08-05-2011, 10:41 PM
Scuzati pentru ca a fost scurt, dar am zis ca mai pun azi unul si iata ma tin de cuvant. Stiu ca pare grabit, dar nu e asa. Cum am mentionat la inceput, mai apar unele personaje in cadru si trebuia sa le iau incet ;)) Mersi mult pentru commuri, m-au bucurat nespus de mult.
Capitolul 13 - Chris
De ce viaţa e aşa crudă cu mine? De ce toate persoanele pe care le iubesc enorm procedează aşa cu mine? Doar nu am făcut nimănui nici un rău! Sunt doar un copil timid, care oferă dragoste şi căldură şi care doreşte pentru sine acelaşi lucru. Chestiile astea nu se cumpără cu bani, dar se oferă din suflet.
Întâi surioara mea m-a lăsat, dar n-o pot învinui nicicum, căci era un simplu om, fără nici o putere asupra acelei boli cumplite. A luat-o Dumnezeu la el, lăsându-mă pe mine singur cu suferinţa mea. După această întâmplare părinţii mei s-au îndepărtat de mine, dar mai ales tata. Colegii mă urau dintotdeauna, sau alţii mă ignorau complet, asta în cel mai bun caz. Dar ei nu erau la fel de importanţi.
Şi ca ultima lovitură... nici nu eram în stare să-i pronunţ numele fără să tresar... Alex.
De ce mi-a făcut asta? De ce mi-a luat ce aveam eu mai scump? Nu, nu e vorba de virginitate, nici măcăr nu o aveam când m-a violat. De ce mi-a luat visul meu, speranţa? Doar eu îl iubeam nespus de mult, era acea lumină în viaţa mea incoloră...
După cele întâmplate mi-am propus să îl uit, să nu mă gândesc la el. Suna ciudat şi conştientizam ca nu îl voi putea uita niciodată, cât nu m-aş strădui. Nu îmi aveam cum să-mi scot din minte pasiunea arzătoare care mă urma oriunde şi oricând.
De ce a distrus totul? Înainte să plec am sesizat că plângea. Pot să jur că doream să mă întorc, să îl sărut şi să-i promit că totul va fi bine. Semăna cu un copil neajutorat ce îşi pierduse jucăria preferată. Exact, m-a pierdut şi bine că nu am fost atât de naiv, încât să rămân atunci.
Şi avea să am o zi de naştere "perfectă". De fapt avea să fie cea mai nesuferită, oribilă, insuportabilă zi din viaţa mea. În această zi Alex nu era cu mine. Nu ne mai jucam în dormitorul meu, nu ne băteam cu pernele ca doi copii mici şi nu mai eram prieteni. El nu mă mai îmbrăţişa strâns urându-mi "la mulţi ani".
În acea zi nu am dorit să ies din casă, nu am dorit să văd pe nimeni. Îm acea zi Colin nu mă putea găsi. Dar în momentul când a intrat mama mea şi mi-a spus cea mai nedorită noutate, era să cad fără cunoştinţă. Alex, iubitul meu Alex a avut un accident şi acum era în spital, într-o stare groaznică. Fără să vreau, am început să plâng de neputinţă. Am ieşit imediat din casă şi m-am dus într-acolo. Am luat maşina veche al tatălui meu, fără să-mi aduc aminte de mândrie şi am pornit la drum. Mergeam cu o viteză nebună, dar nu-mi păsa de nimic. Doream să ajung cât mai repede la el, să îl văd şi să mă asigur că totul e bine.
Mai întai nu au dorit să mă lase să intru, dar a apărut Colin. A vorbit cu un medic, fără să mă întrebe pe mine nimic. Nu înţelegeam de unde ştie unde sunt, dar atunci nu mai conta nimic. Medicul i-a spus ceva şi a venit la mine, să-mi dea un halat alb. M-a condus într-o cameră cu pereţii gri, care era de-a dreptul înspăimântătoare.
L-am văzut pe îngerul meu blond, înconjurat de aparate care nu îl lăsau să moară. Mi-am lipit buzele de fruntea lui şi am închis ochii, rugându-mă să fie totul bine. În acel moment eram gata să uit totul, să îl iert, să fiu eu cel vinovat, numai să nu i se întâmple nimic. Doream să îşi revină, să nu mă mai sperie. Nu aveam idee cât timp a trecut, dar am dechis ochii şi l-am văzut pe Colin, care stătea rezemat de uşă şi ne privea. Nu avea nici un pic de gelozie în ochi, nici ură, nici răutate. Mi s-a părut că spera în ritm cu mine şi atunci mi-am dat seama că pe lângă "amant minunat" îl puteam întitula cu titlul de "prieten adevărat".
- Te implor, revino-ţi... te iert, auzi Alex, te-am iertat! am suspinat eu, simţind cum lacrimile îmi curgeau şiroaie pe obrajii înfierbântaţi.
- Pentru ce l-ai iertat? s-a interesat Colin pe un ton jos.
- M-a violat, i-am răspuns lui Colin în timp ce îl priveam pe Alex cu dragoste.
Poate păream un nenormal, dar nu puteam să îl urăsc în acel moment, când era aşa palid la faţă. Cineva ar fi zis că sunt nebun, dar mi-era indiferent. Îl iubeam enorm pe acel băiat.
Colin nu a mai scos nici un cuvânt. Am observat cum s-a schimbat la faţă, dar tăcea.
- Te rog, am murmurat eu, sărutându-i uşor buzele fierbinţi.
În acel moment a deschis ochii, scoţând un geamăt înăbuşit de durere.
- Chris, a şoptit el şi dori să mai zică ceva, dar i-am pus un deget la buze.
Nu doream să se forţeze din cauza mea şi nu aveam nevoie de scuze.
Colin a socotit de cuviinţă să ne lase singuri.
***
Capitolul 13 - Chris
De ce viaţa e aşa crudă cu mine? De ce toate persoanele pe care le iubesc enorm procedează aşa cu mine? Doar nu am făcut nimănui nici un rău! Sunt doar un copil timid, care oferă dragoste şi căldură şi care doreşte pentru sine acelaşi lucru. Chestiile astea nu se cumpără cu bani, dar se oferă din suflet.
Întâi surioara mea m-a lăsat, dar n-o pot învinui nicicum, căci era un simplu om, fără nici o putere asupra acelei boli cumplite. A luat-o Dumnezeu la el, lăsându-mă pe mine singur cu suferinţa mea. După această întâmplare părinţii mei s-au îndepărtat de mine, dar mai ales tata. Colegii mă urau dintotdeauna, sau alţii mă ignorau complet, asta în cel mai bun caz. Dar ei nu erau la fel de importanţi.
Şi ca ultima lovitură... nici nu eram în stare să-i pronunţ numele fără să tresar... Alex.
De ce mi-a făcut asta? De ce mi-a luat ce aveam eu mai scump? Nu, nu e vorba de virginitate, nici măcăr nu o aveam când m-a violat. De ce mi-a luat visul meu, speranţa? Doar eu îl iubeam nespus de mult, era acea lumină în viaţa mea incoloră...
După cele întâmplate mi-am propus să îl uit, să nu mă gândesc la el. Suna ciudat şi conştientizam ca nu îl voi putea uita niciodată, cât nu m-aş strădui. Nu îmi aveam cum să-mi scot din minte pasiunea arzătoare care mă urma oriunde şi oricând.
De ce a distrus totul? Înainte să plec am sesizat că plângea. Pot să jur că doream să mă întorc, să îl sărut şi să-i promit că totul va fi bine. Semăna cu un copil neajutorat ce îşi pierduse jucăria preferată. Exact, m-a pierdut şi bine că nu am fost atât de naiv, încât să rămân atunci.
Şi avea să am o zi de naştere "perfectă". De fapt avea să fie cea mai nesuferită, oribilă, insuportabilă zi din viaţa mea. În această zi Alex nu era cu mine. Nu ne mai jucam în dormitorul meu, nu ne băteam cu pernele ca doi copii mici şi nu mai eram prieteni. El nu mă mai îmbrăţişa strâns urându-mi "la mulţi ani".
În acea zi nu am dorit să ies din casă, nu am dorit să văd pe nimeni. Îm acea zi Colin nu mă putea găsi. Dar în momentul când a intrat mama mea şi mi-a spus cea mai nedorită noutate, era să cad fără cunoştinţă. Alex, iubitul meu Alex a avut un accident şi acum era în spital, într-o stare groaznică. Fără să vreau, am început să plâng de neputinţă. Am ieşit imediat din casă şi m-am dus într-acolo. Am luat maşina veche al tatălui meu, fără să-mi aduc aminte de mândrie şi am pornit la drum. Mergeam cu o viteză nebună, dar nu-mi păsa de nimic. Doream să ajung cât mai repede la el, să îl văd şi să mă asigur că totul e bine.
Mai întai nu au dorit să mă lase să intru, dar a apărut Colin. A vorbit cu un medic, fără să mă întrebe pe mine nimic. Nu înţelegeam de unde ştie unde sunt, dar atunci nu mai conta nimic. Medicul i-a spus ceva şi a venit la mine, să-mi dea un halat alb. M-a condus într-o cameră cu pereţii gri, care era de-a dreptul înspăimântătoare.
L-am văzut pe îngerul meu blond, înconjurat de aparate care nu îl lăsau să moară. Mi-am lipit buzele de fruntea lui şi am închis ochii, rugându-mă să fie totul bine. În acel moment eram gata să uit totul, să îl iert, să fiu eu cel vinovat, numai să nu i se întâmple nimic. Doream să îşi revină, să nu mă mai sperie. Nu aveam idee cât timp a trecut, dar am dechis ochii şi l-am văzut pe Colin, care stătea rezemat de uşă şi ne privea. Nu avea nici un pic de gelozie în ochi, nici ură, nici răutate. Mi s-a părut că spera în ritm cu mine şi atunci mi-am dat seama că pe lângă "amant minunat" îl puteam întitula cu titlul de "prieten adevărat".
- Te implor, revino-ţi... te iert, auzi Alex, te-am iertat! am suspinat eu, simţind cum lacrimile îmi curgeau şiroaie pe obrajii înfierbântaţi.
- Pentru ce l-ai iertat? s-a interesat Colin pe un ton jos.
- M-a violat, i-am răspuns lui Colin în timp ce îl priveam pe Alex cu dragoste.
Poate păream un nenormal, dar nu puteam să îl urăsc în acel moment, când era aşa palid la faţă. Cineva ar fi zis că sunt nebun, dar mi-era indiferent. Îl iubeam enorm pe acel băiat.
Colin nu a mai scos nici un cuvânt. Am observat cum s-a schimbat la faţă, dar tăcea.
- Te rog, am murmurat eu, sărutându-i uşor buzele fierbinţi.
În acel moment a deschis ochii, scoţând un geamăt înăbuşit de durere.
- Chris, a şoptit el şi dori să mai zică ceva, dar i-am pus un deget la buze.
Nu doream să se forţeze din cauza mea şi nu aveam nevoie de scuze.
Colin a socotit de cuviinţă să ne lase singuri.
***