[Terminat] Boys' love

[Ice_angel_234]

”Baiatul a scapat receptorul din mana, acoperindu-si chipul cu palmele... Nici nu mai stia ce sa creada... Daca este sau nu iubit... Daca iubeste, sau nu...” oare????Moama ce mi-a placut partea asta, intrebarile astea trebuie sa primeasca raspuns si eu abea astept sa-l vad, caci din nou capitolul se termina unde devine mai interesant.:nh: Eu una cred ca si iubeste si este iubit...Chiar daca Raito inca nu recunoaste asta, insa mai devreme sau mai tarziu tot o sa o faca, doar nu vrea sa-l piarda pe Sen...:love:Un capitol absolt superb...Mi-a placut la nebunie, doar asta a fost printre primele fic-uri de acest gen pe care le-am citit si care mi-a atras atentia...si uite cum am devenit eu mare fana yaoi. Dar cu asa fic interesant nici nu se poate altfel.
Observ ca la capitolul trecut nu am comm, dar asta e.::eto: Nu prea am avut timp, oricum si capitolul acela a fost super, defapt ca si intreg fic-ul. Nu am prea multe de spus, avand in vedere ca eu nu am gasit greseli care sa merite amintite(poate cateva micute, de tastare, dar in rest e sooper). Felicitari si tine-o tot asa. Povestea e originala, interesanta si in unele locuri amuzanta. O combinatie placuta.
Cam atat am avut de spus...a sa nu uit abea astept sa pui continuarea, sper sa o poti posta cat mai repede, deoarece sunt foarte curioasa ce o sa se intample....
Gambate!

[Sol]

Hmm... sincer nici nu stiu ce as putea zice
Capitolul asta a fost cam trist si eu nu prea digerez "dramele" ^^
Ma rog... o sa ma prefac ca nu stiu ce se intampla mai departe
So... Ce rau mi-a parut de sentaro... poor guy ce l-as mai spanzura pe raito, dar dupa nu mai are cine sa-l iubeasca pe sen asa k o las balta sfarstitul e again cam trist... si ii... pardon ne cam lasi pe toti cu ochii in soare sa zic asa ne ti in suspans na

Cum ti-am mai zis... capitolul a fost superb... Mi-a placut extrem de mult Chiar daca a fost cam trist... Sunt curioasa cu ce idei mai vi ^^ si cum le mai schimbi pe cele deja stiute de mine Sunt sigura ca o sa faci o treaba minunata oricum

P.S. Deabia astept sa se intoarca Sen din Franta oh yeah!ce interesant va deveni ficul atunci

[dia_love_gackt]

"cu in izvor" - cu un izvor
"se eliberase se lichidul" - se eliberase de lichidul

Saracul Sen...
Deci incep sa ador ficul asta din ce in ce mai mult!:X :X E de-a dreptul superb!:X
Raito ar trebui neaparat sa-si ceara scuze pentru ceea ce i-a facut! Si inca si in genunchi! Pentru ca ceea ce i-a facut lui Sen, nu merita iertare
So, deabia astept urmatorul capitol! Am sa o iua razna daca nu il citesc, asa ca te roog pune-l repede! Gambate!
:bye:

[ThorthKa]

super fic,m-am cam enervat cand a fost prea nemilos cu el si am inceput sa torturez fotoliul
m-a socat cand a recunoscut ca il foloseste pe saracul baiat,chiar trebuia sa fie atat de crud?Eh poate ca asa este el.
m-am bucurat mult ca il iubeste(YUP) si ca ii pare rau pentru ce i-a facut...a devenit un dulce.
Pacat ca Sen pleaca in franta,cred ca Raito o sa moara de dor.
sper sa se rezolve(cred ca o sa-si dea seama ce a pierdut,sen este foarte pretios)
deabia astept urmatorul cap
:-*

[Kitsunes Iris]

Foarte cool ficul Abia astept continuarea . Ficurile tale sunt din ce in ce mai bune .Tema lor seamana foarte mult dar si asta e cool La chestionarul acela lipseste o optiune,nu crezi?:" foarte foarte mult"
Se va intoarce din Franta Sentaro? O sa-l ierte pe Raito ? Este ficul tau printre cele mai tari? Ma gandesc si ma gandesc si numai la ultima intrebare gasesc raspunsul .Un mare "Da!" Pe celelalte sper sa le aflu pe parcurs? :pGambate ne!

[Yaoi Queen]

Cap 12: Plecarea spre aeroport

Blondul inca era confuz... Nu stia ce sa creada... Inima ii batea cu putere de fiecare data cand in minte ii aparea chipul satenului, insa nu intelegea de ce... Sau cel putin era speriat sa afle cauza aceea... In minte ii rasunau cuvintele brunetei... Isi strangea cu putere pumnii, incercand sa-si opreasca siroaiele de lacrimi ce curgeau necontenit... A luat telefonul mobil de pe noptiera formand numarul adolescentului... Insa cand i-a auzit vocea acestuia, trista si parca lipsita de viata, a aruncat micul aparat, care s-a izbit de perete, dezmembradu-se la contactul puternic. Baiatul s-a trantit pe pat acoperindu-si chipul cu o perna. In camera a aparut Shiori... Aceasta si-a anuntat fratele ca a pregatit masa.... Reusind sa-si pacaleasca sora, blondul a incercat sa nu para trist atunci cand vorbeste, asa ca si-a apasat si mai tare perna pe chip, spunandu-i ca se va duce in scurt timp in bucatarie. De cum a iesit sora lui, Sen s-a ridicat de pe pat, mergand spre baie, pentru a se spala pe fata... Nu putea sa se duca in felul acela sa manance... S-a privit in oglinda... Ochii ii erau rosii de la atatea lacrimi sarate, iar expresia chipului sau semana cu cea a unei persoane care a pierdut cea mai draga fiinta. Insa... De ce se simtea asa, nici el nu stia... Ceea ce era evident: nu se simtea deloc in apele lui... Baiatul cel vesel de acum cateva zile s-a ascuns in umbra acelui Sen trist si satul de viata...
Dupa ce a terminat de mancat, acesta s-a reintors in camera lui, unde a reusit sa adoarma in zece minute din cauza oboselii acumulate in ziua respectiva. Chiar si in vis, baiatul il vedea pe saten... Il vedea trist... Plangea si parca nu mai avea sa se opreasca...
* *

*
"Raito"...Numele acesta era mereu in mintea pustiului, care a inceput sa se agite in pat, trezindu-se apoi brusc... Langa el era asezata Shiori, care parea putin ingrojorata.
-Ce este, Shiori? Intraba blondul curios.
-Sen... Ce e cu tine? Te agiti in pat... Plangi in somn... Rostesti non-stop numele baiatului aceluia, Raito... Ce se intampla? Chestiona fata cu o privire confuza.
-"Plang?" Gandise baiatul trecandu-si dosul palmii peste ochi, constatand ca este adevarat ceea ce spune sora lui. Incercand apoi sa gaseasca un raspuns pentru toate acestea...
-Uite cum sta treaba... Am visat ca... Raito a avut un accident, si stii tu.. Cum e cel mai bun prieten al meu m-am speriat "Cel mai bun prieten?"... Visul parea real probabil ca de aceea am plans si i-am strigat numele "Raito..." Uhh, da... Raspunse baiatul. "Nu-mi place sa-mi mint sora..." Gandi acesta lasandu-si capul in jos.
Bruneta a aprobat din cap, apoi si-a anuntat fratele ca ar trebui sa se imbrace. Avionul pleca peste o ora.
Blondul s-a ridicat din pat, s-a dus la baie, unde si-a facut siesta de dimineatza, apoi s-a intors in camera sa, lunadu-si un tricou negru pe el si o pereche de blugi inchisi la culoare. Acesta s-a indreptat spre bucatarie, unde masa era pregatita de sora lui care era la baie, pregatindu-se pentru un drum lung, deci machiajul trebuia sa fie pe masura... Baiatul a inceput sa manance, insa parca nu avea destula pofta de mancare. A luat cateva imbucaturi si s-a ridicat de pe scaun indreptandu-se spre camera sa, unde isi sprijinise coatele pe pervazul geamului privind agitatia de afara... In scurt timp Shiori intrase in camera.
-Sen! De ce nu ai mancat mai nimic? Intreaba aceasta ingrijorata.
-Mmm... Mi-am pierdut pofta de mancare... Chiar nu imi e foame... Raspunse acesta ridicand din umeri.
Sora lui a dat negativ din cap, apoi i-a sugerat fratelui sau sa isi ia bagajele, deoarece trebuie a plece. Acesta a facut intocmai ceea ce i-a spus fata, apoi au iesit amandoi pe usa apartamentului.
Intre timp, in casa satenului, se simtea o atmosfera de nelinistire... Toti petrecaretii sateau, privind gazda, care se plimba de colo-colo oarecum ingrijorat...
-Raito, stai naibii jos, nelinistesti si persoanele din jurul tau... Ii spune Mika prinzandu-l de tricou.
-Nu pot ! Ma tot gandesc la... Stii tu...
Fata dezaproba din cap, apoi il prinse pe baiat de mana, ducandu-l intr-o alta camera, facandu-le semn invitatilor sa-si continue petrecerea. Muzica a fost data din nou la maxim.
-Tu esti prost sau te prefaci?! Se rasteste fata. Daca te gandesti la el, de ce boala calului mai stai aici?! Acum ar fi trebuit sa fi in masina ta nenorocita in drum spre nenorocitu' ala de aeroport in nenorocita asta de secunda ! Intelegi sau iti desenez?!
Satenul nu spuse nimic. Privea in gol. Instinctiv a luat cheile masinii de pe masuta si a plecat in graba, lasandu-si invitatii in casa. Acesta s-a urcat in automobilul negru decapotabil, accelerand, lasand pe asfalt o urma lumga si nearga.
"Avionul ce pleaca spre Paris va decola in cinci munute" se auzise o voce in tot aeroportul, ceea ce insemna ca cei doi frati isi vor parasi tara in cateva minute. Si-au luat bagajele si au inaintat. In scurt timp au intrat poarta ce ducea spre avion.
Raito ajunsese exact cand Sen trecuse de poarta, insa reusise sa il vada. Blondul nu privea inapoi, dar parea trist.
Satenul a fugit inspre el, insa cei de la paza nu l-au lasat sa treaca de poarta sub nici o forma, ba chiar a fost scos cu forta de acolo. Nervos, baiatul a dat cu pumnul in portiera masinii, dupa care s-a urcat in automobil, luandu-si telefonul si tastand numarul brunetei...
-Da. Raspunde prompt fata.
-Mika... L-am pierdut... Spuse adolescentul, tristerea citindui-se in voce...

[dia_love_gackt]

"deoarece trebuie a plece" - deoarece trebuia sa plece
"Toti petrecaretii sateau" - Toti petrecaretii stateau
"o urma lumga si nearga" - o urma lunga si neagra

"-Tu esti prost sau te prefaci?! Se rasteste fata. Daca te gandesti la el, de ce boala calului mai stai aici?! Acum ar fi trebuit sa fi in masina ta nenorocita in drum spre nenorocitu' ala de aeroport in nenorocita asta de secunda ! Intelegi sau iti desenez?!" - deci faza asta o fost cea mai totala
"-Mika... L-am pierdut... Spuse adolescentul, tristerea citindui-se in voce..." - ii prost! Cine naiba il opreste sa ieie un avion spre Paris si sa mearga dupa Sen? Ca o poate face oricand
In fine, deabia astept urmatorul capitol! Gambate!
:bye:

[Yaoi Queen]

Sry de intarzierile pe care le am -_-"

Cap 13: Plang din cauza ta.

Dupa ce se intoarse in apartament, acesta observase ca toti invitatii au disparut. Tot ce au lasat in urma erau cutii de beri goale si mult fum de la tigari. Adolescentul a dat puternic cu pumnul in usa apartamnului, asezandu-se nervos pe canapeaua din sufragerie.
"Ce naiba fac?" Gandi acesta fiind putin uimit de reactiile pe care le are din pricina pustiului. Se ridicase de pe canapea, umplandu-si cu whisky un paharel de cristal apoi asezandu-se la loc si cazand pe ganduri in timp ce isi misca incheietura mainii invartind lichidul din pahar .
Intre timp, in avionul ce urma sa decoleze spre Paris, blondul ocupase un loc, alaturi de sora lui, razamandu-se si privind trist pe micutul geam din stanga lui. In scurt timp, avionul s-a desprins de pamant, ducandu-i spre destinatie.
"Acum nu mai e cale de intoarcere... Fiecare isi vede de drumul lui" gandi baiatul lasand o lacrima sa-i cada pe obraz... Acea lacrima a fost urmata apoi de alta... Si alta... Pana cand picaturile amare incepeau sa curga nestingherite pe chipul blondului. Suspinele acestuia i-au atras atentia sorei lui, care, la inceput era interesata de ceea ce spunea o stewardesa, insa cand si-a vazut fratele plangand si-a intreptat toata atentia spre el.
-Ce a patit micul meu ingeras? Intreaba fata pe un ton dulceag, mangaind in acelasi timp crestetul copilului.
-Nimic... Raspunse el, stergandu-si lacrimile cu dosul palmii.
-Fratioare... Stii ca poti sa-mi spui absolut orice... Stii ca mereu te ajut... Te rog spune-mi ce ai...
Pentru un moment, baiatul dorea sa-i spuna totul sorei lui, dar era sigur ca nu va intelege, asa ca a preferat sa o spuna intr-un alt mod.
-Pai ... E vorba de o persoana... Incepuse baiatul... Sora lui isi daduse deja seama despre ce era vorba... In mare parte...
-O persoana... Pe care o placi? Chestiona bruneta, raspunsul fratiorului ei fiind un raspuns afirmativ din cap. Aceasta a zambit usor si a continuat sa vorbeasca... Daca o placi cu adevarat, atunci vei avea rabdare sa cat timp stam noi in Paris pana cand ne vom intoarce... Stiu ca ii vei duce dorul, asa cum i-l voi duce si eu lui Leon, dar trebuie sa stii sa astepti...
-Da...Dar daca atunci cand ne vom reintoarce, va avea pe alta persoana?
-Sen... Daca te place, te va astepta... Crede-ma. Oricum... Cine ar putea uita cel mai dulce baiat din lume? Spuse fata sarutandu-si fratiorul pe frunte, facandu-l pe acesta sa zambeasca.
-"Da... Si cel mai prost din lume ca s-a indragostit de acea persoana...", spuse blondul in intimitatea gandurilor sale, indreptandu-si din nou privirea spre geam.
Avionul a inceput sa se miste, desprinzandu-se apoi de pamant. In scurt timp acesta se afla deasupra norilor, oferind o panorama demna de admirat... Insa baiatul era neinteresat. Se gandea la o singura persoana, avand inca lacrimi ce ii curgeau pe obrajii palizi.
In camera satenului era o liniste mormantala... Pana cand acesta a doborat nervos de pe masuta o vaza cu flori, reusind sa o sparga la contatul puternic cu podeaua. Acesta s-a asezat din nou pe canapea, punandu-si chipul in palme... Totul i se parea atat de ciudat... Pentru prima oara plangea din pricina unei persoane, de care si-a batut joc fara sa se gandeasca la consecinte. Nu s-ar fi gandit niciodata ca ar fi ajuns sa tina atat de mult la cineva, incat sa verse lacrimi sau sa actioneze astfel... Amandoi plangeau in acelasi timp... Lacrimile curgeau necontenit disparand apoi in neant...
-"Nu-mi vine sa cred ca plang din cauza lui"... Acest cuget l-au avut cei doi... Un cuget care ii faceau sa se gandeasca tot mai mult unul la celalalt.
Obosit in pricina plansului, blondul si-a pus o perna sub cap, incercand sa se linisteasca si sa adoarma... A reusit, deoarece in mai putin de doua minute, a intrat in lumea placuta a viselor...

* *

*
-Sen... Sen! Trezeste-te... Am ajuns! Spuse bruneta miscandu-si fratele... Acesta a deschis cu greu ochii, privind buimac in jurul lui, amintindu-si unde se afla. S-a ridicat incet pe de suprafata moale, urmarindu-si sora. Au coborat din avion, si-au luat bagajele si s-au indreptat spre locul unde erau asteptati de parintii lor. In scurt timp, acestia au vazut doua chipuri cunoscute. Shiori a fugit entuziasmata inspre ei, in timp ce Sentaro nu prea dorea sa schimbe viteza cu care mergea.
-Sen, misca-te mai repede. Un melc ar fi mai rapid decat tine! Spuse Shiori chicotind, imbratisandu-si apoi mama.
-Daca ma cari in spate iti voi fi recunoscator cam... Cinci minute...
-Nu trebuie sa te duca nimeni in spate, masina ne asteapta, spuse femeia, zambind.
Parintii celor doi erau niste persoane stimabile, si respectate in toata tara, insa baiatul nu s-a interesat niciodata de acest aspect. Amane, mama sa era avocata cunoscuta in intreg Parisul, iar tatal sau, Jin se ocupa cu conducerea unei firme.
Si-au imbratisat si sarutat cu drag copii, apoi au plecat. La iesirea din aeroport erau asteptati de o limuzina neagra...
-Deci, care e masina noastra? Intraba blondul privind in alte parti decat in fata lui.
-Cea de dinaintea ta... Ii raspunse Jin.
-Aaa... Peugeot-ul ala? Nu e putin cam... Insa bruneta il lovise peste picior inainte sa termine de vorbit, facandu-i semn spre limuzina.
Baiatul a tacut pentru o secunda, studiind automobilul... Apoi a facut ochii mari ramanand fara replica... Credea ca parintii lui erau modesti, in ciuda faptului ca erau bogati, insa nu s-a dovedit a fi chiar adevarat. Acesta a intrat in limuzina alaturi de cei trei fara sa comenteze, si s-a sprijinit de portiera. Shiori, Amane si Jin discutau fara oprire despre cat de mari au crescut, ce frumosi s-au facut si alte lucruri care il enervau pe baiat. Nu a trecut mult timp pana au ajuns la casa... Mai degraba la vila, caci avea trei etaje. Blondul si-a facut cruce vazandu-si viitoarea locuinta. Era obijnuit sa stea intr-un apartament modest alaturi de sora lui, insa foaia a fost intoarsa.
Acestia au intrat in vila imensa, Privind cu interes fiecare loc. Peretii erau complet vopsiti in alb, incaperile erau luminate de spoturi, iar mobila era ceva de vis. Au intrat intr-o sala mare, unde si-au lasat bagajele, asezandu-se pe canapele, respectiv aruncandu-se pe ele, caci asta a facut baiatul cand a ajuns in sufragerie. Nu a dormit destul in avion, asa ca era inca destul de obosit. S-a trantit pe o canapea neagra cu dungi albe, moale si pufoasa, inchizand ochii.
Cand se trezise, acesta se afla intr-o camera vopsita in albastru. Patul pe care dormea era de doua persoane, acoperit de un material rosu care avea scris pe el cuvinte din japoneza in alfabetul kanji. A privit mai bine in jur... Vazuse un dulap mare, de o culoare rosiatica ce ocupa tot peretele din fata lui, iar in mijlocul lui era o oglinda imensa. In stanga a observat un birou de aceeasi culoare cu dulapul cu un calculator.
In dreapta sa, pe perete a vazut un televizor imens ce trona deasupra unei masute pe care erau asezate tot felul de poze. Geamul de langa parul baiatului era deschis, lasand sa intre aerul proaspat.
Baiatul s-a ridicat de pe pat asezandu-si coatele pe pervazul geamului... Plecand cu mintea in alta parte.
-"Oare o sa il mai vad vreodata?" spuse acesta in mintea sa, lasand o lacrima sa ii alunece pe chip... Insa nu stia, ca intr-o alta parte a lumii, in orasul numit Tokyo cineva se gandea la acelasi lucru...

[dia_love_gackt]

"s-a despins de pamant" - s-a desprins de pamant
"asa cu i-l voi duce si eu lui Leon" - asa cum i-l voi duce eu lui Leon
"Si ce la mai prost din lume" - Si cel mai prost din lume
"unul a celalalt" - unul la celalalt
"facandu-i sen spre limuzina" - facandu-i semn spre limuzina

"Blondul si-a facut cruce vazandu-si viitoarea locuinta." - faza asta ii mortala

Cat despre Sen si Raito nu stiu ce sa zic ...poate ca daca ar trece o perioada de timp dupa care Sen s-ar intoarce in Tokyo, Raito ar prezenta mai mult interes pentru el...
Deabia astept urmatorul capitol! Gambate!
:bye:

[Yaoi Queen]

Cap 14: Timpul trece...

Au trecut trei ani de cand Sentaro a plecat in Paris, indepartandu-se de toate persoanele dragi si de tot ce iubea... Insa orasul Tokyo avea parte de o mare supriza intr-o dimineata...
Soarele stralucea puternic pe cer, aruncandu-si sagetile de foc spre pamant, strapungand norisorii albi de le stateau in cale. Strazile pareau linistite la prima ora a diminetii, insa acea liniste avea sa fie distrusa intr-o fractiune de secunda. Un automobil rosu, decapotabil gonea cu viteza de doua sute de kilometrii pe ora in capitala, speriind persoanele ce se plimbau linistite pe trotuare. Masina nu oprea la nici un semafor si nici la trecerile de pieton. Din masina se auzeau urletele de fericire are unui baiat. Acesta avea parul rebel, blond precum spicul graului si ochii albastrii precum cristalul... Exact. Era Sen, intr-o varianta mult mai schimbata. S-a inaltat insa mintea nu s-a maturizat. A devenit o fire rebela, dificil de manevrat si o persoana "rea" precum dorea el sa creada... Credea ca arata acest lucru prin aspect, cu ajutorul piereceurilor care le avea in diferite locuri: in ambele urechi avea cel putin 3 cercei de diferite forme si culori, fiecare cumparat din diferite orase sau locuri, spranceana a fost si ea perforata si avea un cercel din argint cu capetele ascutite ce semanau cu niste sageti, acela fiind un cadou de la Shiori, iar in gura, mai precis in limba mai era un cercel ce iesea prin ambele parti ale limbii avand capetele rotunde.
Dupa ce a gonit ca un nebun pret de cateva minute prin oras, acesta s-a oprit in fata unei case lasand urme negre pe partea carosabila. A intrat in casa, fiind intampinat de Shiori ce parea extrem de nervoasa.
-Sen! I-ar mi-ai luat masina ! Jur ca intr-o zi te bat de te usuc! Nu ai carnet, ai saptesprezece ani, nu esti major si habar n-ai de circulatie! Ce e in mintea ta?! Vrei sa faci vre-un accident is sa mor de suparare?! Striga fata disperata, privindu-si fratele.
-Linisteste-te femeie... Dupa cum vezi sunt bine, deci nu-mi mai veni cu porcariile astea... Rosti Sen linistit, indreptandu-se spre camera lui, luandu-si telefonul mobil in mana formand un numar.
Dupa ce a vorbit cu persoana respectiva, si-a dat hainele jos, apoi si-a luat alta imbracaminte: o pereche de blugi inchisi la culoare si un tricou negru mulat pe corp. In cei trei ani a facut sport si sala, deci era putin mai bine cladit iar hainele i se mulau frumos pe trup. A parasit casa fara sa-i spuna nimic sorei lui, indreptandu-se spre un parc. Acolo era asteptat se Midori si Mika... Cele doua nu l-au recunoscut, insa el s-a indreptat spre cele doua, salutandu-le.
-Se...Sen? Replica Mika ramasa fara grai...
-Eu in persoana, spuse acesta zambind.
Mika l-a strans puternic in brate sarutandu-i apoi obrajii.
-Ce dor mi-a fost de tine, pusti fara stare! Zise Mika aproape plangand. Habar nu ai ce fericita am fost cand m-ai sunat adineauri sa-mi spui ca esti aici...
-Da... A cazut pe scari de trei ori in timp ce se imbraca apoi si-a dat de patru ori cu capul de usa... Si nu glumesc, interveni Midori zambind.
Cei trei au inceput sa se plimbe prin parc, fiind indrumati de bruneta, de parca aceasta chiar avea un loc anume unde vroia sa ii duca... Insa blondului nu ii pasa, tot ce dorea era sa nu se intalneasca cu o anumita persoana... Insa stiti cum se spune, "Vorbesti de lup si lupul la usa" ... Raito povestea cu cativa amici in parc stand la umbra unui copac. Vazandu-l, Sen s-a blocat...
-S...Stanga imprejur, va rog! Dicta baiatul intorcandu-se pe calcaie incepand sa fuga in partea opusa.
Vazandu-le pe cele doua fete care il priveau pe blond, Raito s-a indreptat spre ele.
-Cine era ba... Insa a fost intrerupt prompt de catre Mika.
-Taci si fugi dupa el ! E Sen, spuse aceasta impingandu-l pe saten de la spate.
El a zambit usor apoi a inceput sa merga lin pe o carare. In timp ce Sen isi dadea sufletul pentru a fugi, Raito se plimba fluierand... Blondul s-a oprit sprijinandu-se de un copac si respirand greu. Crezand ca a scapat de saten, a zambit usurat, insa inainte sa mai faca vre-o miscare a simtit o mana pe umar. Acesta a tresarit privind apoi persoana din spatele sau.
-Cum naiba... reusesti sa faci asta? Intreaba pustiul inca gafaind.
-Exista scurtaturi, replica satenul . De ce fugi de mine? Intreaba acesta lipindu-l pe baiat de copac.
-Pai eu... Umm...Pentru ca... Nici macar el nu stia de ce anume fugea... Probabil a realizat ca Raito va fi singura persoana in fata caruia el va fi vulnerabil...
Blondul si-a lasat privirea in jos, fara sa mai spuna ceva... Chiar daca pe decursul a celor trei ani, minciuna a devenit un aliat bun al baiatului, acesta nu a reusit sa scorneasca nimic cat tip adolescentul era in fata sa, privindu-l atat de insistent.
-Mi-a fost foarte dor de tine... Spuse satenul strangandu-l pe baiat in brate. Sen a fost socat al inceput... Insa si-a revenit repede, strangand de tricoul alb a lui Raito... Ar fi vrut sa spuna ca si lui i-a fost dor... dar nu a indraznit, asa ca a preferat sa taca. Inima incepuse sa ii bata cu putere parca vrand sa iasa din piept, iar corpul ii vibra involuntar. Satenul a prins chipul baiatului intre palme, apropiindu-se...Vazand asta, blondul a crezut ca va fi sarutat, asa ca si-a retras putin capul, insa spre uimirea lui, a primit un mic sarut pe frunte...
Pustiul s-a smucit din bratele adolescentului fugind ca ars... A trecut pe langa Mika si Midori, insa nu le-a observat. Bruneta a decis sa mearga dupa, el, caci banuia unde va merge. Baiatul a ajuns intr-o alta parte a parcului, unde s-a asezat pe iarba verde, privind cerul albastru... Din spatele lui a aparut fata, care s-a asezat langa el.
-Sunt un prost, Mika... Spuse el inchizandu-si ochii. Nu am reusit sa-l uit nici macar dupa trei ani... Continua acesta acoperindu-si chipul cu palmele.
-Si nici nu il vei uita vreodata... Asta pot sa iti garantez. Pun pariu ca atat cat ai suferit pentru el nu ai suferit pentru nimeni altcineva, am dreptate?
-Da... asa e... Dar asta e ceva ce nu ar fi trebuit sa se intample... niciodata. E culmea faptul ca m-am indragostit de el dupa ce mi-a facut inainte sa plec... Si mai culmea de atat e faptul ca amandoi suntem baieti...
-Sen, eu cred ca tu inca nu ai inteles nimic... Nu conteaza sexul sau varsta... Cand esti indragostit... nimic nu mai e interzis... fie ca esti baiat sau fata... asta nu conteaza... Iubesti, si asta e important... Crede-ma ca stiu ce spun. Drumurile voastre mereu se vor intalni...
Baiatul o privea pe fata nestiind ce sa spuna... Si-a strans picioarele la piept lasandu-si capul in jos. Inca se gandea la momentul in care ei doi erau atat de aproape unul de altul incat puteau sa-si simta respiratiile unul altuia... Isi amintea cum trupul ii tremura precum unei pisicute speriate cand Raito il tinea in brate si cum ii batea inima in acel moment...
-"Drumurile nostre..." Spuse acesta in intimitatea gandurilor sale indreptandu-si privirea spre cerul albastru. Intr-un fel era confuz, dar totusi sigur pe ceea ce simte... Nu stia ce ar fi bine sa faca... Dar stia faptul ca sentimentele lui fata de saten deveneau din ce in ce mai puternice.