06-07-2008, 10:21 PM
Capitolul 3
-Un client argintiu-
Roscatul a ridicat umerii si s-a indreptat catre biroul sau. S-a asezat pe scaunul comod si s-a uitat la ceas.9.30!
“La naiba, uite cum a trecut timpul”. Gandurile i-au fost intrerupte de o bataie ferma in usa, care in urmatoarea secunda a fost deschisa, pentru a lasa un baiat de vreo nouasprezece anis a intre. Ochii caprui erau acoperiti de suvite argintii de par, care cadeau liber pe chipul angelic. Pe masura ce inainta, trasaturile i se conturau, iar lui Yoichi i se dezvaluia un trup bine facut, care apartinea insa unui baiat care emana raceala, in ciuda aparentei inocente.
-Salut, cu ce te pot ajuta? a intrebat el zambitor, crezand ca nu este bine sa-l usuiasca pe “intrus”.
-Buna ziua, poti incepe prin a arunca in inchisoare o anumita persoana, dupa care mai vedem! I-a raspuns vizitatorul cat se poate de serios.
-Ha, ha, ce copil amuzant, da’ n-am chef de glume, astept un client asa ca te rog se pleci, poate te duc in parcul de distractii maine! A replicat roscatul iritat de atitudinea necorespunzatoare a baiatului care a insistat:
-Ori esti tampit ori te prefaci! Unu, eu sunt clientul tau, doi, crede-ma, n-ai vrea sa te arunc din varful unui carusel.
-Pe cine faci tu tampit, cap de papadie? A sarit avocatul ca ars, dand cu pumnul in masa. Totusi, argintiul a reactionat calm, ridicandu-se lent si apropiindu-si chipul de cel al roscatului. Acum cei doi se priveau in ochi, fara macar sa clipeasca. Yoichi se simtea ciudat, pe de-o parte era furios de comportamentul neadecvat al unui pusti, pe de alta parte era nesigur, deabia isi putea stapani tremurul care voia sa puna stapanire pe el. Incercand sa disimuleze un om foarte calm, si-a indepartat un pic fata si a rostit:
-De ce te holbezi la mine cu ochii aia mari si caprui?
-Pai… cu ce alti ochi ai vrea sa ma uit? Pe langa asta, lumea spune ca am o privire fermecatoare. Pacat ca nu esti de acord. I-a raspuns pe un ton increzut, asezandu-se gratios la locul sau.
“Ce tip increzut, si ce important se crede. Nu ca nu ar arata bine da’… Ce tot spun eu acolo? E un pusti adolescent si eu ma las intimidat?” se intreba acesta, dand din cap.
-Mai visezi mult?i-a intrarupt argintiul din nou sirul gandurilor.
Acesta a preferat sa-i arunce o privire fulgeratoare si sa-l ignore. Adevarul era ca nu dorea sa porneasca o discutie.
-Zi, ce vrei de la mine?
-Sa bagi pe cineva la racoare.
Roscatul a facut ochi mari, nestiind daca Baiatul stia ce vorbeste. Cu atata hotarare si nepasare spunea ca el vrea sa arunce pe cineva in inchisoare?
-Si cine este misterioasa persoana?
-Mama mea, Akemi Shimmen! I-a raspuns l-a fel de nonsalant.
-Ce? Propria mama?a intrebat acesta uimit, ramanand cu gura cascata. Ceea ce i-a atras atentia a fost si numele “Akemi”, totusi s-a calmat rapid avand in vedere ca existau sute de personae cu acelasi nume.
Scuze daca e prea mult dialog...dar pe viitor o sa apara ceva descriere.sper.
-Un client argintiu-
Roscatul a ridicat umerii si s-a indreptat catre biroul sau. S-a asezat pe scaunul comod si s-a uitat la ceas.9.30!
“La naiba, uite cum a trecut timpul”. Gandurile i-au fost intrerupte de o bataie ferma in usa, care in urmatoarea secunda a fost deschisa, pentru a lasa un baiat de vreo nouasprezece anis a intre. Ochii caprui erau acoperiti de suvite argintii de par, care cadeau liber pe chipul angelic. Pe masura ce inainta, trasaturile i se conturau, iar lui Yoichi i se dezvaluia un trup bine facut, care apartinea insa unui baiat care emana raceala, in ciuda aparentei inocente.
-Salut, cu ce te pot ajuta? a intrebat el zambitor, crezand ca nu este bine sa-l usuiasca pe “intrus”.
-Buna ziua, poti incepe prin a arunca in inchisoare o anumita persoana, dupa care mai vedem! I-a raspuns vizitatorul cat se poate de serios.
-Ha, ha, ce copil amuzant, da’ n-am chef de glume, astept un client asa ca te rog se pleci, poate te duc in parcul de distractii maine! A replicat roscatul iritat de atitudinea necorespunzatoare a baiatului care a insistat:
-Ori esti tampit ori te prefaci! Unu, eu sunt clientul tau, doi, crede-ma, n-ai vrea sa te arunc din varful unui carusel.
-Pe cine faci tu tampit, cap de papadie? A sarit avocatul ca ars, dand cu pumnul in masa. Totusi, argintiul a reactionat calm, ridicandu-se lent si apropiindu-si chipul de cel al roscatului. Acum cei doi se priveau in ochi, fara macar sa clipeasca. Yoichi se simtea ciudat, pe de-o parte era furios de comportamentul neadecvat al unui pusti, pe de alta parte era nesigur, deabia isi putea stapani tremurul care voia sa puna stapanire pe el. Incercand sa disimuleze un om foarte calm, si-a indepartat un pic fata si a rostit:
-De ce te holbezi la mine cu ochii aia mari si caprui?
-Pai… cu ce alti ochi ai vrea sa ma uit? Pe langa asta, lumea spune ca am o privire fermecatoare. Pacat ca nu esti de acord. I-a raspuns pe un ton increzut, asezandu-se gratios la locul sau.
“Ce tip increzut, si ce important se crede. Nu ca nu ar arata bine da’… Ce tot spun eu acolo? E un pusti adolescent si eu ma las intimidat?” se intreba acesta, dand din cap.
-Mai visezi mult?i-a intrarupt argintiul din nou sirul gandurilor.
Acesta a preferat sa-i arunce o privire fulgeratoare si sa-l ignore. Adevarul era ca nu dorea sa porneasca o discutie.
-Zi, ce vrei de la mine?
-Sa bagi pe cineva la racoare.
Roscatul a facut ochi mari, nestiind daca Baiatul stia ce vorbeste. Cu atata hotarare si nepasare spunea ca el vrea sa arunce pe cineva in inchisoare?
-Si cine este misterioasa persoana?
-Mama mea, Akemi Shimmen! I-a raspuns l-a fel de nonsalant.
-Ce? Propria mama?a intrebat acesta uimit, ramanand cu gura cascata. Ceea ce i-a atras atentia a fost si numele “Akemi”, totusi s-a calmat rapid avand in vedere ca existau sute de personae cu acelasi nume.
Scuze daca e prea mult dialog...dar pe viitor o sa apara ceva descriere.sper.
![[Imagine: sigdn.jpg]](http://i252.photobucket.com/albums/hh24/ana_serbanescu/sigdn.jpg)
The old bastard left his ties and his suit
A brown box, mothballs and bowling shoes