[Terminat] Gravi Fic 16+ [yaoy]

[Lye]

Timpul trece

O saptamana.Atata timp a trecut de cand Yuki era cufundat intr-un somn adanc.Trupul lui perfect era asezat pe patul inalt si tare al spitalului,avand fruntea bandajata cu un material alb.Suvite blonde ii cadeau pe chipul atat de inert.Buzele lui erau uscate,in timp ce ochii fiorosi si cruzi erau inchisi.De sapte zile,Shuichi nu plecase nici-un moment de langa el.Decat sa isi faca un dus si sa se schimbe.De o saptamana,acesta nu mai stia ce inseamna sa se odihneasca intr-un pat cald si moale.Atipea pentru cateva minute cu capul pe mana romancierului,insa se trezea la fel de repede,speriat de zgomotele facute de aparate.In aceiasi situatie se aflau Mika si Tatsuha.Acestia nu mai stiau definitia cuvantului "odihna".Mare parte din timp si-o petreceau la spital,sperand ca fratele lor va reveni la viata.Insa nu.Yuki parea sa se simta bine in lumea unde se afla.Doctorii era rezervati cu privire la sansele lui de supravietuire.Shuichi nu vroia in ruptul capului sa stie ca singura iubire din viata lui il va parasi.Prefera sa nu mai cante niciodata,insa sa il aiba pe scriitor alaturi de el.Zilnic,ziarele erau pline de fel si fel de vesti despre romancier.Unii spuneau ca a murit,altii ca nu isi va mai revenii.Insa Thouma avea grija sa distruga aceste companii,asigurandu-se ca nu ii vor mai face rau scriitorului cu articolele lor pline de minciuni.Clinica era inconjurata de reporteri,care vroiau sa alfe vesti despre novelist.De fiecare data cand Hiro sau unul dintre membri trupei paraseau sau intrau in cladire,o multime de oameni se napustea asupra lor.Intreaga populatie feminina a Japoniei era socata si trista.Nu vroiau ca idolul lor sa le paraseasca.Era o lovitura dura,chiar si pentru niste necunoscute.
Era o zi innorata de Luni.Cerul era acoperit de nori gri,in timp ce vantul sufla cu putere,maturand totul in calea lui.In salonul situat la etajul al patrulea,era o liniste mormantala.Shuichi plangea pe infundate,strangand cu putere cearceaful alb cu care era acoperit patul.Lacrimile lui mari si grele ii alunecau lent pe obraji,cazand mai apoi pe mana scriitorului.Usor,usa s-a deschis,facandu-si aparitia Mika.Aceasta se afla in aceiasi situatie.Cu miscari lente,i-a pus mana pe umar cantaretului.Acesta a ridicat capul.Ochii caprui ai roscatei erau inecati in lacrimi,in timp ce barbia ii tremura.
-Nu da semne de imbunatatire?Intreaba aceasta inghitind in sec.
Cantaretul a dezaprobat din cap,continuand sa isi tina fruntea lipita de structura metalica a patului.Era rece,dar dura in acelasi timp.Brusc,in salon a intrat o asistenta tanara,insotita de un medic batran.Halatul alb si lung ii ajungea pana aproape de glezne,in timp ce parul carunt ii acoperea crestetul capului.Ochii albastri si reci erau acoperiti de o pereche de ochelari,cu lentilele subtiri.Dupa ce si-a controlat pacientul,medicul a notat ceva in dosar,dupa care l-a privit pe vocalist.
-Ar trebui sa mergi sa te odihnesti.Sau va trebui sa te internam si pe tine.
Shuichi a dat din cap,continuand sa isi mangaie sotul pe frunte.Doctorul a luat-o pe Mika de brat,iesind afara din salon.Trebuia sa ii spuna ceva foarte important.Ceva...ce nu trebuia sa auda cantaretul.Cei doi au iesit pe hol.Tatsuha a venit alaturi de sora lui,luand-o de umar.
-Trebuie sa va spun adevarul...sansele lui de supravietuire sunt mici...chiar infirme.Noi am facut tot ce tinea de noi.De acum inainte,totul tine de el si de vointa lui ca sa traiasca.Sfatul meu...nu ii spuneti tanarului din camera.Asta l-ar putea demoraliza complet.
Auzind acest lucru,roscata a lesinat,prabusindu-se in bratele brunetului.O asistenta a venit langa ea,incercand sa o stabilizeze.Toata galagia facuta pe hol,a reusit sa il alarmeze pe vocalist.Acesta a parasit salonul,privindu-i pe cei d eafara.Tatsuha isi lovea sora peste fata,incercand sa o scoata din insconstienta.Vazandu-l pe cantaret,i-a facut semn lui Thouma.Presedintele l-a luat de umeri,intrand cu el in salon.
-Stai linistit...nu s-a intamplat nimic.Mika e doar obosita.
Shuichi nu credea ce i se spunea.Thouma avea lacrimi in ochi.De ce nu putea sa vorbeasca?Ar fi avut atata nevoie de vocea lui.Stia ca e singuru care il poate readuce pe novelist la viata.
-"De ce?De ce tocmai eu?La naiba...nu am facut nimic rau!Prefer sa nu mai cant niciodata...insa doar sa te am pe tine alaturi de mine!"Gandeste Shu stergandu-si lacrimile.
Acesta incerca sa strige numele novelistului,insa nu putea.Simtea o usturime in zona gatului,pe interior.Trebuia sa afle de ce a lesinat Mika.Ce veste ar fi putut sa o socheze tat de tare.si mai ales...de ce nimeni nu ii spunea ce se intampla cu adevarat?De ce toti il tratau ca pe un copil?Vroia sa afle starea in care se afla sotul sau.Usor,a deschis usa,iesind pe holul spitalului.Dupa un zid,roscata discuta cu Thouma,Tatsuha si membri trupei Bad Luck.
-Medicul mi-a spus ca...sansele lui de supravietuire sunt minime.Doar o minune il mai poate readuce la viata.
Auzind acest lucru,cantaretul a simtit cum pamantul ii fuge de sub picioare.Nu isi mai putea controla ritmul respiratiei.Aceasta veste a cazut ca un traznet asupra lui.Intrat in salon,a trantit usa dupa el.Pe hol,grupul a incetat sa vorbeasca.Cu totii au auzit zgomotul facut.Erau siguri...Shuichi a auzit conversatia.Iar asta...nu era bine.