Tendințe Interzise (+18)

[October]

:mean: Ştiu că ai examene şi eşti ocupată şi chestii-trestii, dar de când aşteptam capitolul ăsta, şi acum, că ni l-ai adus, nu e tocmai lung...
Of, de ce trebuie să fie Chris aşa de fraier! Măcar bietul Colin încearcă să-i mai ridice moralul. Alex crede că are halucinaţii, asta-i bună. Îngeraşi şi steluţe verzi nu vede? Cred că s-a lovit la cap mai mult decât credeam, dacă nu şi-a dat seama că ăla era Chris în carne şi oase. Partea bună e că în sfârşit iese din spital şi sper eu că o să apară ocazia să se împace.
Am observat şi nişte greşeluţe:
spitalurile - spitalele
era să mă privească - avea să mă privească
odraslele sale - odraslele lor (acordat cu mamele)
Mi-a plăcut faza asta:

- Ajungem la piscină şi te înec.

Yeah, damn right, he deserves that!:))

So, ca să nu fiu chiar rea, mult succes cu examenele, nu te lăsa de învăţat chiar dacă noi (adică eu) te batem la cap. Poate reuşeşti totuşi să mai scrii ceva prin weekenduri. Btw, can I please have a hug? ;;) I just got a feeling.

Caty

[hiimera]

Deci necesita multa stiinta ca sa-ti dai seama ca iubesti pe cineva, calcule matematice, formule de algebra, trigonometrie, sa deduci faptul ca iubesti pe cineva. :))
Ma Alex asta este o figura simpatica si sincera sa fiu, nu a stiut cum sa reactioneze atunci cand a aflat ca prietenul sau cel mai bun este gay..
Pot intelege cum s-a simtit, dar macar acum stie ca il iubeste si nu poate sa nege acest fapt. :X

Mi-a placut capitolul, nu mai critic mult pentru ca oricum ti-am enumerat de atatea ori greselile, cred ca mi-ai memorat comurile pana cand le-ai visat seara in vis. :))
Oricum tot scurte sunt capitolele, dar abia astept partea a doua. ;;)
Oircum nu te grabi, eu iti urez succes la facultate sa treci cu brio fiecare examen care da peste tine si te izbeste.. nu renunta, gandeste pozitiv: Vine Vara !! :X
Cam atat pentru moment, dar astept nextul, sunt curioasa ce se va mai petrece si faza mortala care m-a dat pe spate de ras a fost parte cu : catelusul si motanul.. =))

[Wolves]

Scuzaţi-mă pentru absenţa îndelungată. Mă calmează faptul că degrabă am vacanţă şi voi fi liberă. Acum am redactat trei capitole şi nu ştiu când vin următoarele. Sper să v-a fost dor.
Åži mersi mult pentru comentarii. :zuppy11:

Capitolul 15

Au trecut câteva zile şi Alex a fost externat, spre marea lui satisfacere. Fizic se simţea excelent, dar în interiorul său avea loc o luptă cumplită. Nu mai auzise nimic de Chris, iar cât a stat în spital l-au vizitat o mulţime de prieteni, colegi şi simpli cunoscuţi. De ce Chris nu se număra printre acei oameni?

Alex

"Mâine voi merge la şcoală, îl voi întâlni pe Chris, dar nu cred că voi cuteza să-l privesc în ochii săi verzi, plini de dezămăgire. Oare ce face? Oare cum se simte? Nu ştiu nimic de el şi e insuportabil. Mi-am făcut-o cu propriile mâini şi acum sufăr în tăcere.
Oare mă va putea ierta vreodată în viaţă? Ce n-aş da numai să pot întoarce timpul înapoi şi să schimb scenariul! Mi-aş da ani din viaţă, dar nu e cu putinţă.
Orice s-ar întâmpla şi indiferent de cum va acţiona Chris când ne vom vedea, eu îl voi iubi mereu. Doar acum mi-am dat seama cât de orb am fost, căci nu am iubit pe nimeni cu adevărat. Chiar şi atracţia faţă de Crina mi se pare o prostie la momentul de faţă. Acum ştiu ce e iubirea, e sentimentul puternic faţă de brunetul meu drăgălaş. Gândesc corect, nu-i aşa? Îl visez zi şi noapte, simt cum mi se strânge inima când îmi aduc aminte de tot răul pe care i l-am provocat şi nu aş rezista dacă ar mai suferi iarăşi, mai ales tot din cauza mea!
De fapt, ceea ce simt eu nici nu se poate reda prin cuvinte, în ce limbă n-ar fi acelea.
Numai când mă gândesc la el simt fluturi în stomac, iar dacă încerc să vorbesc, îmi tremură vocea. Mi-am pierdut minţile".

Chris

"E duminică seara. În compania lui Colin timpul a trecut pe neobservate, iar asta nu poate să nu mă bucure. Cât de haios poate fi uneori, ieri am crezut că mor de râs. Mi-a povestit toate năzbâtiile pe care le făcea în timpul adolescenţei. Eu mai credeam că Alex e copilul cel nebun... Alex.
Maine cred că va veni la şcoală, pentru că a fost externat, dacă am înţeles corect. Încă nu ştiu sigur cum mă voi comporta, dar nu vreau să-mi fac planuri şi scheme. Se va întâmpla ce se va întâmpla, fie aceea şi ignoranţă.
Dar oare ce crede el? Cum se simte? Oare şi-a dat seama ce a făcut, sau e indiferent? Cred că aş muri dacă aş vedea că nu îi pasă.
Ce ţine de Colin, încă nu mi-a propus să facem sex. Eu îl cunosc foarte bine şi nu cred că s-a putut abţine atât de mult timp. Nu era noapte să fim împreună şi să nu ne iubim astfel. Mereu mă îmbrăţişa călduros şi mă săruta jucăuş pe buze, până nu lua pasiunea totul în mâinile ei. Săruturile noastre deveneau tandre, atingerile - insistente şi şoaptele erau din ce în ce mai inflăcărate.
Dar după ce Colin a aflat de întâmplarea cu Alex, totul s-a schimbat. Am dormit de câteva ori la el, dar nimic mai mult. Am dormit în acelaşi pat şi nici măcăr nu ne-am sărutat normal. Cum n-ar fi, îi sunt extrem de recunoscător pentru că nu se grăbeşte. Încă nu sunt pregătit şi probabil voi tresări de la orice atingere. Cât aş vreau să întorc timpul înapoi! Aş da ani din viaţă, dar nu e cu putinţă..."
***

Capitolul 16 - Alex

M-am trezit dimineaţă cu o dispoziţie foarte bună, spre marea mea mirare. Zâmbeam în exces de parcă eram un prost. Eram fericit că îl voi revedea pe Chris. Îmi era dor de el şi simţeam asta cu toată fiinţa mea. Nu aveam nici un pic de răbdare, voiam să-l văd cât mai curând, sperând la împăcare.
"Băiatule, de-ai şti ce simt eu! Eşti totul pentru mine, de acum trăiesc şi respir de dragul tău. Dacă mă vei respinge, voi muri".
Cu aceste gânduri am ieşit din casă. Mama m-a ajuns din urmă cu viteza luminii să se intereseze dacă am băut pastilele, dacă mă simt bine şi dacă nu vreau să mai stau acasă. Am asigurat-o că mă simt perfect, dar minţisem. Când am ieşit din casă dispoziţia mea a căzut. Eram din ce în ce mai îngrijorat şi nu ştiam la ce să mă aştept. Doar atunci m-am gândit că poate nu va veni la liceu. Eu aşteptam să-l văd şi eram disperat şi-mi era teamă.
Îl iubeam şi doream să-l protejez, dar nu aveam să rostesc aşa cuvinte, nu atunci.
Am urcat în maşina mea şi am pornit la drum. Cu cât mă apropiam mai mult de liceu, cu atat mai supărat deveneam. La un moment dat mi-a venit în minte un gând foarte ciudat, dar care m-a făcut să zâmbesc preţ de o clipă. Chris era un înger, iar eu - întunericul. Cât de banal nu ar suna, comparaţiile erau foarte bine potrivite. Eu, asemeni unui demon am profitat de el. Mi-am ieşit din minţi atunci când mi-am dat seama că e iubitul unui bărbat. Nu observasem mai înainte aceste tendinţe homofobice la mine, dar acum sigur nu e aşa - m-am schimbat. Eram cei mai buni prieteni şi într-un târziu mi-am dat seama că îl iubesc. Prietenia noastră trebuia să se transforme în iubire, nu în ură. Acum era să fim împreună, nu departe unul de altul. Era să îl privesc în ochii lui frumoşi şi să mă pierd complet în verdele lor strălucitor. Chris are nişte ochi minunaţi pe care i-aş săruta fin o veşnicie. Şi buzele... erau dulci. Le sărutam nebuneşte fără să dau atenţie lacrimilor ce-i alunecau pe obrajii înroşiţi de plâns. Era atât de frumos, dar rănit. Nu ştiam ce să fac, nu am vrut nicidecum să-i provoc durere, dar mă conduceau nişte instincte animalice, altă explicaţie nu am.
Ajuns la şcoală, am coborât din maşină şi nu ştiu de ce, dar aveam impresia că ameţesc şi nu mai am mult până voi cădea fără cunoştinţă. Toţi mă priveau intens, cu mirare în ochii lor curioşi şi se şuşoteau la spatele meu. Eu îi ignoram, pentru că îl căutam pe el.
Am intrat în clădire şi m-am pornit spre cabinetul de biologie, căci după idee acolo aveau oră colegii mei. Spre oroarea mea am întâlnit-o pe Crina sau de fapt a fugit ea după mine până nu am zărit-o şi m-am oprit.
- Alex! a exclamat entuziasmată, de parcă se afla într-un butic şi a văzut o pereche de pantofi pe placul său.
Am deschis gura să-i răspund la salut, dar şi-a lipit buzele de ale mele.
Nu mă aşteptam la una ca asta şi m-am retras imediat.
- Să nu mai faci asta niciodată, i-am zis eu cu dezgust în voce.
Mă privea uimită şi nu înţelegea ce se petrece, de ce am respins-o, dar eu în acel moment aveam impresia că toată viaţa mea am fost gay şi acum mă sărută o tipă. Nu mă simţeam bine, o priveam într-un mod foarte ciudat şi ea a observat asta.
- Ce se întâmplă cu tine? întrebă ea îngrijorată.
- Nimic, dar să nu mai faci aşa niciodată, i-am zis eu de data asta puţin mai moale.
- Alex, dar eşti iubitul meu, cum să nu o fac!? scânci blonda iritată.
Intrând în cabinet, i-am zis aspru:
- Deja nu mai eşti iubita mea, sper că ne-am clarificat.
Crina a rămas şocată, de fapt ca şi toţi colegii mei, care ne priveau cu un interes extrem. Fata a început să-mi zică ceva, dar o ignoram complet. Ochii mei au privit spre banca unde trebuia să fie Christian şi era acolo. Nu mă privea, dar eram sigur că a observat că am apărut. Colegii mă salutau, iar eu le răspundeam fugitiv, între timp păşind alene spre locul nostru. Nu ştiam ce să fac şi cum să procedez. Nu îmi puteam lua ochii de la dânsul. Era îmbrăcat într-un tricou verde cu un desen ciudat pe el şi într-o pereche de blugi gri, iar părul său negru era ciufulit, ca de obicei. Părea încordat şi bătea cu degetele în masă. Îşi studia atent converşii, de parcă cine ştie ce vedea acolo. Şi n-am putut să nu observ că nu e relaxat, aşa cum voia să pară. Ajuns lângă el, am văzut că a roşit un pic. Aveam impresia că nu mă doreşte aproape, dar mi-am alungat acest gând, sperând în continuare.
Într-un sfârşit şi-a ridicat privirea. Dorea să pară indiferent, dar eu îl cunoşteam prea bine ca să văd cât de trist şi fericit era în acelaşi timp.
- Chris, am pronunţat eu moale şi el a tresărit uşor la auzul vocii mele.
***

Capitolul 17 - Chris

Când am ajuns la şcoală imediat am vrut să mă întorc înapoi, dar mi-am zis că nu are rost. Dacă nu avea să-l văd atunci, avea să dau ochii cu el altădată. Mi-am luat inima în dinţi şi am păşit pragul instituţiei blestemate. Deja mă irita din ce în ce mai mult liceul ăsta cu toţi imbecilii care "învăţau" în el.
Pe Alex trebuia să îl văd, să mă asigur dacă ochii săi râd sau plâng. Trebuia să ştiu dacă îi pare rău sau dacă e indiferent, ceea ce nu mă încânta deloc. Nu aş mai putea trăi normal dacă aş vedea cu ochii mei cum Alex nu are nici o remuşcare. Oare de ce plângea atunci? Pentru că îi părea rău c-a procedat cu mine într-un mod josnic sau că a făcut sex cu un băiat? Era clar de la început că nu era în minţile sale, dacă nici măcăr rugăminţile mele nu l-au oprit. Când îmi aduc aminte cât de excitat era... să fi fost altă situaţie era să fiu numai bucuros, căci mi-am dorit asta dintotdeauna şi îmi pare rău că s-a întâmplat aşa. Decizia sa a fost spontană. Alex niciodată nu s-ar fi atins de mine dacă... dacă ce? Asta nu voi afla niciodată sau voi afla de la el.
Am intrat în şcoală şi m-am pornit direct spre cabinetul de biologie. Ajuns acolo am încremenit, fără să ştiu în ce bancă să mă aşez. Nu m-am gândit la lucrul acesta acasă. Festia Ernest mi-a zâmbit delicat şi îmi făcea ochi dulci. E simpatică fata, dar nu am nevoie de relaţii în perioada asta. Şi îl am pe Colin, veşnic fidel, pentru una ca asta.
Am salutat-o sec şi am păşit spre spatele clasei. Picioarele singure m-au dus la locul nostru.
"Dar oare Alex ce va face? Va lua loc lângă mine sau nu? " am gândit eu confuz.
Nu am mai reuşit să fac ceva, căci uşa de la cabinet s-a deschis şi am auzit vocea lui. Avea un ton iritat şi supărăcios. Doamne, chiar nu era în apele sale. De ce chiar acum, când trebuia să dau ochii cu el? Dar ceea ce a rostit în următoarele clipe m-a lăsat mască. Dacă nu îmi şoptea raţiunea să mă ţin în mâini şi să tac din gură, era să spun ceva. În acel moment îmi era milă de Crina, care era prea naivă, dar o parte din mine radia de fericire.
- Deja nu mai eşti iubita mea, a spus el fără să o privească, căutând pe altcineva.
Îmi doream să dispar de acolo, dar era imposibil. Mi-am lăsat ochi la pământ. Era insuportabil. Crina vorbea ceva, dar nu înţelegeam nimic, sesizând doar paşii lui.
Am început să bat nervos cu degetele în masă. S-a oprit lângă mine şi mă privea intens şi simţeam asta cu fiecare fibră a corpului meu. Mă uram pe sine pentru că nu îl uram pe el, mă uram pentru că nu aveam curajul să mă ridic şi să îi dau un pumn în nas. De fapt nici nu doream să fac asta, îl mai iubeam şi nu puteam nega. Nici măcăr nu eram în stare să mă mint singur pe mine. Simţeam cum îmi arde faţa. Mi-am ridicat ochii la el, fără să vreau.
- Chris...
Un singur cuvânt rostit de vocea lui m-a făcut să tresar ca un pui speriat. Tonul acela a fost atât de jalnic şi plin de rugă! Avea un milion de emoţii în privire, de parcă era o bombă care va izbucni în orice moment.
Toţi ne priveau curioşi. Alex a observat asta şi s-a aşezat rapid pe scaunul de lângă mine. Ştiu că nu a intenţionat, dar m-a atins cu cotul. Am tresărit iar şi m-am îndepărtat puţin. În acel moment m-a cuprins o frică de nedescris şi mă calmam în gând.
"Calmează-te, Chris, Alex nu va face asta iar" îmi repetam în minte.
- Chris, Chris...
Îmi şoptea numele, dar nu cuteza să-şi continuie vorba, de parcă s-a blocat. M-am întors enervat mai mult pe mine decât pe dânsul şi i-am zis:
- Spune ce ai de spus, Alex.
Nu am vrut ca tonul meu să fie atât de rece, dar aşa mi-a ieşit. Alex a închis ochii pentru o clipă şi s-a încruntat. Nu ştiam ce însemna asta şi nici nu aveam timp să ghicesc. Oare nu i-a plăcut tonul meu? Ar trebui să-mi mulţumească că îi vorbesc. Ştiam dintotdeauna că sunt naiv, iar faptul că l-am iertat aşa uşor a demonstrat încă o dată acest lucru.
Alex ÅŸi-a revenit repede ÅŸi a spus ceva ce m-a uimit.
- Hai să plecăm de aici, trebuie să vorbim, te implor.
Probabil îl priveam ca boul la poartă nouă, altă comparaţie nu găsesc.
- Aştept să înceapă ora, a fost cel mai stupid pretext ce mi-a venit în minte.
Şi-a muşcat buza inferioară şi a şoptit iar:
- Te rog, Chris. Nu îţi fac nimic, niciodată... vreau doar să-ţi vorbesc.
- Mai ai tupeul să-mi zici că nu îmi mai faci nimic? Crezi că te-aş mai lăsa?
Mi-am ieşit din fire şi vorbeam prea tare şi elevii iar s-au întors spre noi doi.
- Chris, te rog pentru ultima dată în viaţă...
M-am ridicat din bancă şi am ieşit, iar el m-a urmat îndată. Eram curios ce voia să-mi spună, dar altceva m-a făcut să mă ridic, chiar dacă atunci nu mi-am dat seama. Nu doream să fie ultima dată când îmi vorbeşte, nu aş fi rezistat.
***

[.Dudiii]

Speri ca ne-a fost dor? Eu una nici nu m-ai m-am gandit la testele de saptamana asta :]] Eram prea ocupata sa ma gandesc la urmatoarele miscari ale baietilor :D
3 capitole O__O Uhh... ador asta, desi nu sunt chiar asa de lungi le ador, um...se pare ca Alex vrea sa-si marturiseasca sentimentele? ;;] Sau.... vrea doar sa-si ceara scuze si sa plece :-?
Aniuai nu mai conteaza cat timp nu se feresc unul de altul [ceee? scuza-mi gandirea, dar d`abia au avut curaj sa mearga la scoala si zic eu ca nu se feresc unul de altul? o__O]. Se gandesc la aproximativ aceleasi lucruri, deci asta ii face confuzi. Crina, sincer, ma bucur pentru ea, adica era si timpul sa se desparta, la batut prea mult la cap si in plus nu prea o suportam pe tipa >.>
Pai... succes sweetie >;d<

[Wolves]

Multumesc mult pentru comm, ma bucur ca ai lasat unul indata ce ai citit. In cateva ore e sfarsitul lumii si ma gandeam ca ar fi nice sa am macar un comm pana atunci :zuppy08: Bun, nu cred in sfarsitul lumii, dar sunt putin ingrijorata de toata valva din jurul acest subiect.
In fine, daca totul va fi bine, mai postez diseara un next sau doua. Eu una nu am rabdare sa ajung la zi cu ficul, adica sa mai scriu, caci demult nu am facut-o. In vacanta voi posta aproape in fiecare zi pana ajung la punctul de care am nevoie singura. Mersi inca o data.
edit: acum mi-am dat seama ca inca un capitol micut si apare personajul meu preferat. Stiam ca nu e bine sa ai personaje preferate in ficurile proprii, dar nu ma pot abtine. <3

[.Dudiii]

Eu una chiar nu cred in sfarsitul lumii, n-oi fi eu credincioasa rau, dar nu cred ca va veni asa de repede sfarsitul lumii. In plus ce nu fac oamenii ca sa-si castige banii? Insemnezi o zi din calendar si vine sfarsitul o__O Anyway n-o sa vina sfarsitul lumii si daca vine ii spun sa-si faca o programare si apoi sa intre, probabil o sa-l programez dupa ce termini tu fic-ul ca sa nu ma plictisesc. Nu-ti face griji, o sa am o discutie "prieteneasca" ca de la fata la un dezastru al lumii :-? Mda...sigur o sa castig :> :]]
Wow, apare un personaj nou? ;;] Iii...trebuie sa-l vad, defapt sa-l citesc, tot aia, cred :|
Succes in continuare si in legatura cu sfarsitul lumii, nu stiu cand sa-l programez :-? Um...probabil prin 3000? Vad eu :D

[hiimera]

Trei capitole, ai spart recordul tau normal. :))
E bine, mai mult pentru noi. >:)
Cu toate ca sunt trei... tot nu imi ajunge, ne ti prea bine in suspans, sincer pot si eu sa te strang de gat. ;;) Pentru ca ma inebunesti, vreau asa de mult sa vad ce se v-a intampla, oricum nu vreau sa devin sacaitoare si sa te stresez cu asta, fa-ti timp, lucreaza cand poti.. oricum vine vacanta si ne vom distra pana la maxim. :)) :X

Bine dar acum sa revin la fic, ca asa am luat-o pe aratura. >.<
Chiar mi-a placut, lasam deoparte cateva aspecte care ar putea fi corectate.. dar acum chiar le las, asa, pot spune ca dinamismul dintre ei nu dispare si se amplifica treptat, nu stiu de ce dar am impresia ca in curand am sa-i vad cum sar unul pe celalat asa de salbatic, scaldansu-se in atingeri pasionale si sarutari nebune.. :X
Asta chiar as vrea sa vad. =P~
Amandoi se cunosc perfect, deci cu toate ca domnisorul Chris a abordat un ton rece, Alex stie bine ca nu a facut-o intentionat si ca asa i-a iesit.
Si totul e cam vice-versa, pentru ca amandoi stiu exact ce gandeste fiecare despre el..:)) sper ca ai inteles ce am vrut sa spun. XD
Bine nu o mai lungesc.. chiar mi-a placut, astept nextul si succes in continuare !! >:D<

[Wolves]

Da, ar fi perfect sa fie sfarsitul dupa ce murim noi si ne scrim/citim toate ficurile, cat de banal nu ar suna. Sa terminam discutia asta aici, caci e offtopic deja :D
Acum recitesc ficul si am ajuns la capitolul 26, am citit acolo o faza si nu imi dau seama ce am avut in vedere cand am scris aia, imi *** mintile de cateva minute deja ))) Totusi e amuzant. Ma bucur ca il rescriu cu diacritice si ii corectez greselile, trebuia sa fac asta demult. De as fi mai putin egoista si lenesa, ar fi superb. <3

edit: mersi si tie mult pentru comm. De fapt nu am nici eu rabdare sa postez continuarea, o voi face cand ma trezesc din somn. Mi se pare mie ca totul devine mai interesant. (ce modesta sunt) )) Mersi si ma duc la culcare acum.

[October]

weee! capitol nou, capitol nou, şi eu ajung foarte târziu pe aici... dar ieri am dormit toată ziua după ce am ajuns acasă, şi am visat numai formule amestecate de chimie, informatică, matematică, logică şi geografie şi dumnezeu ştie ce pentru că nu aveau niciun sens şi nu am dormit bine deloc. Dacă aş fi ştiut că ai postat... Uf! Dar mai bine mai târziu decât niciodată.
Când ai zis trei capitole am fugit repede cu mouse-ul în jos. În regulă, erau 3 - erau - dar mie tot nu-mi ajunge! Vreau, vreau, vreau mai mult şi ai obiceiul să tai capitolul fix în punctul culminant! Acum mă gândeam că e imposibil ca restul colegilor să nu fi observat sau să nu fi auzit scena dintre cei doi, după ce i-a spus Alex Crinei când a intrat val-vârtej în clasă. Abia aştept să citesc conversaţia dintre Alex şi Chris, presimt să o să-mi placă. Şi cred că s-ar putea să am o vagă idee cu privire la personajul nou, mi-ai spus tu ceva o dată care m-a lăsat pe gânduri.
Ai avut nişte greşeli de exprimare şi nu înţeleg de ce foloseşti structuri de genul:

Orice nu s-ar întâmpla şi cum nu ar reacţiona Christian când ne vom vedea, eu îl voi iubi mereu.

Corect şi logic în limba română sună cam aşa: Orice s-ar întâmpla şi oricum / indiferent de cum va acţiona Chris când ne vom vedea, eu îl voi iubi mereu.

Ador gândurile lui Alex de la început, iar la finalul monologului interior fost pur şi simplu adorabil!

"Mi-am pierdut minţile".

Adorabil, adorabil, adorabil! :x:x

Cam atât am avut de zis. Sper să îţi găseşti timp să ne mai aduci şi nouă nişte capitole mai... picante. Mult succes! :*

[Reine]

M-am gandit si eu sa dau un comm acum ca vine sfarsitul lumii si s-ar putea sa nu mai am ocazia asta mai tarziu=))
Au fost grozave capitolele astea iar Alex si Chris sunt foarte sweet:love:
Ma intreb ce vrea Alex sa ii spuna?" Poate ii va cere scuze sau i-si va marturisi sentimentele? Eu sper ca ambele variante.
Astept next-ul!
:bye:
P.s.: .Dudiii iti urez succes si iti tin pumnii. Sfarsitul lumii nu are nicio sansa in fata ta!