Telefoane

[Ayuka]

Primul meu telefon l-am avut în clasa a II-a sau a III-a din necesitatea de a vorbi cu ai mei părinţi la telefon cât ei sunt la muncă şi evident pentru a se interesa ce fac şi dacă am nevoie de ceva.Era un nokia dinăla cărămidă, dar eram singura din gaşca mea de 5 (3 băieţi şi 2 fete) şi eram oarecum mândră.Am avut mai multe telefoane pe parcurs, dar cel mai performant a fost un Samsung E250 pe care l-am primit de la tata pentru că am învăţat (ah, pe 13 februarie 2008, una din cele mai fericite zile ale mele.Mai ţin mine şi ce mi-a zis, cum m-a luat de la religie şi cum am mers, pur şi simplu eram în Nirvana).Apoi, prin iunie 2009 l-am stricat, uşor uşor, pentru că am scăpat apă cu detergent de spălat vase (făceam baloane) pe el.De atunci am un Nokia 2600 ( poză ca să nu faceţi confuzie) şi nu ştiu când îmi voi lua altul, asta din pricina banilor.
Cât despre vorbitul la telefon.Ce pot spune, da, vorbesc mult la telefon, cel mai des cu S (BFF) care evident mă sună.Vorbesc în funcţie de stare şi timp.Cel mai mult am vorbit dintr-un foc vreo 2 ore, dar într-o zi, am vorbit vreo 3 ore.Acum, vorbesc între 5 şi 50 de minute (cu S).În rest, nu vorbesc mult la telefon.
La şcoală nu-mi iau teelfonul, pentru că nu aş avea de ce, S ştiind când am ore (pentru că şi ea are în acelaşi timp) şi altcineva nu cred că m-ar suna la telefon, pentru că mă sună pe messenger.(când aveam) şi risc să mi-l ia directoarea.Dacă aveam vreun telefon cu mp3 şi căşti, mi l-aş fi luat, pentru a nu le mai auzi la ăştia manelele.