[Terminat] I don't need money but I need you! [ shounen-ai / yaoi ]

[Strawberry Ice]

Well... anyoka scuza-mi lipsa de impolitete pt ca chiar am uitat sa iti las un coment. SIncera scuze, Ana-chan
Ok... un capitol, la fel ca celelalte, foartet dragut si promitator. Imi place cum scri si practic ador fic-ul tau:X ce pot spune... well... ai grija la greselile de tastare si in rest mi se pare ok.
Astept noul capitol si multe imbratisari! Ja ne and chuu!

[Miharu]

Ce capitol frumos :chuu:
M-am amuzat un pic pe seama lui Takezo ....s-a lasat "consolat" de Yoichi o//o ....si dupa reactia lui as spune ca incet incet sigur o sa il indrageasca pe Yoichi!
Astept urmatorul capitol.....gambate in continuare!
:bye:

[~X~LoVeLeSs~X~]

"Capitolul 7"- Capitolul 8
"Paris a ascunzi ceva"- Pari sa ascunzi ceva
"mangaiindu-i"- mangaindu-i
"avea convinderea"- avea convingerea
"-Am o idée, du-ma te rog la spitalul unde a fost internat tatal tau, si spune-mi numele doctorului.a izbucnit roscatul total neasteptat, ridicandu-se in picioare."- pe aici pe undeva trebuia o virgula...in loc de punct
"-Perfect, sa mergem.a hotarat acesta, pornind catre parter"-aici lafel....

Capitolul a fost bine alcatuit, cu elemente proportional adaugate. Mi-a placut partea cu amintirile argintiului..
Roscatul pare tip de treaba si cred ca o sa fie o companie buna pentru argintiu.
Mi-a facut placere sa stau si sa corectez. De ce? In primul rand actiunea difera de cele de pana acuma, e total altceva, si sper sa fie total altceva, modul de a scrie e mai bun, pare mult mai gandit, si fiind si tema alta, e mult mai bine structurat, iar exprimarea sentimentelor e mai buna, te descurci mai bine fata ce celelalte, iar lectura are un stil aparte...
Stii deja...descriere multa, dialog moderat, dar nici exagerat, iar sentimentele sa le iasa cat mai bine inafara.
si astept fiecare capitol cu nerabdare.

[bastard_in_love]

Capitolul 9
-O camera de spital. Partea I-


Cei doi au urcat in masina, iar in scurta vreme se aflau in fata unui spital particular. Parea modern, vazut de afara, insa pe dinauntru privelistea era cu totul neobisnuita. Nu mai parea modern, ci chiar venit din viitor. Liftul avea usi automatizate si senzori, podeaua decorata cu o culoare de roz fosforescent, lampile erau micute, totusi emanau o lumina puternica, iar registrele erau computerizate, fiecare avand acces prin intermediul unei parole, la fisa lui.
-Inchide gura si hai!l-a repezit Takezo, intrand in lift.
Ajunsi la etajul superior atmosfera era aceeasi. Cei doi au intrat pe o usa glisanta, care avea o placuta inscriptionata:”Ieyasu Tokugava. Chirurg.”
Argintiul dorea sa intre, insa roscatul l-a impiedicat, punandu-i mana pe umar.
-Nu, stai, vreau ma intai sa vad cabinetul unde a stat tatal tau.
Takezo s-a supus, fara alte comentarii si a continuat sa mearga pana la capatul salonului. A apasat pe clanta, insa dupa cum banuia, avea nevoie de o cartela speciala pentru a intra inauntru.
-Da-te, stiu cum sa deschid usa.
-Dar realizezi ca spargi usa unui spital? De ce nu cerem un card si…
Dar si-a interupt fraza, realizand ca nu era ascultat, avocatul a scos un laptop mic din geanta, butonand in continuu. Intr-un final aparatul a emis o raza verzuie, iar usa s-a deschis. Takezo privea stupefiat, dar prefera sa taca si sa mearga.
Locul acela rece si pustiu ii amintea de chipul tatalui sau, iar apoi de expresia lipsita de viata pe care o purta pe patul de moarte.
“Stiu ca ea a facut-o, era singura care ar fi putut s-o faca.”
-Takezo, spune-mi te rog, unde este registrul aici?
-Este un mic computer, dar fiecare fisier e parolat. E imposibil sa intri acolo.
-Ai uitat cu cine vorbesti?a intrebat roscatul increzator, scotandu-si micul aparat din geanta si accesand o baza de date, a descifrat cateva coduri. In mai putin de zece minute accesase fisierul.
-Takezo, zi-mi data exacta in care tatal tau a decedat.
-15 septembrie!
-Aham, niste detalii ai?
-Pai…din cate a zis doctoral era gata sa fie externat, pe 13 i-au scos aparatele si…
-Ce spui tu acolo?Daca il deconectau pe treispe’ nu mai apuca nici alea doua zile. Cineva minte!
A continuat sa citeasca, printand integral acele pagini, precum si actul pe care trebuia sa-l emita doctorul. A inchis totul, apoi cei doi au iesit in cea mai mare liniste din camera.
-Acum hai la doctorul tau. Sa vedem ce are de spus!i s-a adresat roscatul, incropind un plan, care includea si un mic microfon din buzunarul hainei.


Planuiam sa mai scriu, dar are mama treaba si nu atiu daca mai apuc asa ca am mai scris un pic si-l postez asa. Gomen.

[Miharu]

Imi place, imi place continuarea.....parca ar fi intr-un film de actiune :yes:
Ce uimit a ramas Yoichi cand a vazut spitalul .....si ce tare a fost faza:"inchide gura si hai"
Mda.....e scurt capitolul....sper sa te revansezi la urmatorul!
Gambate si sper sa postezi repede continuarea :pls:

[~X~LoVeLeSs~X~]

Hey, cam repede continuarea..te-ai cam grabit si ai cam bagat dialog cu tona, ai cam uitat descrierea, si sentimentele, pe unde-s?
Nu am vazut greseli, poate ceva de exprimare, dar nu mi-a placut deloc ce mi-ai adus...sa zic asa
Ai uitat de tot si mi-ai pus dialog
Inteleg ca vrei sa faci cate un capitol pe zi, dar mai gandeste-te la ce scrii....asta nu neaparat pentru mine, dar si pentru lucrarea ta.
Poate pe viitor o sa fie mai bine....eu astept...

[bastard_in_love]

Gomen, dar am de lucru zilele astea... cat despre dialog...o sa fie ceva capitolele astea pentru ca sunt niste informatii...mai ales cu doctorul ala. Dar astazi seara mama a avut de lucru, iar in fiecare zi tre sa ma duc la niste cursuri de desen, apoi mai am si cate ceva de facut... si tot asa, imi e cam frica pentru ca nu o sa mai apuc sa scriu. Oricum, dupa faza cu doctorul o sa vina ceva sentimente, si o situatie destul de ciudata. In orice caz, multumesc pentru ca cititi si promit ca dupa capitolele astea sa apara si niste sentimente si "fapte" . Ja' mina!

[ony-chy]

Chiar daca nu am comentat pe parcursul acestor capitole eu il citesc inca de la inceput...dar lenea e mare ...gomene...
E frumos imi place mult...ai cam mult dialog in ultimul cap dar sper ca te vei revansa ... curand cu niste capitole faine la fel ca acestea.
Nu te grabi,fa-l frumos ^^ ca noi asteptam orice ar fi ...^^
gambate si spor la lucru

[bastard_in_love]

Capitolul 10
-Durerea.-

Argintiul era tulburat. Nu pricepea nimic din ceea ce i se intampla, dar ceva din adancul sau il determina sa il urmeze orbeste pe roscat. Sclipirea ochilor sai reflecta dorinta si puterea de a-l ajuta, iar acest lucru ii dadea forta si incredere lui Takezo.
Amintirea tatalui sau salasluia in adancul sufletului, dar nu ii parea rau, stia ca tatal sau nu ar fi fericit sa stie ca el este trist cand isi aminteste de el. A decis ca de fiecare data cand isi amintea imaginea acelui barbat cald, care-i dea avant sa continuie, sa zambeasca si sa mearga mai departe, astfel a apasat clanta cabinetului, in vreme ce roscatul a apasat un mic buton.
-Buna ziua! Cu ce va pot ajuta?
Vocea sa era calduroasa, primitoare, iar cei doi au pasit cu incredere, dar numai roscatul a vorbit.
-Eu sunt avocatul numit Yoichi Madarame, si am dori sa ne ajutati sa dam de urma unei personae. Sunteti martorul perfect pentru asta!a spus roscatul, cantarindu-si bine cuvintele in asa fel incat batranul cu ochi albastri din fata lor sa nu se simta vizat, ci o persoana pe care ei doar se bazeaza.
-Desigur…eu ma numesc Ieyasu Tokugawa, incatntat!a replicat Tokugawa, incercand sa disimuleze, desi nelinistea i se citea pe chip.
-Bun…sa incepem, il cunoasteti pe tatal lui, Shimmen Takeya, a murit aici, in spital, pe data de 15 septembrie 2006.
Batranul a inghitit in sec, “in ce m-am bagat?”. Ii era teama, totusi a replicat calm, incercand sa puna supararea pe umerii mortii barbatului.
-Da, eu l-am operat si totul a fost un success, pe treisprezece a fost deconectat de la aparate, insa pe 15 el a facut atac de cord.
-Aha, deci pe data de 15…cine a intrat mai exact sa-l vada?
-Sotia lui, Shimmen Akemi!
-Multumim, asta a fost tot.
Cei doi s-au retras, fara a mai spune un cuvant, iar batranul s-a trantit usurat pe scaun, multumindu-i lui Budha ca a scapat cu bine.
In timp ce se indreptau spre iesire, roscatul cantarea atent fiecare detaliu, incercand sa faca niste legaturi.
“Daca ei sustin ca pe data de treisprezece l-au deconectat de la aparate, desi nu este adevarat, atunci asta este cheia. Din moment ce aparatele au fost scoase…sau asta vor ei sa ne faca sa credem, atunci ucigasul nu mai poate fi acuzat ca l-a ucis… deci Akemi… asta trebuie sa fi fost… daca cineva i-a spus tipului astuia sa faca publica o data mincinoasa, atunci totul era simplu, ii scoate aparatul, se cara, iar totul este pus pe seama unui atac de cord. Hmm… doar ca de acum doi ani, acele amprente s-ar utea sa nu mai aiba nicio valoare… dar poate marturia lui si ceea ce sustin eu poate fi de ajuns.”
Inainte sa isi termine ipoteza ei se aflau déjà in masina, gata de plecare. Roscatul s-a oferit sa-l conduca pana acasa, apoi sa dea amprentele la analiza, ceea ce a si facut. I-a dat intalnire prietenului sau maine la aceeasi ora la biroul sau, apoi a lasat amprentele la un Institut Medico-Legal, iar in jurul orei sase a ajuns acasa.
S-a asezat plictisit la masa, continuand sa se gandeasca la cazul destul de interesant care s-a ivit. Totusi nu a apucat sa isi mestece cina, fiind interrupt de Ayaka, care tocmai a scos un tipat de bucurie si a sarit la gatul sau, sarutandul.
I se facea rau, acel gust amar il facea sa tanjeasca dupa buzele pe care le-a sarutat cu cateva ore in urma.
-Iubi, am cea mai buna veste, sunt insarcinata!a trantit aceasta vestea, punandu-i o hartie in fata.
Intradevar, o radiografie arata o faptura micuta in interiorul pantecelui, iar datele erau clare. Roscatul a ramas fara cuvinte. A citit de zeci de ori aceleasi randuri, ADN, starea de sanatate, totul ii spunea ca roscata purta copilul lui in pantece. Ii venea sa urle de furie si de ciuda.
“N…nu este posibil, eu sigur m-am protejat, iar noi am facut dragoste doar de doua ori, NU poate fi adevarat!”
Printre intrebari nenumarate si un sentiment de regret, se contura chipul angelic al argintiului, dorea sa o ia la fuga, s ail simta in brate, dar asta ar fi agravat situatia.
Roscata, bucuroasa, s-a dus sa isi anunte toate prietenele, spunand ca se intoarce mai tarziu. Yoichi pe de alta parte era devastat. S-a aruncat lipsit de putere in fotoliu, fiind incapabil sa mai poata plange. Simtea c viata I se naruie in fata ochilor. Nu dorea un copil, tot ce voia era sa fie fericit, iar acea femeie si copilul ei nu ii ofereau aceste lucruri.
Linistea a fost crispate de sunetul telefonului. Roscatul a raspuns, vrand sat ermine cat mai repede de vorbit. Din cealalta parte, vocea suava a lui Takezo ii spunea ca si-a uitat haina acolo. Totusi, el nu raspundea, nu se simtea capabil sa ii spuna ceva, desi aveat atatea pe suflet, nu putea scoate niciun sunet. Ecoul acelei voci ii mangaia auzul, astfel a ramas cu receptorul la ureche timp de cateva secunde bune. Intr-un final a ingaimat cateva cuvinte lipsite de vlaga.
-Ma simt oribil. Vino te rog la mine! Spuse acesta trantindu-se pe jos si punandu-se pe plans.
Speriat, argintiul a inchis, a cautat adresa in cartea de telefoane si a pornit cu autobuzul spre roscat.
Yoichi nu s-a miscat din acea pozitie de 20 de minute, statea tavalit pe jos, cu receptorul in mana stanga si cu cea dreapta stergandu-si lacrimile care cadeau necontenit pe obrajii inrositi.
Takezo a dat buzna in casa, trintind usa de perete si repezindu-se catre roscatul devastat. Il privea uimit, nestiind nici cum sa mai reactioneze in fata unei astfel de privelisti.



Multumesc pentru asteptare...iata continuarea...nu e cine stie ce, dar sper sa va placa!... daca nu, critioci so o sa ma straduiesc pe viitor mai mult.

[~X~LoVeLeSs~X~]

" A decis ca de fiecare data cand isi amintea imaginea acelui barbat cald, care-i dea avant sa continuie, sa zambeasca si sa mearga mai departe, astfel a apasat clanta cabinetului, in vreme ce roscatul a apasat un mic buton."- ti-am ingrosat cuvintele...sincer nu stiu ce ai vrut..adica ai vrut sa scrii ceva, dar ai scris altceva...
"cu ochi albastri"- cu ochii albastri
"un success"- s
"s-ar utea"- s-ar putea
"interrupt"- r
"sarutandul"- sarutandu-l
"Intradevar"- intr-adevar
"s ail simta"- sa il simta
"Simtea c viata I se naruie"- simtea ca viata i se naruie
"Linistea a fost crispate de sunetul telefonului"- a fost crispata...dar ma intreb cum
"sat ermine"- sa termine
"desi aveat"- desi avea

Interesant capitolul...ma bucur ca ai scris mai mult
Nu am ce sa-ti reprosez, dar ne-ai lasat cand era mai important...unde-i scena fierbinte dintre cei doi?.....scrie mai repede...fara dialog......