08-05-2011, 01:59 PM
Am redactat o parte, dar nu e chiar lunga. Fratele meu vrea sa ii dau laptopul pe ceva timp si nu il pot refuza. In caz de ceva, mai pun diseara inca o parte. Multumesc mult pentru comentarii.
Capitolul 12 - Alex
Nici nu mai ştiu cum am ajuns în baie, dar m-am spălat imediat pe faţă şi pe mâini. Simţeam că voi muri dacă nu fac imediat un duş rece, poate mi-ar dispărea toată murdăria de pe mine. Cu corpul poate şi avea să-mi iasă, dar sufletul meu avea să rămână veşnic pătat. Cum am putut să fac una ca asta? Dumnezeule, eu nu eram în apele mele, ce i-am făcut lui Chris?! Acum l-am îndepărtat de mine, i-am provocat durere, l-am alungat singur, cu propriile mele mâini blestemate şi trebuia să plătesc pentru asta. Eram singur şi trist şi nu-mi era frică să recunosc ceea ce am realizat printr-un mod atât de josnic... îl iubeam.
Nu-mi era frică să rostesc în gol un:
- Te iubesc, Chris...
Eram gelos şi gelozia asta cumplită mi-a sucit minţile. L-am violat şi ştiu că nu îl durea atât fizic cât psihic. Şi-a pierdut încrederea în mine şi nu avea să mă ierte niciodată. Nici nu aveam să îi cer asta pentru că mă uram din tot sufletului.
Nu mai înţelegeam care erau picături de apă şi care erau lacrimile mele, dar simţeam că plâng. Mi-am şters corpul cu un prosop moale şi m-am îmbrăcat. Am ieşit din casă şi m-am pornit unde aveau să mă ducă picioarele. Eram pe jos de data asta, fără maşina mea, de care eram nedespărţit. Trebuia să mă gândesc în linişte, să analizez ticăloşia mea, să găsesc soluţii, speram!
Doamne, cum am putut să îi fac asta? Şi cică nu eram gay! Îmi era ruşine să mă privesc în oglindă, sau mai bine zis nu puteam să văd mutra mea sadică şi nesimţită.
Peste o bucată de timp, m-am oprit şi am privit în jurul meu. Eram într-un parc din apropiere, bogat în verdeaţă, cu multe bănci. M-am aşezat pe cea mai apropiată de mine şi am închis ochii. Îmi era frig, căci adia un vânt uşor şi eram doar într-un tricou subţire, cu părul încă ud. Din când în când auzeam paşi aproape de mine şi deschideam ochii, cu speranţa că poate e Chris, dar nu era. Nici nu aveam dreptul la acea speranţă.
La un moment dat au trecut doi băieţi, care se ţineau de mână. În altă situaţie era să râd de ei, dar acum am putut doar să zâmbesc trist. Mi-am dat seama că puteam să mergem şi noi aşa, eu cu Chris, ţinându-ne de mâini. Puteam să mergem prin parcul ăsta drăguţ şi să nu ne pese de nimeni şi nimic. Dar atunci mi-a venit în minte o întrebare tăioasă:
- Oare era să mă îndrăgostesc de Chris dacă nu îl violam? Era să ştiu că-l iubesc dacă nu profitam de corpul lui? Era să-mi dau seama de sentimentele mele dacă nu îi sărutam lacrimile?
Sigur că nu, nu era să.
Dar tot nu trebuia să iasă aşa, să se întâmple asta. Eu nu îi iubeam doar corpul, îl iubeam pe el în întregime. Am înţeles asta atunci când îl sărutam, iar Chris se zbătea sub mine ca un peşte pe uscat sau când ochii lui verzi ca nişte pietre preţioase mă implorau să mă opresc. Eram sigur că mai avea ceva ascuns în privire... oare simţea ceva pentru mine? Oare s-a gândit în sensul acela la mine vreodată? Îmi făceam iluzii, iar asta era insuportabil. Avea să fie prea frumos. Nici nu meritam să mă gândesc la aşa ceva, pentru că eram un cretin şi jumătate.
M-am ridicat de pe bancă şi m-am pornit înapoi pe strada mea. Nu auzeam şi nu vedeam nimic. Eram cufundat în gândurile şi nefericirile mele, de aceea nici nu am înţeles de ce mi s-a întunecat în faţa ochilor. Brusc am simţit o durere acută ce mi-a trecut prin tot corpul şi am auzit un strigăt disperat de femeie...
Apoi nimic.
***
Oamenii păşeau grăbiţi spre locul cu pricina. Şoferul speriat a ieşit din automobil şi s-a plecat lângă trupul nemişcat al băiatului blond, să îi verifice pulsul. Pulsul era foarte slab, dar băiatul era viu, din fericire!
- Sincer, nu e vina mea! A apărut pe neaşteptate în faţa maşinii şi nu am reuşit să opresc, Doamne! strigă şoferul, când văzu că mulţimea îl priveşte învinuitor.
***
Capitolul 12 - Alex
Nici nu mai ştiu cum am ajuns în baie, dar m-am spălat imediat pe faţă şi pe mâini. Simţeam că voi muri dacă nu fac imediat un duş rece, poate mi-ar dispărea toată murdăria de pe mine. Cu corpul poate şi avea să-mi iasă, dar sufletul meu avea să rămână veşnic pătat. Cum am putut să fac una ca asta? Dumnezeule, eu nu eram în apele mele, ce i-am făcut lui Chris?! Acum l-am îndepărtat de mine, i-am provocat durere, l-am alungat singur, cu propriile mele mâini blestemate şi trebuia să plătesc pentru asta. Eram singur şi trist şi nu-mi era frică să recunosc ceea ce am realizat printr-un mod atât de josnic... îl iubeam.
Nu-mi era frică să rostesc în gol un:
- Te iubesc, Chris...
Eram gelos şi gelozia asta cumplită mi-a sucit minţile. L-am violat şi ştiu că nu îl durea atât fizic cât psihic. Şi-a pierdut încrederea în mine şi nu avea să mă ierte niciodată. Nici nu aveam să îi cer asta pentru că mă uram din tot sufletului.
Nu mai înţelegeam care erau picături de apă şi care erau lacrimile mele, dar simţeam că plâng. Mi-am şters corpul cu un prosop moale şi m-am îmbrăcat. Am ieşit din casă şi m-am pornit unde aveau să mă ducă picioarele. Eram pe jos de data asta, fără maşina mea, de care eram nedespărţit. Trebuia să mă gândesc în linişte, să analizez ticăloşia mea, să găsesc soluţii, speram!
Doamne, cum am putut să îi fac asta? Şi cică nu eram gay! Îmi era ruşine să mă privesc în oglindă, sau mai bine zis nu puteam să văd mutra mea sadică şi nesimţită.
Peste o bucată de timp, m-am oprit şi am privit în jurul meu. Eram într-un parc din apropiere, bogat în verdeaţă, cu multe bănci. M-am aşezat pe cea mai apropiată de mine şi am închis ochii. Îmi era frig, căci adia un vânt uşor şi eram doar într-un tricou subţire, cu părul încă ud. Din când în când auzeam paşi aproape de mine şi deschideam ochii, cu speranţa că poate e Chris, dar nu era. Nici nu aveam dreptul la acea speranţă.
La un moment dat au trecut doi băieţi, care se ţineau de mână. În altă situaţie era să râd de ei, dar acum am putut doar să zâmbesc trist. Mi-am dat seama că puteam să mergem şi noi aşa, eu cu Chris, ţinându-ne de mâini. Puteam să mergem prin parcul ăsta drăguţ şi să nu ne pese de nimeni şi nimic. Dar atunci mi-a venit în minte o întrebare tăioasă:
- Oare era să mă îndrăgostesc de Chris dacă nu îl violam? Era să ştiu că-l iubesc dacă nu profitam de corpul lui? Era să-mi dau seama de sentimentele mele dacă nu îi sărutam lacrimile?
Sigur că nu, nu era să.
Dar tot nu trebuia să iasă aşa, să se întâmple asta. Eu nu îi iubeam doar corpul, îl iubeam pe el în întregime. Am înţeles asta atunci când îl sărutam, iar Chris se zbătea sub mine ca un peşte pe uscat sau când ochii lui verzi ca nişte pietre preţioase mă implorau să mă opresc. Eram sigur că mai avea ceva ascuns în privire... oare simţea ceva pentru mine? Oare s-a gândit în sensul acela la mine vreodată? Îmi făceam iluzii, iar asta era insuportabil. Avea să fie prea frumos. Nici nu meritam să mă gândesc la aşa ceva, pentru că eram un cretin şi jumătate.
M-am ridicat de pe bancă şi m-am pornit înapoi pe strada mea. Nu auzeam şi nu vedeam nimic. Eram cufundat în gândurile şi nefericirile mele, de aceea nici nu am înţeles de ce mi s-a întunecat în faţa ochilor. Brusc am simţit o durere acută ce mi-a trecut prin tot corpul şi am auzit un strigăt disperat de femeie...
Apoi nimic.
***
Oamenii păşeau grăbiţi spre locul cu pricina. Şoferul speriat a ieşit din automobil şi s-a plecat lângă trupul nemişcat al băiatului blond, să îi verifice pulsul. Pulsul era foarte slab, dar băiatul era viu, din fericire!
- Sincer, nu e vina mea! A apărut pe neaşteptate în faţa maşinii şi nu am reuşit să opresc, Doamne! strigă şoferul, când văzu că mulţimea îl priveşte învinuitor.
***