Tendințe Interzise (+18)

[hiimera]

Aloha ! :3 La toata lumea. :))
Sper ca duceti o viata buna.. vine vancata si eu deja zici ca's in Hawaii. =))
Mai intai o mica dedicatie autoare noastre:
Esti cea mai tare si speram ca nu ai sa renunti la nimic [mai ales la ficuri] si ca zambetul sa-ti ramana pe chip mereu. :*
Acum sa revenim frumos la fic, care sincer imi place extrem de mult.
Dulceata cu toate ca ti-am spus ca am sa-ti las si critica, momentan nu prea am sa o fac asa de abundent, pentru ca nu vreau si oricum cu toti asteptam partea a doua. :>
Dar si partea asta este super. :}

Actiunea tot este putina, din pacate le faci scurte si mie sincer, nu imi ajung doua capitole.. eu need more. >w< Nu ma mai satur de citit si ficul tau nu face exceptii, pentru ca m-a atras intr-un mod placut. And im not faking when im telling you all this girl, relly love your work !!

Ce ma bucura nespus de mult este ca insfarsit cei doua vor fi impreuna, partea aceea mica cu dragutul si minunatul Colin mi-a placut. E bine ca ai descris si din perspectiva unui alt personaj, nu este chiar asa de usor si iti admir curajul si indemanarea.
Ma sincer acum.. Zup-ul are cu ce se mandrii.. :)) are foarte, foarte, dar chiar foarte multi copii, tineri, chiar si adultii talentati si minunati.
Si tu una esti incadrata in peisaj, poate am sa ma apuc sa-ti fac portretul vara asta, ca tot ma apuc serios de treaba cu desenul. ;;)

Anyway, mi-a palcut foarte mult ultimele doua capitole, au fost interesante, insa ar fi mai mers ceva dinamism.. si pacat ca nu ai incins foarte mult atmosfera dintre cei doi, dar e bine oricum.
Ceau !! Succes si multa inspiratie ! Kiss*Kiss*

[Wolves]

Mersi mult pentru commuri şi scuzaţi că vin cu nextul aşa târziu.

Capitolul 24 - Alex

Am ieşit din casă şi i-am zis mamei că mă duc la şcoală, pe când ea m-a privit de parcă aveam coarne în frunte. Mi-am dat seama că eram ciudat de dimineaţă şi i-am zâmbit, făcându-i semn cu mâna, dându-i de înţeles că-i voi explica mai apoi despre tot ce se întâmplă şi sigur avea să o mint. Chris s-a salutat şi a ieşit din urma mea. L-am privit atent la lumina zilei şi am observat că obrajii săi erau roşii, iar ochii îi străluceau. Mi-a zâmbit timid, dar şi puţin nervos.
- Nu voi ieşi din maşină, l-am asigurat eu repede.
- Nu am zis nimic, răspunse el şi s-a aşezat lângă mine.
Chris mi-a arătat drumul şi într-un sfârşit am ajuns la locul cu pricina. L-a sunat pe Colin şi i-a spus că-l aşteaptă în cafeneaua lor. Mi-am dat seama că nu e cazul să comentez, mai ales că nu doream să-l supăr cumva. Şi aveam încredere în el.
- Vin repede, mi-a spus şi în câteva clipe a dispărut după un colţ.
A rămas doar să aştept. Îmi venea să-l urmăresc, să văd ce face, dar mi-am tras un pumn în nas. Sigur că pumnul era imaginar, deci nu aveam nevoie de gheaţă. Au trecut în jur la 15 minute şi eu stăteam ca pe ace. Oare ce vorbea cu tipul acela? Îmi făceam griji şi nu mă puteam calma. Mă gândeam numai la prostii. Dacă Colin avea să-l convingă pe Chris să nu fie cu mine împreună? Ceva m-a făcut să cred că iubitul meu îl va asculta şi chiar m-am speriat. Nu aveam să rezist dacă se întâmpla una ca asta.
Peste încă 10 minute uşa s-a deschis brusc şi am întors capul să-i zâmbesc lui Chris, dar zâmbetul mi-a pierit pe loc - era Colin.
- Ce faci în maşina mea?
- Stai fără grijă, nu am de gând să-ţi fac nimic... chiar dacă ai merita multe pentru ştii tu ce.
Atunci mi-am dat seama că Chris i-a povestit despre viol. Oare erau atât de apropiaţi?
La acest gând mintea mea a luat-o razna, sau mai bine zis gura:
- Nu e treaba ta, ce se întâmplă între mine şi Christian - e ceva ce ne priveşte doar pe noi doi. Ţi-e clar?
- Calmează-te, nu sunt împotriva relaţiei voastre, dar vreau să-ţi aduc la cunoştinţă un singur lucru: să nu dea Dumnezeu să-l ofenzezi măcăr o dată, ai înţeles?
- Nu am de gând să-i fac nimic rău...
- Îl iubeşti? m-a întrebat pe neaşteptate.
- Da, am răspuns eu fără nici o ezitare.
Colin m-a privit în tăcere şi apoi a dat din cap.
- Atunci trebuie să îl faci fericit, a zis el şi a ieşit din maşină.
A apărut şi Chris în acel moment cu un pachet în mână. Ne-a privit straniu şi cu îngrijorare.
- Totul e în ordine, doar l-am salutat pe prietenul tău, a zis Colin şi l-a sărutat apăsat pe obraz, apoi i-a făcut cu mâna şi a plecat.
Am răsuflat din greu. Cum îşi poate permite să-l sărute aşa? Măcăr nu de faţa mea!
- Ce ţi-a spus? întrebă Chris nervos.
- S-a asigurat că nu îţi voi face nici un rău. Aş vrea să ştii şi singur, să ai încredere în mine, nu îţi voi face nimic! Te iubesc, să ţii minte mereu aceste cuvinte.
Chris a zâmbit larg şi a luat loc lângă mine.
- Am cumpărat cafea şi prăjituri, a zis el fericit.
- Şi ce vrei să facem? Nu are rost să ne întoarcem la şcoală...
- Am o idee! Vreau să mergem într-un parc de distracţii! a exclamat el cu un zâmbet până la urechi.
- Mai bine diseară, cred eu.
- Dar acum ce să facem?
- Mergem într-un parc simplu, am zis eu şi m-am întins să-l sărut.
Mi-am lăsat degetele să se joace în părul lui şi cu altă mână i-am cuprins obrazul. Mi-am lipit buzele de ale sale şi l-am sărutat jucăuş. Simţeam că zâmbeşte şi am făcut acelaşi lucru. M-am retras şi fără să-l privesc am pornit maşina din loc.
"Trebuie să-l fac fericit..."
***

Capitolul 25 - Colin

Când Chris i-a spus că de acum încolo va fi împreună cu acel Alex, simţi cum i se strânge inima... şi l-a asigurat atunci că nu-l iubeşte. De fapt el singur nu ştie ce simte faţă de acel băiat brunet cu ochii minunat de verzi. Poate era doar o atracţie fizică? În nici un caz, mai bine zis atractia era emoţională. Chris era un un prieten înainte de toate şi, în plus, era atât de firav! Simţea nevoia să-l strângă în braţe, să-l protejeze.
Colin îşi aduse aminte de ultima lui discuţie cu fostul său iubit. La întrebat pe Chris dacă crede că ceea ce face e bine, iar băiatul a dat aprobator din cap, fără să se gândească prea mult. Nu era supărat pe el, mai ales că nu şi-au promis unul altuia absolut nimic, dar totuşi Colin nu avea încredere în Alex. Când s-a dus să-i vorbească, Chris era împotrivă şi dorea să-l oprească, dar până la urmă a cedat. În ziua aceea bărbatul a observat ceva în ochii albaştri ai blondinului şi îl crezuse. Se pare că Alex chiar se îndrăgostise de-a binelea... dar după ceea ce s-a întâmplat...
Un viol e ceva destul de serios, chiar dacă cineva care este destul de naiv şi e sigur că a trecut peste asta - şi-a iertat prietenul. Colin nu îl credea pe Chris, mai ales după ce a sesizat că i-e frică de orice atingere şi mişcare bruscă.
"În privinţa asta mie mi-a mers mult mai bine. Primul meu contact sexual a fost perfect, la fel ca şi toate dăţile când am fost împreună cu Kiril"gândi el şi simţi cum genunchii i se înmoaie.
Se aşeză pe cel mai apropiat fotoliu din încăpere şi închise ochii. În minte îi roiau imagini erotice din trecut şi automat mâna i se duse la fermuarul de la blugi, care cu fiecare clipă deveneau tot mai strâmţi şi incomozi. Şi-a băgat mâna în boxeri şi a scos un geamăt înăbuşit. Avea o erecţie puternică şi doar şi-a adus aminte cum Kiril îi lingea fiecare părticică a corpului. Doamne, cât îi era de dor! Îşi dorea nespus de mult să-l revadă. Kiril l-a sunat cu câteva zile în urmă şi i-a spus că-l va vizita. A încercat să rămână calm, dar totuşi vocea l-a trădat atunci şi nu mai era un copil prostuţ! Ah, de ce prostuţ?! Dacă nu accepta atunci să facă sex cu directorul, cine ştie cum erau să stea lucrurile la momentul de faţă. Acum duce o viaţă foarte bună şi are o carieră excelentă. Toate astea în schimb la acele momente de plăcere pe care le-a împărţit cu acel domn minunat. Niciodată nu i-a spus că-l iubeşte, nici nu era sigur de asta până la despărţirea lor. Atunci Kiril a plecat în Rusia pe un termen nedeterminat şi dorul a început să-l macine pe dinăuntru.
Cu o mână se mângâia, iar cu cealaltă strângea marginea fotoliului, încât începea să devină dureros. S-a ridicat şi şi-a dat blugii şi boxerii jos, ca să se poată mişca mai bine. Kiril, Kiril, Kiril - ce nebunie! În câteva clipe simţi că se ridică în al nouălea cer. O senzaţie de căldură i se prelinse pe mână şi a oftat uşor. A mai stat câteva clipe privind în gol, iar după ce şi-a revenit după orgasm s-a dus să facă un duş.
***

[hiimera]

Yey un nou capitol. :X
Credeam ca nu ai sa-l mai pui.. oricum a trecut ceva vreme de cand nu am mai bantuit partile astea superbe ale zupului.. cu toate ca ador si sunt extrem de inebunita de yaoi, ma dezamagesc pe mine insumi. :(
Oricum sa trecem la fic, las deoparte plangerile.. :))

Chiar mi-a placut mai ales ultima parte cu dragutul si excitatul Colin. :> Mrrr.. :3 [me and my perverted mind >:) ] nu am pot abtine, sunt de neoprit.. :)) la ce ? La imaginatie desigur.
Cu toate ca au fost scurte, tot nu mi-au ajuns.. nu stiu cum faci dar reusesti sa ma tii pe jar.
Mereu faci asta si mereu ma intreb cand mai pui nextul.. 8->
Pe langa asta ideea este una chiar foarte buna si imi place enorm.

Pai ianfara de lucruri frumoase, doar iti stii greselile, care se pare ca s-au ameliorat si vad ca te-ai mai corectat. Insa nu uita inca mai trebuie sa amplifici sentimentele, la fina cu domnul Colin, sa spun asa ca nu vreau sa fac o cacofonie.. e, ai reusit mai bine sa descrii partea aia de extaz a lui.. ma jur ca m-am simtit acolo.. adica cum l-asi fi privit nu ca as fi fost in locul lui.. sau ami stii. O____________O
Anyway hai sa nu ne duca gandul la prostii. >.<
Astept nextul si succes in continuare !! >:D<

[Rain]

Buna! Capitol nou, ce bine :x Pardon, capitole noi*
Te anunt de acum ca nu voi comenta prea mult, e tarziu, dar totusi vreau sa las un comentariu. Alex chiar e gelos, insa intr-un fic imi place sa existe si ceva gelozie. Ma cam streseaza Colin ca se gandeste la Kiril, eu as vrea sa se gandeasca la brunet ( eh, da, si cu mine si iubirile mele imposibile :)) ) AM vazut ca intr-un capitol ai vorbit la persoana I si in altul la persoana a III-a :-??.
Nu stiu daca ai putea sa imi indeplineste o dorinta si Colin sa il fure pe Chris putin, dar nu prea mai are rost acum cand Alex si Chris sunt impreuna.
Ca veni vorba de Alex, saracutul, sper ca va reusi sa il faca fericit pe brunet ( parca brunet era, nu? xD )
Imi cer din nou scuze ca am comentat atat de putin, insa chiar sunt obosita. Bafta la scris... Ah, da, de abia astept sa apara si Kiril prin peisaj, sigur o sa ma indragostesc de el 8->

Bye :bye:

[Mizuki Lulu]

Capitol nouuu ! ^^ .
Ce bine`mi pare ca s`a despartit oficial de Colin >.< . acum poate sa fie linistit cu Alex !! :x . Doamnee . daca n`ar fi facut alex prostia cu violu`, poate erau acum si mai fericiti :-< . pana la urma colin are motivele lui sa se ingrijoreze >.< . Deabia astept sa il vada pe Kiril dinnou ^^ . si vreau sa fie muuult yaoi !!! =p~. deabia astept nextu` ! ;*

[.Dudiii]

Tot Colin al meu incinge sfarsitul <3
Da, da, asa l-am dresat...sac >:P :]]
Cum se face ca apar si eu pe ultima suta de metrii?! O__o Ar trebuii sa dau mai des pe aici :-?
Asa deci....1. Colin, 2. Colin si 3. haide-ti toti cu mine, acum!!! Cooolin!!! :]]
E asa dragut mai ales ca nu s-a opus relatiei dintre cei 2 <3 Ah, stiam eu de ce il iubesc asa de mult :X
E asa dragut si cand se masturbeaza :))))
Ups.....eh..am spus-o acum :">
Mai bine trec la primul cuplu ca o sa incep sa dau si detalii apoi :]]
Alex, sincer daca nu bagai faza cu violul fic-ul -dupa parerea mea- nu mai avea nici un farmec, adica nu ar mai fi fost totusi o bariera intre cei 2 :-?
Eu deobicei vorbesc mult, dar acum chiar nu mai stiu ce sa mai zic.


Mult succes dear si sa ne aduci next-ul repede ;3

[Wolves]

Mulţumesc mult de tot pentru commuri. Iată şi continuarea.

Capitolul 26 - Chris

Am ajuns chiar foarte repede în parcul de pe Greyton Street. M-am aşezat pe o bancă şi am scos cafeaua, iar Alex a luat loc lângă mine şi mă privea gânditor.
- De ce mă priveşti aşa?
- Cum "aşa"? întrebă el mirat.
- Aşa, am răspuns şi l-am imitat, dar cred că nu-mi ieşise cum doream, căci Alex a început să râdă cu poftă.
- Nu cred că sunt în stare să privesc aşa cum ai făcut-o tu. Şi ştii care e cauza principala? Ochii tăi verzi... Chris, ce privire ai, Dumnezeule...
- Nu văd nimic deosebit în ei, am răspuns eu sec.
- În schimb eu văd, i-aş privi o viaţă întreagă.
- Te încurcă cineva?
După cum mă privi Alex în acel moment, mi-am dat seama că a înţeles cu totul altceva. Din replica mea, care ar fi trebuit să pară doar o glumă, Alex a pătruns în alt sens, mult mai delicat.
- Am glumit, Alex, i-am spus eu amuzat.
El s-a dat mai aproape de mine şi m-a îmbrăţişat. La acea oră era foarte puţină lume în parc, tinerii erau la şcoală, de la care noi chiulisem de fapt, iar bătrâneii ce-şi plimbau nepoţeii şi căţeii, nu aveau nici o treabă cu noi sau cu gesturile noastre afectuase.
Am simţit cum mâna lui îmi mângâie spatele şi am oftat uşor. Pierzându-mi orice urmă de control, m-am întors şi l-am sărutat. Îmi plăcea la nebunie să fac asta şi cum el a spus că mi-ar privi ochii o viaţă întreagă, eu i-aş...
- Dar eu ţi-aş săruta buzele o viaţă întreagă, i-am spus eu, întrerupând atingerea buzelor noastre.
Trebuia să audă asta, să ştie şi să simtă cât de mult îl iubesc. Văzând că se pregăteşte să spună iar ceva siropos, am luat o bucăţică de prăjitură de ciocolată şi i-am dus-o la gură. Alex s-a dat bătut şi a apucat-o uşor cu dinţii.
- E bună? am întrebat eu curios.
- Mmmhmm.
Părea atât de împiedicat în acel moment! Era foarte amuzant şi fără să vreau am început să râd. Alex s-a prefăcut ofensat, ceea ce mi-a stârnit un nou hohot de râs. Mi-am revenit repede şi mi-am apropiat faţa de a sa, lingându-i urmele de ciocolată de pe buze.
- Într-adevăr e foarte delicioasă prăjiturica, am spus eu şi am zâmbit.
- Hai să ne plimbăm. De mai continuăm în aşa hal, voi avea nevoie urgent de un duş rece, iar mama dacă mă vede iar pe acasă - mă omoară sau mă trimite la o clinică pentru nebuni, a spus Alex pe un ton mega-serios.
- Bine, să mergem.
Am sărit de pe bancă şi ne-am pornit să cutreierăm parcul, fără să uităm cafeaua. Când eram împreună, parcă şi acel loc vestejit era mult mai frumos.
"Nu am răbdare să mergem la Aventura Park - oare lui Alex îi plac chestiile alea periculoase?" m-am gândit eu şi l-am privit curios.
În acel moment puteam să zic fără nici o îndoială că sunt fericit. Mereu mi-am dorit să-mi petrec timpul cu acest băiat, să nu ascund nimic de el şi să-mi zâmbească aşa. Era perfect.
***

Capitolul 27 - Colin

Pe la amiază mi-a sunat telefonul. Era un număr privat, dar am răspuns.
- Bună, poţi să mă întâlneşti în centru? Sunt la Babilon.
Am rămas şocat. Ştiam bine că Kiril trebuie să-mi dea un sunet, dar nu aşa de repede. Nici nu eram aranjat ca lumea şi panica mi s-a ridicat la cap.
"Parcă sunt o tipă isterică înainte de prima partidă de sex" m-am gândit şi am strâns nemulţumit buzele.
- Sigur, ajung acolo în jumătate de oră! Mă bucur că ai venit...
- Nu am răbdare să te văd. Te aştept.
- Ok, vin cât de repede pot.
Am aruncat telefonul pe canapea şi am deschis dulapul, să-mi aleg outfit-ul pentru aşa întâlnire importantă.
- La dracu, îmi spunea Chris că am prea multe haine şi acum îl cred. Cum să aleg dintre toate?!
Până la urmă, după câteva probe, am optat pe o ţinută cât se putea de simplă. Mai precis am îmbrăcat o pereche de blugi negri, mulaţi şi un tricou alb, la fel de mulat pe corp. Examinându-mă în oglindă, mi-am dat seama că sunt sexy chiar şi acum. Orice nu aş îmbrăca - eram perfect (şi modest). Am mai luat mobilul şi cheile de la maşină şi am ieşit val-vârtej din apartament. Înainte să ajung la clubul cu pricina, mi-am dat seama că n-am încuiat apartamentul. Pe lângă asta am simţit cum inima îmi bătea nebuneşte. Nu trebuia să am atâtea emoţii, nu doream să vadă Kiril cât de îngrijorat eram!
"Parcă aş fi un adolescent plin de hormoni sălbatici, Doamne - calmează-mă" am gândit eu şi am coborât de maşină.
Pe asta nu am uitat să o încui.
Am ridicat scările şi am ajuns la uşa din spate. Era un club de noapte pentru homosexuali, iar proprietarul era cel mai bun prieten al lui Kiril. Am deschis uşa şi am intrat. Evident, încăperea era aproape goală, dar la o măsuţă l-am observat pe el şi... nu era singur. În timp ce mă apropiam de masă, îl examinam pe amantul meu. Arăta la fel de bine şi era elegant ca întotdeauna. Cicatricea de pe obraz era mult mai palidă decât de obicei, pentru că în încăpere era cam întuneric.
- Bună, am zis eu şi am zâmbit larg, dar de fapt tremuram tot de emoţii.
Kiril s-a ridicat în picioare şi s-a apropiat de mine. M-a îmbrăţişat imediat, strâns şi călduros, îi simţeam fierbinţeala mâinilor, care mi-au cuprins talia şi încercam să mă controlez. Încă nu ştiam cine era tipa de la masă şi nu doream să fac mişcări repezite, dar Kiril a luat iniţiativa, arătându-mi că fata e de încredere. M-a privit preţ de câteva secunde, adânc, pătrunzător şi apoi şi-a apropiat buzele de ale mele. Nu a fost un sărut pasional, era doar o atingere a buzelor noastre, care mi-a arătat că lui i-a fost la fel de dor de mine.
- Ia loc, vreau să ţi-o prezint pe domnişoara, zise el şi ne-am aşezat pe scaune.
- Claire, zise Kiril şi fata mi-a întins mâna.
- Colin, m-am prezentat la rândul meu.
Avea mâna rece, chiar dacă nu era frig afară. În timp ce discutam despre diferite mărunţişuri şi subiecte plictisitoare, îi studiam profilul fetei. Era cu părul de lungime medie, drept şi negru, iar ochii îi avea căprui. Avea buzele date cu portocaliu şi avea un piercing în cea de jos. Zâmbea delicat, dar părea îngândurată, de parcă analiza şi ea ceva. Ochii îi erau conturaţi puternic cu creion negru şi după îmbrăcăminte puteam spune că e o tipă fără complexe şi foarte individuală: cămaşă în carouri şi o fustiţă din piele, cu începutul la brâu şi fundiţă la mijloc. Era încălţată în pantofi negri pe platformă înaltă. Înţelegeam multe, dar nu înţelegeam un singur lucru - ce legătură are fata cu Kiril?
- O priveşti atât de îngândurat pe Claire, poate te întrebi ce legătură are cu mine?
Dumnezeu mi-e martor că am rămas şocat. Dacă nu ştiam cât de plictisitoare e lumea pe Planeta Pământ, era să cred că Kiril citeşte gândurile oamenilor, dar probabil mi-a citit totul pe chip.
- Cam aÅŸa.
- Nu prea am timp de discutat despre asta, căci trebuie să plec...
- Ce??? l-am întrerupt eu.
- Colin, nu mă întrerupe, m-a rugat şi m-a privit învinuitor.
- Scuze.
- Am venit să te rog pentru o mică favoare. Claire e foarte importantă pentru mine şi vreau să locuiască o bucată de timp cu tine, ştiu câte camere ai în apartament, deci nu ar fi o problemă.
- !!!
Eram uimit din cale-afară şi nu ştiam ce să răspund la asta, chiar nu ştiam. Nu-i de ajuns că pleacă şi îmi strică toate planurile, dar mai vrea să-i adoptez tipa.
- Kiril...
- Locuieşti singur? întrebă brusc.
- Da...
- Atunci care e problema?
L-am privit în ochi, încercând să văd ce ascunde, dar nu a fost să fie. Mi-am mutat privirea la brunetă, care stătea îngândurată şi părea indiferentă.
- Nu e nici o problemă, poate să stea cât vrea, am zis eu resemnat.
- Foarte bine.
Kiril zâmbi. Părea uşurat de faptul că nu a trebuit să mă convingă mult, dar totuşi i-am aruncat o privire ca să înţeleagă că nu scapă atât de uşor. Trebuia să aflu cine e tipa şi nu doar că se numeşte Claire.
- Am crezut că vei merge la mine, am spus eu puţin dezămăgit.
Kiril s-a ridicat şi mi-a atins obrazul cu degetul arătător, mângâindu-l uşor.
- Vă voi vizita mâine, ne vom vedea mai des de azi înainte, dacă tot Claire va fi la tine, dar acum trebuie să plec. Am nişte probleme la Universitate şi trebuie să le rezolv cât mai curând.
Mă enervam, serios. Cine mă rog e ea, încat ne va vizita mai des?! Niciodată nu a făcut una ca asta pentru mine şi ne vedeam rar. Dar eram gata să o las să locuiască cu mine toată viaţa pe necunoscuta asta, numai să îl văd aşa de des precum pretinde.
- Bun, am înţeles.
M-am ridicat de pe scaun. Kiril s- apropiat de brunetă şi i-a zis să mă urmeze. Ea a dat uşor din cap şi m-a privit interesată. Nu prea înţelegeam ce ascund ăştia doi, dar eram răbdător. Ştiam că voi afla în curând. Fata s-a pornit înainte, iar Kiril a venit lângă mine şi m-a sărutat apăsat pe buze. Am oftat şi am adâncit sărutul. Doamne, cât mi-a lipsit! Dar el s-a oprit extrem de repede...
- Ai grijă de ea, căci e fiica mea.
Am deschis gura, şocat de cele auzite, dar nu am putut să spun nimic. Ştiam că Kiril e căsătorit, dar nu aveam idee că are copii!
- Credeam că soţia ta nu poate...
- Nu e de la Miriam.
- Bine, vom discuta despre asta altă dată, am spus eu repede.
Vedeam că se grăbeşte şi nu puteam să-l reţin doar pentru explicaţii.
- Va fi în siguranţă, am spus sincer şi am ieşit ambii din club.
Eu şi Claire ne-am urcat în automobilul meu, iar Kiril s-a dus să vorbească cu stăpânul clubului. Am mai privit-o o dată şi fără să spun ceva, am pornit maşina din loc. Situaţia ce s-a creat era ireală şi nu îmi venea să cred că m-am băgat în jocul ăsta. Dar numai ce nu fac eu pentru Kiril...
***

[.Dudiii]

Nu mai sunt ultima, nu mai sunt ultima \:d/ Waa...ma simt mai bine acum cand stiu ca nu mai sunt ultima :D
Fi-fi-fi-fi-fi-fi-ficaaaA?!!!!!! ceee? glumesti? Fica? Are o fica? T_T Nuuu!!! Visele si sperantele mele pe care nu le-am avut se naruie :((
Ah, cuvinte siropoase intre Chris si Alex, nu-mi pasa...trecem peste...O FICA?!!!!! [O__O] ba esti nebun? Si-o mai aduce si la sarmanul meu Colin acasa, ce papucii mei gandeste omul asta? Are o minte din guma >>
- Nu e de la Miriam. ah deci esti curvar rau, huo pe tine si pe langa tn >:P
Ce tupeu mai are Kiril asta, hmp..

Deja sunt nervoasa rau de tot, deci sa aduci next-ul repede >.>
*Hugs* ^___^

[hiimera]

Ma da Colin asta, tare sufletist este.. :))
Si wow, ce soc, e fata lui Kiril.. O____O
Interesanta incurcatura, sa lasam de o parte pe Alex si Chris ca momentan nimic iesit din comun nu prea li s-a intamplat.

Deci Colin o dadaceste pe fica iubitului lui.. sau fostul, nu stiu.. cat mister si iar ma ti in suspans . Chiar vrei sa ma vezi tavalindu-am pe jos de suspans si curiozitate ? :))
Oricum cu toate ca pare mai lung postul tau, tot scurt si prea putin in continut isi fac aparitia vorbele si cuvintele, mai ales descrierea. Incearca sa o dezvolti mai mult si maia amplu. ^^
Dar chiar si asa faci oricum o treaba minunata, sa nu te lasi draguta. :*
Si astept nextul, nu te grabi, fa-ti timp. >:D<
Succes pentru maine. >:D<

[Wolves]

Încercând să scap de nervi, am mai redactat un next mic, aşa ca să vă ţin în suspans. La sfârşit e clar despre ce merge vorva. Mersi mult pentru commuri, I love you <3

Capitolul 28 - Alex

Niciodată nu m-am gândit că Chris poate fi atât de curajos şi dornic de aventură, dar după fazele extreme ce-au avut loc în parcul de distracţii, am rămas cu gura căscată. Chiar şi eu tremuram înainte să încerc unele caruserii, dar Chris era atât de entuziasmat! Mi-a spus că e pentru a doua oară în viaţă când vizitează locul acesta. Peste patru ore, când am ieşit de acolo, Chris era cel mai vesel om de pe întregul pământ, dar mie-mi venea să vomit. Am rezistat doar pentru el. Doar Dumnezeu ştie cât de frică-mi era aflându-mă în Roata Dracilor.
- Ce fain a fost! Ce mişto, mamă, ce m-am distrat! a exclamat Chris fericit şi a râs cu gust.
Am zâmbit şi eu, dar nu mi-a ieşit prea convingător. Văzând marmelada pe care o mânca cu atâta poftă, mi-am dat seama că nu mai rezist. Îmi era ruşine şi nu puteam să vomit în faţa lui. I-am făcut cu mâna să mă aştepte şi m-am ascuns după un copac. I-am auzit râsul şi era clar că a înţeles ce se întâmplă cu mine, dar mie nu mi se părea funny, chiar deloc.
- Ţine, zise el şi îmi întinse un pachet cu şerveţele uscate.
- Multumesc, dar nu trebuia să vii...
- Crezi că nu am mai văzut cum vomită lumea?
- !!!
Nu ştiam ce replică să-i dau la asta. Am luat un şerveţel, care mirosea a lămâie şi mi-am şters buzele cu el. Chris mi-a întins sticla cu apă minerală şi am băut din ea, potolindu-mi setea şi alungând gustul groaznic din gură.
- Am nevoie urgenta să-mi spăl dinţii, am spus eu sfiat şi supărat.
- Mm, ţine o pastiluţă mentolată, până când.
I-am zâmbit mulţumit şi l-am întrebat:
- Mergi la mine?
Nu cred, mâine suntem la şcoală şi mama ta va crede că nu suntem întregi la cap.
- Nu va zice nimic şi oricum ea pleacă mâine dimineaţă, pentru câteva săptămâni, iar eu voi rămâne singur.
- Tare, dar nu azi... mâine, ok? Trebuie să mai trec şi pe acasă, căci părinţii mei nu mai înţeleg de ce nu dorm în camera mea.
M-am încruntat. Mi-am dat seama că dormea nopţile la Colin... oare totul era atât de serios la ei? Probabil Chris a observat îngândurarea mea, căci tuşi, făcându-mă să revin la realitate.
- Scuze, mă gândeam la ceva.
- La ce? Unde dormeam nopţile?
- Chris, nu ţi-a spus nimeni că esşti prea direct uneori?
- Nu mai ţin minte. Evident că dormeam la Colin, doar eram iubiţi şi nu e nimic straniu în chestia asta.
- Poate.
- Eşti gelos? întrebă el şi mă privi amuzat.
- Aş vrea să nu fiu, dar nu pot, înţelegi? Nu pot să-mi imaginez că poţi fi cu altcineva, că te sărută altcineva, te mângâie şi te iubeşte... Chris, eşti al meu de acum încolo şi nu am de gând să te pierd. Te iubesc cel mai mult şi nu vreau să văd alţi băieţi şi fete lângă tine. Iartă-mă, ştiu că exagerez, dar...
Chris s-a apropiat de mine şi mi-a închis gura cu un sărut. Am vrut să mă înlătur de cum mi-am adus aminte că cu ceva timp în urmă vomitasem, dar el nu m-a lăsat. Nu era nici un gust neplăcut, doar dulceaţa sa dintotdeauna. Chris mă săruta cu atâta pasiune, încât mă făcea să cred că nu va pleca niciodată de lângă mine. Parcă puteam să-i citesc totul pe buze şi nu neapărat când vorbeşte.
- Sunt al tău, mi-a şoptit iubitul meu direct în buzele întredeschise.
În acel moment am simţit cum mi se taie răsuflarea.
Sunt al tău - aproape un te iubesc.
"Ba nu, e ceva mai mult" am gândit eu, îmbrăţişându-l strâns.
Atunci am observat că ne priveşte cineva şi am tresărit fără să vreau.
- Nu îmi vine să cred, a rostit o voce extrem de dezămăgită, făcându-l pe Chris să se întoarcă brusc.
***