[Terminat] Darkness vs. light [+18, yaoi, facut de manu si gabytsswh]

[Nywa]

Disclamer:Nici unul dintre numele sau persoanele - in afara de cele ale mele - care vor aparea aici - referindu-ma la formatia CB si altele, al caror nume vor fi scrise - nu imi apartin si nu am nici o cunostinta mai multa, fata ce gasesc pe net.

Critica pentru tot si avertizarea +18 este pentru limbaj vulgar, scene violente si hard hentai

Eu sunt Yu si gabytsswh e, bat tobele... Romeo.

Capitolul 1


De ce ai trebuit sa mori, scumpul meu Kiro? Ma intreb in gand, privind mormantul din marmura neagra. Au trecut cinci ani, de cand iubitul meu a parasit lumea aceasta rea si cruda, ajugand intr-un loc mai bun. Ochii mei albastri-verzuri, suri, mai privira o data crucea si numele de pe ea, apoi m-am intors, pornind spre iesirea din cimitir. Treceam ca o umbra printre cruci, mai ales ca purtam o pelerina neagra, lunga pana la genunchi si in cap un capison, ce imi ascundea tresaturile fetei. Privesc asfintitul soarelui si ma grabesc spre apartamentul micut ce il aveam. Trebuia sa ma pregatesc, mai ales ca vampiri au inceput din nou sa uite de frica de a mai iesi pe strazi noaptea, stiind ca vor da nas in nas cu mine.
Intru in bloc si urc la etajul patru, care era si ultimul etaj. Descui usa si intru in apartament. Clipesc din ochi si se aprinsera toate becurile. Uni ar spune ca e magie, dar nu era asa. Aveam puterea de a controla orice fel de electricitate. Incepand cea care o produc nervii si neuroni umani, pana la electricitatea luata direct din naruta, aici intrau fulgerele. Stiu ca era neobisnuit pentru un om sa aibe aceste puteri, dar eu de mic am supus unor experimente, iar la varsta de douazeci si doi de ani, m-au facut nemuritor, cu puteri asemenea vampirilor - agilitate, viteza, forta fizica si nemurirea - dar pe langa mi-au mai atribuit si puterea de a controla electricitatea. O putere extraordinara cand vrei sa prajesti un mort-viu, pe langa ca il ucizi, daca il injunghi cu o sabie in inima sau il faci sushi. Imi dau jos pelerina neagra si o agat in cuier. In lumina becurilor, nu aratam atat de infricosator cum aveau obiceiul vampiri sa spuna la ati vampiri. Ca nu aveam chip sau trup, eram doar o umbra, trasaturiile fetei erau grotesti si lista poate continua.
Ma uit intr-o oglinda de pe hol si imi privesc chipul. Aveam aceeasi fata de cand ma stiu. Cu persinguri prin nas, buze, limba, spranceana si urechi, machiajul la ochi si parul arici, negru cu suvite rosi si o coada de cal pa baza gatului. Cea ce arata ca nu sunt uman, nu erau tatuajele ce le aveam pe corp sau coafura ciudata, ci ochii. Acestia nu luceau in lumina ca ai vampirilor, ci o absorbeau. Mereu daca imi baga cineva lumina in ochi, pupila mi se facea verticala si irisul imi inunda tot ochiul, facandu-se de un albastru-fosforescent, ce sclipea in intuneric, ca la demoni. Evitam mereu sa imi intre in ochi fascicole de lumina, ca sa nu risc, sa imi straluceasca irisi in intuneric, ca niste licurici.
Trec pe langa o poza in care eram eu si Kiro, stang pe canapea si tinandu-ne in brate. Ma duc in camera mea, cu pereti o gramada de postere si rafturi cu piese, de motoare, cartuse cu gloante cu miez de lemn. Langa usa se afla un stativ cu doisprezece katane, de diferite dimensiuni. Ma deschei la camasa neagra din satin dand-o jos de pe mine, expunandu-mi trupul lucrat. Iau pe mine un maiou negru pe trup si peste unul mai tare, facut din piele cu o gramata de catarame, pentru al face mai larg sau mai strans. Imi iau niste manusi, ce imi acopereau tot antrebratul si trei-sfert din brat. Le prin de maiou cu ajutorul a doua catarame. Dupa ce le fixez pe mana, imi pun o katana in spate, ce ascundea lama dubla. Imi pun pe picior un toc cu un pistol cu gloante spaciale. Ies pe balcon si usa se inchise automat - o smecherie ce o controlam datorita puterilor mele. Ma urc pe balustrada, stand pup si privind Berlinul noaptea
- E timpul show-ului, imi spun ca pentru mine si sar in gol.
Aterizez in picioare cu genunchi putin flexati si apoi ma indrept spre Kawasaki Ninja, negru cu flacari rosi-sangeri pe el. Il incalec, imi pun ochelari de soare, cu lentile de oglinda pe ochi si pornesc motorul, trezindu-l la viata. Il turez o data si apoi mornesc ca din pusca, ridicandu-ma pe roata din spate pentru cateva minute si apoi ma redresez, indreptandu-ma spre Dragonul Albastru, un club detinut de familia regala de vampiri, care sunt direct raspunzatori de moartea lui Kiro. Goneam ca un nebun pe strazile semi-aglomerate ale orasului, mai ales ca era nu stiu ce concert rock-goth la acel club. Opresc motorul si ma indrept spre gangul dintre club si un bloc. La intunericul cladirilor, se aflau tineri ce si-o trageau ca nebuni, isi bagau in vena si se imbatau ca porcii.
- Nu ai voie aici, intoarce-te de unde ai venit muritorule, ma opri un bodygard, dandu-mi de inteles ca hoitul ala umbrator de Lumior este aici.
- Ce ai sa faci daca nu ma supun ordinelor tale? Il intreb, dandu-mi ochelari jos de pe ochi.
Vampirul vru sa spuna ceva, dar i-am zburat capul de pe umeri cu katana. Capul se rostogoli pana la picioarele mele. Bag degetele - manusile erau fara degete - in parul roscat, cret al vampirului si ma dau in spate. Ii fac vant, arucandu-l pe o fereastra de la etajul unu. Aud tipete de acolo si apoi sar sus, agatandu-ma de pervaz. Imi trag tot corpul in sus cu o singura mana si ma asez pe pervaz, pup, ca o felina pregatita de vanatoare.
- Repede trebuie sa il scoatem de aici! Tipa un vampir, apucand un tanar de varsta mea de mana si tragandu-l spre iesire.
Marai o data, aratandu-mi colti micuti, ce ii aveam, buni de sfasiat, dar nu si de hranit. Scot katanele si ma reped in mortii-vii de acolo, incepand sa ii macelaresc in voie. Cam in zece minute am facut pe acolo curatene. Ma indrept spre o vampiroaica, care abia mai sufla. Ma pun pup in fata ei si scot din toc pistolul, atintindu-l spre inima ei. Aveam de gand sa o scap de treizeci de minute de chin, daca imi raspunde la niste intrebari simple.
- E timpul sa te curati de pacate. Pe cine l-ati aparat? O intreb pe un ton linistitor. Sti ca te pot scapa de chin, nu? O intreb din nou, uitandu-ma in ochii caprui-noroiosi ai tiperei.
- Pe... Luminor, imi raspunse cu glas stins, facandu-ma sa zambesc usor ironic.
- Nu era Luminor. Avea parul mai scurt decat a lui si nici macar nu a stat sa imi vorbeasca. Cine era? Mai intreb o data.
- Nu pot sa spun, imi raspunse si puse mana peste a mea.
Apasa pe tragaci si un glont cu miez de lemn, ii gauri inima, ucigand-o pe loc. Oftez si vad laptopul de la securitate pornit. Il opresc si il iau cu mine. Ma urc pe pervaz si pocnesc o data din degete si toata aparatura exploda, dand foc la incapere. Aterizez jos si ma indrept spre motor. Daca cei din familia Nightingale vor crede ca renunt se inseala. Am la dispozitie o eternitate intreaga sa tot ii vanez, dar trebuie sa pun mana pe Luminor sau pe cineva la care ei tin foarte mult, ca sa ii fac sa iasa la iveala. Noaptea abia a inceput, la fel si vanatoarea...


Yu

[Beatrix LaVey]

Suntem incantate ca va place
'' pup '' ( '' a sta pup '' ) este un regionalism, respectiv o expresie regionala ce denumeste '' a sta pe vine ''.

A venit nextu`
lecturare placuta!


Capitolul 2

Deja am plictisisem de protectia idioata pe care mi-o dadeau parintii mei. Ce daca eram jumatate vampir?! Nu inseamna ca eu sunt neajutorat. Sau eram? Nu, nu se putea sa fiu. Nu eram la fel de puternic precum fratele meu, Luminior, sau ca parintii mei, insa ma puteam apara si singur. Ai mei ma iubeau ca pe ochii din cap si ma protejau, insa erau prea posesivi, ceea ce ma enerva. Eram mai pazit ca presedintele, pe motiv ca nu eram puternic. Asta era ca o pedeapsa ca eu nu vreau sa devin vampir complet.
Si de ce as face asta?! Creaturile astea imi provocau scarba. Sa ucida cu sange rece si sa se hraneasca numai cu sange, sa nu se poata bucura de frumusetea zilei si toate cele. Imi preferam starea asa cum era: nu ma hraneam numai cu sange, acceptam orice fel de hrana, nu ucideam deloc si aveam o viata a mea, dar eram nemuritor.
Faptul ca mama mea era om ma facea sa nu fiu vampir complet, ci doar pe jumatate. Situatia mea imi conferea mai multe avantaje decat dezavantaje: spre deosebire de vampirii completi, eu puteam umbla prin soare, eu aveam reflexie, ceilalti nu, eu nu muream ca ei, prin strapungere, pentru mine era de ajuns un glont in cap, nu ca ar fi avut cineva ocazia sa imi traga un glont in cap, la cata garda aveam dupa mine.
In ciuda faptului ca actual mea mama nu era chiar a mea, era vitrega, si era vampir, nu o oprea sa nu ma iubeasca precum un zeu. Nu ca m-ar fi deranjat, insa eram sufocat cu atat atentie, plus ca imi era lehamite sa ii vad cum se omoara intre ei si toate cele.
In aceasta seara eram singur la Dragonul Albastru. Toti ma protejau ca pe ochii din cap. Ai mei nu erau in oras, iar Luminor urma sa ajunga ceva mai tarziu.
Pe la jumatatea serii, ma simt tras de cineva intr-o parte. Se crease haos deja. Ce se intampla?
- Repede trebuie sa il scoatem de aici! Tipa un vampir ca idiotul. Ma zgaria pe urechi galagia lor. Nu stiam de ce trebuie sa iesim, eram confuz.
Cand am ajuns la vila, a aparut Luminor, cu acelasi look al lui: arata ca dracu`, cam ca Marylin Manson, palid si straniu, spre deosebire de mine, caruia imi lipsea paloarea, aratam normal, doar cu o frizura mai ciudata, asa cum imi placea, si de obicei machiat in diferite moduri.
- Nu il mai scoateti afara pe Romeo! Urla Luminor la vampiri cu vocea lui puternica. E Yu pe urmele noastre!
- Hei, cine e Yu? Am intrebat curios, cand il vad pe Luminor ca ridica palma, sa ma pocneasca. In acel moment insa aparu mama si ii prinse mana:
- Sa nu indraznesti!
Cu toate ca mama nu era nici mama lui Luminor, ea ma iubea mai mult pe mine. Luminor nu era nici macar ruda cu mine, el era doar fusese crescut ca muritor in urma cu doua sute de ani si la varsta de 25 de ani, luat in custodie de tatal meu.
- Te cauta tatal tau! Spuse mama apucandu-ma de mijloc si indepartandu-ma de fratele meu.
Am mers impreuna pana intr-o camera indepartata, protejata de garzi.
- Mama, cine este Yu? Intreb confuz.
- Yu este dusmanul nostru. Trebuie sa te feresti de el, imi spuse femeia sarutandu-ma parinteste pe frunte. M-am uitat atent la ea: avea trasaturi frumoase. Probabil fusese o femeie foarte frumoasa in viata ei. Si acum era frumoasa, insa era de o frumusete stranie, moarta.
- Descrie-l! am spus incet.
Mama s-a conformat si a inceput sa mi-l descrie pe asa-zisul Yu, pana ce m-am plictisit. Luminor a parut din nou in fata mea si ne-am luat la cearta. M-am folosit de faptul ca eram rapid si am disparut din fata lui. Nu a avut chef sa ma urmeze.
Am urcat la etajul vilei si am sarit pe geam, aterizand fara nicio problema. Am inceput sa alerg pe strazile pustii, sperand ca idiotul de frate-mio sa nu ma urmareasca . Il uram! Faptul ca el era mai mare ma enerva! De ce sa trebuia sa fie el asa de insuportabil?!
Am incetinit pasul, acum mergand normal. Ma uitam in jos, atent pe unde calcam. La un moment dat m-am lovit de cineva. Am mormait un ‘’ scuze ‘’, apoi mi s-a raspuns ‘’ nu e nimic ‘’. Cand am privit insa cel de care ma lovisem am incremenit: era exact descrierea lui Yu.
M-am dat cativa pasi in spate si m-am intors pe calcaie, incepand sa alerg speriat, insa tipul ma urmarea. Am marit viteza, aceasta devenind vampireasca, insa si el facu la fel. M-am oprit speriat, dand intr-o fundatura.
Ma trezesc ca mi se arunca portofelul la picioare, iar Yu spune, cu vocea patrunzatoare si calma:
- Data viitoare sa ai grija de el!
A plecat. Am ramas masca. Scapasem de Yu. Mama imi spusese sa ma feresc de el, insa uite ca nu imi facuse nimic. Oare nu ma recunoscuse? Nu ma simtise, nu stia cine sunt? Spre nococul meu nu isi daduse seama de asta. Slava Cerului!
Am iesit din fundatura, incepand sa merg pe strada. Am rasuflat usurat, insa am auzit o voce care ma facu sa ma opresc in loc. Am simtit apoi o atingere puternica pe mana.
- Sa nu mai fugi niciodata! L-am auzit pe fratele meu spunandu-mi. D
‘’ Mda, mai bine ma omora Yu! ‘’, imi spun in mintea mea, scarbit de idiotul de frati-mio. A inceput sa ma tarasca dupa el spre vila. Speram sa apara Yu in acest moment si sa ii rupa capul de pe umeri mumiei asteia ambulante din fata mea. Ce cacat! Nu il suportam!
Desi nu il cunosteam, incepuse sa imi placa Yu, era tare de treaba, cel putin cum se purtase cu mine. Sigur simtise ca sunt si eu vampir, sau macar jumatate, asa cum si eu simtisem ca el era un fel de demon, sau ceva de genul. Era puternic, in orice caz, si era inzestrat cu puteri special.
De ce nu era Yu fratele meu?! Sau de ce nu eram vanator, cu el?!

Romeo - http://i790.photobucket.com/albums/yy186...1293102959

Sper ca va place! asteptam pareri si critici:X
Sarbatori fericite ! :X

[Nywa]

Multumim pentru comenturi si iata nextul, cadou de Revelion. La multi ani!

Capitolul 3

Stateam pe acoperisul unui bloc si priveau cum Luminor il trage pe brunet dupa el. Scot o coala ministeriala si pe ea aparea brunetul caruia i-am dat inapoi portofelul. Avea parul negru, de ii atingea umeri si varfurile puteam sa spun ca erau taiate cu sticla. In poza care am scos-o la imprimanta si am vazut ca tanarul avea ochii albastri, nu suri sau mai stiu eu ce, doar albastri. Impatur hartia si o bag inapoi in buzunarul de la blugi si apoi ma introc, indreptandu-ma spre scara de incendiu.
As fi putut sa il atac pe Luminor - multumita mucosului aluia - dar nu puteam sa fac asta in vazul lumii. Totusi cine era brunetul ala, ca sa isi miste personal hiotul ala luminat dupa el? Cred ca e important pentru ametitul ala viu. Shin ar putea sa stie, mai ales ca e mai batran decat toti vampiri la un loc. Ma indrept cu pasi mari spre clubul de noapte Death Angel, care era teritoriu neutru. Aici veneau oameni, vampiri si eu si nu aveam voie sa ne macelarim, ca ne mai macelarea asta o data. Dupa cincisprezece minute, ajung in fata clubului si intru in el. Cand ma vazura lumea - mereu palpaiau becurile, cand intram aici, atentionandu-i cine a intrat - cativa vampiri s-au ridicat de la mese si au trecut pe langa mine, aratandu-si colti, vrand sa ma provoace, dar le-am spus ca exista strazi. Dupa acest mic incident, m-am dus la bar, am dat peste cap doua soturi de tequila si apoi m-am indreptat spre o scara cu accesul interzis, pazita de un doberman si un om. Ii spun omului cine sunt si ce treaba am cu seful sau, iar acesta ii dadu comanda cainelui sa imi arate drumul. Mereu blondului ii placusera caini, mai ales ca acestia erau mesageri diavolului.
- Buna Yu, ce vrei? Ma intreba demonul, cum am intrat pe usa.
- Am nevoie de informati, spun, zambind prietenos.
- Sti bine ca nu iti voi da informati unde sa ii gasesti pe ucigasi iubitului tau...
- Nu de asta am venit. Vreau sa imi spui de ce este tipul asta atat de special - ii dau coala cu poza si ochii verzi-cenusi ai blondului se uitara peste poza - incat sa vina Luminor dupa el, ii spun, asezandu-ma pe un fotoliu in fata biroului negru.
- Este protejat de toata familia, dar de ce nu stiu. Anubis nu il lasa sa iasa din vila, fara garda de corp, iar Isis il iubeste ca pe ochii din cap, facandu-i toti draci. Acum doua saptamani s-a luat la bataie aici. Am vrut sa il torturez, dar s-a oferit un vampir in schimb ce imi era dator pana in gat, asa l-am ucis pe ala. De ce intrebi? Ma intreba, mijind ochii, parand amenintator.
Ridic din umeri si ii spun ca din pura curiozitate. Cand vru sa imi mai spuna ceva, ii spun ca doi s-au luat la bataie in club. Rapid iesi din birou, facandu-ma sa rad usor, apoi am pornit si eu pe urmele lui, iesind din club, facandu-le vampirului si muritor adio din mana, fiindca blondul ii tinea pe amandoi de gat. Deja imi parea rau - mintind desigur - pentru cei doi batuti de soarta, care au indraznit sa se ia la bataie in clubul lui. Shin le va lua sufletele pe gura si apoi le va manca inimile. Ciudat.
Restul noptii, am cautat locul unde s-ar putea gasi brunetul. Cand am vrut sa renunt, l-am vazut pe Romeo cum trecu pe langa mine - la rasaritul soarelui - intrand intr-un bloc de garsoniere. Multumesc doamne, esti cel mai barosan. Ma duc la scara si ma uit la interfon.
- Romeo Nightingale, apartamentul treisprezece, citesc in soapta, facandu-ma sa ranjesc.
Trebuia sa il rapesc acum sau nu voi mai avea sansa. Formez un numar si imi raspunse o batranica. O rog frumos sa ma lase sa intru, ca mi-am uitat cheile si ca mama trebuie sa plece. Dupa ce am intrat in bloc, am urcat la etajul trei si m-am dus la usa. Am batut usor in ea. Il aud pe brunet cum injura pe Luminor de toti sfinti si dinti sai. Cand deschise usa, incremeni in prag. Buzele mele formara un zambet, iar ochii imi sclipira sadic. Il lovesc cu doua degete in gat, iar tipul lesina. Il prind in brate, il bat in garsoniera. Il leg la maini si picioare, apoi ii rup lantisorul din aur de la gat, in forma de Yin-Yang. Il desfac si vad in el o poza cu un baietel ce samana cu tanarul, tinut in brate de Anubis si Isis, care radeau la aparat. Vreau sa le spun ca il am pe Romeo, dar voi face cum au facut ei cu mine. Ii voi lasa sa fiarba in suc propriu, in timp ce ii elimin pe rand.
Il iau pe brunet in carca si ies pe usa. Ma urc pe acoperis si apoi sar jos, in strada. Ma duc la o masina care nu era a mea. Dezactivez usor alarma, il bag pe baiat in porbagaj, ma urc la volan si pornesc spre apartamentul meu. Vampirii nu stiau unde sa ma gaseasca, fiindca mereu ma intorceam acasa dimineata si in plus nu eram idiot sa imi pun numele la scara. Am folosit unul fals, ca sa nu fiu urmarit. Acum vor intelege si ei, cum este sa cauti ca disperatul pe iubitul tau si sa primesti telefoane pe mobil, sa ii auzi vocea si sa nu poti sa il ajuti. O sa-l torturez putin pe acest mic printisor. Dupa douazeci de minute, am ajuns in fata blocului meu. Era amurgul, asta insemna sa ma misc repede. Am intrat in bloc si l-am dus pe Romeo in camera mea. L-am pus pe pat si i-am legat la spate mainile si picioarele cu catuse facute special pe masura puterilor fizice vampirilor.
Ma asez pe un scaun si incep sa imi curat katana dubla, asteptand ca el sa se trezeasca. Acum putea sa imi vada chipul, sa se mire ca am ochii si par. Il aud cum plescani si apoi se ridica in fund speriat, incercand sa isi elibereze mainile.
- Nu te obosi. Sunt mai puternice ca tine, spun calm, in timp ce tamponam cu pudra speciala pentru a da luciu lamei katanei.

[MiraA]

Fetelor aveti felicitarile mele .Chiar imi plac ficurile voastre,sunt originale,amuzante si foarte bine scrise,dar pe moment ma rezum doar la acesta.
In primul rand m-a atras titlul asa ca am zis aseara sa ma pun sa citesc sa vad despre ce ii vorba si nu am fost dezamagita.Yu...:X prima data cand il vad in rol de vanator de vampiri si ce vanator ,dar imi pare rau de Romeo.Bietul de el e prins la mijloc si nici macar nu are vreo vina.Sper sa nu-i faca ceva Yu ca oricat de mult imi place de el vin si-l strang de gat .
Oricum...greseli nu am vazut,dar nici n-am puricat capitolele,dialogul e perfect,nu e deloc sec,descrierea e la locul ei.Deci n-am ce comenta in privinta asta.Nu pot decat sa va urez un An Nou fericit si multa inspiratie.Si pls nu ma lasati sa astept mult cu nextul (nici la ficul asta,nici la celelalte) Poop

[Beatrix LaVey]

Ne bucuram ca va place! Iata nextul!
Lectura placuta!



Capitolul 4


Idiotul de frate-mio inca tragea de mine sa merg acasa. Erau ai mei de parere ca eu sunt slab, insa abia tragea de mine. Mi-am scos coltii ranjind draceste la el, injurand si cerand sa imi dea drumul, insa draci daca ma lasa! Arata ca un idiot si toata lumea intorcea capul dupa mine. Mi se facea rusine cu asa hal de persoana pe strada. Cum dracu` as putea eu sa il ucid pe cretinu` asta?! Era mai puternic cu mult decat mine, astfel ca nu il puteam ucide, insa nici el nu ma putea ucide pe mine. Duca-se dracului!
M-am smucit din minile sale si am pornit spre Death Angel pe urmele sale. I-am zis idiotului sa mi-o suga, apoi am disparut. Imi adoram puterile. Ma plimbam ametit pe strazile orasului, gandindu-ma ce alta varianta in afara devenirii a unui vampire jegos aveam sa scap de idiotul de Luminor si fiecare vampire care ma urmarea, protejandu-ma astfel de dracu-n patru, ca nu vroia nimeni sa imi faca nimic.
M-am dus la garsoniera mea. Nu imi placea sa stau la ai mei, ma plictisea. Mama ma cocolosea cu atentii, ceea ce imi displacea enorm. Ei chiar credeau ca sunt un copil?! Imi puteam purta si singur de grija! Am intrat in casa si m-am dezbracat, ramanand in boxeri, cum imi placea sa stau, doar ca homosexualul ala de Luminor nu imi permitea. Mai bine zis privirea lui de psihopat obsedat sexual si cretin pocit. Se uita dupa mine cum ma uitam eu dupa femei.
Am auzit cum cineva bate in usa. Luminor! Incep sa injur de morti, de mame si de fiecare lucru ce imi vine la gura. Asta se tinea ca scaiu` de mine! Insa cand am ajuns la usa si am deschis am ramas masca: in fata mea statea Yu, cel de care mi se spusese sa ma feresc.
M-a lovit in gat,apoi am simtit cum totul se intunca in jurul meu si cad…

In momentul in care m-am trezit, am dat sa ma ridic, insa eram legat si la maini si la picioare, si nu ma puteam misca. Rahat! L-am vazut pe Yu in fata mea, lustruind linistit o katana. O katana?! Sper ca nu e pentru gatul meu.
M-am uitat lung la trasaturile sale: avea parul facut in tepi, cu o coada la baza gatului. Ochii ii erau de un albastru metalic, sau cel putin asa mi se parea mie. Straluceau ca niste licurici. Erau demonic!
Am inceput sa tip speriat, sa urlu ca vreau acasa! Astia aveau dreptate, chair eram slab. M-am uitat speriat in jur, nestiind unde ma aflu.
- Nu mai tipa. Eu fac regulile aici. Eu detin puterea.
M-am uitat la el. Era calm. Si nu era deloc inspaimantator. Ma rog, in afara de ochi nu parea inspaimantator.
- De ce imi faci asta? Am intrebat cu glasul stins, lasandu-ma pe spate. Eram dezbracat, asa cum ma luase de acasa. M-am uitat la el atent, apoi mi-am inchis ochii. Daca urma sa mor, macar sa nu ma tem.
Am auzit cum forma un numar de telefon, apoi i-am auzit vocea mamei la telefon.
S-a asezat langa mine si mi-a pus telefonul la ureche. Ma temeam de prezenta lui.
- Mami… te rog, salveaza-ma! Am spus in telefon aproape plangand.
Am simtit ceva tare si rege pe fata mea si apoi o zgarietura care ma facu sa incep sa plang, desi nu ma durea prea tare, insa imi era frica de Yu. Vroiam sa fiu acasa. Mi-am simtit sangele dulce curgandu-mi de pe fat ape gat si apoi picurand pe patul vanatorului.
- Romeo va pati la fel cum a patit si Kiro! L-am auzit pe demon sau ce dracu` o fi fost el spunandu-i mamei la telefon. Dar mai rau! A adaugat mai apoi.
M-am cutremurat. Ce avea sa insemne acest ‘’ dar mai rau ‘’?! Si cine dracului era Kiro si ce legatura avea una cu cealalta!? Vroia sa ma omoare pe mine pentru nu stiu ce razbunare a lui Kiro si dracu` sa ma ia! Am inceput sa plang, speriat. Sangele – caci plangeam cu lacrimi de sange – mi se scurgeau pe fata palida din cauza fricii acum. Oare ce avea sa se intample cu mine? Ce avea acest Yu de gand cu mine?
Am suspinat de cateva ori, apoi inchise telefonul.
- Cine e acest Kiro? Intreb trecandu-mi limba peste buze.
Mi-am deschis ochii, pentru a-l privi atent. Isi fixa ochii in ochii mei. I-am putut citi tristetea. Atinsesem un punct sensibil? Cine era Kiro? Curiozitatea imi crescu.
Yu se aseza pe pat si ma privi atent. Incercam sa scap. Pentru un moment am vazut o sclipire de nebunie in ochii sai demonic. Parca ar fi vrut sa ma omoare…
- A fost cineva la care eu am tinut enorm de mult. Isis la ucis, mai adauga apoi si ofta. Imi parea rau pentru el. Il inelegeam. Cel putin asa credeam. Si eu avusesem un prieten foarte bun cand eram mic, insa fusese ucis de vampiri. Pe el nu il transformasera, ci il lasasera sa moara.
Lacrimile au inceput sa curga tot mai mult pe chipul meu, dar nu de frica, ci din cauza ca imi parea rau pentru el. Amintirile imi aduceau aminte perfect cat de tare durea sa pierzi pe cineva drag.
- Nu mai plange, imi spuse Yu privindu-ma atent.
- Cum as fi putut sa nu plang?! Ma vei ucide pentru o crima comisa de mama mea, care nici macar nu e mama mea. Plus de asta, amintirile ma oblige sa plang. Stiu cum e sa tii la cineva si sa fie ucis. Nenorocitii aia de vampiri, creaturile alea blestemate, mi-au ucis cel mai bun prieten. Pe mine insista sa ma faca vampir complet, dar numai eu stiu cat i-am implorat sa imi trasforme cel mai bun prieten. Dar nu, nu! Tarfa aia de Luminor l-a ucis! Il urasc! Urlu eu la Yu, de parca el ar fi avut vreo vina. Era ciudat cum ma dezlantuiam tocmai acum, si de fata cu un necunoscut.
M-am uitat atent la chipul sau. Nu parea chiar atat de inspaimantator, insa ma asteptam sa ma ucida in curand.
- Ucide-ma, am cerut plangand. Nu merit sa traiesc. Fac parte dintr-o rasa blestemata. Nu merit sa traiesc! Ucide-ma! L-am implorat pe acesta, insa el ma privi fix in ochi.
Ce avea sa se intample?

[MiraA]

:X nu,nu sa nu-l ucida ca plang...dar poate sa-i faca altceva daca vrea ca eu nu ma supar deloc .
Mai trebuie sa zic ca-mi place?Nu vreau sa ma repet.Imi pare cu adevarat rau de Romeo si de situatia in care se afla,totusi nu cred ca Yu o sa-l raneasca,nu-i asa?Mi-a placut cum ai descris sentimentul de ura pe care il are in privinta fratelui sau.Aproape am simtit si eu ce simte el.
Sa o tineti tot asa fetelor si eu va astept cuminte cu nextul

[Nywa]

Capitolul 5

- Nu, spun calm si ma ridic de pe pat.
- Cum a adica nu? Vrei sa te razbuni pe familia mea, nu? Atunci omoara-ma! Tipa la mine Romeo, facandu-ma sa oftez.
- Nu primesc ordine de la un mucos, ii spun pe un ton glaciar, facandu-l sa taca din gura.
Ma duc la un dulap si scot de acolo o pereche de pantaloni de trening cu capse intr-o parte si un tricou. Ii desfac catusele si ii spun sa se imbrace. Se repezi spre usa de la intrare, ce ma facu sa imi dau ochii peste cap. Poctesc din degete si muschi coloanei ii trasmise la creier, ca i-au fost retezate picioarele, ce l-au facut sa isi dea gramada si sa scoata un tipat de durere. Ma apropii de el si imi bag o mana in parul sau negru si moale, tragandu-l in sus.
- Asculta bine, printule Romeo. Sa sti ca eu nu sunt un rapitor oarecare. Am fost antrenat special pentru a ucide vampiri si pot sa te ucid doar clipind din ochi, fara sa iti vars sangele tau murdar. Ori cooperezi sau te trimit pe bucati acasa prin colete. Azi un deget, maine inima, capul, ochii..., m-am oprit, marind efectul de teroare si am continuat, ca un puzzle sau o papusa. Hai imbraca-te si stai cuminte, ii mai spun, apucandu-l de brat si l-am impins spre pat.
Brunetul mormaia injuraturi la adresa mea, coborand toti sfinti din pod, cea ce ma facu sa chicotesc usor. Ma asez pe un scaun rotativ si dau drumul la plasma, uitandu-ma la stirile de seara. Nu bine am dat drumul la plasma si m-am trezit cu o poza de a lui Romeo pe ecran si sub ea scria disparut. Am ascultat atent cum Isis - masa - plangea cu lacrimi dupa fiul ei si apoi aparu o poza de a mea, dar cu capison, lasand la vedere doar buzele si o parte din nas. Imi dau ochii peste cap si ma duc in bucatarie, lasandu-l pe tanar sa se uite pana numai poate la poza sa. Am inceput sa curat cartofi, pentru a face cartofi pai, preferatii mei. Am auzit niste pasi pe coridor ce ma facu sa zambesc usor.
- Nu poti iesi din acest apartament, fara sa stiu... , ma intrerup brusc, cand simt mirosul de scortisoara,.. buna Shin, ii spun blondului, care statea in pragul bucatariei.
- Da-i drumu, imi spuse, cand am pus la prajit cartofii.
- Pe cine sa eliberez? Il intreb, facand pe prostul, iesind din bucatarie si postandu-ma in usa dormitorului.
- Sti bine pe cine si numai fa pe prostul...
- Shin! Shin ajuta-ma! Striga Romeo, trecand pe langa mine, vrand sa se duca la demon.
Bag mana in parul dhampir-ului, il trag in spate si ii carpesc o palma ca lumea, de i-am spart dintr-o singura lovitura nasul si buza. Brunetul se deschilibra si pica in genunchi in fata mea, scuipand sange proaspat. Blondul ramase socat de atitudinea mea si cat de usor l-am adus la tacere. Ii spun lui Shin, ca el este neutru si ar fi bine sa nu se puna cu mine, fiindca sunt in stare sa il distrug si pe el, chiar daca imi ridic in cap si pe taicasu pe langa vampiri si muritori. El clatina din cap si imi spuse ca ar trebuie sa il scot pe baiat din tara, fiindca hoiturile umbratoare, au inceput sa perieze intregul Berlin si incurand iau fiecare centimetru de pamant german, ca sa il gaseasca pe micutul Romeo. Cu aceste ultimile cuvinte, se intoarse pe calcaie si se scufunda in umbra. Era o metoda de calatorie ce o invidiam cu adevarat. Cu controlul umbrelor si a intericului, puteam sa explodez inima din interiorul corpului sau mai stiu eu ce. Trebuie doar imaginatie ca sa o folosesti la maxima putere.
Ii spun baiatului sa numai atata sa boceasca ca o sotie inselata de sot si sa taca din gura. Ma intorc in bucatarie si scot din tigaie cartofii, asezandu-i pe doua farfuri. Pun kechap pe ambele farfuri si ma duc in camera. Pe pat statea brunetul, stergandu-se cu un servetel - care probabil il gasite in pantaloni - de sange. Ii dau farfuria cu mancare, care o privi banuitor. Chicotesc usor si ii spun ca nu ma incurc cu prostiile de otravuri si un plus otrava nu poate ucide nici macar un dhampir. Mancam linistit, in timp ce ma uitam printr-un album de al meu, in care erau poze cu mine si Kiro sau cu Kiro singur. Acestea reprezentau amintiri uitate si pierdute cu el. Pozele erau singurele dovezi la iubirea ce am purtat-o in suflet si inca o mai port pentru blond si o voi purta pana voi murit, asta daca se va intampla vreodata.
- De unde il sti pe Shin? Ma intreba tanarul, facandu-ma sa ma opresc din mancat.
- Nu ai vrea sa sti, crede-ma, ii spun calm, pe un ton plin de regret.
Nu prea ma incanta faptul ca eram fratele cel mic a lui Shin si ce ne lega pe noi, era sangele de succubus, al mamei nostre. Lucifer tinea la mine, chiar daca imediat dupa nastere, guvernul m-a luat de la doica mea. Mama a incercat sa ma salveze si a murit, iar tatal meu... tatal meu biologic m-a vandut guvernului. Shin a incercat tot timpul sa nu se descopere cine ii este fratior, s-a dat drept neutru, ne vrand sa ii ajute nici pe mine, nici pe muritori si nici pe hoiturile umblatoare.
- Asta e Kiro? Intreba Romeo, venind aproape de mine si se uita la o poza cu mine, cum sarutam pe obraz pe un tanar parul blond cu negru, ce radea in hohote la aparat.
Aprob din cap, apoi inchid albumul, pe care il bag intr-un rucsac, care mereu era gata, in caz ca ma gaseau vampiri.
- Dormi, ca maine plecam, spun calm, indicandu-i patul in timp ce am stins lumina.
M-am pus pe pervaz si am inceput sa privesc luna, avand la indemana un pistol cu gloante speciale...

[MiraA]

Cat am asteptat eu next-ul asta (defapt toate next-urile voastre)...scz ca nu am dat comm mai repede,dar mai intai a fost lenea de vina,apoi niste lucrari si examene suparatoare,dar acum sunt aici (daca ma primiti).
Imi pare rau ca Yu sufera dupa Kiro si ca vrea razbunare,dar bietul Romeo nu are nicio vina.Pana la urma el e prins la mijloc intre doua tabere.
Sa inteleg ca Yu are de gand sa asculte de sfatul lui Shin si sa-l scoata din tara pe baiat?...urmeaza sa vad daca am dreptate sau nu
Mi se pare foarte ciudat sa-l vad pe Yu atat in postura de vampir (in celalalt fic) cat si in postura de vanator de vampiri...but I like it :X
So fetelor banuiec ca ne mai auzim noi pupici

[n{iK}a aMmA]

Sper sa nu va suparati... dar am trecut si eu pe aici.
Imi place idea. E originala. Trebuie sa recunosc ca nu sunt un fan infocat al CB dar nu imi displac, chiar deloc.
Imi place modul in care scrieti amandoua, dar sper sa nu se supere Gabita pe mine pentru ce voi scrie acum: manu se descurca putin mai bine.
Mi-am facut deja o idee despre ce se fa intampla in continuare, dar sper sa ma surprindeti cu ideile voastre.
Va rog sa puneti ceva imprevizibil ca altfel veti face ficul prea comun, desi cum am mai spus si mai sus: idea e originala.
Daca vati suparat pe mine pentru cele spuse imi cer scuze dar sa stiti ca acest lucru nu ma va opri sa citesc in continuare ficul.
Va urez spor la scris la amandoua. :bye:
:bye: :bye:

[Beatrix LaVey]

Multumim pentru comentarii


Capitolul 6


Am ajuns sa implor sa fiu ucis si totusi nici macar asta nu mi se mai daruia. Am vrut sa mai spun ceva, insa tanarul ma opri, spunandu-mi ca nu primeste ordine de la mine. Grozav!
S-a dus spre sifonier si a scos niste haine din el, aruncandu-mile si poruncindu-mi sa le imbrac, insa eu m-am repezit spre usa, dorind sa o tai dracului din casa lui, insa am simtit un impuls din partea muschilor, ceea ce m-a facut sa cad pe jos. S-a apropiat de mine si m-a prins de par, tragandu-ma in sus. Mi-a descries mai apoi ce imi va face, dandu-mi fiori de groaza pe sira spinarii. Imi era teama de el acum, trebuia sa recunosc.
M-a tarat pana pe pat si mi-a ordonat din nou sa ma imbrac. De data asta nu m-am mai impotrivit, ci m-am imbracat in hainele sale si am mers dupa el. Se uita la stirilede seara. Grozav, tare grozav! Eram dat disparut si mama plangea dupa mine. M-am uitat atent la Yu, iar el s-a ridicat, indreptandu-se probabil spre bucatarie. Am ramas uitandu-ma atent la televizor.
In momentul cand i-am auzit vocea lui Shin l-am implorat sa ma ajute, insa Yu si-a infipt mana in parul meu, apo imi dadu o palma de a inceput sa imi curga sange din nas si de la buza. Am cazut pe jos, la picioarele sale, si am inceput sa ma smiorcai.
Dupa ce Shin disparu, brunetul mi-a cerut sa ma ridic si sa nu mai bocesc. M-am ridicat de pe jos si m-am carat in camera lui, asezandu-ma pe pat. Am gasit un servetel si am inceput sa imi sterg sangele de pe fata. Yu a venit in camera cu doua farfurii de cartori prajiti cu ketchup. Aratau foarte bine, insa ma temeam sa nu care cumva sa aiba cine stie ce otravuri prin ele.
Brunetul ma asigura ca pot manca. Manca si el. Pai foarte bine, daca el poate inseamna ca e bine, asa ca am inceput sa infulec si eu mancarea din farfurie. Statea acolo pe pat si se uita atent la un album cu poze.
- De unde il sti pe Shin? Am intrebat, insa am regretat mai apoi, fiindca se oprise din mancat.
- Nu ai vrea sa sti, crede-ma, l-am auzit spunand cu regret in voce.
Am tacut din gura. Se parea ca nu are de gand sa imi spuna, deci nu avea rost sa ma rog de el. M-am apropiat usor de el si am privit peste umarul lui la fotografii. Se afla intr-una din poze el cu un tip blond pe care il pupa pe obraz, el razand in hohote. Era simpatic.
- Asta e Kiro? Am intrebat incet.
A aprobat din cap, dupa care a inchis albumul si l-a bagat intr-un rucsac apoi spuse:
- Dormi, maine vom pleca, dupa care mi-a stins lumina si s-a pus pe pervars.
Misto, si eu sce faceam, stateam pe intuneric?!
M-am asezat pe pat si mi-am inchis ochii, iar in cateva minute am adormit. Imi era si somn, eram obosit.

- Hei, trezeste-te! Am auzit o voce destul de blanda. Probabil s-a rugat vreo cinci minute incontinuu de mine, iar eu tot mormaiam un ‘’ nuu ‘’ lung si morocanos, insa m-am trezit cu o frumoasa sticla de apa rece in cap. Am sarit din pat, injurand tot ce imi statea in fata ochilor.
- Yu, ce dracului te-a apucat?! Am urlat prost dispus.
- Hai ca plecam!
M-a luat pe sus, m-a imbracat probabil in niste haine de-ale sale, apoi am iesit impreuna din apartamentul sau si m-a bagat intr-un BMW de toata frumusetea. A calcat-o la maxim.
Ne-am oprit dupa ceva timp. Eram acum in Munchen. Yu s-a dat jos din masina si, spre uimirea mea, nu m-a incuiat acolo, ci a lasat usa deschisa, insa nu am incercat sa fug. Imi era prea somn. Plus ca brunetul imi demonstrase ca ma poate prinde oricand.
S-a intors in masina, punandu-mi in fata mancare de la Fast Food, dupa care am pornit din nou la drum. A ciugulit si el putin din ceea ce imi luase, apoi il vad ca opreste in fata unui telefon public. Ne-am dat amandoi jos din masina si a format numarul mamei.
Am vorbit la telefon si Yu m-a facut sa ma smiorcai putin, pentru a-i arata mamei mele ca poate face ce vrea din mine. Mi-a luat mai apoi cateva suvite din par si a scris o scrisoare:
‘’ Il veti gasi pe bucati! ‘’.
Oare chiar asta avea sa fie soarta mea?!
Ne-am urcat inapoi in masina si a pornit mai departe pe drum, oprindu-se probabil dupa cateva zeci de minute la un motel pe autostrada dintre Germania si Iugoslavia. Am intrat si am ramas uimit: avea un singur pat.
In fine, nu mai dormisem niciodata cu un baiat in pat. Exceptand, de sigur, cand eram mic. M-am urcat in varful acestuia si am inceput sa sar pe arcuri, insa Yu m-a oprit, spunandu-mi ca nu sunt copil.
Am inceput sa vorbim, de una, de alta, nimicuri cotidiene. Am reusit sa trag concluzia ca nu e chiar atat de rau pe cat pare. Sau poate chiar e?!
Veni noaptea curand. Brunetul se dezbraca in boxeri si se baga in pat. Era o caldura sufocanta, asa ca am facut acelasi lucru si eu, apoi m-am pus langa el si am inceput sa ma foiesc, sa ma gandesc la multe. Am adormit intr-un sfarsit, insa nu stiu cum m-am rasucit spre Yu exact cand se rasuci si el, si buzele noastre s-au unit. Am ramas uimit de asta. Vroiam sa ma intorc, insa curiozitatea a invins, asa ca l-am sarutat asa, de curiozitate.
Nu mai sarutasem niciodata un baiat. Avea buzele chiar dulci brunetul asta.
Spre uimirea mea, si-a intredeschis buzele si si-a trecut limba peste buzele mele. Am rosit puternic, tot sangele parca urcand in obrajii mei. M-am intors cu spatele la el, rupand sarutul si inchizandu-mi ochii. Vroiam ca Yu sa nu fi realizat ceea ce facuse, insa el isi puse man ape talia mea, trecandu-si degetele usor peste trupul meu. M-a tras mai apoi mai aproape de el, lipindu-ma de pieptul si abdomenul sau. I-am putut simti umflatura dintre picioare, facandu-ma sa tresar.
A mormait ceva imperceptibil, apoi am adormit si eu.
M-am trezit si m-am uitat in jur. Locul de langa mine era rece acum. M-am ridicat si m-am uitat pierdut in jur. unde era Yu?
Insa a iesit gol pusca de la dus, cu trupul ud tot de apa. M-am uitat la parul sau, apoi la ochi si am coborat usor la buzle care ma sarutasera in urma cu o noapte, apoi mai jos, vazandu-i gatul, apoi pieptul tatuat si frumos lucrat, abdomenul ala numai patratele, apoi… O nu! Nu se poate!
M-am intors rusinat din cap pana in picioare. Era… Era… Gol. In fata mea. M-am aruncat pe pat, cu fata in perne, sperand ca doar imi imaginasem, insa i-am vazut zambetul de pe buze, care spunea multe.
- Sper ca nu dormeai! Am spus speriat la sarutul dintre noi. Eu nu eram homo! Nu se putea sa ma fi sarutat cu un baiat!
Si totusi fusese placut…