04-06-2011, 07:31 PM
Scuzaţi pentru absenţă. Am hotărât să postez mai rar, dacă tot postam prea des. *
Mi-am bătut capul până acum, îmi lipsea un capitol şi am încurcat ordinea aici pe zup. După capitolul 29 trebuia să meargă altul, eu îl scăpasem cu vederea. Îl voi posta acum, ca să nu rămâneţi în neştire, dar să ştiţi că ce-i scris mai jos s-a întâmplat tot în ziua când Claire a ajuns prima dată la Colin acasă şi tot atunci când Alex şi Chris erau în Parcul de distracţii. Mâine voi posta restul, nu mai este mult până termin ficul, încă câteva capitole. Dar am şi o a doua parte, după cum am spus. Voi vedea când o postez, peste o perioadă de timp poate.
Mersi mult pentru comentarii.
Capitolul 32 - Colin
De la mica noastră discuţie din baie au trecut câteva ore bune, iar ea nu a scos nici un cuvânt. A îmbrăcat tricoul lui Chris, am mâncat împreună, iar apoi i-am arătat unde e camera sa. Aveam încă două dormitoare libere şi i-am spus să-l ocupe pe care-l doreşte. După expresia feţei sale am înţeles că nu o interesează acest subiect. Era atât de indiferentă! Se purta ca un copil supărat, dar recunosc că şi eu m-am purtat urât. Am fost gelos, răutăcios şi prea direct. Peste ceva timp, văzând că nu dă nici un semn de viaţă, i-am bătut în uşa camerei pe care a ales-o. Trebuia să vorbesc cu ea altfel. Dacă aveam de gând să locuiesc împreună cu fata asta, trebuia să pun toate punctele pe "i".
Se pare că ne-am înţeles şi dacă tot azi nu aşteptăm pe nimeni în vizită, mai bine zis pe Kiril, am luat-o în oraş. Ochii au început să-i sclipească îndată şi a vrut să meargă la un parc de distracţii. Am acceptat, mai ales că fata nu a fost niciodată în aşa loc. Ajunşi acolo, am văzut o scenă la care nu mă aşteptam.
- Nu îmi vine să cred! am rostit eu mirat, când i-am văzut cum se sărută într-un loc public, mai ales că în jurul lor erau o mulţime de oameni.
La naiba, Chris nu are minte în cap! Dacă îi vedea cineva? De blond îmi era indiferent, dar Chris - cu aşa ceva nu e de glumit. Era prea periculos, mai ales că învăţa încă la liceu. Voia să aibă zile negre acolo? Şi de câte ori i-am spus că e nerăbdător, impulsiv şi că nu se gândeşte înainte să acţioneze? Şi mai pot să recunosc că am simţit un pic de gelozie, dar doar un pic! Oh, nu îl iubesc, dar a fost al meu... acum e al blondului, nu pot să nu simt tristeţe.
S-au retras rapid, iar Chris s-a întors uimit spre mine. Claire îi privea cu interes, dar nu spunea nimic. Băieţii creau un contrast puternic - păr blond-brunet, ochi verzi-albaştri, pielea albă-bronzată. Măcăr înălţimea era aceeaşi! Să fiu sincer, erau foarte frumoşi împreună. Perfecţi.
- Colin, nu mă aşteptam... ăăă... să ne întâlnim aici, zise Chris şi roşi imediat.
Adoram sensibilitatea băiatului acesta.
- Mda, iar eu aş întreba ce mă rog nu îţi vine să crezi? Să nu ştiut că eşti gay, avea să cred că ai zis asta de sărutul nostru, spuse Alex şi se strâmbă la mine.
Mă enerva extrem de mult!
- Ba da, sărutul. Nu înţeleg cum puteţi fi atât de neatenţi. Dacă ţie ţi-e indiferent, ar trebui să te gândeşti la Chris. Vă vede lumea şi nici idee nu ai câtă ură au unii din ei pe cei ca şi noi. Ţi se pare un joc? l-am întrebat eu cu note de nervozitate în voce.
Mirosea a ceartă.
- Ajunge! exclamă Chris rosu de furie.
Ambii am tăcut din gură, privindu-l miraţi.
- În primul rând, Colin, sunt şi eu aici, aşa că nu e nevoie să discuţi despre mine la persoana a treia. Într-al doilea rând, terminaţi să vă certaţi de fiecare dată când vă vedeţi. Nu mai suport! Şi punctul trei: poate ne prezinţi domnişoara? zise el şi o privi pe Claire cu interes.
- Mă numesc Claire, zise ea şi îi întinse mâna.
- Eu sunt Chris, iar el e Alex - iubitul meu, se prezentă şi demonelul cu ochii verzi.
- Bucuros de cunoştinţă, mai adăugă el şi zâmbi larg.
Am crezut că blondul va uita de bunele maniere, dar a bolmojit pe sub nas un "încântat". Ceva nu era în regulă cu el, de parcă se simţea rău.
- Unde vă duceţi acum? i-am întrebat.
- Acasă.
- La cine? am întrebat eu sarcastic.
- Fiecare la propria casă, a spus Chris şi mă privi tăios.
- Vă conduc? Suntem cu maşina...
- Nu, Alex e cu maşina, zise Chris şi zâmbi.
- Da, cu părere de rău, adăugă iubitul său, accentuând ultimele cuvinte în mod deosebit şi rânji la mine.
Mi-am dat seama că nu îi părea rău absolut deloc, dar nu am zis nimic.
- Atunci ne mai vedem, eu şi Claire intrăm în parc şi apoi ne ducem acasă.
Ne-am luat rămas bun şi atunci am observat că Chris o priveşte într-un mod straniu pe fata de lângă mine. Sigur nu înţelegea cine e ea pentru mine şi murea de curiozitate. Exact cum nu ştiam de la început cine e Claire pentru Kiril. Oh, avea să fie amuzant dacă mă apropiam de ei şi cu un glas solemn le ziceam că e fiica mea. Chris era să facă infarct, iar blondul avea să mă omoare pentru asta. Fantezia mea a luat-o razna.
- Colin, pot să te rog ceva? şopti Claire puţin ruşinată.
- Sigur, i-am zis eu ÅŸi am privit-o curios.
- Vreau îngheţată...
- Nici o problemă, i-am spus şi am zâmbit.
M-am bucurat că a avut curajul să-mi vorbească normal măcăr acum.
- Ţie de care îţi place? întrebă ea brusc.
- De ciocolată.
- Şi mie, zise fata şi zâmbi larg.
Mai bine nici nu se putea, dar în timp ce o priveam, am observat că nu îi dispăru tristeţea din ochii săi. Trebuia să aflu multe, căci multe ascundea împreună cu Kiril.
Kiril... mai repede să vie ziua de mâine.
***
Mi-am bătut capul până acum, îmi lipsea un capitol şi am încurcat ordinea aici pe zup. După capitolul 29 trebuia să meargă altul, eu îl scăpasem cu vederea. Îl voi posta acum, ca să nu rămâneţi în neştire, dar să ştiţi că ce-i scris mai jos s-a întâmplat tot în ziua când Claire a ajuns prima dată la Colin acasă şi tot atunci când Alex şi Chris erau în Parcul de distracţii. Mâine voi posta restul, nu mai este mult până termin ficul, încă câteva capitole. Dar am şi o a doua parte, după cum am spus. Voi vedea când o postez, peste o perioadă de timp poate.
Mersi mult pentru comentarii.
Capitolul 32 - Colin
De la mica noastră discuţie din baie au trecut câteva ore bune, iar ea nu a scos nici un cuvânt. A îmbrăcat tricoul lui Chris, am mâncat împreună, iar apoi i-am arătat unde e camera sa. Aveam încă două dormitoare libere şi i-am spus să-l ocupe pe care-l doreşte. După expresia feţei sale am înţeles că nu o interesează acest subiect. Era atât de indiferentă! Se purta ca un copil supărat, dar recunosc că şi eu m-am purtat urât. Am fost gelos, răutăcios şi prea direct. Peste ceva timp, văzând că nu dă nici un semn de viaţă, i-am bătut în uşa camerei pe care a ales-o. Trebuia să vorbesc cu ea altfel. Dacă aveam de gând să locuiesc împreună cu fata asta, trebuia să pun toate punctele pe "i".
Se pare că ne-am înţeles şi dacă tot azi nu aşteptăm pe nimeni în vizită, mai bine zis pe Kiril, am luat-o în oraş. Ochii au început să-i sclipească îndată şi a vrut să meargă la un parc de distracţii. Am acceptat, mai ales că fata nu a fost niciodată în aşa loc. Ajunşi acolo, am văzut o scenă la care nu mă aşteptam.
- Nu îmi vine să cred! am rostit eu mirat, când i-am văzut cum se sărută într-un loc public, mai ales că în jurul lor erau o mulţime de oameni.
La naiba, Chris nu are minte în cap! Dacă îi vedea cineva? De blond îmi era indiferent, dar Chris - cu aşa ceva nu e de glumit. Era prea periculos, mai ales că învăţa încă la liceu. Voia să aibă zile negre acolo? Şi de câte ori i-am spus că e nerăbdător, impulsiv şi că nu se gândeşte înainte să acţioneze? Şi mai pot să recunosc că am simţit un pic de gelozie, dar doar un pic! Oh, nu îl iubesc, dar a fost al meu... acum e al blondului, nu pot să nu simt tristeţe.
S-au retras rapid, iar Chris s-a întors uimit spre mine. Claire îi privea cu interes, dar nu spunea nimic. Băieţii creau un contrast puternic - păr blond-brunet, ochi verzi-albaştri, pielea albă-bronzată. Măcăr înălţimea era aceeaşi! Să fiu sincer, erau foarte frumoşi împreună. Perfecţi.
- Colin, nu mă aşteptam... ăăă... să ne întâlnim aici, zise Chris şi roşi imediat.
Adoram sensibilitatea băiatului acesta.
- Mda, iar eu aş întreba ce mă rog nu îţi vine să crezi? Să nu ştiut că eşti gay, avea să cred că ai zis asta de sărutul nostru, spuse Alex şi se strâmbă la mine.
Mă enerva extrem de mult!
- Ba da, sărutul. Nu înţeleg cum puteţi fi atât de neatenţi. Dacă ţie ţi-e indiferent, ar trebui să te gândeşti la Chris. Vă vede lumea şi nici idee nu ai câtă ură au unii din ei pe cei ca şi noi. Ţi se pare un joc? l-am întrebat eu cu note de nervozitate în voce.
Mirosea a ceartă.
- Ajunge! exclamă Chris rosu de furie.
Ambii am tăcut din gură, privindu-l miraţi.
- În primul rând, Colin, sunt şi eu aici, aşa că nu e nevoie să discuţi despre mine la persoana a treia. Într-al doilea rând, terminaţi să vă certaţi de fiecare dată când vă vedeţi. Nu mai suport! Şi punctul trei: poate ne prezinţi domnişoara? zise el şi o privi pe Claire cu interes.
- Mă numesc Claire, zise ea şi îi întinse mâna.
- Eu sunt Chris, iar el e Alex - iubitul meu, se prezentă şi demonelul cu ochii verzi.
- Bucuros de cunoştinţă, mai adăugă el şi zâmbi larg.
Am crezut că blondul va uita de bunele maniere, dar a bolmojit pe sub nas un "încântat". Ceva nu era în regulă cu el, de parcă se simţea rău.
- Unde vă duceţi acum? i-am întrebat.
- Acasă.
- La cine? am întrebat eu sarcastic.
- Fiecare la propria casă, a spus Chris şi mă privi tăios.
- Vă conduc? Suntem cu maşina...
- Nu, Alex e cu maşina, zise Chris şi zâmbi.
- Da, cu părere de rău, adăugă iubitul său, accentuând ultimele cuvinte în mod deosebit şi rânji la mine.
Mi-am dat seama că nu îi părea rău absolut deloc, dar nu am zis nimic.
- Atunci ne mai vedem, eu şi Claire intrăm în parc şi apoi ne ducem acasă.
Ne-am luat rămas bun şi atunci am observat că Chris o priveşte într-un mod straniu pe fata de lângă mine. Sigur nu înţelegea cine e ea pentru mine şi murea de curiozitate. Exact cum nu ştiam de la început cine e Claire pentru Kiril. Oh, avea să fie amuzant dacă mă apropiam de ei şi cu un glas solemn le ziceam că e fiica mea. Chris era să facă infarct, iar blondul avea să mă omoare pentru asta. Fantezia mea a luat-o razna.
- Colin, pot să te rog ceva? şopti Claire puţin ruşinată.
- Sigur, i-am zis eu ÅŸi am privit-o curios.
- Vreau îngheţată...
- Nici o problemă, i-am spus şi am zâmbit.
M-am bucurat că a avut curajul să-mi vorbească normal măcăr acum.
- Ţie de care îţi place? întrebă ea brusc.
- De ciocolată.
- Şi mie, zise fata şi zâmbi larg.
Mai bine nici nu se putea, dar în timp ce o priveam, am observat că nu îi dispăru tristeţea din ochii săi. Trebuia să aflu multe, căci multe ascundea împreună cu Kiril.
Kiril... mai repede să vie ziua de mâine.
***