27-04-2011, 10:10 PM
Mulțumesc pentru commuri și scuzați-mă pentru întârziere.
Nu e tocmai cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Iată nextul.
Capitolul 8 - Alex
M-am trezit dimineaţă cu o dispoziţie oribilă, chiar aveam o vagă impresie că n-am dormit deloc. Probabil aşa şi a fost, am stat toată noaptea cu ochii îndreptaţi spre geam şi priveam luna plină. Nu am putut dormi din cauza lui Chris. Cum a putut să mă mintă în halul ăsta? Doamne, credeam că e cea mai nevinovată fiinţă din lume. Niciodată nu am urât homosexualii, îmi erau indiferenţi şi nu-mi iroseam gândurile şi timpul pentru aşa subiecte, dar când Chris s-a dovedit a fi unul din ei...
Pur şi simplu nu puteam să-mi interzic să mă gândesc la asta. Am încercat şi nu am putut, eram prea slab, prea neputincios. Îmi aduceam aminte cum răspundea la sărutul acelui Colin, cu atâta pasiune şi dorinţă... oh, îmi ieşeam din minţi. Nu înţelegeam nici în ruptul capului cum putea să sărute un bărbat în aşa fel. Nu îmi puteam imagina de ce îi plăcea să facă asta şi îmi venea să-i omor pe ambii, mai ales pe partenerul său. Era ironic, încrezut în sine şi se vedea de la o poştă că se supraapreciază. Vorbea de Christian, de parcă era proprietatea lui.
Şi la un moment dat m-am gândit mai bine la mine. Cine mă credeam eu? Prietenul lui cel mai bun, mda. Şi acest Colin e iubit, cum sună! Nu vroiam să dau ochii cu Chris, căci eram sigur că ne vom certa. A preferat să rămână cu el şi nu a mers cu mine. Şi e vina mea, nu trebuia să îi dau să bea. Era atât de beat, nici nu putea să lege două cuvinte.
Când am ieşit din baie, cu un prosop alb înfăşurat în jurul taliei, a sunat telefonul şi acel sunet îmi zgâria urechile. Sigur că m-am gândit la Chris. Îmi era frică să răspund, dar totuşi am cutezat.
- Alo?
- Alex, bună dimineaţa, Chris e la tine? A promis să nu se întoarcă târziu, dar el nu s-a întors deloc şi în câteva ore trebuie să fie la şcoală!
Omg! Era mama lui Chris. Chris nu a dormit acasă. Nu vreau să mă gândesc unde a dormit şi cu cine, dar era clar ca bună ziua.
- Da, e la mine Grethen. Acum e în duş, ăăă... va merge la şcoală de la mine, nu mai reuşeşte să treacă pe acasă...
- Măcar bine că totul e în ordine, căci îmi făceam griji! Să îi transmiți să vină acasă imediat după ore! zise femeia îngrijorată.
- Ok, o zi bună.
Am pus receptorul şi m-am trântit pe canapea. Doamne, deja a câta oară am minţit femeia asta? Şi de ce am minţit-o?! Trebuia să îi zic că nu e la mine feciorașul ei iubit şi atunci era să o păţească acasă, să ştie altă dată, să nu se ducă beat cu toţi cretinii. Ce tot îndrug?!
Dar nu puteam altfel! Numai când mă gândeam că a dormit cu acel tip, că e bisexual, ca... chiar nu mi-am dat seama singur?! Purta foarte des haine strâmte pe corp, exact ca şi tipii gay, era timid şi nu a avut nici o fată! Nu ţineam minte să-l fi văzut cu vreo tipă, niciodată în viaţă. Şi Lara Manollo îi făcea ochi dulci anul trecut, dar el nici nu observa, chiar dacă era extrem de frumoasă fata.
M-am ridicat de pe canapea şi am deschis dulapul. Mi-am muşcat buza de jos, îngândurat. Nu ştiam în ce să mă îmbrac. Până la urmă nu conta, numai de outfituri nu-mi era în acel moment. M-am îmbrăcat în ce am avut la îndemână şi am ieşit din casă.
Gândurile mele erau îndreptate doar spre brunetul din cauza căruia mă durea capul îngrozitor, chiar am uitat să iau micul dejun. Totuşi hotărâsem să mă duc la şcoală. Nu avea de ce să-mi fie frică. El era cel care trebuia să se gândească bine la ceea ce face.
M-am urcat în maşină şi am pornit la drum. Am ajuns în curtea liceului şi se părea că am ajuns prea devreme. Am intrat în şcoală şi m-am pornit spre cabinetul de matematică. Când să intru, m-a strigat cineva:
- Hey, Alex, aşteaptă-mă!
M-am întors automat. Era Crina, drăguţă şi stilată ca întotdeauna. Avea pe ea un costum mov, dintr-un material ce părea extrem de fin, iar părul blond şi-l prinsese într-o coadă de cal.
- Bună frumoaso, i-am zis eu şi am zâmbit.
Şi-a dus o mână după gâtul meu, iar cu alta m-a îmbrăţişat de talie. Le avea extrem de reci, de aceea am tresărit uşor, dar mi-a trecut când m-a sărutat fin.
- Arăţi foarte bine astăzi, Alex, m-a complimentat, vizibil extrem de entuziasmată.
- Când nu arăt eu bine? am întrebat-o, schiţând o mutriţă inocentă.
Fata a râs cu gust şi m-a mai sărutat încă o dată pe obraz.
Am intrat ambii în cabinet. Erau puţini elevi prezenţi, dar nu m-am mirat, căci era încă devreme. M-am aşezat în bancă şi Crina s-a aşezat lângă mine.
- Nu eşti împotrivă?
- Sigur că nu, de ce aş fi? am întrebat-o eu nedumerit.
- Păi, stai cu Chris întotdeauna şi m-am gândit...
- Eşti iubita mea oficială, Crina, deci cu mine în bancă stai, i-am zis eu ferm.
M-a privit cam straniu, dar nu a zis nimic. Oricum decizia mea era în favoarea ei.
Îmi era frică să fiu aproape de Chris, îmi era frică să vorbesc cu el, dar nu doream să recunosc asta. Cu timpul apărură toţi elevii. Fără să vreau, priveam nerăbdător spre ușă. A sunat la oră și nu a mai venit Chris. Îmi făceam griji, oare se simţea, oare s-a întâmplat ceva cu el? Era insuportabil!
- Alex, ce-i cu tine? Pari extrem de nervos. Eşti îngrijorat pentru Chris, că nu a venit la lecție? Apropo, unde a dispărut ieri de la disco, era atât de beat! îmi zise Crina la pauză.
- Nu am idee și nici nu mă interesează, nu vreau să vorbesc despre el, i-am zis eu pe un ton rece.
Crina mă privea din ce în ce mai straniu.
- Bine, deci avem limba și literatura engleză? a întrebat ea, schimbând tema.
- Da, iubire, i-am răspuns sec.
- Ce fund mişto are, aud o voce în spatele nostru, însoțită de nişte chicoteli, care aparţineau unui grup de fetişcane.
M-am întors și le-am văzut pe nişte tipe din clasa paralelă. De la început am crezut că mergea vorba despre mine, dar ele priveau undeva peste umărul meu. Am privit și eu într-acolo.
- Cine e tipul? întreabă Crina curioasă.
- Te uiţi la alţi băieţei, iubito? am întrebat eu în glumă şi am zâmbit, dar evident mi-a pierit zâmbetul când mi-am dat seama cine era în faţa mea.
Era Chris. Era îmbrăcat în haine straine, probabil ale adoratului său Colin. Arăta superb, de parcă nici nu era el, dar eu l-aş recunoaşte oriunde şi în orice fel de boarfe. Părea nervos, probabil din cauza privirilor insistente din jurul său. Cine dracu l-a pus să doarmă la acel... nici nu doream să-mi irosesc cuvintele pentru un retardat. A sunat la oră şi elevii fugeau să nu întârzie. Chris, dimpotrivă, a încetinit pasul. Aveam impresia că se va răzgândi şi se va duce acasă. Oare nu dorea să dea ochii cu mine?
- Te ajung din urmă, i-am spus Crinei şi am grăbit pasul.
Nu ştiu de ce am făcut asta, dar l-am ajuns din urmă pe Chris. Nu mai era nimeni pe coridor. I-am pus o mână pe umărul stâng şi el a tresărit. S-a întors şi imediat s-a schimbat la faţă. Şi aşa era palid, dar acum parcă semăna cu un zombie. Deja îmi părea rău că m-am apropiat de el. Nu puteam să îl privesc în ochia€, nu ştiam cum să procedez.
- Alex, murmură el pierdut.
Auzindu-i vocea disperată, m-am pierdut şi eu. Ne priveam unul pe altul, fără să fim în stare să scoatem măcar un cuvinţel.
***
Nu e tocmai cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Iată nextul.
Capitolul 8 - Alex
M-am trezit dimineaţă cu o dispoziţie oribilă, chiar aveam o vagă impresie că n-am dormit deloc. Probabil aşa şi a fost, am stat toată noaptea cu ochii îndreptaţi spre geam şi priveam luna plină. Nu am putut dormi din cauza lui Chris. Cum a putut să mă mintă în halul ăsta? Doamne, credeam că e cea mai nevinovată fiinţă din lume. Niciodată nu am urât homosexualii, îmi erau indiferenţi şi nu-mi iroseam gândurile şi timpul pentru aşa subiecte, dar când Chris s-a dovedit a fi unul din ei...
Pur şi simplu nu puteam să-mi interzic să mă gândesc la asta. Am încercat şi nu am putut, eram prea slab, prea neputincios. Îmi aduceam aminte cum răspundea la sărutul acelui Colin, cu atâta pasiune şi dorinţă... oh, îmi ieşeam din minţi. Nu înţelegeam nici în ruptul capului cum putea să sărute un bărbat în aşa fel. Nu îmi puteam imagina de ce îi plăcea să facă asta şi îmi venea să-i omor pe ambii, mai ales pe partenerul său. Era ironic, încrezut în sine şi se vedea de la o poştă că se supraapreciază. Vorbea de Christian, de parcă era proprietatea lui.
Şi la un moment dat m-am gândit mai bine la mine. Cine mă credeam eu? Prietenul lui cel mai bun, mda. Şi acest Colin e iubit, cum sună! Nu vroiam să dau ochii cu Chris, căci eram sigur că ne vom certa. A preferat să rămână cu el şi nu a mers cu mine. Şi e vina mea, nu trebuia să îi dau să bea. Era atât de beat, nici nu putea să lege două cuvinte.
Când am ieşit din baie, cu un prosop alb înfăşurat în jurul taliei, a sunat telefonul şi acel sunet îmi zgâria urechile. Sigur că m-am gândit la Chris. Îmi era frică să răspund, dar totuşi am cutezat.
- Alo?
- Alex, bună dimineaţa, Chris e la tine? A promis să nu se întoarcă târziu, dar el nu s-a întors deloc şi în câteva ore trebuie să fie la şcoală!
Omg! Era mama lui Chris. Chris nu a dormit acasă. Nu vreau să mă gândesc unde a dormit şi cu cine, dar era clar ca bună ziua.
- Da, e la mine Grethen. Acum e în duş, ăăă... va merge la şcoală de la mine, nu mai reuşeşte să treacă pe acasă...
- Măcar bine că totul e în ordine, căci îmi făceam griji! Să îi transmiți să vină acasă imediat după ore! zise femeia îngrijorată.
- Ok, o zi bună.
Am pus receptorul şi m-am trântit pe canapea. Doamne, deja a câta oară am minţit femeia asta? Şi de ce am minţit-o?! Trebuia să îi zic că nu e la mine feciorașul ei iubit şi atunci era să o păţească acasă, să ştie altă dată, să nu se ducă beat cu toţi cretinii. Ce tot îndrug?!
Dar nu puteam altfel! Numai când mă gândeam că a dormit cu acel tip, că e bisexual, ca... chiar nu mi-am dat seama singur?! Purta foarte des haine strâmte pe corp, exact ca şi tipii gay, era timid şi nu a avut nici o fată! Nu ţineam minte să-l fi văzut cu vreo tipă, niciodată în viaţă. Şi Lara Manollo îi făcea ochi dulci anul trecut, dar el nici nu observa, chiar dacă era extrem de frumoasă fata.
M-am ridicat de pe canapea şi am deschis dulapul. Mi-am muşcat buza de jos, îngândurat. Nu ştiam în ce să mă îmbrac. Până la urmă nu conta, numai de outfituri nu-mi era în acel moment. M-am îmbrăcat în ce am avut la îndemână şi am ieşit din casă.
Gândurile mele erau îndreptate doar spre brunetul din cauza căruia mă durea capul îngrozitor, chiar am uitat să iau micul dejun. Totuşi hotărâsem să mă duc la şcoală. Nu avea de ce să-mi fie frică. El era cel care trebuia să se gândească bine la ceea ce face.
M-am urcat în maşină şi am pornit la drum. Am ajuns în curtea liceului şi se părea că am ajuns prea devreme. Am intrat în şcoală şi m-am pornit spre cabinetul de matematică. Când să intru, m-a strigat cineva:
- Hey, Alex, aşteaptă-mă!
M-am întors automat. Era Crina, drăguţă şi stilată ca întotdeauna. Avea pe ea un costum mov, dintr-un material ce părea extrem de fin, iar părul blond şi-l prinsese într-o coadă de cal.
- Bună frumoaso, i-am zis eu şi am zâmbit.
Şi-a dus o mână după gâtul meu, iar cu alta m-a îmbrăţişat de talie. Le avea extrem de reci, de aceea am tresărit uşor, dar mi-a trecut când m-a sărutat fin.
- Arăţi foarte bine astăzi, Alex, m-a complimentat, vizibil extrem de entuziasmată.
- Când nu arăt eu bine? am întrebat-o, schiţând o mutriţă inocentă.
Fata a râs cu gust şi m-a mai sărutat încă o dată pe obraz.
Am intrat ambii în cabinet. Erau puţini elevi prezenţi, dar nu m-am mirat, căci era încă devreme. M-am aşezat în bancă şi Crina s-a aşezat lângă mine.
- Nu eşti împotrivă?
- Sigur că nu, de ce aş fi? am întrebat-o eu nedumerit.
- Păi, stai cu Chris întotdeauna şi m-am gândit...
- Eşti iubita mea oficială, Crina, deci cu mine în bancă stai, i-am zis eu ferm.
M-a privit cam straniu, dar nu a zis nimic. Oricum decizia mea era în favoarea ei.
Îmi era frică să fiu aproape de Chris, îmi era frică să vorbesc cu el, dar nu doream să recunosc asta. Cu timpul apărură toţi elevii. Fără să vreau, priveam nerăbdător spre ușă. A sunat la oră și nu a mai venit Chris. Îmi făceam griji, oare se simţea, oare s-a întâmplat ceva cu el? Era insuportabil!
- Alex, ce-i cu tine? Pari extrem de nervos. Eşti îngrijorat pentru Chris, că nu a venit la lecție? Apropo, unde a dispărut ieri de la disco, era atât de beat! îmi zise Crina la pauză.
- Nu am idee și nici nu mă interesează, nu vreau să vorbesc despre el, i-am zis eu pe un ton rece.
Crina mă privea din ce în ce mai straniu.
- Bine, deci avem limba și literatura engleză? a întrebat ea, schimbând tema.
- Da, iubire, i-am răspuns sec.
- Ce fund mişto are, aud o voce în spatele nostru, însoțită de nişte chicoteli, care aparţineau unui grup de fetişcane.
M-am întors și le-am văzut pe nişte tipe din clasa paralelă. De la început am crezut că mergea vorba despre mine, dar ele priveau undeva peste umărul meu. Am privit și eu într-acolo.
- Cine e tipul? întreabă Crina curioasă.
- Te uiţi la alţi băieţei, iubito? am întrebat eu în glumă şi am zâmbit, dar evident mi-a pierit zâmbetul când mi-am dat seama cine era în faţa mea.
Era Chris. Era îmbrăcat în haine straine, probabil ale adoratului său Colin. Arăta superb, de parcă nici nu era el, dar eu l-aş recunoaşte oriunde şi în orice fel de boarfe. Părea nervos, probabil din cauza privirilor insistente din jurul său. Cine dracu l-a pus să doarmă la acel... nici nu doream să-mi irosesc cuvintele pentru un retardat. A sunat la oră şi elevii fugeau să nu întârzie. Chris, dimpotrivă, a încetinit pasul. Aveam impresia că se va răzgândi şi se va duce acasă. Oare nu dorea să dea ochii cu mine?
- Te ajung din urmă, i-am spus Crinei şi am grăbit pasul.
Nu ştiu de ce am făcut asta, dar l-am ajuns din urmă pe Chris. Nu mai era nimeni pe coridor. I-am pus o mână pe umărul stâng şi el a tresărit. S-a întors şi imediat s-a schimbat la faţă. Şi aşa era palid, dar acum parcă semăna cu un zombie. Deja îmi părea rău că m-am apropiat de el. Nu puteam să îl privesc în ochia€, nu ştiam cum să procedez.
- Alex, murmură el pierdut.
Auzindu-i vocea disperată, m-am pierdut şi eu. Ne priveam unul pe altul, fără să fim în stare să scoatem măcar un cuvinţel.
***