23-05-2011, 05:48 PM
Vă mulţumesc mult pentru comentarii, vă ador. Azi am avut o zi oribilă şi ca să mă relaxez am mai redactat ceva. Mâine e ultima zi de facultate şi apoi voi sta acasă şi nu contează că vin examenele, timp liber voi avea. Voi încerca să scriu mai mult şi la toate ficurile.
Mâine sigur nu pun cont, căci voi dormi (recuperare de somn), dar vedem ce fac poimâine.
Capitolul 20 - Chris
- Îţi dai seama despre ce vorbeşti? am rostit eu cu vocea tremurândă.
Pur şi simplu nu puteam să o controlez. Abia-mi conduceam mişcările, dar gândurile mele erau prea încurcate. A spus "te iubesc" şi era imposibil, fără logică.
Alex a tăcut şi m-a lăsat să continui.
- Vrei să zici că după ce m-ai luat cu forţa, ai realizat că ai sentimente faţă de mine? Tu îţi dai seama ce îndrugi?!
S-a întors cu faţa la mine şi m-a privit îndelung, iar apoi a rostit pe un ton calm:
- Nu m-ai înţeles corect. Îţi voi explica totul, dar hai să plecăm de aici. Nu e locul potrivit pentru astfel de discuţii.
Nu ştiam cum să procedez. Pe de o parte eram foarte curios şi cuvintele lui mă provocau. Doream să văd cum gândeşte, ce crede despre ultimile evenimente... mai doream să-i spun cât de îngrijorat am fost când l-a lovit maşina aia nenorocită...
"Dumnezeule, ce să fac?!"
- Mergem unde vrei tu, orice cafenea sau bar...
- La tine acasă este cineva? l-am întrerupt eu.
De ce nu era nimeni lângă noi să-i vadă expresia feţei? Nu cred că cineva dintre cunoscuţii noştri a mai văzut aşa ceva pe chipul său. Era pierdut, uimit, neîncrezător.
- La mine... acasă? a întrebat de parcă nu auzise bine şi accentuă ultimul cuvânt în mod deosebit.
- Da, e vreo problemă? am întrebat indiferent, sau doar doream să par aşa.
- Îţi baţi joc de mine? mă întrebă Alex puţin nervos şi în acelaşi timp dezămăgit.
Ştiam foarte bine de ce a avut reacţia asta. S-a mirat că am propus să discutăm la el, în locul unde m-a violat.
- Ştiu perfect despre ce vorbesc. Dacă totuşi avem de gând să începem o relaţie, trebuie să o începem din apartamentul tău sau mai bine zis... am nevoie să intru acolo fără să-mi fie frică, fără să-mi aduc aminte, chiar nu înţelegi?!
Cred că în acel moment am roşit. Urăsc când mi se întâmplă asta. De ce roşesc mereu ca o fată? Între timp Alex a rostit, privindu-mă straniu:
- Mama e acasă, dar nu e nici o problemă. Mergem la mine.
A păşit încet în direcţia casei sale şi eu l-am urmat rapid. Când am ajuns în dreptul său, i-am spus aproape-n şoaptă:
- Când am spus că te-am iertat nu am minţit. Am făcut asta fără să vreau, de fapt... nici nu cred că te-am urât nici după ce... vom ajunge la tine şi îţi voi explica. Am şi eu multe de spus, dar sper că nu ai glumit când mi-ai spus că...
Nu am reuşit să termin vorba, căci el s-a oprit şi s-a apropiat de mine. Nu m-a atins, dar era atât de aproape încât îi simţeam căldura corpului.
- Te iubesc şi îmi pare rău că mi-am dat seama în aşa fel, a spus el şi a zâmbit trist.
Am ajuns la el acasă foarte repede. Conducea automobilul cu o viteză nebună, dar nu i-am zis nimic. Ştiam că totul va fi bine. Unica problemă era că mi-am lăsat lucrurile la şcoală, dar Alex mi-a promis că ne vom întoarce în câteva ore şi le vom lua.
"După ore trebuie să mă văd cu Colin, dar până atunci sper să mă clarific cu Alex" mi-am zis în gând, în timp ce aşteptam ca el să-i explice mamei sale de ce nu e la şcoală.
Nu auzeam ce îi spune, dar eram sigur că se va descurca.
Mă iubeşte! Eram gata să uit totul, doar pentru această declaraţie. Naivitatea mea nu se compara cu nimic, dar eram atât de fericit atunci!
***
Capitolul 21 - Colin
În acea zi l-am cunoscut pe Kiril, mi-am cunoscut norocul - aşa cum credeam eu în primele clipe, dar nu era nici pe departe aşa de simplu. Eram impus să aleg între două lucruri: să învăţ la instituţia la care visam şi unde domnul Swarowski era director sau să se ducă toată munca mea pe apele sâmbetei, din simplul motiv că nu aveam să fiu admis acolo.
Am mers cu el într-un apartament străin mie, ceea ce era şi logic. Kiril a zâmbit frumos şi m-a invitat să iau loc pe canapeaua din sufragerie. Mi-a zis politicos să mă simt ca acasă, ceea ce era imposibil. A comandat nişte sucuri şi pizza. Până a ajuns comanda la destinaţie, mi-a dat o mulţime de întrebări. I-am povestit despre toate - familia mea, şcoala la care am învăţat, viaţa mea...
Mă asculta vizibil interesat şi chiar nu aveam idee de ce se purta aşa cu mine, până la un moment dat. După ce am mâncat, Kiril a trecut la subiectul care îl interesa şi a fost atât de direct!
- Te admit şi nu va trebui să plăteşti nimic, dar cu o condiţie: vei fi amantul meu.
Am căscat ochii de uimire şi îl priveam cu neîncredere. Nu înţelegeam nimic! Mai auzisem eu pe atunci că există bărbaţi care o fac cu alţi bărbaţi şi femei care se iubesc cu alte femei, dar eu să fac aşa ceva? Simţeam că încă puţin şi vomit acolo, pe podeaua din lemn lucios.
Probabil asta-mi era scris pe chip - dezgust.
- Nu e nimic rău în asta. Probabil eşti virgin, iar după câte mi-ai povestit tu despre familia ta, părinţii tăi nu au vorbit deschis cu tine despre sex.
- În primul rând nu sunt o curvă, iar într-al doilea sunt... băiat, am pronunţat eu dezămăgit.
Kiril surâse ironic, de parcă se aştepta la o reacţie de genul. S-a ridicat de pe fotoliu şi s-a apropiat de mine. Inima mea a devenit cât un purice. Eram foarte speriat şi deja îmi părea rău că l-am urmat în locuinţa aceasta. Cine ştie ce dracu avea în cap.
- Să nu-ţi fie frică, sunt bisexual, nu nebun. N-am de gând să sar acum pe tine. Nu ai deloc experienţă şi de aceea o să-ţi dau la dispoziţie trei zile, să te gândeşti.
A ridicat mâna şi mi-a mângâiat obrazul drept. Desigur am roşit imediat şi încercam să înţeleg ce simt în acel moment. Ce-i drept, în capul meu era o adevărată încurcătură.
- Nu am nevoie de trei zile, putem verifica acum... nu te supăra, dar vreau să văd dacă vomit sau nu, am zis eu serios.
Kiril a început să râdă cu gust. După ce se potoli, zise pe un ton vesel:
- Şi cum ai de gând să verifici asta?
Ridică o sprânceană şi aştepta să vadă ce-i voi răspunde de data asta. M-am apropiat timid de el şi mi-am luat aer în piept. Kiril surâse iar, chiar şi eu îmi dau seama cât de comic eram atunci. Am închis ochii şi mi-am apropiat buzele de ale sale. Am trecut cu limba printre ele şi am înţeles imediat că nu e neplăcut. Buzele, le avea fine şi moi.
- mmm, gemu Kiril şi înainte să mă retrag de lângă el, mi-a cuprins faţa cu palmele sale şi m-a sărutat aşa cum se cuvine.
În acel moment m-am pierdut complet, m-am pierdut în senzaţii de vis. Atunci am realizat că ador să fiu dominat de cineva... o fată niciodată nu ar putea face una ca asta.
***
Mâine sigur nu pun cont, căci voi dormi (recuperare de somn), dar vedem ce fac poimâine.
Capitolul 20 - Chris
- Îţi dai seama despre ce vorbeşti? am rostit eu cu vocea tremurândă.
Pur şi simplu nu puteam să o controlez. Abia-mi conduceam mişcările, dar gândurile mele erau prea încurcate. A spus "te iubesc" şi era imposibil, fără logică.
Alex a tăcut şi m-a lăsat să continui.
- Vrei să zici că după ce m-ai luat cu forţa, ai realizat că ai sentimente faţă de mine? Tu îţi dai seama ce îndrugi?!
S-a întors cu faţa la mine şi m-a privit îndelung, iar apoi a rostit pe un ton calm:
- Nu m-ai înţeles corect. Îţi voi explica totul, dar hai să plecăm de aici. Nu e locul potrivit pentru astfel de discuţii.
Nu ştiam cum să procedez. Pe de o parte eram foarte curios şi cuvintele lui mă provocau. Doream să văd cum gândeşte, ce crede despre ultimile evenimente... mai doream să-i spun cât de îngrijorat am fost când l-a lovit maşina aia nenorocită...
"Dumnezeule, ce să fac?!"
- Mergem unde vrei tu, orice cafenea sau bar...
- La tine acasă este cineva? l-am întrerupt eu.
De ce nu era nimeni lângă noi să-i vadă expresia feţei? Nu cred că cineva dintre cunoscuţii noştri a mai văzut aşa ceva pe chipul său. Era pierdut, uimit, neîncrezător.
- La mine... acasă? a întrebat de parcă nu auzise bine şi accentuă ultimul cuvânt în mod deosebit.
- Da, e vreo problemă? am întrebat indiferent, sau doar doream să par aşa.
- Îţi baţi joc de mine? mă întrebă Alex puţin nervos şi în acelaşi timp dezămăgit.
Ştiam foarte bine de ce a avut reacţia asta. S-a mirat că am propus să discutăm la el, în locul unde m-a violat.
- Ştiu perfect despre ce vorbesc. Dacă totuşi avem de gând să începem o relaţie, trebuie să o începem din apartamentul tău sau mai bine zis... am nevoie să intru acolo fără să-mi fie frică, fără să-mi aduc aminte, chiar nu înţelegi?!
Cred că în acel moment am roşit. Urăsc când mi se întâmplă asta. De ce roşesc mereu ca o fată? Între timp Alex a rostit, privindu-mă straniu:
- Mama e acasă, dar nu e nici o problemă. Mergem la mine.
A păşit încet în direcţia casei sale şi eu l-am urmat rapid. Când am ajuns în dreptul său, i-am spus aproape-n şoaptă:
- Când am spus că te-am iertat nu am minţit. Am făcut asta fără să vreau, de fapt... nici nu cred că te-am urât nici după ce... vom ajunge la tine şi îţi voi explica. Am şi eu multe de spus, dar sper că nu ai glumit când mi-ai spus că...
Nu am reuşit să termin vorba, căci el s-a oprit şi s-a apropiat de mine. Nu m-a atins, dar era atât de aproape încât îi simţeam căldura corpului.
- Te iubesc şi îmi pare rău că mi-am dat seama în aşa fel, a spus el şi a zâmbit trist.
Am ajuns la el acasă foarte repede. Conducea automobilul cu o viteză nebună, dar nu i-am zis nimic. Ştiam că totul va fi bine. Unica problemă era că mi-am lăsat lucrurile la şcoală, dar Alex mi-a promis că ne vom întoarce în câteva ore şi le vom lua.
"După ore trebuie să mă văd cu Colin, dar până atunci sper să mă clarific cu Alex" mi-am zis în gând, în timp ce aşteptam ca el să-i explice mamei sale de ce nu e la şcoală.
Nu auzeam ce îi spune, dar eram sigur că se va descurca.
Mă iubeşte! Eram gata să uit totul, doar pentru această declaraţie. Naivitatea mea nu se compara cu nimic, dar eram atât de fericit atunci!
***
Capitolul 21 - Colin
În acea zi l-am cunoscut pe Kiril, mi-am cunoscut norocul - aşa cum credeam eu în primele clipe, dar nu era nici pe departe aşa de simplu. Eram impus să aleg între două lucruri: să învăţ la instituţia la care visam şi unde domnul Swarowski era director sau să se ducă toată munca mea pe apele sâmbetei, din simplul motiv că nu aveam să fiu admis acolo.
Am mers cu el într-un apartament străin mie, ceea ce era şi logic. Kiril a zâmbit frumos şi m-a invitat să iau loc pe canapeaua din sufragerie. Mi-a zis politicos să mă simt ca acasă, ceea ce era imposibil. A comandat nişte sucuri şi pizza. Până a ajuns comanda la destinaţie, mi-a dat o mulţime de întrebări. I-am povestit despre toate - familia mea, şcoala la care am învăţat, viaţa mea...
Mă asculta vizibil interesat şi chiar nu aveam idee de ce se purta aşa cu mine, până la un moment dat. După ce am mâncat, Kiril a trecut la subiectul care îl interesa şi a fost atât de direct!
- Te admit şi nu va trebui să plăteşti nimic, dar cu o condiţie: vei fi amantul meu.
Am căscat ochii de uimire şi îl priveam cu neîncredere. Nu înţelegeam nimic! Mai auzisem eu pe atunci că există bărbaţi care o fac cu alţi bărbaţi şi femei care se iubesc cu alte femei, dar eu să fac aşa ceva? Simţeam că încă puţin şi vomit acolo, pe podeaua din lemn lucios.
Probabil asta-mi era scris pe chip - dezgust.
- Nu e nimic rău în asta. Probabil eşti virgin, iar după câte mi-ai povestit tu despre familia ta, părinţii tăi nu au vorbit deschis cu tine despre sex.
- În primul rând nu sunt o curvă, iar într-al doilea sunt... băiat, am pronunţat eu dezămăgit.
Kiril surâse ironic, de parcă se aştepta la o reacţie de genul. S-a ridicat de pe fotoliu şi s-a apropiat de mine. Inima mea a devenit cât un purice. Eram foarte speriat şi deja îmi părea rău că l-am urmat în locuinţa aceasta. Cine ştie ce dracu avea în cap.
- Să nu-ţi fie frică, sunt bisexual, nu nebun. N-am de gând să sar acum pe tine. Nu ai deloc experienţă şi de aceea o să-ţi dau la dispoziţie trei zile, să te gândeşti.
A ridicat mâna şi mi-a mângâiat obrazul drept. Desigur am roşit imediat şi încercam să înţeleg ce simt în acel moment. Ce-i drept, în capul meu era o adevărată încurcătură.
- Nu am nevoie de trei zile, putem verifica acum... nu te supăra, dar vreau să văd dacă vomit sau nu, am zis eu serios.
Kiril a început să râdă cu gust. După ce se potoli, zise pe un ton vesel:
- Şi cum ai de gând să verifici asta?
Ridică o sprânceană şi aştepta să vadă ce-i voi răspunde de data asta. M-am apropiat timid de el şi mi-am luat aer în piept. Kiril surâse iar, chiar şi eu îmi dau seama cât de comic eram atunci. Am închis ochii şi mi-am apropiat buzele de ale sale. Am trecut cu limba printre ele şi am înţeles imediat că nu e neplăcut. Buzele, le avea fine şi moi.
- mmm, gemu Kiril şi înainte să mă retrag de lângă el, mi-a cuprins faţa cu palmele sale şi m-a sărutat aşa cum se cuvine.
În acel moment m-am pierdut complet, m-am pierdut în senzaţii de vis. Atunci am realizat că ador să fiu dominat de cineva... o fată niciodată nu ar putea face una ca asta.
***