[Terminat] Gravi Fic 16+ [yaoy]

[Lye]

Iubirea mea.Asta e tot ce am.

Shuichi statea sprijinit de usa,muscandu-si cu putere buza de jos.Lacrimile ii alunecau pe obraji,cazand pe podeaua rece.Corpul ii tremura in mod incontrolabil.Nu stia ce sa faca,cum sa reactioneze.Ii parea rau ca a ascultat vestea data de Mika.Insa intr-un fel,era suparat ca aceasta a decis sa o ascunda de el.Insa ce rezolva cu aceste sentimente?Cum l-ar fi putut face pe Yuki sa isi revina?Intrebari fara raspuns.Ar fi dat orice ca acesta sa deschida ochii.In acele momente,nu ii mai pasa daca nu poate canta.Se simtea neputincios si asta il durea.Cu pasii pierduti,s-a apropiat de patul unde romancierul continua sa fie cufundat intr-un somn adanc.Acesta a cazut in genunchi,sarutand mana rece a scriitorului.Lacrimile grele cadeau pe ea,disparand mai apoi la contactul cu cearceaful alb.
-"La naiba...ce coordonare proasta.De ce nu pot sa te strig...te vreau inapoi la mine.Vreau sa tipi la mine ori de cate ori fac greseli,sa ma imbratisezi atunci cand imi este frica,sa ma alini cand sunt dezamagit.Yuki...intoarce-te la mine".Isi spune cantaretul plangand.
Insa nu se intampla nimic.In incapere,nu se auzea decat vuietul vantului ce intra pe fereastra larg deschisa.Razele soarelui incercau sa isi arate razele de dupa un nor,luminand camera unde se aflau cei doi.Vocalistul incerca sa strige,insa nu putea.Glasul sau era pierdut.Nu exista nici-o urma ca ar vrea sa se reintoarca.Brusc,usa s-a deschis,intrand Mika si Tatsuha.Roscata avea ochii rosii din cauza plansului,in timp ce obrajii brunetului erau uzi.Vazandu-i,Shu a lasat capul in jos,strangandu-l de mana pe Yuki.
-Stiu ca nu e momentul potrivit,insa cineva vrea sa te vada.Spune femeia suspinand.
Pe usa salonului si-a facut aparitia Tori.Vazand-o,Shuichi s-a ridicat rapid de pe podea,sprijinindu-se de marginea metalica a patului.Ochii purpurii ai rozaliei il priveau,in timp ce barbia ii tremura.Cei doi semanau atat de mult.Shuichi si-a sters lacrimile,privindu-si adanc sora in ochi.
-Stiu ca m-am comportat ca o nenorocita...si mai stiu ca nu merit iertarea ta.Insa accidentul avut de Yuki m-a speriat ingrozitor de tare.Nu am nici-un drept sa fiu aici,asa ca o sa plec.Insa inainte sa fac asta,vreau sa iti spun doar ca orice s-a intamplat intre noi,nimic nu va schimba faptul ca esti fratele meu mai mare.Si chiar daca nu ma crezi,te iubesc.
Adolescenta a izbucnit in lacrimi,parasind salonul unde cantaretul se afla.Acesta a lasat capul in jos,lasandu-si lacrimile sa ii cada pe adidashi.Vazandu-l,Mika a decis sa il lase singur.Avea nevoie de asta.Shuichi si-a privit sotul,mangaindu-l usor pe chip.Buzele lui erau reci,in timp ce ochii patrunzatori si incredibil de frumosi nu vroiau sa se deschida.Intr-o ultima incercare,rozaliul a inceput sa faca diferite eforturi.Trebuia sa isi recapete glasul.Brusc,aparatul la care era conectat romancierul a inceput sa faca diferite sunete.Dandu-si seama ce se intampla,cantaretul a apasat rapid butonul de deasupra patului.In mai putin de un minut,in camera siau facut aparitia cativa medici,impreuna cu cei aflati afara.K a vrut sa il scoata pe Shuichi de incapere.Insa acesta se tinea de marginea usii,impotrivindu-se cu vehementa.
-"Nimeni nu ma ia pe mine de langa el".Yuki!
In acel moment,ca printr-o minune,ochii novelistului s-au deschis.Vazand acest lucru,medicii s-au dat speriati in spate.Ce se intampla?La fel de uimit,managerul i-a dat drumul solistului.Eliberat din stransoare,acesta s-a repezit la scriitor,apucandu-l de mana.
-Sunt viu?Sau am murit?Spune blondul privind tavanul.
-Bine ai revenit la viata,Yuki.
Shuichi zambea.In acel moment,in care sotul sau era gata sa paraseasca aceasta lume,vocea i-a revenit.O sincronizare perfecta.Lacrimile ii alunecau pe obraji,udand cearceaful alb din bumbac.Romancierul a ridicat usor mana,stergand urmele ude.Brusc,in incapere au navalit cei aflati afara.Mika sia-a apucat fratele de gat,imbratisandu-l cu putere.In sfarsit,totul se terminase,intr-un mod fericit.Medicii au aprobat din cap,parasind mai apoi salonul.Hiro si-a apucat prietenul de tale,imbratisandu-l.
-Se pare ca vocea aia minunata s-a reintors la posesorul ei de drept.
-Da...pana la urma,asta e o zi frumoasa.Replica solistul zambind in sfarsit,dupa mult timp de suferinta.
Dandu-si seama de un lucru,Thouma si K i-au dat afara pe cei prezent,lasand cuplul singur.Usor,Shu a inceput sa il mangaie pe Eiri pe frunte.Ii era atat de dor de ochii aceia minunati..Usor,acesta a sarutat buzele rozalii ale novelistului.Acesta a ridicat mana,apucandu-si sotul de ceafa.Soarele,o data acoperit de nori,stralucea acum in toata puterea lui.Lucrurile pareau ca se apropie de sfarsit.