[Terminat] Ceea ce zici nu reflecta ceea ce simti

[onu']

Daca nu am comentarii inseamna ca nu va place? Eh, o sa ma straduiesc mai mult atunci

Cap4 Sentiment contra ratiune

Mi-am deschis pleoapele lenes si incercand sa intuiesc unde ma aflam. Oh se pare ca n-am visat. Sunt la Andy in camera. Dar nici urma de el.
Am aruncat o privire sub patura si mare mi-a fost mirarea sa vad ca-s in boxeri si tricoul cu care venisem. Oi fi baut si am visat, pana la urma? Doamne apara si pazeste! Am visat o scena de amor intre mine si un barbat. Macar daca nu-l cunosteam dar ma era si vecin cu mine? Cum mai puteam da ochii cu el acum?
Imi indrept privirea spre birou unde observ restul articolelor vestimentare si un bilet. Curios din fire intind mana dupa bilet.

Scumpete,
Sincer sa fiu, imi cer scuze ca nu te-am putut imbratisa pana dimineata.
Eu sunt la munca sti tu unde. Te-am imbracat pentru ca era doua noaptea iar tu dormeai asa frumos incat ma aprindeai din nou. Fac pariu ca nu mai rezistai inca odata.
Iti las nr. Meu de telefon: xxxxxxxxxx, deoarece te plac si nu vreau sa pierd ocazia de a cunoaste o persoana atat de sa spunem, care mi-a trezit interesul din toate punctele de vedere.
Te voi cauta la usa alaturata.
Te sarut incepand cu buzele pana in lacasul cald, mirific.
Andy.

Mesajul asta mi-a intarit ideea ca nu am fost beat, ca tot ce s-a intamplat e foarte real iar eu m-am ales cu o durere extraordinara, mai ales in partea de jos a corpului. M-am imbracat cum am putut si am zbughit-o (vorba vine, ca abia mergeam) pe usa.
Am intrat in camera mea, asezandu-ma apoi pe pat, stand pe burta. In alta pozitie as fi facut ca trenul. Nu-mi puteam lua gandul de la mesajul sau. Vrea sa ma caute, sa ma cunoasca din toate aspectele. Ce poate insemna asta? Sirul gandurilor mele este interupt de Ryu care-si face aparitie langa mine. Uitasem sa inched usa de la intrare.
-A fost special, nu-I asa?
-Da A?! Despre ce vorbesti?!
-Nu ma lua pe mine cu d'astea. Pete de sange pe cearceaf, un Andy dubios de fericit la servici si pe tine aici macinandu-te.
-Tipule, nu te inteleg. Cum ai intrat in casa?
-Ai uitat usa deschisa. Parca special ca sa-mi faci in ciuda.
-..
Ramasesem fara cuvinte. Nu mai stiam ce sa-I zic. ,,Dao mule, m-am culcat cu acelasi tip, cu care ai facut-o si tu!". Categoric nu puteam sa-I zic asta. Dar ma intreb cum l-a facut pe Ryu sa se simta? Ah! Da-l dracu'! ceea ce conteaza este um s-a simtit Andy in momentele alea. L-a facut sa se simta si pe Ryu atat de important? I-a lasat billet dupa acea?
Trebuie sa recunosc ca in momentul de fata nu ma mai impact cu ideea. Si anume, Andy si Ryu in acelasi apartament, zi de zi. Mai rau! Noapte de noapte. Sunt invadat de un mic strop de gelozie. Eh... da ce-mi debiteaza si mie mintea? Nici macar nu-mi pasa.
-Ryu, dragule, tu ai prizat ceva? De unde soarecele si pisica sa stiu eu de petele tale de sange? Ai devenit emo mai nou?
Am o stare nervoasa. Nu stiu cand am devenit atat de irascibil. Eu eram ca o apa adanca de obicei, calm.
-Of, fi sincer cu mine spune-mi macar daca ti-a placut.
-Da au un wiskey foarte bun la bar.
-Sunt convins.
-Ryu, du-te naibii cu aluziile tale! Ce-ai venit sa-mi freci menta?
-Incetisor prietene nu-I asa? Mi-a zis cu un ramjet pe care eu l-am judecat ca fiind pervers. Si chiar era.
-Stii ceva? Chiar ma iriti! Nu stiu ce-I cu tine in dimineata asta.
-Poate ca sunt putin gelos, dar nu si infantil ca altii.
-Adica?
-Adica, nu mai incerca sa negi. Stiu ce s-a intamplat.
Mi-a taiat firul. Stia?!
-M-am aprins la o cearta azi, cu Andy. Si ghici ce mi-a aruncat in brate? Cum ca tu, ai fost de o mie de ori mai bun ca mine.
Am inghitit in sec. Nici macar nu mai aveam ce sa inghit. Gura mi se uscase cu fiecare cuvant rostit de el. Acum descopar si eu de ce I se spune inhitit in sec. imi venea sa-mi rup parul din cap, sa arunc cu mine de perete. Tremuram. Tremura de furie! De ce se certara? Asta fusese tema? Eu?!
-Si ce anume ati discutat? L-am intrebat punandu-ma in sezut. Si desi, patul era moale eu tot aveam senzatie ca stau pe ace.
-Nu prea multe. Doar substantialul.
-Substanta sper ca nu cea pe care ai luat-o tu.
-Ironizeaza-ma in continuare, dar asta e doar o forma ma buna de ati varsa nervii. Nu inteleg de ce esti atat de agitat, doar ai facut-o cu buna stiinta.
-De ce ma sacai cu asta?!
-De ce si iar de ce. Hai sa te intreb si eu pe tine de ce. De ce te ascunzi dupa deget? De ce nu-ti deschizi mintea aia ingusta? De ce nu vrei sa ai incredee in mine?
-Nu ascund nimic, nu deschid nimic, nu am incredere in nimic!
-Ceea ce zici nu reflecta ceea ce simti.

Dupa replica acea, parka scoasa din filme, s-a facut nevazut pe usa. Nu inteleg. Ce-l durea pe el de mine? Eram amici, adevarat. Dar nici chiar atat de apropiati. Ceva gen: ne bucuram impreuna, plangem intre 4 pereti. Ma rog, nici nu am simtit cum a trecut ziua de azi. Si e sera deja . Mint! Aveam senzatia ca nu se mai termina! Simteam lipsa a ceva. Ori mai bine zis, a cuiva. O caldura coplesitoare se raspandea cu repeziciune in intreg corpul. Aveam impregnat un miros strain si totusi placut pe pielea, parul si hainele mele. In interiorul lacasului meu loveam limba de cerul gurii si strangeam din dinti, tanjind dupa ceva anume. Puteam sa jur ca incep s-o iau razna.
Aud soneria si ma grabesc sa raspund la usa. Nu de alta dar piuitul ala nu inceteaza sa se opreasca. Am paralizat cand in fata ochilor mi-a fost dat sa vad una bucata Andy, imbracat in blugi negrii si camasa alba. Ciufulit ca'n totdeauna si privindu-ma cu ochii sai ciocolatii. Credeam ca la un moment dat ma voi ratacii in privirea sa. Da eram prea sedus de parfumul sau picant, l-as putea cataloga.
-Preferi sa te uiti in loc sa atingi? Imi zise apropiindu-se de mine.
Imi lua mana in a sa si o aseza pe chipul sau angelic, in aparenta.
Abdomenul mi-a zvacnit si cred ca inebunesc, pentru ca simt ca am capatat o a doua inima ce bate pe acolo.
-Saruta-ma acum. Imi ceru pe un ton domol.
Eu insa pirdusem de mult contactul cu realitatea. Nu mai puteam defini ce inseamna sa reactionezi, sa saruti.
O facu el in schimb! Umpland tot golul din ziua respectiva. Gol ce fusese creat tot de el. Cel putin asa credeam. Si-a indepartat chipul de al meu lindandu-si buzele.
-Esti mai dulce decat pari.
Chiar? El nu era atat de incocent pe cat parea. Adica, nu arata innocent dar nici ,,te bag in sperieti". Si nici o secunda nu mi-a fi trecut prin cap ca lui ii plac baietii si face astfel de gesturi cu ei.
-Nu te condamna nimeni daca vorbesti.
A, da! Vorbitul! Uitasem de el. Mai era nevoie?
-Intra!
El a chicotit dandu-si capul pe spate apoi fixandu-ma cu privirea.
-Ai de gand sa risti?
-Ce? Nu intelegeam la ce se referea. De ce Dumnezeu eram asa tare de cap dintr-o data?
-Pustiule, ai curaj. Imi place.
Mi se parea mie? Sau toate cuvintele sale rasunau atat de senzual in mintea mea? Vocea lui imi ramasese bine intiparita in cap. Poate, prea bine.
-Imi pare rau ca am ramas inca in uniforma de la lucru. Dar nu mai aveam rabdare sa dau pe acasa.
-Departe tare casa asta. i-am zis cu un zambet usor ironic in coltul gurii.
Ma asez pe fotoliu in timp ce el se pune pe canapea.
-Vroiam sa te revad cat mai repede cu putinta.
Ridicasem din sprancene. De ce oare si eu avusesem parte de acelasi sentiment?
-Vino aici. Imi spuse aproape soptit, facandu-mi semn catre canapea.
Am stat cateva secunde pe ganduri si m-am asezat la o distanta considerabila de el. Andy incepe a rade din nou. Ma enerveaza tot acest amuzament al sau. Amuzament pe seama mea!
-Nu mananc oameni.
-Nam de unde stii. Am intrat in micutul sau joc la care apelase cu gandul de a ma destinde. Si reusea, intr-un fel.
Acum ma holbam la el.
-Ce e?
-Ce-ai vorbit cu Ryu? Azi
-Oh, a venit cu para? Cur
Nu mai continuase odata ce-mi observase incruntarea, stiind cu ce apelativ il botezase. Sin in locul acelui cuvant ramasese altul, la fel de urat.
-Ei bine -incepuse Andy- a venit sa-mi zica ca tu esti mai slab de inger si sa nu te ranesc asa cum am facut cu el. Pe dracu'! mai are si tupeul sa zica asemenea prostie dupa ce s-a dat pe langa mine sa i-o trag.
-Si acum ce?! Sa inteleg ca i-am luat locul?! Sar revoltat de pe canapea.
Se uita ciudat la mine si parka putin uimit de atitudinea mea. Se pune si el in capul oaselor inaintea mea. Singura diferenta fiind ca el avea curajul de a ma privii.
-Nici nu se compara noaptea acea petrecuta cu tine cu cele petrecute cu el.
-Ce vrei sa spui?
-Cu tine a fost cu totul altceva. Cu el doar placerea carnala. Vreau sa cunosc mai bine trupusorul asta intemeietor de minuni si sufletul ce se ascunde in el.
Fiecare cuvant al sau s-a izbit in moalele capului meu. Din nou o avalansa de simtaminte si emotii incepu sa ma domine. Dar parka nu la fel um o facea persoana din fata mea.
M-am dat un pas in spate iar el nu pierdu ocazia de a ma lipii de perete. Tot sangele imi invada obrajii iar tremurul meu incepu a-si face prezenta.
Si-a asezat o man ape perete, in dreptul tamplei mele stangi. Folosindu-se de degetele de la cealalta mana, imi ridica chipul la nivelul celui de-al sau. Ma privi pret de cateva secunde, parka incercand sa desluseasca ce se ascunde in spatele marii turcoaz a ochilor mei. Se apropia din ce in ce mai tare. Iar eu deveneam si mai agitat decat eram inainte.
-Spune-mi... de ce ti-e frica? De mine sau de tine?
De el... nu! Nu-mi era teama. Era gentil cu mine. O persoana foarte placuta. Dar de mine? Da de mine imi era. Imi era teama ca-mi placea tot ceea ce el facea cu mine. Chiar si cel mai insignifiant gest mie mi se parea ceva demn de premiul Nobel. Imi era ciuda. Pentru ca el parea a ma intelege atat de bine in timp ce eu nu ma ma recunosteam. Si nici pe el nu-l intelegeam. De unde interesul asta brusc fata de mine?
-Ce zici? Bei o cafea? Schimb subiectul pentru ca toata acea tensiune din camera sa fuga pe undeva.
-Sigur. De ce nu?
S-a asezat pe canapea iar eu m-am dus in bucatarie. Abia atunci realizand ca habar nu aveam sa fac o amarata de cafea.
Eee am luat acolo un ibric, l-am umplut pana la refuz cu apa si am pus-o la fiert. Am asteptat sa se incalzeasca punand-o apoi in ceasca. Una mare, cam pentru tot lichidul acela incolor. Am pus apoi cateva lingurite de cafea, una de zahar si am inceput sa o amestec ca pe o ciocolata calda. I-am inmanat-o lui Andy cu un zambet stupid pe fata, de parca il creasem pe Adam iar el a sorbit incet. Nu a durat mult pana i-a dat drumul inapoi in cana.
-Ce?! Nu-ti place sortimentul asta?
-Aki, fara suparare, tu ai mai facut vreo cafea in viata ta?
-Nu prea, nu obisnuiesc sa beau cafea. Nu-mi prea place.
-Lasa ca-mi fac eu, doar sunt barman. O s-o fac in asa fel incat sa-ti placa.
Imi readusese aminte de noaptea trecuta. Cand imi spuse cu aproximativ aceleasi cuvinte alt lucru'
-E gata. Ma anunta simplu.
Am intins bratul sa iau ceasca aburinda din mana sa. Dar a retras-o imediat punand ceasca pe masa si strangandu-mi suvite de par in pumn, ma saruta. Odata ce dintii mei i-au permirs fructul interzis, mi-am simtit interiorul gurii inundat de o savoare deosebit de captivanta. Narile mele au intampinat un miros la fel ca si gustul lichidului, captivant. Era cafeaua, servita putin altfel. Am inghitit tot pana la ultima picatura. Ma simteam usor euforic si nu-mi dadeam seama datorita carui fapt. Lichidul negru si parfumat nici nu se compara cu locul afrodisiac din care il gustasem. Acum stateam pur si simplu si il priveam. Chiar si asta imi alimenta starea de bine.
-Mai vrei? Ma interoga cu zambetul pan la urechi, afisand o dantura demna de invidiat.
Nu i-am raspuns, nu mi se parea necesar. Atata timp cat il auzeam pe el, mie imi era deajuns.
Am luat ceasca de pe suprafata tare si am continuat sa savurez. Da parca nu mai avea acelasi gust ca la inceput.
-Se pare ca metoda mea a dat roade.
Da. Toate lucrurile care-mi displaceau, el le facea in asa fel, incat sa ajung sa le ador. Nu numai lucrurile pe care le facea ci si persoana care le executa.
-Aki il auzisem cand isi abandona cafeaua.
-Ce simti pentru mine?
Intrebarea sa, atat de normala dupa parerea lui, pe mine ma deruta complet. Pana la urma, eu ce simteam pentru el?
-Referitor la chestia aia vroiam sa vorbim.
-Oh da?! exclama asemenea unui copil. Ma bucur, te ascult.
-S-a intamplat, s-a terminat.
-S-a terminat fi mai explicit.
-A fost o curiozitate satisfacuta, un capriciu al nostru. Nu cred ca mai e nevoie sa te comporti asa intim cu mine.
Ramasese perplex. Nu cred ca se astepta la o lovitura ca asta. poate am fost prea dur. Dar asa era. Nu?
-Un capriciu zici. Atunci cum se face ca aproape te topesti si-ti pierzi cunostinta in fata mea, de cand cu ,,incidentul" ala?
Priveam in gol. Observase si el toate aceste lucruri?
-Si cum ai vrea sa ma port?! Tocmai mi-am pierdut onoarea de barbat si m-am lasat dominat de un altul!
-Ceea ce zici nu reflecta ceea ce simti.
Din nou priveam stupefiat. Aceeasi replica mi-o pasa si Ryu chiar in aceeasi zi.