[Terminat] Don't wait for love, look for happiness

[ohaio_angel]

Multumesc de comurii si acum next:D

Capitolul 11
Aoi

-Unde ma aflu?, ma ridic buimac din pat punandu-mi o mana la cap pentru ca ma durea ingrozitor.
Din nou m-am terzit intr-un alt loc decat acasa. Ce era cu mine zilele astea? Eram doar in bautura si nu prea imi placea sa o tin in halul asta. Dau din cap sa-mi revin si cand ma uit mai bine prin camera observa ca sunt complet gol. Speriat sar din pat si atunci vad ca dormisem cu cineva. Imi pun mainile la gura sa nu tip cand il vad pe Blair. Ma apropii speriat de el, incet si dau patura cu care era invelit la o parte si tresar cand de fapt si el era in aceasi stare ca si mine.
Imi adun hainele de pe jos si ma imbrac rapid apoi ies, dar tocmai atunci ma trage cineva de mana. Rasuflu usurat cand vad ca era Mark, dar capul tot ma durea si imi pun cealalta mana la frunte.
-Ce face bautura din om?!, imi zambeste ironic. Hai sa bei o cafea!, ma trage de data asta dupa el.
Nu eram intr-o conditie buna sa ripostez, asa ca-l urmez pana jos, unde, chair in bucatarie. Mi se parea ciudat ca se comporta asa frumos.Mark? Nici o turma de oi nu-i facea fata lupului asta, dar eu?!
-Deci?, se uita la mine destul de ciudat punadu-mi cafeau pe masa.
-Deci, ce?, il intreb pentru ca habar aveam la ce se refera.
-Faci pe inabordabilul sa inteleg.
Deja se purta prea straniu, mai ales ca ochii aia de hiena uitandu-se la mine mi-au dat fiori. Ma simteam de catre un leu, dar nu aveam de gand sa stau ca un mielusel la el si sa nu ma apar.
-Nu i-am spus nimic lui Anne, spun calm luand o gura de cafea. Sper sa nu-mi fi otravit cafeaua.
Cum ma aude asa serios rade usor negand din cap ca si cum nu despre asta era vorba. Nu se mai putea abtine deloc, insa cu toate astea ma mira faptul ca nu si-a fript degetele prajind painea.
-Era vorba despre semnele de pe gatul tau, imi spune in cele din urma cand reuseste sa se calmeze.
Ma incrunt pentru ca eram sigur ca face caterinca pe seama mea si nu mi se parea deloc amuzant.
-Despre ce vorbesti?, incep sa clipesc din ochii ca un copil nevinovat, poate recunostea ca glumeste.
Nu imi raspunde, ci rade in continuare iesind afara. Mda, ca m-a rezolvat. Oftez lund inca o gura, poate ma trezea din prostia asta. Am gresit cand m-am gandit ca nu se va intoarce, de data asta luase o oglinda pe care mi-o pus-o in fata.
-Acum am crezi?, ma intreaba fiind sigur de cum voi reactiona.
Reactia nu a fost asa cum am asteptam eu pentru ca am sarit de pe scaun tipand speriat. Ce mi-a facut? Imi analizam gatul ca un turbat. Cum a indraznit sa profite de mine, o, clar nu va mai apuca ziua de maine.
-Deci, cum a fost?, ma intreaba zambind
-Dute dracu'! , tip la el iesind afara pentru ca nu-i mai suportam cuvintele de badjocora.
Trebuia sa o rezolv si pe asta. Ma duc pana la Blair in camera sa-l iau la rosturi, mai bine zis la o runda de box. Intru in camera fara a bate si il vad pe el ce tocmai incerca sa-si ia o bluza. Sar pe el dandu-i un pumn, de fapt o stanga care-l tranti jos, atunci ma urc pe el ca un apucat, de nervi ce aveam si incep in conitnuare sa-l lovesc. El era insa surprins si nu a avut timp sa reactioneze.
-Ce te-a apucat?, tipa la mine cand reuseste sa-mi prinda ambele maini.
-Tu sa-mi spui mie!, tip si eu la el inca nevos. Nenorocitule! mai apuc sa zic, cand el se ridica si-mi tine mainile doar cu una de a sa, sprijinindu-ma de marginea patului.
Inca eram jos si el intre piciaorele mele. Ce jenat era si la cat de azasperat eram, asta chiar nu mai conta in situatia asta.
-Acum nu este destul de barbat sa recunosti?!, ironizez lunadu-l cu o tonalitate de superios, dar el ma priveste socat.
-Ce sa recunosc?, ma intreaba ca si cum nu stia despre ce vorbesc.
Ma pufnii un ras dispretuitor pentru ca era un ipocrit ce-si merita coroana intreaga.
-Atunci cum imi explici semnele de pe gatul meu si faptul ca m-am trezit dezbracat..., ma opresc cand imi aud cuvintele cu o tonalitate ridicata.... si cu tine in pat?, plec privirea cand imi fac curaj sa zic asta.
Imi elibereaza mainile cand ma aude si se ridica ducandu-se la fereastra. Ii privesc fiecare gest, iar cand ofteaza tresar.
-Nu ti-am facut nimic din ce nu ai vrut, imi raspunde cu mult prea mult calm decat m-as fi asteptat. Nici nu m-a privit.
Ma ridic de jos si ma uit la el, dar nu a mai zis nimic, nici eu. Nu mai aveam ce comenta pentru ca, nici eu nu stiu raspunsul pe care-l asteptam. Plec capul in jos si-mi pun o mana pe piept pentru ca inima parca mi se sfasia din piept. Imi musc buza inferioara si pasesc afara pe usa.
-Ma poti ierta?, ii aud vocea in spatele meu facandu-ma sa ma opresc in tocul usi.
-Nu stiu, ii raspund rece si inchid usa in spatele meu.
Trebuia sa ma controlez, cat se putea de bine daca nu, faceam pana si imposibilul. Nu aveam chef de nimeni asa ca pornesc hotarat spre casa si cine-mi sta in cale il zdrobeam ca pe un gandac .L-am auzit pe Mark zicand ceva apoi un ras. Imi venea sa-i pocesc si lui fata aia de gay ambulant, dar m-am abtinut.
Trantesc usa de la intrare imediat cum ajung acasa apoi alerg pana in camera mea. Cand o inchid nu ma mai tineau picioarele astfel cad jos sprijinindu-ma cu spatele de ea. Dau cu capul intr-o parte si simt cum o lacrima imi cade de pe obraz.
-De ce?, imi pun intrebarea asta soptind.
Ce putea fi mai rau? Faptul ca nu-mi aminteam nimic sau faptul ca-mi placuse cu adevarat? Cat de mult ma puteau macina gandurile astea ca nu simteam altceva decat durerea, dar in suflet. Trupul imi era complet intact de aceea durere. Oare de ce? Chiar si asa, am ajuns sa fiu papusa unuia care nu-i stiam decat numele. Unui necunoscut mi-am deschis sufletul. Daca nici eu nu-mi pot accepta faptul ca asta este cel mai dureros lucru pe care l-am avut, atunci cine?
-Gata!, imi spun hotarat ridicandu-ma de jos si stergandu-mi lacrimile mergand spre baie.
Imi simteam trupul murdar, doar cand ma gandeam ca a fost atins de catre mainile lui. Tremuram cu totul si era doar un gand, mi se facea scarba. Scap de toate hainele si intru in cabina de dus dand drumul apei calde sa-mi spele pielea. Poate imi alina toate suferintele si schimbarile bruste cu care ma confruntam .As fi vrut sa plec, dar nu eram capabil sa las toate lucrurile balta.
Ies ca si mort din baie pentru ca nu m-a ajutat prea tare si ma asez in pat. Nici chipul nu am vrut sa il vad reflecatat in oglinda. Stiam ca daca as fi incercat sa ma privesc primul lucru sigur la care ma uitam erau semnele de pe gat si cu siguranta as fi spart-o. Mi-am cufundat capul in perna poate imi aminteam ce s-a intamplat cu adevarat. Ma macina acest gand nestiutor. Nu eram sigur nici de ceea ce am facut eu, dar chiar si asa trebuia sa ma indeparteze si sa nu renunte.
Nici statul in pat nu ma ajuta, nimic nu imi distragea atentia. Trebuia sa nu merg la nenorocita aia de petrecere. Injuram tot ce imi iesea in cale cat timp coboram scarile. Ajung la ultima treapta si cineva suna la usa. Cine putea fi? Ma indrept spre usa si cand deschid imi apare in fata un barbat inalt cu parul facut tepi de culoarea carbunelui, sta si-mi zambea cu o cutie de bomboane.
-Cu ce ocazie pe aici, Jake?, il intreb lasandu-l sa intre in timp ce ei imi luam din bucatarie un pahar cu suc.
-Te-ai trezit cu fata la cearceaf?, m-a intreaba in timp ce se descalta.
-Mama te-a trimis, nu?, intreb eu plictisit in tocul usi ignorand intrebarea de mai devreme.
-Chiar atat de previzibila este, a?
Jake, un nebun de aceasi varsta cu mama, dar parca tot un adolescent a ramas de cand il stiu.
Se pofteste in sufrasgerie unde se aseaza pe canapea deschizand cutia de bomboane.
-Parca erau pentru mine, bomboanele, ma uitam la el zambind ca se se uita la bomboanele alea ca atunci cand se uita la porno.
-Am zis eu asta?!, m-a priveste cu mirare ca a unui copil.
-Pai, nu!, raspund eu dand din umeri. Dar vreau!
Si sar pe el in a lua o bomboana, cat de mica. El imi percepe rapid miscarea si tine cutia astfel incat sa nu ajung. Eu ma chinuiam cu mainile sa i-o iau si el doar cu o mana se tinea de fata mea. Devenise un adevarat razboi pentru niste dulciuri. Nici eu nu renuntam pe cand el nici atat; mai mult se amuza de mine ca mereu incercam. Deja ma enerva ca nu-mi da, asa ca am fost nevoit sa renunt.
-Gata, iti dau, imi spune razand. Dar mai intai, ce ai facut joi noapte?
-Am evadat, ii raspund ranjind.
-Asta stiu, pe unde ai umblat?
Plec privirea, nu vroiam sa-mi mai amintesc tot ce este legat de el. Nimic, nici sa-l vad, nici sa-mi vorbeasca sau sa-l aud cantand.
-Hai spune, am timp destul,. se uita la mine asteptand un raspuns.
-Promiti ca nu razi, da?, ma uit la el vesel.
-Nu stiu cat de amuzant va fi, deci dai drumul.
Nu am mai stat pe ganduri , o fi el destul de mos, dar singurlui caruia ma puteam destainui.Jake, un personaj important in viata mea, mereu m-am distrat cu el asa ca nu aveam nimic de pierdut. Il surprindeam din ce in ce mai mult cu cat ziceam in continuare. Eu ma rugam sa nu ma judece si atat.