seama cat de foame ii este.
Scoase capul pe usa si privi livingul. Dincolo de bar, Ray isi face de lucru cu niste farfurii. Ramase un moment pe loc, nestiind ce sa faca. Nu-i placea sa recunoasca, dar ii era rusine sa apara asa in fata lui. Privirea sa cobora in jos si ramase pironita pe picioarele goale.
Isi vroia hainele inapoi, dar nu stia unde sunt... Probabil erau inca ude sau murdare...sau ambele, gandi el cu ciuda.
Ar fi trebuit sa-si ia de acasa niste haine inainte sa plece, dar fusese atat de suparat incat lucrurile practice pur si simplu ii scapsera din vedere. Cand il auzise pe tatal sau zicandu-i...ei bine, ce i-a zis, nu a vrut decat sa iasa afara de acolo si sa dispara de tot. Si asta a si facut, pana cand Ray l-a gasit si a reusit sa-l aduca cu picioarele pe pamant.
-Kyle?
Baiatul tresari si-si ridica privirea din podea. Ray statea sprijinit de marginea exterioara a barului cu doua farfurii mari in mana. Era imbracat intr-o pereche de pantaloni scurti si negrii si un maieu alb extrem de mulat pe torsul frumos lucrat. Kyle inghiti in sec de cateva ori. Asta era prima data cand il vedea imbracat in altceva decat in vesnicul costum scump.
-Te-ai trezit mai repede decat ma asteptam. Ma gandeam ca vei dormi mai mult. Ray ii zambi. Kyle nu observa nicio urma de sarcasm in vocea sau in zambetul sau. Ciudat, dar asta il facea sa se simta incomod. Putea sa se descurce cu un Ray ce era tot timpul pus pe cearta, dar nu stia ce sa-i zica unui barbat care ii gatea micul dejun si il intampina cu un zambet atat de sincer pe fata.
-Buna dimineata. Kyle isi duse mana la gat. Il durea. Vocea sa era ragusita. Se stramba cand incerca sa inghita. Bun, asta ii mai lipsea! O raceala!
-Ti-e foame? Am pregatit ceva...nu stiam ce iti place asa ca...
-Multumesc.
Kyle parasi usa si se indrepta spre masa de dincolo de bar unde Ray pusese cele doua farfuri. Isi trase un scaun si se aseza. Ray umplu doua cani de cafea, apoi se aseza la randul sau pe celalalt scaun.
-Nu ai pentru ce. E doar un mic dejun, Kyle.
-Nu pentru asta iti multumeam. Bine si pentru asta, dar...Kyle ezita, nestiind cum sa se exprime. Taie o bucatica de omleta si si-o indesa in gura, bucurandu-se de gustul ei condimentat. Nici nu-si mai amintea cat timp trecuse de cand luase ultima oara micul dejun in compania cuiva...sau micul dejun, in general. Iti multumesc pentru tot ce ai facut aseara, continua el cu gura plina, dar cu ochii plecati in farfurie.
Ray ofta si se opri din mancat. Il masura din priviri pe baiatul din fata sa. Parea mai bine decat cu o seara in urma, dar isi dadea seama ca nu destul de bine pentru a redeveni el insusi. Inca nu-si revenise din soc. La dracu'! Cine naiba ar reusi sa o faca atat de repede?! Nici nu vroia sa-si imagineze de bazaconii i-a spus tatal sau si cat rau i-au facut cuvintele alea. Cert era insa, ca au reusit sa-l dea peste cap. Putea sa vada asta in felul in care se uita in jurul sau ca si cum s-ar astepta in orice clipa ca cineva sa-l dea afara sau sa-l loveasca, la gesturile sale lipsita de vivacitatea de alta data, la ochii in care se citea frica, dezamagirea si durerea provocata de respingerea celui ce, indiferent de situatie, ar fi trebuit sa-i fie alaturi.
-Nu trebuie sa-mi multumesti pentru nimic, Kyle. Eu doar...
-Te simteai vinovat?
Ray tresari. Nu se astepta la o intrebare atat de directa. Nu atat de repede, cel putin.
-Poate, recunoscu el intr-un final. Pana la urma tatal tau a aflat pentru ca eu...
-Tu nu ai facut nimic. A aflat pentru ca trebuia sa afle. Indiferent daca se intampla acum sau peste un an, reactia lui ar fi fost aceeasi.
-Probabil. Ray facu o pauza in timp ce mai inghiti cateva bucatele din omleta. Si pentru el atmosfera ce domnea in bucatarie era ciudata. Trecuse prea mult timp de cand facuse ultima data conversatie la micul dejun, iar acum nu prea stia ce sa spuna. Nu era un mare fan al conversatiilor de salon sau al conversatiilor in general. Ii placea sa-i lase pe ceilalti sa vorbeasca. Asa avea tot timpul posibilitatea de a-i analiza. Din pacate, insa, Kyle parea a fi exact la fel din punctul asta de vedere. Cu toate ca avea o personalitate vulcanica si era uneori greu de controlat, existau momente, ca asta, cand nu facea altceva decat sa analizeze. Sau, poate, era asa din cauza intamplarilor de cu o seara inainte.
-Cum ai dormit azi noapte? Asta se vroia a fi o intrebare nevinovata, dar imediat ce o rostise, obrajii lui Kyle prinsesera o nuanta accentuata de roz, apoi, in cateva secunde rozul se trasforma intr-un rosu la fel de aprins ca parul ce ii cadea pe chip.
-Imi pare rau, murmura baiatul feriindu-si privirea de a sa. A trebuit sa dormi iar cu mine. Stiu ca nu iti place...imi pare rau ca am fost atat de insistent.
-Nu e vorba ca nu-mi place. Doar ca nu am facut asta de cand...Ray nu mai continua. Nu-i placea sa aduca in discutie relatia lui cu Philipe.
-Tocmai de aceea imi pare rau. Cred ca ti-a fost...scarba, gandi, dar nu spuse cuvantul cu voce tare. Totusi, acest simplu gand il facu sa se chirceasca de durere. Oare asta simtise cand il imbratisase aseara? Oare si lui ii era scarba de el? Da, Ray era ca el, dar asta nu insemna ca il placea. Cum sa-l placa? se mustra el imediat. Ray nici macar nu-l suporta. Poate il tolerase cat timp a trebuit sa lucreze impreuna, dar asta nu insemna ca il va tolera si de acum inainte. Iar el ce facuse? Mai mult sau mai putin il obligase sa doarma cu el in acelasi pat! Doamne, cat de egoist putea fi! Nu se intelegea. De ce ii facuse asta lui Ray? Stia ca inca isi iubea partenerul, chiar daca acesta nu mai era. Stia ca sufera si ca se gandeste la el tot timpul. Iar el le violase intimitatea...
Fusese atat de preocupat de propriile lui probleme incat nici nu i-a trecut prin cap ca actiunile lui lipsite de logica ar putea sa-l raneasca pe Ray. Cat de prost putea fi!
Fara sa-si dea seama, lacrimile incepura sa se scurga pe obraji in jos si sa se piarda in materialul tricoului. Le sterse cu maneca, dar altele le luara locul imediat. Isi impinse farfuria si se ridica de la masa. Nu vroia ca Ray sa-l vada asa.
Dar nu apuca sa faca mai mult de doi pasi ca barbatul il prinse din urma si il trase la el in brate.
-Poti sa plangi, Kyle. Nu e nicio rusine in asta. Nu te ascunde de mine...
Kyle se agata cu mainile de maieul sau si-si sprijini capul de pieptul tare si cald.
-Imi pare rau! Imi pare rau! Nu am vrut sa...patul ala. Nu am vrut sa...patul e al tau si al lui, zise printre suspine.
-Nu-i nimic, Kyle.
-Dar nu puteam sa dorm si... nu m-am gandit...si...chiar nu am vrut sa...
Trupul micut ii tremura in brate atat de tare incat credea ca se va rupe in doua. Il aduse si mai aproape de el, incercand sa-i insufle macar o mica farama de siguranta. Insa baiatul nu se mai oprea din plans. Stia ca asta e doar un efect intarziat al evenimentelor de seara trecuta si stia ca are nevoie de asta pentru a se descarca, dar nu vroia sa-l vada asa. Ar fi preferat sa urle la el asa cum facea de obicei sau sa-l enerveze decat sa-l vada in starea asta. In plus, nu se oprea din a-si cere iertare. Nici el nu intelegea de ce. Stia ca are legatura cu patul si cu ei, dar nu intelegea ce credea Kyle ca a facut atat de grav incat a inceput sa planga.
-Shhh, totul va fi bine. Iti promit.
-Imi pare rau...
Nestiind ce altceva sa faca, Ray il ridica in brate si il duse inapoi in dormitor, netinand cont de protestele lui. Se aseza cu tot cu el in pat si incepu sa-i mangaie spatele cu miscari usoare, sperand ca asta il va calma intr-un final. Deja maieul de pe el era ud, dar nu-i pasa. Vroia doar ca baiatul sa se linisteasca.
Ramasera asa imbratisati mult timp. Kyle se oprise intr-un final din plans, dar cand isi ridica ochii sa vada ce face barbatul de langa el, observa ca acesta adormise. Probabil era mai obosit decat lasa sa se vada.
Ofta si-si aseza capul pe umarul sau. Ii auzea respiratia adanca si bataile linistite ale inimii. Se simtea in siguranta si...dorit. Cine si-ar fi imaginat? Daca ar mai fi avut destula energie probabil ar fi ras, dar, cel putin de data asta, se multumi cu un zambet. Isi inchise ochii, sperand ca va reusi sa mai doarma putin. Stia ca imediat ce se va trezi, va trebui sa plece. Vroia sa fie pe deplin odihnit pentru ca il astepta o noapte al naibii de lunga.
Ray mormai ceva si se intoarse in somn, trecandu-si unul din brate pe sub capul lui Kyle si pe celalalta peste talia lui. Ofta de cateva ori, inainte de a cadea din nou intr-un somn adanc.

Cand se trezise pentru a doua oara, observa ca razele soarelui aveau o culoare mult prea rosiatica pentru a fi inca dimineata. Observand ceasul mare de pe perete, isi dadu seama ca are dreptate. Era sapte seara. Cum naiba reusise sa doarma atat de mult?! El niciodata nu dormea mai mult de patru ore. Uneori nici pe alea.
Dar si mai mare i-a fost surpriza cand si-a dat seama ca Ray inca doarme langa el. Ii privi fata adormita si se nu putu abtine sa nu-l atinga. Isi lasa mana sa-i mangaie trasaturile dure ale fetei, insistand cu degetele asupra buzelor. Buzele care il sarutasera pe el, isi ise in gand. Inca isi aducea aminte gustul lor si puterea cu care pusera stapanire pe el. Nu ar fi putut sa le uite nici daca ar fi vrut. Partea proasta era ca nu voise niciun moment sa uite ceea ce s-a intamplat intre ei. Nu fusese mult, dar pentru el, chiar si acele clipe scurte contasera mai mult decat Ray isi va putea imagina vreodata.
Cu parere de rau se ridica din pat, avand grija sa nu-l trezeasca pe barbatul ce inca dormea linistit. Se invarti prin camera incercand sa-si gaseasca hainele, dar renunta aproape imediat. Nu erau acolo. Poate in baie...
Strabatu holul pe varfuri si intra in baie, dar nici acolo nu erau. La dracu'! Cum naiba urma sa plece de acolo? Nu putea sa iasa in strada doar in camasa si in boxeri!
Nestiind ce altceva sa faca, merse in living si se aseza pe canapea. Isi lasa capul sa se odihneasca pe maini. Ciudat, chiar daca dormise atat de mult, inca se simtea obosit. Obosit si pierdut, recunoscu el intr-un final. Nu stia ce avea sa faca de acum incolo sau unde urma sa se duca. Nu stia nimic.
Enervandu-se pe gandurile lui pesimiste, se ridica de pe canapea si se indrepta spre bar. Lua sticla de wisky si isi umplu jumatate de pahar. Nu ii placea sa bea, dar existau momente, ca acesta, cand simtea nevoia de alcool.
Insa nu apuca sa ia nici macar o inghtitura ca paharul ii fusese luat din mana. Se incrunta si-si intoarse privirea spre Ray care casca langa el.
-Ala era al meu.
-Nu ai 21 de ani ca sa poti sa bei, pustiule.
-Nu-mi mai spune asa. Kyle ofta si dori sa se intoarca inapoi pe canapea, insa rama asezata pe marginea barului ii atrase atentia. O lua in mana si o studie cu atentie.
Poza ii afisa pe Ray si pe inca un barbat blond. Amandoi stateau sprijiniti de gardul unui tarc in care erau doi cai extrem de frumosi. Ray zambea, in timp ce barbatul celalalt parea mai serios, dar la fel de bine dispus.
Tresari. Nu-l vazuse niciodata pe Ray zambind asa. Parea...fericit.
-Cum il chema? se trezi intreband.
Ray se uita pentru un moment la poza, apoi ofta.
-Philipe. Se intoarse cu spatele la Kyle si se aseza pe canapea.
-Pareati fericiti.
-Eram. Ray zambi, dar zambetul sau nu continea nicio urma de caldura ca cel din imagine. Acela a fost primul nostru concediu petrecut impreuna.
-Montana?
-Nu. Texas. Familia mamei mele are o ferma acolo. Aveam amandoi timp liber si ne-am hotarat ca nu ne-ar strica o iesire.
-Si cum a reactionat familia ta?
Ray ridica din umeri nepasator.
-Cum sa reactioneze? Normal. Toti stiau cum sunt. Chiar cred ca l-au placut mai mult pe el decat pe mine. Philipe avea darul de a castiga increderea si afectiunea oamenilor fara niciun efort.
Kyle puse poza inapoi. Nu stia de ce, dar mica descoperire pe care o facuse il mahnise. Philipe era tot ceea ce el nu va fi niciodata. Nu-i placea sa recunoasca, dar orice ar fi facut, nu ar fi fost in stare sa sa-l depaseasca. Nici macar nu stia de ce ar fi vrut sa-l depaseasca, caci, pana la urma, nu era problema lui ce fel de caracter avuse fostul partener a lui Ray.
-Cred ca exista si astfel de oameni...Kyle facu o mica pauza, apoi continua. Iti multumesc pentru tot ce ai facut, Ray, dar poti sa-mi dai hainele inapoi?
Intrebarea il lua pe nepregatite.
-De ce?
-Ca sa ma imbrac, evident.
-Sunt murdare.
-Nu conteaza.
-De ce vrei sa le imbraci?
-Chiar apreciez ce ai facut, dar trebuie sa plec. Cred ca te-am deranjat cat pentru o viata.
-Daca m-ai fi deranjat, nu te-as fi adus aici, il informa Ray cu raceala. In plus, nu te-am adus doar pe tine, ti-am adus si hainele. Ii arata geamantanul ce statea langa usa de la intrare.
-Cand le-ai luat?
-Cand am fost la tine.
-Ce naiba ai cauta la mine acasa? Vocea lui se ridica cu cativa decibeli.
-Tatal tau m-a sunat sa-si ceara scuze pentru...comportamentul tau.
-Poftim?! Nu-i venea sa creada ca tatal sau merse atat de departe.
-Dupa ce am discutat cu el, Nana mi-a dat geamantanul...si inca ceva. Ray se ridica si se indrepta spre valiza micuta. Deschise fermoarul si scoase de acolo poza lui Kyle. Se intoarse si i-o dadu. Baiatul o privi pentru un moment nestiind ce sa zica.
-Vei ramane aici. Nu e ca si cum ai avea unde sa te duci.
-Dar...dar...tu nici macar nu ma placi...de ce...?
Ray se apropie si mai mult de el. Isi ridica mana si ii mangaie obrazul. Ceva inauntrul sau se zvarcoli. Nu se putea abtine. Se apleca si ii saruta buzele intredeschise care ramasesera intepenite de uimire. Dorinta cu care se luptase atat de mult in ultimele zile iesise din nou la suprafata, dar reusi, totusi, sa se indeparteze.
-Ai dreptate. Nu te plac...dar oricat de mult incerc, nu te pot lasa in pace.
Zicand acestea ii prinse capul cu mana si isi strivi buzele de ale sale, de aceasta data cu mult mai multa putere. Kyle suspina, dar nu se lupta cu el. Nu avea niciun rost sa o faca. Se agata de el ca de un colac de salvare si ii raspunse la sarut cu toata pasiunea de care era capabil...

[rali2009]

yupiiiii....acum esti rea daca nu vii cat mai repede cu next-ul. A fost superb capitolul, imi pare rau de K pentru ca are impresia ca trebuie sa il depaseasca pe P cand el de fapt nu trebuie sa faca nimic, este perfect asa cum este. Inca nu imi vine sa cred cat de bine te pricepi la scris, cata imaginatie ai, cat de frumos construiesti personajele si actiunea, care nu este prea grabita nici prea lenta, este super. Acum urmeaza adevarata provocare...de acum incepe relatia lor care nu se vede prea lina, la ce personalitate au amandoi se va lasa cu scantei. app sunt prima. te pup si succes la scris

[Lexxu]

Wuiiii. Nextu' nextu' nextu \:d/ Ce mult l-am asteptat. Din nou, te iubesc pentru ca l-ai postat.
Deci deci, se pare ca din nou aman2 au adormit imbratisati (ceea ce ma incanta, mult). Doamne, momentul in care R si K vorbeau de poza aia, in care se afla P, sincer mi-a venit sa plang. De ce? Pai un om ca P nu merita sa moara asa... in fine. Acum, locul sau va fii luat de K, ceea ce ma bucura fiindca R nu va mai fi singur:3.
Pai, faza cu alcoolul a fost amuzanta si cu geamantanul. Saracul K cred ca a facut ochii cat cepele cand a auzit ca R i-a luat si hainele si in plus, ca va locui la el.
Pai, faza de care m-am indragostit a fost ultima parte cand R l-a surprins pe K intr-un mod... romantic!
Daca ar venii si un yaoi intre cei doi, as topai prin casa, crede-ma pe cuvant.
Astept nextul cu nerabdare si te felicit pentru acest capitol minunat (ca si celelalte).
Pai, Ja nee si pupici.

[MiraA]

***

Nu era bine. Nu era bine deloc. Stia asta, dar nu se putea abtine. Trebuia sa-l atinga, sa-l simta, sa stie ca si el isi doreste asta, dar, in acelasi timp, trebuia sa-l indeparteze. Insasi prezenta lui acolo constituia un adevarat pericol pentru sanatatea lui mentala. Vroia sa-l atinga, dar stia ca nu are voie, vroia sa-l simta, dar nu putea sa o faca fara sa se gandeasca ca totul este o greseala sau un joc pus la cale de o soarta care, chiar si dupa ce l-a doborat si l-a calcat in picioare, inca mai are chef sa-l chinuie.
Trebuia sa se indeparteze pana nu era prea tarziu, pana nu depasea linia subtire dintre dorinta, pasiune si nevoie...
Insa buzele lui erau atat de dulci, ademenitoare si tandre, incat nu avea cum sa nu-si doreasca sa le simta mai mult, sa le incerce dulceata pana cand isi va imprima gustul lor in minte. Tremurau usor sub a lui intr-o capitulare muta, cerand inconstient mai mult. Bratele lui Kyle era agatate de umerii sai. Pielea atinsa il ardea de dorinta. Vroia sa puna de tot stapanire pe el.
-Ray...
Soapta sa suava ii gadila auzul. Zambi in sinea sa, ajungand la concluzia ca aflase cel mai usor mod de a imblanzi bestia: sarutand-o!
Doamne, ar fi vrut sa-l ia in brate, sa-l duca in dormitor si sa-l faca sa-si piarda de tot mintile. Ar fi vrut sa-l patrunda asa cum nu mai facuse nimeni altcineva inaintea lui, sa-l faca sa uite oricare alta imbratisare inafara de a sa. La dracu'! Ar fi vrut sa-l faca al lui si gata!
Ii magaie buzele cu limba, obligandu-le printr-o miscare lina sa se intredeschida si sa-l primeasca asa cum se cuvine. Kyle scapa un suspin, dar se conforma. Il primi. Imediat ce Ray patrunse in fierbinteala gurii sale, stransoare mainilor deveni mai puternica. Ray prinse firele de par roscate intre degete si le trase in jos. Kyle isi deschise larg ochii ce ii tinuse pana atunci inchisi si il privi. In ei se putea citi uimirea, dorinta si pasiunea pe care firea vulcanica a baiatului le gazduia.
Isi desprinse una din maini de dupa gatul lui Ray si ii atinse obrazul. Barbatul tresari ca ars. Kyle isi plimba mana in jos pana ce ajunse la buze. Acolo se opri parca nestiind ce sa faca mai departe.
Il dorea cu adevarat pe Ray, insa nu asa. Dar asta nu era deajuns, isi zise imediat. Vroia ca Ray sa-l dorasca la randul sau. Nu doar fizic, ci si...
Nu-si putuse reprima zambetul trist. Era doar un vis. De ce l-ar dori Ray? Pentru el totul era un joc. Ray iubea deja pe altcineva isi repeta din nou, incercand de acesta data sa nu uite un lucru atat de esential.
-Ray...nu, zise intr-un final cu un glas atat de subtire incat nici el nu si-l recunostea. Isi propti palmele in pieptul barbatului si il impinse atat cat sa-si faca loc sa treaca.
Ray clipi de cateva ori, apoi trase adanc aer in piept si se intoarse cu spatele la Kyle. Se sprijini cu mainile de marginea barului incercand sa-si recapete controlul. Nu-i venea sa creada ca...
-Poate ar fi mai bine sa faci un dus, Kyle. Vocea sa era dura din cauza dorinte, dar destul de ferma incat sa-l convinga pe tanar sa se intoarca pe calcaie si sa intre in baie.
Inchise usa dupa el si se sprijini cu spatele de ea. Atat lemnul cat si gresia erau reci. Ii placea. Spera ca raceala lor sa-l calmeze destul de mult incat sa fie in stare sa dea ochii cu barbatul din incaperea vecina.
Dumnezeule, cum naiba ajunsesera ei in situatia asta? Nu se placeau. La dracu'! Nici macar nu se inghiteau si totusi...se doreau. Stia asta. O simtea cu tot trupul. Ray il dorea la fel de mult cum il dorea si el la randul sau. Nu putea sa o nege. Dar, in acelasi timp, nici nu vroia sa faca pasul decisiv. Banuia de ce...
Philipe...
-De ce nu poate sa ma vrea pe mine...? intreba cu voce tare peretii ce-l inconjurau. Era desigur o intrebare retorica la care avea deja un raspuns. Nu putea pentru ca in inima lui nu era decat o singura persoana, iar aia nu era el. Niciodata nu va fi el, indiferent ce va face.
Oftand, se dezbraca de camasa si intra sub dus. Fixa apa la o temperatura joasa si ramase sub jet pana cand simti ca ii clantane dintii in gura. Ar fi ramas si mai mult, dar ii era teama ca ar raci si astfel i-ar cauza si mai multe probleme lui Ray si lui insasi. De parca nu avea si asa destule...
Opri intr-un final apa si iesi din cabina de dus. Scoase in dulapior un prosop mare, alb si se sterse, apoi, dandu-si seama ca nu isi luase haine de schimb, si-l infasura in jurul trupului.
Trebuia sa iasa din baie.. Stia asta, dar ceva il oprea. Poate faptul ca era gol sub prosop. Nu, nu era aia. In mod cert ar fi fost la fel de reticent si daca ar fi fost imbracat.
Nu-i placea sa recunoasca dar Ray, in momente ca acestea, il intimida. Ba mai mult, dupa acel sarut si apropierea dintre ei din ultima zi, ii era rusine sa dea ochii cu el. Nu stia cum sa reactioneze, cum sa se poarte sau ce sa vorbeasca. Se simtea mic si lipsit de experienta in fata lui.
-La dracu', Kyle Lancaster, du-te si i-ati hainele. Doar nu o sa stai aici pana maine dimineata! se imbarbata singur. Inspira adanc si deschise usa, lasand aburul, care in ciuda temperaturii scazute a apei se stranse in baie, sa se imprastie si in living.
Iesi din baie, tinand cu o mana prosopul, fiindu-i frica sa nu alunece din greseala si caland cu grija pe parchetul laminat pentru a nu aluneca.
Aproape imediat, ii zari spatele lui Ray. Statea rezemat de pervazul geamului cu un pahar de wisky in mana si privea oceanul. Deasemenea, zari si geamantanul sau ce se afla la doar cativa pasi de Ray.
Inghiti in sec si se indrepta intr-acolo.
Deschise fermoarul, dorind sa-si scoata hainele cat mai repede de acolo si sa se faca nevazut.
-Cum a fost dusul? A fost apa destul de...?Ray se opri la mijlocul frazei si ramase cu privirea pironita pe spatele lui Kyle. Acesta se ridica repede, scapand hainele din mana. Obrajii i se inrosira instantaneu sub privirea intensa a lui Ray. Dori sa zica ceva, dar nu-si mai gasea cuvintele. Ar fi vrut sa plece de acolo, dar picioarele nu-l ascultau. Pur si simplu statea si-l privea pe barbatul din fata sa cu atata ardoare incat putinul autocontrol pe care Ray il mai avea se risipi imediat.
Ray lasa joc paharul gol si il prinse pe Kyle de mana, tragandu-l spre el. Prosopul se desprinse si cazu pe jos.
-Atat de frumos, sopti Ray inainte de a-i prinde buzele intr-un sarut devorator care il facu pe Kyle sa-si piarda capul.
-Ray? dar nu apuca sa continue caci barbatul il impinse in perete cu atata forta incat isi pierdu pentru cateva secunde suflul.
-Nici nu ai idee cat de mult de vreau, Kyle. De cat timp te vreau...Il privi drept in ochi, inainte de a continua. Te vreau atat de mult incat simt ca-mi pierd mintile, ii spuse, apoi reincepu sarutul oprit brusc. Baiatul ofta, dar se lasa in voia lui. Isi dadu capul pe spate, laandu-i lui Ray spatiu pentru a cobora cu buzele spre gat. Mainile barbatului se asezara sub posteriorul sau si-l ridicara la fel cum facuse si in fata liceului. Kyle, ascultator, isi incolaci picioarele in jurul taliei lui Ray si se agata cu mainile de umerii puternici, in incercarea de a gasi sustinerea necesara.
-Dumnezeule, Kyle, chiar vrei sa ma seduci?
Baiatul nu scose niciun sunet. Nu mai era in stare. Simtea ca totul se invarte in jurul sau. Singurul lucru clar era barbatul in a carui imbratisare calda se afla.
Cu el in brate, Ray se indrepta spre bar. Fara sa tina cont de ce era pe el, il intinse pe baiat pe tablia rece. Pielea lui Kyle se infiora si prinse o nuanta frumoasa de roz. Ray se opri un moment si il admira in toata splendoare lui. Era atat de frumos incat nu putea sa se abtine. Ce naiba?! Deja putea fi catalogat drept sfant pentru ca se abtinuse atat de mult. Era doar un om. Un simplu om.
Ba nu, si mai rau. Era un simplu barbat. Doar atat. Nimic mai mult. Nu avea puteri supranaturale si nici o voiinta de fier. Insa avea nevoi. Si cea mai mare dintre ele era, cel putin pentru moment, sa-l savureze pe Kyle.
Se apleca peste el si ii saruta fruntea, apoi cobora cu buzele in jos pe pometii delicati ai obrajiilor, pana cand ajunse in dreptul buzelor. Le trasa conturul cu limba, minuandu-se de moliciunea lor si de gustul dulce care il facea sa cerseasca mai mult.
Mainile sale ii mangaiau trupul slab cu atata grija ca si cum i-ar fi fost frica sa nu se franga in doua. Ray nu fusese niciodata mai uimit. Nu crezuse vreodata ca un barbat poate sa aiba o pielea atat de fina la atingere si atat de sensibila. La fiecare mangaiere trupul lui Kyle tresarea si se arcuia spre el intr-o ruga muta. Nu spunea nimic. Doar ii arata prin gesturi ce ii placea. Ray nici nu avea nevoie de mai mult. Instinctiv, stia unde sa atinga si cum sa atinga pentru a aprinde flacarile ce aveau sa le mistuia trupurile amandurora.
Mana lui cobora in jos spre piept si se opri pe unul dintre cei doi nuri, care, numaidecat, prinse o culoare mai inchise si se intari.
Ray se apleca si prinse mugurul intarit intre dinti. Kyle scapa un geamat sonor si-si deschise ochii. Mainile, cu care se tinuse pana atunci de tablia barului, isi gasisera drumul spre ceafa lui Ray si se incolacira prin parul sau scurt si negru.
Ray zambi si continua sa se bucure de micile placeri pe care trupul din fata sa i le oferea cu atat dezinvoltura incat nu putea sa le refuze.
Cand parasi primul mugure si trecu la al doilea, dorind sa-i ofere si lui acelsi tratament, Kyle se agata cu mai multa putere de el. Trupul incepuse sa-i tremure atat de rau incat lasa impresia ca se va sparge precum portelanul chinezesc.
Vazandu-i reactia, Ray lasa in pace cei doi muguri si cobora mai jos, spre talia ingusta, trasand o dara umeda cu limba pana ce ajunse sub ombilic. Aici se opri pentru un moment scurt. Vroia sa continue, dar, in acelasi timp, stia ca ar trebui sa se opreasca. Insa, cand zari privirea pierduta a lui Kyle si ii simti temurul, toate gandurile bune se risipira intr-o secunda.
Atinsese exact locul la care se gandea de atata timp.
-Dumnezeule, Rayland! Kyle se arcui cu putere spre el, facandu-si talia sa se cambreze mult in sus. Isi simtea palmele transpirate si inima batandu-i cu putere in piept.
Ray ii umezi la inceput varful, inainte de a-si plimba limba pe toata suprafata lui. Vroia sa-l guste, sa-l invete. Trebuia sa o faca altfel era sigur ca va innebuni!
-Ray! Ray!
Strigatul sonor a lui Kyle ii umplu urechile pana la refuz. Si totusi, nu era indeajuns. Vroia mai mult. Vroai sa-l vada totalmente devastat.
-Iti place?
Mana lui inlocui buzele, lasandu-le libere sa explore alte teritorii. Aceste se intoarsera la nuri, apoi la buzele intredeschise al baiatului care era in pragul extazului.
-Esti atat de sensibil, ii sopti Ray. Sunt sigur ca ai fost cu multi, dar nimeni nu te-a invatat cum sa te bucuri de placerile vietii, nu-i asa, micutule?
Kyle nu apuca sa-i spuna ca nu mai fusese cu nimeni. Nu in modul asta, cel putin. O caldura lichida il strabatu, facandu-i tot trupul sa se cutremure. Isi intise capul spre Ray ,cersind in mod inconstient o sarutare.
-Ray...Doamne...nu mai pot. Ray...!
Isi simtea trupul atat de incordat, incat credea ca se va rupe in doua inainte de a atinge acel punct suprem spre care aspira cu atata ravna.
-Asa, inca un pic...
-Ray! ii urla Kyle dintr-o data numele, printre dintii inclestati. Se elibera, apoi trupul i se relaxa instantaneu. Isi auzea inima bubuindu-i in urechi si suflul sacadat. Se simtea ametit, dar privirea reusi intr-un final sa se focalizeze pe chipul de langa el ce il privea surazand.
Fara sa se gandeasca, lasa primele cuvinte ce ii trecura prin cap sa se faca auzite.
-Cred ca te iubesc...

[Lexxu]

MiraA, deci de data asta te-ai intrecut pe tine! Te iubesc, ca ai adus nextu'. Actiunea care se petrece intre cei doi, e, mmm.. delicioasa! bietul K, cred ca e pe culmile placeri din vina lui R. Acum sunt curioasa, cum de a rezistat asa de mult R? -mister-
Nu stiam ca domnul R este asa atent intr-un act sexual. Sau, e doar cu K, atent?! si cu P (a fost).
In fine, asta vom afla daca ne spui tu. Eh, si mai am o nelamurire. Bietul K i-a spus 'cred ca te iubesc', oare R cum o ramas cu o figura a fetei? oare si el o sa-i spuna la fel? (nu prea are cum). Pai astept nextul si ; sunt prima <3.
Ja nee.

[Rain]

Ajuns sa las comentariu dupa vreo 7 capitole necitite. Stii ce m-a motivat sa le citesc? Am mai vorbit pe mess ca nu am avut dispozitia necesara sa o fac, si acum cand le-am citit pe toate a fost asa bine ca nu m-am oprit la unu, nici macar la doua capitole, ci la 7. Revenind, stii ce m-a motivat? Cand ai postat capitolul de deasupra am surprins niste fraze si linii de dialog si am zis, gata, aici s-a intamplat ceva si eu nu stiu ce, asa ca trebuie sa citesc.
Ai fost uimitoare. De cand nu te-am mai citit parca ti-ai schimbat si stilul. Ai niste propozitii scurte si altele lungi, dar le imbini perfect pentru a descrie un peisaj, persoana sau situatie. Te bazezi mai mult pe actiune iar dialogul dinadins nu plictiseste deloc cititorul. Nici un capitol, dupa parerea mea, nu a fost plictisitor. ^^
Sa revin acum cu mai multe amanunte asupra ficului.


Se aseza pe nisip si privi apusul de soare. Se uita in dreapta sa, aproape vazandu-l pe Philipe acolo. Existau momente cand inca il simtea langa el. Se trezea in unele dimineti si-l cauta prin casa, chiar daca in adancul sau stia ca nu va gasi pe nimeni acolo.
Replica asta a fost asa sensibila. Mereu cand aduce aminte de el ma simt ca o persoana ce tocmai a pierdut pe cineva greav. Bine alese cuvinte.

Dar el nu suna, nu-i vorbea, nu-l cauta...El era mort.
La fel si aici. Imi e asa mila de Ray… Se gandeste prea mult acolo, aproape ca a uitat de prezent. Noroc cu Kyle.

-Asta a fost facuta cu doua zile inainte de accident. Cred ca e ultima oara cand l-am vazut pe Kyle fericit. Acum nu mai zambeste.
Am inteles acum ce s-a intamplat. Se potrivesc asa bine cei doi. Si Ray si Kyle au pierdut pe cineva drag, ramanand cu o zgarietura aspra pe inima.

Zambi in sinea sa, insa zambetul se transforma in grisma cand isi dadu seama in ce pozitie se aflau. Dumnezeu sa-l ajute, caci nu stia cat va rezista daca va trebui sa suporte acesta dulce tentatie mult timp!
Fraza asta m-a amuzat. In tot acest timp barbatul s-a chinuit sa se abtina, si vad ca a reusit foarte bine, dar totul are o limita. Te-ai descurcat de minune sa ii descri acea stare de discomfort de fiecare data. xD

-Cum ai dormit azi noapte? Asta se vroia a fi o intrebare nevinovata, dar imediat ce o rostise, obrajii lui Kyle prinsesera o nuanta accentuata de roz, apoi, in cateva secunde rozul se trasforma intr-un rosu la fel de aprins ca parul ce ii cadea pe chip.
Cat de dragut poate fi cand se intimideaza. Imi place cand ii accentuezi si latura aceasta.

-De ce nu poate sa ma vrea pe mine...? intreba cu voce tare peretii ce-l inconjurau.
Oh, Dumnezeule, trebuia s-o spuna odata. A durat cam mult. >.>

Replicile astea, capitolul de sus si toate cele de cand nu am mai comentat au fost minunate. Asteptam acele gemene ale lui Kyle de mult timp si ma bucur ca au ajuns in punctul acela. Nu a durat mult, dar nici putin, oricum astaptarile au avut rostul lor. E bine ca nu ai grabit nimic!
Si revin asupra brunetului, ce e atat de atent si bland, dar totodata disperat de trupul roscatului. Il ador mult caci tu ai reusit sa-i faci comportamentul asta perfect. <3

Inchei transmisia aici.
Ja ne! :-*

[Beatrix LaVey]

Doamne, tuuu!!
Iarta-ma ca am pierdut timpul si nu am comentat, iubita meaaa! Iarta-ma!
M-ai ucis cu capitolul asta, mintea mea e acum deschisa, mainile fug pe tastatura, iar eu, ei bine, eu, daca as fi baiat... Ahhh! As fi un gay veritabil, cu ceea ce ai descris tu as fi un macho!
Ce iti mai spun ?
Cred ca tot ce trebuie se vede in ceea ce ai scris. Mi se pare o idee buna si subiectul e tratat cu responsabilitate si cat mai realist, plus ca e complex.
M-ai incins de tot, am luat-o razna, numai la Kyle si Ray ma gandesc acum! Unde s-a putut sa se ajunga... Waaaaa sunt asa de dulci, asa de scumpi si Ray e asa pervers!
Bine,nu ma mira, a asteptat mult siii.... Si eu probabil ca as fi la fel, daca eram in locul lui! Oricum, a fost un capitol ce merita recitit, cel putin din punctul meu de vedere!!


EDIT Daria: daca se poate, mai putina linguseala.

[MiraA]

Multumesc de comm-uri. Ma bucur ca va place de cei doi.

***

Imediat ce auzi declaratie sincera, trupul ii deveni rigid. Inghiti in sec de cateva ori, apoi se indeparta ca ars de trupul micut ce inca tremura. Toata placerea pe care o simtise pana atunci fusese inlocuita de un sentiment mult mai puternic, dar si mai distructiv: vinovatia.
Si, pentru prima oara in multa vreme, avea din nou acea senzatia stranie de sufocare.
Cum a putut Kyle sa-i spuna asa ceva?! Nu era posibil. Nu i se putea intampla lui!
Respira adanc de cateva ori, incercand sa se calmeze si sa gandeasca logic. Insa, logica lui nu era foarte logica la ora aia. Nu vroia decat sa iasa afara de acolo cat mai repede si sa nu se mai intoarca.
-Ray...?
Vocea tremuranda ii atrase atentia. Isi intoarse capul spre baiatul ce inca statea pe tablia barului. Ochii lui mari, verzi il priveau cu blandete si, poate, intelegere, dar dincolo de blandete, dincolo de intelegere, vedea si altceva, ceva ce nu-si avea locul acolo, Ceva ce nimeni nu ar trebui sa simta vreodata pentru el.
-Trebuie sa plec. Poti sa ramai aici. Simte-te ca acasa, foloseste tot ce vrei.
Ray se duse la cuier si isi lua o geaca pe el. Apoi, dupa ce se incalta, iesi afara pe usa fara sa privasca in urma lui.
Kyle ramasese o vreme acolo, cu ochii pironiti in tavan, incercand in van sa-si stapaneasca lacrimile care imediat ce usa de la intrare fusese inchisa, se imprastiara pe chipul sau. La dracu'! De ce plangea? Stia ca nu are niciun rost. Ray...niciodata nu-i promisese nimic. Si nici el lui...si atunci...de ce se simtea asa? De ce avea impresia ca pentru a doua oara in doar cateva zile este folosit, apoi aruncat ca o carpa uzata?
Se dadu jos de pe bar, avand grija sa nu cada din cauza picioarelor ce inca ii tremurau si se imbraca cu hainele pe care le scapase mai devreme pe jos.
Se uita in jurul sau ca si cand vedea pentru prima oara apartamentul, apoi, neavand cu adevarat ce sa faca isi luase geanta si scoase din ea laptopul.
Ii multumise in gand Nanei pentru ca se gandise la el, nu numai acum, ci tot timpul. Nu stia ce s-ar fi facut in ultimii ani daca femeia nu ar fi avut grija de el.
Aruncand o ultima privire barului si stergand-si o lacrima ce inca persista pe unul dintre obraji, hotara sa faca ceea ce face de obicei cand era suparat: sa munceasca. Cu laptopul sub brat iesi din living si intra pe una dintre usile ce erau inchise. Spre fericirea lui era un dormitor. Chiar daca era mult mai mic decat a lui Ray si nu avea o priveliste atat de frumoasa, parea confortabil. Toata mobila era din mahon inchis la culoare care contrasta frumos cu parchetul crem si cu draperiile ciocolatii. Nu era cine stie ce mobila: un pat de o persoana in centrul camerei, doua noptiere o mica masuta de cafea intr-un colt si un dulap mare unde era sigur ca ar fi incaput hainele din patru geamantane ca ale lui.
Intra inauntru si se aseza turceste pe podea langa masuta, aprinse laptopul si se apuca sa caute stiri despre noile lansari de jocuri. Ii placea sau nu, acum avea o chirie de platit, asa ca nus-i permitea sa traga chiulul.
In scurt timp se lasa acaparat de munca, uitand astfel, macar pentru cateva momente, sentimentul de inutilitatea care ii daduse tarcoale de cand plecase Ray.

-Nu ai de gand sa mergi acasa nici azi? Jesse se aseza pe fotoliul de vizavi de canapeaua pe care statea Ray intins. Ochii sai ageri il masurara pe barbatul pe jumatate adormit din cap pana-n picioare, inainte ca un suspin oarecum resemnat sa-i scape de pe buzele ce se stransera intr-o linie subtire.
Trecusera deja cinci zile de cand Ray dormea in intimitatea biroului sau. La inceput crezuse ca a ramas in urma cu munca, dar dupa o analiza mai atenta, observa ceea ce fratele sau incerca sa ascunda. Durerea, nelinistea, neincrederea si groaza nu i-au distorsionat trasaturile dure ale fetei, nici nu i-au inmuiat caracterul, dar erau evidente pentru oricine l-ar fi privit in ochi mai mult de cateva secunde. Rayland suferea...
Ar fi recunoscut oriunde si oricand privirea aia...privirea pe care sperase sa nu o mai vada niciodata dupa moartea lui Philippe. Si uite, ca in ciuda a tot si toate, era acolo, prezenta si vie ca o flacara ce nu putea fi stinsa.
Jesse incerca sa se aseza mai bine pe fotoliul mare de piele ce reusise sa-i inghita corpul de tot si se inarma cu toata rabdarea de care era capabil, stiind ca doar asa va reusi sa obtina raspunsurile de care avea nevoie.
-Vrei sa vorbesti despre asta? Se intinse spre masuta pe care asezase mai devreme doua cani pline de cafea si lua una intre mainile sale, incercand sa-si incalzeasca palmele.
Ray isi deschise lenes ochii, privindu-si fratele in egala masura enervat si resemnat. Ar fi trebuit sa-si dea seama ca nu e poate ascunde de Jesse. Gandindu-se mai bine, poate nici nu vroia sa se ascunda de Jesse. Daca ar fi vrut nu si-ar fi petrecut ultima saptamana inchis in biroul sau micut si ticsit de hartogaraie pe care nu le citea nimeni. Nu s-ar fi invartit ca leul intr-o cusca ce nu avea iesire, nu s-ar fi gandit neincetat la toate greselile pe care le-a facut, nu numai in ultimele zile, ci in totii anii in care a bantuit pamantul manat de falsa iluzie ca are habar ce face. Nu...ar fi fugit unde ar fi vazut cu ochii, s-ar fi adapostit intr-o camera de hotel de cinci stele, ar fi comandat caviar, sampanie, capsuni si frisca si ar fi sunat la un serviciu de escorte masculine care i-ar fi implinit toate fanteziile contra cost.
Defapt, asta a si facut imediat ce l-a parasit pe Kyle. Da, parasit era cuvantul potrivit pentru a-i descrie actiunea. A incercat sa-si inabuse dorinta, folosindu-se de trupul unui copil ce evident nu era pregatit pentru asa ceva...de trupul unui copil, care acum credea ca il iubeste. Pe el...
Cum a putut sa faca o greseala atat de grava? Cum a putut Kyle sa creda chiar si pentru un moment ca il iubeste? Cum putea sa-l iubeasca sau sa creada ca il iubeste pe omul care in doar cateva secunde si cu cateva atingeri murdare a reusit sa-i strice toata viata si sa-i naruie un viitor ce ar fi trebuit sa fie lipsit de griji si complicatii...Cum?
Incet sa ridica in sezut si isi freca ochii, incercand sa alunge oboseala ce nu il lasa sa intre in lumea binecuvantata a viselor. Intinse mana si lua ceasca de cafea din care sorbi cateva guri inainte de a-si lasa ochii sa se plimbe pe chipul lui Jesse. Ofta si alunga din minte toate intrebarile care il chinuiau. In adancul sau, stia ca nu au niciun rost, ca raspunsurile vor naste alte intrebari si ca ciclul acesta va continua la nesfarsit.
-Nu sunt multe de spus...vocea sa, de obicei puternica, nu era decat o soapta, care se pierdea in zgomotul ce venea de afara. Am dat-o in bara...inca o data. Aseza cana inapoi pe masuta si isi sprijini spatele de canapea, lasandu-si ceafa sa se rezeme de spatarul incomod.
-Are legatura cu Kyle, nu?
Tonul bland il facu sa-si redeschida ochii pentru o fractiune de secunda, inainte a-i inchide inapoi. Totusi, asta nu facuse decat sa dea frau liber imaginilor pe care incercase cu greu sa le reprime in ultimele zile. Chipul imbujorat, plin de dorinta si de...dragoste naiva a lui Kyle isi facuse din nou apritia, bantuindu-l si lasandu-i un gust amar in gura. Gustul vinovatiei... De ce profitase de chipul acela, de trupul acela, de FIINTA aceea fara sa se gandeasca la consecinte? De ce permisese sa se ajunga atat de departe? De ce dracu' naruise inca o viata?
-Am dreptate, nu-i asa?
Vocea lui Jesse il readuse pe taramul celor vii. Rayland zambi inainte de a vorbi.
-Tot timpul ai dreptate. E unul dintre putinele lucruri care ma scot din minti la tine.
-As vrea sa pot spune ca imi pare rau, dar as minti. Jesse facu o mica pauza, dar cand vazu ca Ray nu zice nimic continua pe un ton ceva mai serios. Nu te mai invinovati pentru toate relele din lume, Rayland. Nu e sanatos. Orice s-a intamplat, sunt sigur ca nu tu esti vinovat.
-Uite ca aici te inseli. Vocea amara deveni mai puternica. Barbatul se ridica in capul oaselor si isi intinse bratele mari, musculoase incercand sa-si puna sangele in miscare. Incerca sa evite privirea albastra ce il strapungea, dar esua lamentabil, ca de fiecare data. Jesse era mai mic decat el, dar detinea o putere de convingere si o tarie de caracter care l-ar fi facut pe dracul in persoana sa faca cativa pasi in spate.
Ray trase adanc aer in piept, inainte de a spune acele doua cuvinte care ii despicasera ceea ce-i mai ramasese din suflet in doua. Mi-a spus ca ma iubeste.
Vorbise atat de incet, incat Jesse trebuise sa se aplece in fata pentru a-l auzi. Privirea albastra, usor suprinsa, o intalni pe cea de culoarea alunei prajite, ce acum era mai intensa, dar in acelasi timp mai abatuta decat de obicei. Jesse isi reprima zambetul care lase nastere pe buzele sale intredeschise si isi compuse o mina cat mai serioasa a fetei. Ultimul lucru pe care si-l dorea in momentul acela era ca Ray sa-si dea seama ca el se asteptase la asta inca de cand ii facuse cunostiinta cu Kyle.
-Si ce e asa de rau in asta? Ce e atat de rau in a fi iubit?
-Nu vreau sa fiu iubit. Ray se ridica de pe canapea si se indrepta spre fereastra mare usor crapata, ce lasa zgomotul de afara sa patrunda in intimitatea biroului spatios. Imediat ce fruntea sa atinse raceala gemului, privirea ii cobori spre straziile aglomerate ce forfotau de viata. Doar cateva etaje il desparteau de o lume plina de culori, lumina si zgomot, dar pentru el distanta aia era indeajuns ca sa-i aminteasca cat de rup era defapt de tot ceea ce insemna viata.
-De ce nu?
-Nu merit sa fiu iubit. Nu vreau sa mai vad speranta si cladura in ochii altei persoane. Nu vreau sa stiu ca fericirea si siguranta altuia depinde de mine.Nu mai vreau sa fac pe altcineva sa sufere...sa fuga, zise - vocea sa aproape se sparse cand rosti cuvintele, mintea fiindu-i invadata de amintiri vechi si noi pe care incerca in van sa le uite - la capatul celalalt al lumii, departe de civilizatie, doar pentru a se intoarce acasa rece si intre patru scanduri sigilate. Lovi cu pumnul sticla fumurie, incercand sa-si inabuse frustrarea.
-Nu esti vinovat pentru moartea lui Philippe.
-As fi putut sa-l opresc, dar nu am facut-o. L-am lasat sa plece...sa fuga...sa se lase omorat. Daca vorbeam cu el, daca il rugam sa ramana, daca...daca...
-Nu ai fi facut niciodata asta. A fost alegerea lui, Ray. Tot timpul a fost alegerea lui.
-Tu ai renuntat pentru Blake, ii aminti Rayland.
-Nu. Te inseli. Nu am renuntat niciodata. Dupa moartea lui Malone, treaba mea a fost terminata. Nu am renuntat la nimic. Pur si simplu am incheiat un capitol al vietii mele si am inceput altul. Jesse ridica din umeri. Philipe ar fi facut intr-un final si el asta. Insa mai avea nevoie de timp...
-Iar eu aveam nevoie de EL! Ray se intoarse spre Jesse si isi pironi fratele privirea. Avea nevoie sa fie aproape! Sa fie AICI! CU MINE! Trase adanc aer in piept, dar nu reusi sa calmeze avalansa de emotii ce ameninta sa-l inghita. Dar nu e aici. E MORT!
-Dar tu nu esti, ii spuse Jesse la fel de calm ca inainte. Tu inca traiesti. Tu inca poti sa fi fericit. Kyle ar putea sa...
-Kyle e doar un copil, ii taie Ray vorba. Crede ca ma iubeste, dar se inseala.
-Nu tu decizi asta. Jesse ii zambi. Nu-l subestima pe Kyle, Rayland. E la fel de matur ca oricare dintre noi si e singurul care a reusit sa te scoata din carapacea in care singur te-ai varat. Nu-l subestima.
-Nu o fac!
Jesse se ridica de pe fotoliu si se apropie de Ray. Il batu prieteneste pe umar si ii zambi ca unui prieten vechi.
-Nu tu esti ce-l ce hotaraste daca meriti sau nu sa fi iubit. Da-i o sansa. Da-ti tie o sansa. Si eu l-am iubit pe Philippe, dar e timpul sa mergi mai departe...e timpul sa incerci sa fi fericit.
-Habar nu ai ce...
-Nu-l privi ca pe un copil. Priveste-l ca pe un barbat si poate, vei fi surprins de ceea ce vei vedea dincolo de privirea aia asa zisa inocenta.
-Dar...
-Ai incredere in mine. Stiu ce vorbesc. Ai uitat? Jesse ii facu cu ochiul complice. Eu nu ma insel niciodata.
Zicand acestea se intoarse si se indrepta spre usa.
-Noapte buna, Ray. Anunta-ma cand te hotarasti sa-mi urmezi sfatul. Usa se inchise dupa el, lasandu-l pe Ray inca o data singur in biroul intunecos.
Brbatul ofta, isi largi cravata de la gat si se arunca pe canapeau incomoda, incercand sa se odihneasca pentru cateva ore, inainte a se intoarce din nou la munca. Isi inchise ochii, visand la un trup cald, micut ce se mula perfect dupa al lui, la o cortina de par rosu ce obisnuia sa-i gadile fata si la niste ochi verzi, adanci care il priveau cu un sentiment pe care nu vroia sa-l numeasca.

*

-Kyle! Kyle, esti acasa?
Kyle clipi de cateva ori, observand intr-un final mana ce ii era fluturata in fata ochilor. Tresari si privirea i se focaliza pe chipul ingrijorat al prietenului sau, Derik. Trase adanc aer in piept inainte a a reusi sa zambeasca. Se uita in stanga sa, apoi in dreapta, dar imediat isi dadu seama ca nu mai era nimeni inafara de ei pe terenul de sport. Se incrunta si se intoarse spre Derik.
-Unde e toata lumea?
-Au plecat acum zece minute. Derik ii oferi un zambet fortat, incercand sa-si ascunda ingrijorarea. Il cunostea pe Kyle de mult timp, dar niciodata nu-l vazuse atat de abatut...sau epuizat. Ochii prietenului sau erau unflati si rosii, iar sub ei incepeau sa se vada pungile intunecate cauzate de nesomn. Ba mai mult, trupul si asa slabut, acum parea mai firav decat inainte...atat de firav incat si cea mai mica adiere a vantului ar reusi sa-l doboare.
-Imi pare rau...nu sunt in apele mele azi. Kyle isi pleca ochii in pamant. Nu vroia sa dea explicatii, nu vroia sa se gandeasca, nu vroia sa simta oboseala care ii dadea tarcoale. Trecusera deja cinci zile de cand Ray plecase. Cinci zile in care il asteptase...dar nu aparuse. O data incercase sa-l gaseasca la birou, dar Camile ii spusese ca e plecat la o sedinta in partea cealalta a orasului. L-a asteptat toata dupamasa, dar nu s-a intors. Spre seara, s-a dat batut si a plecat acasa. Pardon, acasa la Ray. El nu mai avea casa.
Era constient ca lucrurile nu mai puteau sa continue asa. El nu reusea sa se odihneasca, iar Ray...ei bine, Ray se exilase din propriul sau apartament. Nu era corect. Nu mai putea sa faca asta. Stia ca cel mai bine, atat pentru el, cat si pentru Ray, ar fi fost sa se multe din apartamentul lui Rayland. Ofta si se uita cu coada ochiului la Derik. Il putea ruga sa-l lase sa stea cateva zile in apartamentul unde lucrau ei de obicei. Era sigur ca prietenul sau nu s-ar supara. Poate asa ar reusi sa doarma si el ceva...pana nu se va prabusi de tot din cauza epuizarii.
- Poate ar fi mai bine daca te-ai intoarce acasa si ai dormi. Arati de parca ai avea nevoie de odihna.
Kyla zambi. Derik nici macar nu banuia cata dreptate avea.
-As vrea eu, dar am o mica problema.
-Care? Sunt sigur ca orice ar fi putem sa o rezolvam.
Kyle ofta si isi lua inima in dinti. Stia ca isi sapa probabil groapa, dar trebuia sa spuna cuiva ceva, altfel...altfel nu stia ce se va intampla cu el.
-Nu mai am casa...Kyle trase adanc aer in piept si incepu sa povesteasca totul de la inceput, avand grija ca pe tot parcursul discutiei sa nu aiba contact vizual cu Derik. In cazul in care ceva mergea prost, nu vroia sa vada dezgustul din ochii sai. Nu credea ca ar suporta si respingerea lui Derik.
Dupa ce isi termina povestea peste ei se lasa o liniste inconfortabila. Intr-un final, Kyle inghiti in sec si-si ridica privirea din pamant, asteptandu-se sa vada in ochii prietenului sau ura si dezgust, insa...observa ceva ce il facu sa se intrebe daca nu cumva o lua razna din cauza lipsei de somn. In ochii lui Derik nu putea sa vada decat intelegere, afectiune si...amuzament?
Isi tinu respiratia in timp ce inca astepta o replica usturatoare.
-Sincer, ma intrebam cand o sa ai atat de multa incredere in mine incat sa-mi spui...
Kyle dadu aerului din plamani cu un suierat, incercand sa-si dea seama daca auzise bine ce auzise sau daca se insela.
-Pof...poftim?
-Suntem prieteni de cati ani? Doi? Trei? Derik facu o scurta pauza si ii zambi. Chiar crezi ca nu mi-am dat seama?
-Eu...adica...nu stiu, zise Kyle intr-un final. Pur si simplu nu mai stiu nimic. Dar nu cred ca sunt chiar atat de evident.
Derik chicoti.
-Nu, nu esti, dar eu te cunosc. Desigur, am avut indoielile mele la inceput, dar...sa zicem ca atunci cand te-am vazut cu tipul ala...cum ziceai ca-l cheama?
-Rayland?
-Da, asa, Rayland, am stiut. Aproape puteam sa vad scantei in restaurantul ala. In plus, daca aia nu m-ar fi convins, atunci sarutul ala sigur a facut-o. Derik se uita la terenul de atletism si-si trecu mana prin parul umed de la transpiratie pentru a-si face de lucru.
-Ce sarut? Vocea lui Kyle crescu in intensitate cu cativa decibeli.
-Cel din fata scolii...
-...
Derik incepu sa rada si-si batu prietenul pe umeri.
-Haide, capul sus. Nu poate fi asa rau. Sunt sigur ca totul se va rezolva intr-un final.
Kyle ofta.
-Nu cred. Ray e...iar eu sunt...iar noi...
-Sunteti amandoi incapatanati, il completa Derik. Si probabil lupta pentru suprematie abia a inceput, dar sunt sigur ca va fi ok. Poate nu acum, dar cu timpul...Ridica din umeri ca si cum ar zice ca orice e posibil. Si daca nu va merge, macar vei sti ca ai incercat. Fara regrete, iti aduci aminte?
Derik se ridica si ii intinse mana lui Kyle. Acesta ezita un moment inainte de a o apuca si de a se ridica la randul sau.
-Fara regrete, zise mai mult pentru sine.