05-07-2008, 03:25 PM
Capitolul 2
-Inca o ora cat se poate de obositoare-
A inceput sa citeasca, dupa primele pagini déjà s-a plictisit, asa ca a continuat sa semneze fara sa arunce vreo privire peste continut. Astfel a trecut o ora cat se poate de lunga pentru Yoichi. “Ahh, la ce bun sa fii proprietarul celei mai mari companii de avocatura din Japonia, nici macar nu te distrezi, mai bine ma faceam femeie de service, aia macar face miscare!” gandea acesta suparat.
-Yoichii!
“Oh, nu, nu acum!” gandea acesta disperat, alunecand pe suprafata lucioasa a scaunului, ajungand sa stea chircit sub birou. In urmatoarea secunda, pe usa, a intrat o femeie inalta, purtand o fusta mini si un sacou mulat, ambele de culoare rosie, peste un tricou alb. Stralucirea din ochii verzi precum smaraldul tradau insa o oarecare falsitate.
-Unde te-oi fi dus? Eh, ursuletul nu se supara daca stau la birou!spuse acasta, in ciuda faptului ca nimic nu-l enerva mai tare decat sa vada o persoana asezata pe scaunul sau. Imediar ce s-a asezat a observat niste hartii, incepand sa le citeasca. Roscatul a profitat de ocazie si s-a strecurat la suprafata, intrand cat de poate de discret in biroul alaturat, cel al secretarei.
Imediat ce a iesit si a inchis usa, doi ochi caprui l-au privit surprinsi.
-Domnule, totul in ordine?
-Nu, nu! Scapa-ma de Akemi, intra si spunei ca alea sunt documente strict confidentiale si nu are voie sa citeasca! Apoi, … roag-o sa se retraga.
Fata s-a supus, s-a ridicat de pe scaun dezvaluind un corp foumos si niste picioare zvelte. Purta o pereche de blugi moderni si o bluza maro cu dantela. Parul castaniu se misca la fiecare pas gratios pe care il facea. A deschis usa si observand-o pe roscata I s-a adresat politicos:
-Domnisoara Akemi, domnul mi-a spus sa interzic oricui intra aici sa citeasca dosarele, sunt strict confidentiale. V-as ruga sa-l asteptati afara!
Roscata a fulgerat-o cu privirea. Era clarca cele doua nu se intelegeau tocmai bine, Akemi considera ca sotul se comporta prea frumos cu secretara si ca este ciudat. Totusi nu putea sa se opuna, nu dore conflicte cu “perechea” sa. Demn, s-a ridicat, impingandu-si pieptul generos in afara si rostind cu superioritate:
-Mda, nu stiam! Totusi, pentru mucoarse prostate ca tine, eu sunt domnisoara Madarame Akemi!
Apoi s-a indreptat cu rapiditate catre usa, intorcand capul pentru a mai adauga:
-Spune-i sotului meu sa ma sune!
Imediat ce s-a asigurat ca fitoasa lui sotie este departe, Yoichi s-a ridicat de sub biroul Ayei si si-a scuturat usurat sacoul. “Phiu…am scapat!”
-S-a intamplat ceva? A intrebat Aya ingrijorata de comportamentul straniu al sefului sau.
-Nu, doar ca se enerveaza daca port de doua ori acelasi costum si nu as vrea sa ma vada! I-a raspuns nesigur, zamberul nedumerit de pe fata lui tradand minciuna de doi bani pe care a incropit-o in cea mai mare viteza.
Bruneta nu credea niciun cuvant, dar nu se considera in masura sa puna intrebari, asa ca a coborat trista capul, credand ca degeaba se chinuie din rasputeri sa-I faca pe plac sefului, acesta oricum nu avea sa aiba incredere in ea. A mormait un “Ma bucur ca sunteti bine!” si s-a asezat la birou.
-Inca o ora cat se poate de obositoare-
A inceput sa citeasca, dupa primele pagini déjà s-a plictisit, asa ca a continuat sa semneze fara sa arunce vreo privire peste continut. Astfel a trecut o ora cat se poate de lunga pentru Yoichi. “Ahh, la ce bun sa fii proprietarul celei mai mari companii de avocatura din Japonia, nici macar nu te distrezi, mai bine ma faceam femeie de service, aia macar face miscare!” gandea acesta suparat.
-Yoichii!
“Oh, nu, nu acum!” gandea acesta disperat, alunecand pe suprafata lucioasa a scaunului, ajungand sa stea chircit sub birou. In urmatoarea secunda, pe usa, a intrat o femeie inalta, purtand o fusta mini si un sacou mulat, ambele de culoare rosie, peste un tricou alb. Stralucirea din ochii verzi precum smaraldul tradau insa o oarecare falsitate.
-Unde te-oi fi dus? Eh, ursuletul nu se supara daca stau la birou!spuse acasta, in ciuda faptului ca nimic nu-l enerva mai tare decat sa vada o persoana asezata pe scaunul sau. Imediar ce s-a asezat a observat niste hartii, incepand sa le citeasca. Roscatul a profitat de ocazie si s-a strecurat la suprafata, intrand cat de poate de discret in biroul alaturat, cel al secretarei.
Imediat ce a iesit si a inchis usa, doi ochi caprui l-au privit surprinsi.
-Domnule, totul in ordine?
-Nu, nu! Scapa-ma de Akemi, intra si spunei ca alea sunt documente strict confidentiale si nu are voie sa citeasca! Apoi, … roag-o sa se retraga.
Fata s-a supus, s-a ridicat de pe scaun dezvaluind un corp foumos si niste picioare zvelte. Purta o pereche de blugi moderni si o bluza maro cu dantela. Parul castaniu se misca la fiecare pas gratios pe care il facea. A deschis usa si observand-o pe roscata I s-a adresat politicos:
-Domnisoara Akemi, domnul mi-a spus sa interzic oricui intra aici sa citeasca dosarele, sunt strict confidentiale. V-as ruga sa-l asteptati afara!
Roscata a fulgerat-o cu privirea. Era clarca cele doua nu se intelegeau tocmai bine, Akemi considera ca sotul se comporta prea frumos cu secretara si ca este ciudat. Totusi nu putea sa se opuna, nu dore conflicte cu “perechea” sa. Demn, s-a ridicat, impingandu-si pieptul generos in afara si rostind cu superioritate:
-Mda, nu stiam! Totusi, pentru mucoarse prostate ca tine, eu sunt domnisoara Madarame Akemi!
Apoi s-a indreptat cu rapiditate catre usa, intorcand capul pentru a mai adauga:
-Spune-i sotului meu sa ma sune!
Imediat ce s-a asigurat ca fitoasa lui sotie este departe, Yoichi s-a ridicat de sub biroul Ayei si si-a scuturat usurat sacoul. “Phiu…am scapat!”
-S-a intamplat ceva? A intrebat Aya ingrijorata de comportamentul straniu al sefului sau.
-Nu, doar ca se enerveaza daca port de doua ori acelasi costum si nu as vrea sa ma vada! I-a raspuns nesigur, zamberul nedumerit de pe fata lui tradand minciuna de doi bani pe care a incropit-o in cea mai mare viteza.
Bruneta nu credea niciun cuvant, dar nu se considera in masura sa puna intrebari, asa ca a coborat trista capul, credand ca degeaba se chinuie din rasputeri sa-I faca pe plac sefului, acesta oricum nu avea sa aiba incredere in ea. A mormait un “Ma bucur ca sunteti bine!” si s-a asezat la birou.
The old bastard left his ties and his suit
A brown box, mothballs and bowling shoes